Buruieni de primavara cu germinatie timpurie

Buruieni de primavara cu germinatie timpurie

Adonis aestivalis - cocosei de camp. Popular planta se numeste si ruscuta. Cotiledoanele epigee, ingust lanceolate, lungi de 3 cm, sesile sau scurt petiolate. Primele frunze propriu-zise sunt penat-sectate. Radacina pivotanta, ramificata, ajungand pana la 60 cm adancime. Tulpina erecta, simpla ori ramificata, inalta pana la 50 cm. Frunzele bazale sunt petiolate, cele mijlocii si superioare sesile, de 3-4 ori penat-sectate, cu segmente ingust-lineare. Florile sunt solitare, terminale, cu 5 sepale glabre, 6-8 petale rosii-caramizii prevazute cu o pata neagra, foarte frumoase. Infloreste si fructifica in mai-iunie. Fructul este o achena mica de 5-6 mm.

Este o specie segetala si ruderala, fecventa in toata tara, in regiunile de campie si de deal. Cand apare in masa in culturile de cereale stanjeneste cresterea si dezvoltarea acestora. Buruiana trebuie combatuta cu severitate fiind toxica. Contine cantitati mari de glucozizi, folositi in industria farmaceutica, avand proprietati calmante.

Galium aparine - turtita sau lipicioasa. Planta are radacina subtire, adanca si ramificata. La rasarire, planta are doua cotiledoane carnoase cu varful stirbit. Primele furnze se dispun verticilat pe o tulpina paroasa tetramuchiata. Tulpina este inalta de 30-150cm, agatatoare (are peri uncinati). Frunzele sunt dispuse cate 6-9 in verticile la fiecare nod al tulpinii. Florile sunt dispuse in cime, de culoare alba-verzuie. Inflorirea are loc in perioada mai-septembrie. Fructul este o dicariopsa alcatuita din doua mericarpii sferice acoperite cu peri rigizi. Semintele isi pastreaza germinatia in sol 7-8 ani. O planta formeaza intre 300 si 1200 seminte. Germineaza primavara devreme sau toamna, de regula de la 2-3cm adancime .

Este o buruiana foarte daunatoare. Se prinde de plantele de cereale pe care le culca, provocand pagube insemnate de productie. Cerealele infestate cu aceasta specie se recolteaza greu pentru ca aceasta se infasoara pe rabatorul combinei .

Planta in stare verde contine substante toxice (alcaloizi, saponie etc.) si de aceea provoaca intoxicatii la animale.

Galium tricornutum - turtita cu trei coarne. Este din aceeasi familie cu Galium aparine, de care se dosebeste prin faptul ca are trei flori cu pedunculi care se curbeaza dupa inflorire, iar fructul nu are peri pe suprafata sa. Formeaza intre 400-1200 seminte. Se intalneste in aceleasi zone in care se gaseste si G. aparine si produce mari pagube culturilor agricole.

Sinapis arvensis - mustar salbatic. . Planta are radacina pivotanta, adesea mult ramificata. Tulpina, de 30-60cm, de regula este lax ramificata, la baza setos paroasa, in sus glabrescenta. Funzele sunt de un verde deschis, dens paroase, cele inferioare lung petiolate, de obiciei lirat-penat-lobate sau fidate, cu segmentul terminal foarte mare , neregulat sinuat-dintat; cele superioare din ce in ce mai mici, scurt petiolate sau sesile, nedivizate sau slab lobat-incizate. Florile sunt galbene sulfurii, grupate intr-un racem terminal mult alungit dupa inflorire. Inflorirea are loc in perioada mai-august. Fructele sunt silicve drepte, lungi de 2,5-4,5cm, cilindrice, uneori gatuite intre seminte, glabre sau aspru paroase. Semintele, cate 6-13 intr-un fruct, sunt sferice de 1,2-1,5mm in diametru. Tegumentul seminal , de la rosu-inchis pana la negru-brumariu, la umezeala devine mucilaginos. Semintele germineaza primavara de timpuriu (chiar la 2⁰C), temperatura optima fiind de 7⁰C. Germineaza si toamna, insa plantele mor peste iarna. Longevitatea semintelor din sol poate fi pana la 30-35 ani.

Mustarul salbatic este raspandit in toate zonele tarii, de la campie pana la munte, fiind o specie foarte comuna. Creste si se dezvolta foarte bine, mai ales in primaverile mai reci si mai umede, perioada in care plantele de cultura cresc mai greu, depasind astfel repede inaltimea acestora. Este gazda pentru numerosi agenti patogeni. Ifesteaza, in special, culturile de cereale paioase, lucernierele, floarea-soarelui, soia, sfecla de zahar, dar si plantatiile de vii si pomi.

Pagubele provocate de aceasta buruiana sunt mari. Cand apare in masa consuma apa si hrana plantelor cultivate si poate compromite recolta. Mustarul salbatic provoaca si o alta categorie de pagube: consumata de animale, mai ales in faza de inflorire-legarea fructelor, este foarte toxica. Consumata timp de mai multe zile in cantitate mare, provoaca accidente mortale cailor. De asemenea, semintele consumate de animale irita mucoasa tubului digestiv, iar laptele si carnea animalului isi schimba gustul. Daca sunt multe seminte in grau, faina macinata din acest grau capata un gust amar si este daunatoare sanatatii.

Raphanus raphanistrum - ridiche salbatica. Frunzele embrionare sunt lung pedunculate, cordiforme. Adesea pedunculul este de culoare rosiatica. Frunzele embrioanare se ingalbenesc repede si se usuca. Radacina este pivotanta, profunda, ramificata, iar tulpina este cilindrica sau muchiata, ramificata adesea de la baza, aspru-paroasa, inalta de pana la 80cm. Frunzele sunt lirat-fidate pana la penat-sectate. Cele superioare sunt lanceolate, dintate cu dintii cartilaginosi. Florile sunt mari, divers colorate albe, rosii, violete, galbui, dispuse in reacem corimbiform. Inflorirea are loc din luna mai pana in luna august. Fructul este o silicva lamentiforma lung rostrata. La maturitate se rupe in segmente monosperme care cad pe sol si germineaza, dupa ce a putrezit peretele silicvei. O planta produce pana la 160 de seminte care isi pasteaza viabilitatea in sol pana la 7 ani. Temperatura de germinatie este cuprinsa intre 3-35⁰C, cea optima fiind de 20⁰C. Rasare de la o adancime de cel mult 5cm.

Este raspandita in toata tara (mai rar in stepa). Este o specie ruderala si segetala. Apare fecvent pe soluri sarace in calciu si moderat acide.

Este o buruiana sensibila la inghet. Se intalneste aproape in toate culturile agricole, in gradini si plantatii pomicole. De asemenea, apare fecvent la infiintarea culturilor furajere perene (pajisti, trifoisti, lucerniere).

Polygonum convolvulus - hrisca urcatoare. Planta are radacini subtiri si ramificate, care pot ajunge pana la 60-90cm adancime. