TRACTIUNEA SI COMPRESIUNEA

TRACTIUNEA SI COMPRESIUNEA

tehnici fundamentale ce faciliteaza miscarea (tractiunea) si stabilitatea (compresiunea)

Tractiunea

alungirea trunchiului sau a unei extremitati iar efectele sunt determinate de R de la nivelul articulatiei, utila mai ales in caz de durere articulara

Compresiunea

poate fi aplicata la nivelul trunchiului sau extremitatilor => contractiile musculare urmate acestui procedeu sunt rezultatul R articulare

determina cresterea raspunsului muscular datorita contractiilor necesare contracararii tulburarilor de pozitie sau de postura cauzate de compresiune

exista 2 modalitati de aplicare:

1. rapida => raspuns de tip reflex
2. lenta => F aplicata gradat pana la toleranta pacientului

inainte de aplicarea acestor tehnici, articulatiile tb aliniate corect si tb plasate in pozitii de incarcare

TIMING = SINCRONIARE

secventionalitatea normala a actiunii miscarii

realizarea deprinderilor motrice obisnuite din activitatea umana

miscarea normala necesita secvente de actiune musculara, iar cea coordonata necesita sincronizare

intotdeauna se aplica dinpre proximal spre distal

datorita importantei in activitatea motorie, secventionalitatea miscarii poate deveni scop in sine al tratamentului

MISCAREA DE DECOMPENSARE

trecerea de la o tehnica FNP la alta, apoi la a 3-a sau reintoarcerea la prima

scopul este de a evita aparitia oboselii determinata de repetitia unei miscari/contrarezistente

REFLEXUL DE INTINDERE

pt. facilitarea contractiei si a scaderii oboselii musculare

simularea pt. RDI apare cand muschiul este alungit si are ca efect facilitarea pt. muschiul respectiv, dar si pt. cei sinergisti in articulatia respectiva

TEHNICI FNP SPECIALR CU CARACTER GENERAL

CLASIFICARE

1. SISTEMATIZAREA TNP PE CIRCUITUL EFECTELOR INDUSE

De tonifiere (de intarire):

a)     Contractii repetate (CR) se utilizeaza pt. intarirea unui raspuns slab al unei componente de miscare intr-un sector

b)    Miscari active relaxare-opunere (MARO) repetarea contractiilor izotonice fara efort sustinut

Inversare a antagonistilor:

a)     Inversare lenta (IL) pp. contractii rezistive, alternative ale agonistilor si ale antagonistilor dintr-o schema d miscare

b)    Inversare lenta cu opunere (ILO) pp. contractii izotonice rezistive urmate de contractii izometrice ale antagonistilor; succesiunea aplicata si agonistilor schemei de miscare

c)     Stabilizare ritmica (SR) contractii izometrice ale agonistilor si antagonistilor dintr-o schema de miscare => cocontractia

Tehnici de relaxare

aplicarea unor tehnici speciale, dar este totodata si consecinta tehnicilor de tonifiere si inversare a antagonistilor

a)     ILORelaxare se aplica schemei de miscare antagonistilor in cazul limitarii amplitudinii articulare pe schema agonista

b)    Contractie-Relaxare (CR) se aplica schemei de miscare antagonistilor cand miscarea activa pe schema agonistilor este imposibila

c)     Initiere ritmica (IR) se aplica in cazul limitarii/imposibilitatii initierii miscarii

d)     Rotatie ritmica (RR) utilizata in deficite motorii functionale mai ales in starea de Htonie

FNP

L.p. 4

SISTEMATIZAREA TEHNICILOR FNP PE CRITERIUL APLICATIVITATII IN ETAPELE CONTROLULUI MOTOR

TEHNICI SPECIALE:

A)   GENERALE

B)    SPECIFICE

A) FNP GENERALE

a) IL

contractii concentrice, ritmice ale tuturor agonistilor si antagonistilor implicati in schema de miscare pe toata amplitudinea fara pauze intre inversari

