Tonul, culoarea si nuanta obiectelor

Ca urmare a reflectantei diferentiate obiectele din natura apar colorate. Perceperea culorii reprezinta un important element de sesizare a mediului inconjurator. In cazul fotografiilor alb-negru nuanta de culoare se traduce in tonuri de gri. In cazul arborilor tonul depinde de culoarea frunzisului, definita de reflectanta spectrala, dar si de forma si structura coroanei. Forma insasi se contureaza pe baza contrastului ce trebuie sa existe intre coroana si fondul pe care se proiecteaza. Cum speciile forestiere se diferentiaza ca reflectanta, forma si structura a coroanei, ele se vor diferentia si ca ton, nuanta de culoare si culoare, elemente ce devin drept criterii de baza directe de fotointerpretare.

In cazul fotografiilor color infrarosii speciile forestiere sunt inregistrate in culori sau nuante de culori nenaturale, fiind vorba de nuante de rosu, cu o diferentiere evidenta, semnificativa si fotointerpretarea este sigura la orice scara si in orice anotimp. Situatia este asemanatoare si in cazul filmului infrarosu capabil sa redea in tonuri distincte, diferitele specii, datorita sensibilitatii lui la o zona de diferentiere maxima a reflectantei.

Filmul color-normal are o valoare ceva mai redusa pentru fotointerpretare deoarece posibilitatile de inregistrare a diferitelor nuante de verde ale speciilor sunt limitate din cauza slabei sensibilitati in aceasta zona.

Tonul imaginilor nu este o constanta deoarece emulsiile dau tonuri corespunzatoare curbei lor caracteristice. Emulsiile multispectrale Landsat MSS dau tonuri care pentru acelasi obiect pot reprezenta chiar o inversiune de ton: apele in banda 4 sunt redate in tonuri deschise iar in banda 6, dar mai ales in 7, in tonuri inchise. Pe aceeasi emulsie pancromatica, un anumit tip de sol poate apare in tonuri deschise pe timp uscat si in tonuri inchise dupa ploaie (anexa 2).

Cu toate acestea tonul este un element de baza in procesul de fotointerpretare forestiera (este comod, suficient de semnificativ si uneori, la scari mici, singurul la care se poate apela).

Pentru siguranta fotoinetrpretarii se impun confruntari la teren, imediat dupa aerofotografiere si precizarea corespondentei specie - ton, valabila pentru intreaga zona de lucru.

Tonul este un element calitativ ce poate fi nu numai apreciat ci si masurat. Pentru eliminarea subiectivismului, fotointerpretarea se poate sprijini pe masuratori fotodensitometrice ce constituie o baza obiectiva.