Metode de reconditionare a pieselor la trepte de reparatii

Metode de reconditionare

Metode de reconditionare a pieselor la trepte de reparatii :

Aceasta metoda consta in restabilirea formei geometrice si a calitatii suprafetei pieselor uzate fara mentinerea dimensiunilor initiale (nominale).

Piesa se prelucreaza pe suprafetele uzate pana la disparitia oricarei urme de deteriorare conferindu-i-se o noua dimensiune , numita dimensiune (treapta) de reparatie.

Aceasta dimensiune de reparatie este mai mica decat cea nominala la piesele cuprinse (arbori) si mai mare la piesele cuprinzatoare (alezaje).

Datorita modificarii dimensiunilor nominale ale pieselor reconditionate prin aceasta metoda , este necesar ca piesele conjugate sa aiba dimensiunile corespunzatoare .

Aceste pise conjugate pot fi executate in mod special la dimensiuni de reparare sau pot fi standardizate, stabilite pe baza de norme interne sau dimensiuni libere.

In cazul reconditionarii pieselor la dimensiuni standardizate , prin prelucrare ,pe langa stratul defect se indeparteaza si alte straturi de material , pana cand se ajunge la dimensiunea de reparatii stabilita si la forma geometrica corecta a piesei

La fel se procedeaza si in cazul reconditionarilor pieselor la dimensiuni de reparatie stabilite pe baza de norme interne . Aceste dimensiuni au character provizoriu si sunt valabile numai pentru unitatile de reparatii care le-au stabiilit.

In cazul reconditionaii piselor la dimensiuni libere piesele uzate sunt prelucrate pana cand se realizeaza forma geometrica corecta a lor si calitatea suprafetelor de lucru la parametrii impusi

In acest caz piesele conjugatr se ajusteaza dupa dimensiunile pieselor recnditionate ele neputand fi executate in prealabil decat sub forma semiprelucrata de un adios de prelucrare necesar prelucrarii finale

Dimnsiunile de reparatii se stabilesc in functie de marimea uzarii si de adaosul de prelucrare corespunzator prelucrarilor prin care se realizeaza reconditionarea piesei .

Adaosul de prelucrare se stabileste in asa fel incat indepartarea acestuia sa permita obtinerea formei geometrice corecte a piesei dupa prelucrare fara urme si fara alte defecte de suprafata.

Pentru piesele de rezolutie diametrul de reparatie se determina atat pentru situatia cand acesta se reconditioneaza in raport cu axa initiala de rotatie cat si in situatia cand reconditionare se realizeaza dupa o noua axa de rotatie .

Daca piesele se reconditioneaza in raport cu axa de rotatie astfel incat sa se realizeze coaxialitatea suprafetei noi a ei cu suprafata anterioara , diametrele de reparatie pt piesele cuprinse si cele cuprinzatoare se obtin cu relatiile.

Capitolul 2

Metoda reconditionarii pieselor la dimensiuni nominale

Aceasta metoda consta in incarcarea cu diferite materiale de adios a suprafetelor uzate ale pieselor si prelucrarea lor dupa incarcare la dimensinile nominale .

Prin aceasta metoda se reconditioneaza un volum mare de piese din otel, fonta si materiale neferoase ,care nu mai pot fi recinditionate la dimensiuni de reparare sau au ajuns la ultima treapta de reparatie .

Piesele uzate se incarca cu material de adios prin sudare , metalizare, depuneri galvanice cu materiale sintetice etc.

Prodeul tehnologic de incarcare se stabileste in functie de marimea uzarii piesei care se reconditioneaza de conditie de lucru de forma si dimensiune a piesei etc.

Procedeul tehnologic de incarcare se allege si in functie de materialul piesei.

Asa de exemplu piesele din materialele neferoasesi din fonta se incarca aproape in totalitate prin sudare cu gaze.

Piesele se incarca la un diametru de incarcare mai mare decat cel nominal.

Piesele incarcate se prelucreaza la dimensiunile nominale si sunt supuse tratamentelor termochimice , necesare asigurarii asigurarii stratului superficial .

Piesele reconditionate la dimensiuni nominale trebuie sa aiba aceleasi tolerante si aceeasi calitate a suprafetei ca si piesele noi.

PLANIFICARE CALENDARISTCA

: INTRETINEREA SI REPARAREA MECANISMULUI DE DISTRIBUTIE

Capitolul 3

Tehnologia repararii si intretinerii utilajelor electromecanice

UZURA NORMALA DE FUNCTIONARE

Uzura normala de functionare reprezinta un fenomen fizic inevitabil datorat mai multor factori: mecanici, termici, oxidare, oboseala, etc.
In functie de factorii mentionati, uzura normala de functionare poate fi: uzura mecanica (prin eroziune si abraziune), uzura termica (prin oxidare), uzura prin oboseala (fretare, exfoliere si cavitatie), uzura prin coroziune (chimica, electrochimica).

