Rafinarea evaluarii

Rafinarea evaluarii

Managerii si analistii nu lucreaza cu prognoze sigure ale analizei, ci numai cu estimari si presupuneri. Estimarile rezultate, cum ar fi valoarea neta prezenta, sau rata interna de rentabilitate depind in mod determinant de ipotezele de lucru. Pentru rafinarea ipotezelor de lucru exista cel putin trei metode cantitative de lucru, respectiv analiza de sensibilitate (sensitivity analysis), analiza de scenarii,denumita si simularea Monte Carlo, precum si metoda pragului de rentabilitate.

De obicei, in practica, cand se studiaza un proiect de investitii in cadrul firmei, principalii parametri de intrare care considerati sunt:

Fluxurile de numerar

Rata de actualizare

Rata de crestere

Fiecare dintre parametrii principali poate fi descompus in componente care sunt analizate individual. Gradul de disponibilitate al resurselor de informatii determina profunzimea si rafinamentul analizei.

Analiza de sensibilitate incearca sa raspunda urmatoarelor intrebari caracteristice:

Cum variaza estimarile obtinute atunci cand se modifica parametrii de intrare? Care dintre parametri de intrare influenteaza cel mai mult estimarile finale?

Pentru fiecare dintre parametri de intrare ai unei analize financiare se poate realiza o analiza de sensibilitate. In cazul parametrilor expusi anterior, atat fluxurile de numerar, cat si rata de actualizare sau rata de crestere pot fi supuse acestei analize. Analiza consta in selectarea mai multor valori posibile intr-o anumita gama pentru o anumita variabila, in ideea de a vedea cum variaza rezultatul analizei, presupunand de exemplu, ca acesta ar fi valoarea actualizata neta VAN.

Mergand mai departe cu analiza, se poate considera ca fiecare dintre variabilele de mai sus este la randul sau dependenta de alte variabile si astfel analiza poate continua pana in cele mai mici detalii.

De exemplu, costul capitalului propriu depinde de rata fara risc, de beta, precum si de randamentul estimat al pietei, conform ecuatiei CAPM. Fiecare dintre aceste variabile poate fi estimata intr-un interval, si nu doar ca valori unice. Astfel, pentru fiecare variabila in parte se pot alege, de exemplu, capetele intervalului ca valoare de intrare, pentru a observa cum se modifica rezultatul, respectiv costul capitalului propriu.

Feedback-ul unor astfel de analize consta in reorientarea cercetarilor catre estimari mai precise ale parametrilor de intrare care au o mai mare influenta asupra rezultatului. Analistul ar trebui sa se concentreze asupra factorilor care conteaza in mod real in modelul cantitativ.

Rezultatul analizei de sensibilitate are o conotatie totusi ambigua. Cat de bine este este estimat intervalul de prognoza si mai ales care sunt probabilitatile asociate realizarii unor estimari catre capetele intervalului? Altfel formulat, care este distributia probabilistica a intervalului de prognoza? In general, rezultatul optim se obtine atunci cand valorile intervalului sunt destul de evidente.

O deficienta a metodei este aceea ca multe variabile sunt corelate reciproc, prin urmare nu se poate modifica o singura valoare fara a se tine cont si de celelalte corelate in cadrul ecuatiei cantitative. Aceasta deficienta se rezolva prin metoda pe care o prezentam in cele ce urmeaza.

Adesea, analistii executa o analiza de scenarii, denumita Simularea Monte Carlo, care cantitativ are elemente comune analizei de sensibilitate. Aceasta abordare examineaza un numar de posibile scenarii, fiecare scenariu implicand o confluenta a parametrilor de intrare. De fapt, analiza Monte Carlo este varianta extinsa a analizei de scenarii in care se iau in calcul toate scenariile posibile.

In cadrul acestei analize se modifica simultan toate variabilele care compun un anumit scenariu. In mod uzual scenariile analistilor se incadreaza intr-una dintre categoriile normal, pesimist sau optimist. Este important sa existe intotdeauna o combinatie consecventa de variabile care compun scenariul respectiv.

Pragul de rentabilitate este o analiza specifica a veniturilor si costurilor care pot determina profitabilitatea unui proiect. In general in orice proiect avem de-a face cu costuri fixe si costuri variabile. Proiectul devine rentabil in masura in care veniturile reusesc sa acopere nu doar costurile variabile, ci si costurile fixe. Adesea pragul de rentabilitate este o chestiune de masa critica. Un anumit proiect trebuie gandit la o scara, respectiv la un nivel al veniturilor, care sa poata acoperi costurile fixe. Exista si perspectiva inversa in care managerii se intreaba pana la ce nivel pot sa scada vanzarile in perioadele slabe astfel incat afacerea sa ramana profitabila.

Exista mai multe versiuni analitice ale pragului de rentabilitate. De cele mai multe ori pragul de rentabilitate se poate masura fie valoric (in bani), fie in unitati cantitative produse. Deasemenea costurile si veniturile pot fi analizate pe baza anuala, sau pe baza globala la nivelul intregului proiect investitional.

In primul caz se realizeaza o ecuatie cu venituri si costuri, prin care profitul rezultat este egal cu zero si astfel se deduce nivelul vanzarilor pentru a se realiza respectivul profit. Ecuatia se face in mod practic din proiectia contului de profit si pierderi.

De partea cealalta, o analiza globala foloseste valoarea neta prezenta ca variabila care se egaleaza cu zero, rezultand un nivel al fluxurilor de numerar care la randul lor au la baza un nivel al vanzarilor ce trebuie atins, de data aceasta nu intr-o singura perioada anuala, ci intr-un scenariu care face presupuneri privind dinamica vanzarilor de la un an la celalalt. Aceasta varianta, numita si prag de rentabilitate investitional este semnificativ mai complexa si de aceea nu face parte din arsenalul traditional de metode de analiza ale managerilor care nu folosesc in mod obisnuit actualizarea ca pe o unealta de decizie.

Rezultatele tuturor metodelor de rafinare a analizei trebuie interpretate cu circumspectie, fara a se generaliza concluziile sau extrapola de la o situatie concreta la alta. Bugetarea proiectelor si deciziile investitionale inseamna substantial mai mai mult decat calcularea unor rezultate prin metodele de actualizare a fluxurilor de numerar. In masura in care incertitudinile majore sunt identificate, se incearca de fapt o confirmare a rezultatului prin metodele de rafinare a analizei. Confirmarea ar trebui sa sugereze ca proiectul ramane viabil chiar in situatiile in care anumite lucruri nu merg conform asteptarilor.

Vom vedea in cele ce urmeaza cum se utilizeaza metodele de rafinare a analizei intr-o aplicatie practica ce va lua in considerare elementele principale prezentate anterior pe parcursul lucrarii.