OPORTUNITATII PRIVIND CUCERIREA PIETELOR EUROPENE

OPORTUNITATII PRIVIND CUCERIREA PIETELOR  EUROPENE

Actul Unic European a completat procesul de eliminare totala a barierelor in calea circulatiei bunurilor si serviciilor, crearea Spatiului Unic European, intrarea in Uniunea Europeana a Austriei, Finlandei si Suediei in 1995 si a celorlalte 10 tari central si est europene in 2004. De asemenea, tranzitia celorlalte tari foste comuniste la economia de piata a sporit considerabil sansele internationalizarii cu succes. Decizia internationalizarii poate fi luata din mai multe motive, dintre care cele mai importante sunt: piata interna nu mai poate sustine cresterea firmei, concurenta acerba de pe piata interna, reducerea ratei profitului, dorinta de a inregistra economii de scara prin cresterea volumului productiei, diversificarea, impartirea riscului pe mai multe domenii de activitate si pe mai multe piete etc. Intrarea pe o noua piata se poate face fie doar prin export (direct sau indirect), fie printr-o investitie straina directa, chiar si in colaborare cu o firma locala.

Succesul patrunderii pe o piata depinde de numerosi factori, dintre care se detaseaza structura pietei luata in discutie.

In primul rand trebuie luate in calcul barierele care exista la intrarea, respectiv, la iesirea din acea ramura de activitate:

costul capitalului;

necesitatea unor cheltuieli de cercetare-dezvoltare;

economiile de scara;

numarul competitorilor;

politicile de pret ale concurentilor;

diferentierea produselor;

costul accesului la canalele de distributie;

accesul la materiile prime strategice (petrol, uraniu etc.);

tehnologiile folosite;

existenta unui sector public.

De asemenea, o firma se confrunta si cu bariere care tin de intrarea pe o piata straina:

limba;

cultura;

reglementarile de politica comerciala (controlul importurilor);

variatia cursului de schimb;

legislatia care poate impune, de exemplu, ca o firma straina sa nu poata intra pe o piata decat in asociere cu o firma locala (sub forma unui joint venture);

diferentele tehnologice (de exemplu, automobilele produse pentru Marea Britanie si Irlanda au volanul pe partea stanga);

riscul.

In literatura de specialitate sunt prezentate mai multe strategii de patrundere pe pietele europene. Acestea vizeaza:

EXPORTUL

a)      exportul direct - proces care presupune ca firma produce si vinde bunurile direct pe piata straina respectiva; este practicat mai ales firmele mici si de cele nou intrate pe piata internationala. Ofera avantajul controlului direct asupra derularii tranzactiilor, elimina nevoia de intermediari, reduce riscul si da posibilitatea unei cresteri graduale. Dezavantajul este ca, in ciuda contactului pe care producatorul il are cu piata, cunoasterea ei este mai redusa decat in cazul in care firma ar lucra cu agenti locali, sau chiar ar construi acolo o capacitati de productie.

b)      exportul indirect - implica folosirea unei firme specializate pentru vinzarea produselor pe piata respectiva. Agentul poate lucra doar pentru producatorul in cauza (daca volumul de marfa justifica acest lucru) sau poate vinde produsele mai multor fabricanti. Nu exista nici un control asupra modului in care agentul se implica in vanzarea produselor pe piata, existand insa avantajul unui contact permanent cu piata tinta (agentul este o firma cu prezenta locala). Exportul indirect se poate derula sub forma unui contract cu un distribuitor sau cu o casa de export.

INVESTITIA STRAINA DIRECTA

Migratia capitalului de la o tara la alta se poate face sub doua forme:

investitia straina directa - reprezinta infiintarea unei filiale in alta tara, prin construirea de fabrici, birouri, facilitati de depozitare, vanzare etc. Sau prin achizitionarea unora deja existente;

investitia straina de portofoliu - reprezinta achizitionarea de actiuni, obligatiuni etc, prin intermediul unor banci sau a unor fonduri de investitii.

Forme de investitie straina directa:

infiintarea unei filiale - desi presupune un cost suplimentar fata de folosirea unui distribuitor, efectul va fi pozitiv pe termen mediu prin cunoasterea mai profunda a pietei si a nevoilor acesteia;

achizitionarea/preluarea unei afaceri - implica costuri foarte mari;

joint ventures - o firma care doreste sa intre pe o piata cumpara o parte semnificativa din actiunile unei firme care deja activeaza in acea tara. Ea va beneficia de experienta firmei locale, economisirea de bani (nu este obligatoriu sa cumpere 100% din actiuni pentru a avea controlul), profituri mai mari, un control ridicat asupra activitatilor de productie, comercializare etc.

licentierea - prin care o firma cedeaza licentiatului dreptul de a folosi in interes propriu una sau mai multe activitati. Include producerea de bunuri sub acelasi nume de marca, sub un nume de marca diferit, fabricarea unor componente si subansamble etc. Cel care ofera licenta isi asigura unele venituri constante, prin redeventa platita de catre licentiat, reduce riscul intrarii pe o piata total necunoscuta, elimina nevoia de capital pentru investitii. Totusi, exista riscul ca licentiatul sa renunte la un moment dat la licenta si sa continue ulterior in nume propriu, si impune totodata un control strict asupra respectarii caracteristicilor si calitatii produselor de catre licentiat.

franciza - este similara cu licentierea, insa reprezinta o intelegere pe un termen mai lung. Francizatul nu achizitioneaza doar un nume de marca, ci isi asuma si obligatia de a respecta anumite obligatii. De obicei, fac obiectul francizei chiar sisteme integrate sau formate de afaceri.