Uzura mecanica. Acest tip de uzura este rezultatul direct al frecarii suprafetelor a doua piese. Ea duce la schimbarea formei, volumului si greutatii pieselor, fara sa produca vreo modificare a proprietatilor fizicocere, uzura mecanica este de doua feluri: uzura mecanica prin eroziune si prin abraziune.

Uzura prin eroziune se produce datorita contactului direct al suprafetelor in frecare,adica atunci cand pelicula lubrifiant este intrerupta sau nu sa format deloc.Intreruperea peliculei de lubrifiant devine posibila din cauza neregularitatilor suprafetelor aflate in frecare producandu-se astfel contacte locale in care creste mult presiune si temperatura,ceea ce conduce la suduri locale si apoi la ruperea lor. Pelicula te ulei este intrerupta (nu se formeaza) la pornirea unui utilaj, cand din cauza greutatii proprii a uleiului acesta a fost indepartat dintre piese sau cand, fiind prea vascos, nu poate fi impins la dispozitivul de ungere la suprafetele de frecare.
Uzura prin abraziune se caracterizeaza prin aparitia unor deformari microplastice si prin taierea unor straturi subtiri metalice, de catre particule dure abrazive,care sunt situate intre suprafetele de frecare din punct de vedere al intensitatii, uzura prin abraziune depinde de proprietatile fizico-chimice ale materialelor din care sunt fabricate piesele, de viteza de alunecare si de presiunea in timpul frecarii.
Uzura termica. In cazul vitezelor si presiunilor mari, suprafetele aflate in frecare se incalzesc foarte mult. Datorita incalzirii excesive, in straturile superficiale ale pieselor, are loc o modificare micro-structurala, care modifica proprietatile mecanice ale metalelor, provocand inmuierea, strivirea sau griparea suprafetelor.

In functie de temperatura produsa prin frecare in piesele situate in contact au loc fenomene de: cristalizare, revenire, calire si chiar topire.
Uzura prin oxidare. Acest gen de uzura este determinat de patrunderea in startul superficial al metalului, de formarea in metal al unei solutii solide de oxogen si a unor combinatii de oxizi. Particulele solide de oxizi se desprind de pe metal sub forma de pulberi care erodeaza continuu straturile fragile ale metalului.

Uzura prin oboseala. Aceasta uzura este provocata de actiunea sarcinilor variabile asupra pieselor si apare sub 3 forme de manifestare: frecare, exfolierea suprafetelor si cavitatea.
Uzura prin frecare, este determinata de distrugerea suprafetelor metalice datorita suprapunerii efectelor de alunecare si oxidare.
Uzura prin exfoliere se manifesta prin desprinderea unor straturi superficiale foarte mici si subtiri, de ordinul milimicronilor, de pe suprafetele metalelor care prezinta tensiuni remanente sau sunt friabile.
Uzura prin cavitatie este provocata de sarcini ciclice care actioneaza pe suprafetele metalice ce functioneaza in medii lichide (pompe, turbine, etc).
Uzura prin coroziune. Coroziunea este un proces de degradare a suprafetelor metalice sub actiunea mediului ambiant si poate fi de natura chimica si electrochimica.

Coroziunea chimica este provocata de procesele chimice care au loc pe suprafata pieselor sb actiunea gazelor sau lichidelor (apa, solutii apoase de saruri, substante acide si alcaline). In urma reactiei chimice, pe suprafata metalului se formeaza o pelicula. In cazul A1, Cu, Br si a metalelor neferoase, in general, astfel de pelicule sunt fara pori si protejeaza metalul, impiedicand patrunderea reactiei chimice si coroziunii spre interior.

Din contra, la metalele feroase (oteluri), peliculele formate sunt poroase si permit patrunderea treptata a reactiei chimice in profunzime.
Coroziunea electrochimica este determinata de formarea de pile electrice locale care iau nastere pe suprafata metalului in prezenta unei solutii apoase din saruri bune conducatoare de electricitate (electrolitii). Intensitatea coroziunii este favorizata, de asemenea, de temperaturi inalte si de calitatea suprafetelor metalice.