R este optima, cel mai mare nivel al R ce lasa miscarea sa se poata executa

R va creste treptat

R se aplica la inceput pt. musculatura puternica

Ex.: musculatura extensoare a cotului este slaba => se incepe pe flexori

Pozitia initiala: pacientul asezat, kt homolateral de el realizeaza contrapriza prin apucare dinspre lateral a partii distale a bratului si priza de partea anterioara a bratului in 1/3 distala

T1: flexia cotului, se cere pacientului sa flecteze cotul, kt contreaza miscarea T2: extensia cotului, kt schimba priza pe partea posterioara a antebratului -> extensia cotului -> kt opune rezintenta

tehnica se bazeaza pe legea inductiei succesive a lui Sherington: ''o miscare este facilitata de contractia imediat precedata a antagonstilor ei''

R la miscare determina o influenta inhibitoare a reflexului Golgi   

FNP

L.p. 5

b) ILO

varianta a IL in care se introduc contractii izometrice la sfarsitul amplitudinii fiecari miscari (pe agonisti si pe antagonisti)

declanseaza neuronii gama mai mult decat contractia izotonica

astfel fusul neuromuscular va continua transmiterea unor influxuri nervoase cu caracter predominant facilitate

inhiba contractia musculaturii care face miscarea spre sfarsitul acesteia, dar pregateste agonistii (musculatura slaba), mareste F de contractie a musculaturii ce realizeaza miscrea respectiva

Ex.: musculatura flexoare a cotului este slaba => se incepe pe extensori

Pozitia initiala: pacientul asezat, cotul este flectat, kt homolateral de el realizeaza contrapriza prin apucarea partii distale a bratului si priza pe partea posterioara a antebratului in 1/3 distala

T1: extensia cotului, se cere pacientului sa extinda bratul, kt realizeaza contrapriza

T2: mentinerea pozitiei pe amplitudine -> izometrie

T3: flexia cotului, kt schimba priza pe partea anterioara a antebratului, se cere pacientului sa flecteze bratul, kt contreaza miscarea

T4: mentinerea pozitiei -> izometrie

c) CR

se executa numai pe musculatura slaba, pe o singura directie de miscare

se aplica in 3 situatii diferite :

muschii implicati in schema de miscare respectiva sunt de F0 sau F1 - nu exista initiere voluntara a miscarii:

segmentul se pozitioneaza in pozitie d eliminar a graviatiei

musculatura sa fie in zona alungita

se realizeaza intinderi rapide, scurte ale agonistilor

sunt insotite de comenzi verbale, ferme de miscare a segmentului

amplitudinea tb sa fie mare

miscarii voluntare aparute i se opune o R optima

muschii sunt de F2 sau F3, slabiciunea lor fiind prezenta pe toata schema de miscare

in timpul miscarii de R pe toata amplitudinea de miscare se aplica ininderi rapide, scurte din loc in loc => cresterea raspunsului motor

muschii sunt de F4 sau F5, dar fara o forta egala pe toata schema de miscare

se aplica in punctele cu F scazuta: contractie izotonica pana la nivelul golului de F cu izometrie urmata de relaxare

apoi se aplica intinderi scurte ale agonistilor

in final se reia contractia izotonica cu R optima, trecandu-se la zona golului de F

Ex.: flexorii umarului sunt slabi

Pozitia initiala: pacientul in decubit heterolateral, kt inapoia pacientului realizand contrapriza pe partea superioara a trunchiului si priza pe partea anterioara a bratului in 1/3 distala

T1: flexia umarului, i se cere pacientului sa flecteze umarul

T2: mentinerea pozitiei obtinute -> izometrie -> i se cere pacientului sa mentina

T3: i se cere pacientului sa relaxeze umarul; kt verifica dc s-a realizat relaxarea

T4: se realizeaza extensii urmate de flexii; kt realizeaza intinderea -> de mica amplitudine - intinderile spre exetensie sunt rapide iar revenirea este lenta

T5: i se cere pacientului sa relaxeze umarul

- este bine sa se realizeze contractii izotonice pe toata musculatura antagonista normala pt. a facilita musculatura agonista slaba