CAPITOLUL 4

PROCEDEE DE REPARARE A PISELOR UZATE

Procedeele de reparare a pieselor uzate constau in demontarea utilajelor, repararea imbinarilor, a fisurilor si sparturilor, indreptarea pieselor, repararea rotilor dintate, repararea legarilor, reconditionarea unor piese uzate prin refacerea formelor geometrice, a caracteristicilor fizico-mecanice si realizarea de ajustaje la nivelul celor initiale.


1 Demontarea pieselor uzate in vederea repararii.

Nu este permisa demontarea pieselor prin lovituri de ciocan sau cu dalta si ciocan, intrucat se produce distrugerea, fisurarea,facandu-le inutilizabile. In cazul prezoanelor se vor aplica metode de scoatere a acestora prin desurubare cu tije auxiliare sau burghie speciale. Pentru demontarea pieselor montate prin presare se utilizeaza prese speciale de demontare, si piesele fixate pe arbori si pe axe se extrag cu aceleasi prese.


.2 Metode de reparare

Repararea imbinarilor. Imbinarile de nituri ale unui utilaj electromagnetic se verifica prin ciocanire. Verificarea etanseitatii unei imbinari cu nituri se face prin realizarea unei suprapresiuni cu o pompa in urma careia trebuie sa nu apara prelingeri de apa. In cazul in care se constata o slaba etanseitate a imbinarilor nituite se executa stemuirea niturilor si a marginilor tablelor. Inainte de baterea niturilor se verifica gaurile respective chiar daca acestea sunt deteriorate, se alezeaza si se introduc nituri cu diametre mai mari, se amplaseaza la o distanta de 120 - 200 mm.
Imbinari cu suruburi. Strangerea unei piese cu mai multe suruburi se face astfel, incat suruburile sa fie perpendiculare pe suprafata in care se insurubeaza, filetul surubului nu trebuie uns prea mult intrucat uleiul se colecteaza in fundul gaurii si impiedica strangerea completa. Pentru a se impiedica desurubarea se folosesc saibe de diferite forme, contrapiulite si cuie spintecate.
Imbinari sudate. La aceste imbinari, piesele care s-au desfacut se curata de sudura veche si apoi se resudeaza. Daca apar crapaturi in zona fostei suduri se stabileste pana unde se intinde crapatura. Intreaga portiune a marginii cu crepatura, se indeparteaza cu ajutorul daltii, se curata cu pila, se sudeaza din nou cu electrozi corespunzatori.
Repararea fisurilor si a crapaturilor. Fisurile si crapaturile se pot repara prin sudare de palci peste zona fisurata sau crapata si in unele cazuri placile pot fi fixate cu nituri.
Indreptarea pieselor. Pentru indreptarea pieselor deformate se aplica doua procedee: la cald sau la rece.

Indreptarea la rece se face manual cu ajutorul suruburilor de strangere. Piesele care nu pot fi indreptate la rece se incalzesc si se indreapta apoi cu unelte corespunzatoare.
Repararea rotilor dintate, arborilor, axelor si lagarelor. Repararea rotilor dintate confectionate din otel pot fi reconditionate in mod provizoriu pana la inlocuire.

Dintii rupti de pot repara prin executarea unui sant in forma de coada de randunica. Butucii crapati se strang cu inele montate la cald.
Repararea arborilor si axelor. Inlaturarea reziduriilor de pe fusurile arborilor si a axelor se realizeaza prin procedee mecanice. La slefuirea fusurilor arborilor mai mari se utilizeaza clesti speciali. Dimensiunile fusurilor slefuite trebuie masurate cu micrometrul in cel putin trei locuri pe lungimea fusului.

Repararea lagarelor. Pentru repararea unui lagar se scoate capacul, se verifica suprafata de lucru si apoi se controleaza aderenta compozitiei la corpul lagarului.

Dezlipirea compozitiei se poate constatata prin sunetul infundat care se aud cand ciocaneste lagarul. In cazul in care compozitia nu prezinta crapaturi prea mari, lagarul se repara prin aplicarea de compozitie cu un ciocan de lipit. Rezuirea suprafetelor se realizeaza cu o precizie de 0 - 0,005 mm.

Capitolul 5

PROCEDEE DE RECONDITIONARE A PIESELOR UZATE

Reconditionarea pieselor uzate presupune refacerea formelor geometrice a caracteristicilor fizico-mecanice, etc.Din experienta sa constantat ca cca 45-70% din constul lunei reparatii il reprezinta valoarea pieselor de schimb

.La reconditionarea pieselor uzate trebuie sa se aibe in vedere principiile:costul unei piese reconditionate trebuie sa fie mai mic decat costul unei piese noi,calitatea materialului de adaos sa fie echivalent cu cel al piesei,iar tehnologia de conditioare sa fie cat mai simpla.In industria actuala se aplica urmatoarele procedee: compensatoare, inlocuirea unei parti din piesa, aducerea piesei la dimensiunile initiale,sudare oxiacetilenica sau sudare electrica, lipire cu aliaje de adaos, deformare plastica, depunere prin galvanizare, cromare, cuprare, etc., lipiri speciale si incarcari cu materiale plastice.

Reconditionare prin utiliazarea compensatoarelor. Aceasta metodata consta in introducerea unei piese noi care trebuie sa compenseze atat uazura rezultata din timpul functionarii cat si materialului inlaturat prin prelucrari mecanice. Compensatoarele se folosesc la repararea cilindrilor de motor, scaunelor cu supape, axelor si arborilor, etc. De obicei compensatorul se face din aceelasi material ca si piesa de baza.

Reconditionarea prin inlocuirea unei parti din piesa. Datorita conditiilor de functionare unele piese se uzeaza neuniform, la trenul fix al unei cutii de viteza de uzeaza, de obicei dintii pinionului celui mai solicitat, celelalte ramanad in stare buna de functionare.

Reconditionarea prin aducerea piesei la dimensiunile initiale prin incarcare cu depuneri metalice. Se mentioneaza: incarcare prin metalizare sau scantei electricem, de formare plastica prin refulare, mandrinare,etc.

Reconditionare prin sudare oxiacetilenica sau sudare electrica. Metoda se aplica in general pentru diferite tipuri de piese construite din otel, bronz,etc., folosindu-se tehnologii de sudare corespunzatoare.
Reconditionarea prin lipire cu aliaje de adaos. Se pot repara unele elemente componente ale utilajelor: conducte, radiatoare, piese electrice. Lipirea consta in imbinarea lor in stare solida cu ajutorul unui aliaj. Avantajele constau in simplitatea si consumul redus al operatiilor. Se utilizeaza trei tipuri: cu aliaje moi (300 grade C),aliaje tari (peste 500 grade C) si lipiri cu materiale plastice poliesterice.

Reconditionarea prin deformare plastica. Acest procedeu se bazeaza pe utilizarea plasticitatii metalelor si aliajelor. Se aplica urmatoarele procedee:refularea este procedeul prin care se mareste diametrul exterior al pieselor pline si se micsoreaza cel interior al pieselor tubulare.

Mandrinarea constituie procedeul prin care se maresc dimensiunile exterioare ale pieselor mentinandu-se inaltimea pieselor sau modificandu-se foarte putin. Strangerea reprezinta o micsoarea a diametrului interior al unei piese tubulare, ca in cazul bucselor de bronz.
Intinderea este un procedeu de ingustare locala a sectiunii unei piese.
Indreptarea pieselor incovoiate sau rasucite cinsta in eliminarea deformatiilor remanente, readucandu-se piesele la forma lor initiala.

Reconditionarea prin procedee de acoperire metalice. Printre aceste procedee se enumera:
Cromarea. Constituie procedeul de acoperire cu Crom asupra fetelor metalice pe cale electrolitica, se face in straturi de 0,005 - 0,008 mm. Densitatea de curent in timpul depunerii fiind de 20-50 A/Dm la patrat. Duritatea este de ordinul 600 - 1100 HB.
Otelirea este un procedeu de depunere a fierului pe cale electrolitica prin care se obtine durificare sensibila a otelului de baza (SO4, FE+7H2O, FECl2+4H2O).

Cuprarea este procedeul de depunere a cuprului pe cale electrolitica, ea mai fiind utilizata ca mijloc de izolare a partilor pieselor de otel in timpul cementarii, iar ca electrolit se foloseste in sulfatul de cupru si acidul sulfuric la temperatura de 18 - 24 grade C si anodul cu grosimea de 5 - 8 mm.
Reconditionarea prin incarcari cu materiale plastice. In acest scop se utilizeaza pulberi de poliamide, care se pulverizeaza pe piesele de reconditionat prin procedee electrocasnice.

Bibliodrafie:

1. Gafitanu,M., Cretu,Sp., s.a., Organe de masini, vol.I (1981), vol.II (1983), E.T. Bucuresti.

2. Chisiu, Al., Organe de masini, E.D.P., Bucuresti, 1983.

3. Gh. Fratila , M.V Popa - Masini, utilaje si instalatii - Intretinere si reparatii.

4. Auxiliar curricular nivel 3 - Intretinere planificata.

Voicu ; Gheorghe ; Priboescu - Utilajul si tehnologia REPARATIEI manual clasa a XI - a licee industriale cu profil mecanic; Bucuresti , Editura Didactica Si Pedagogica - 1980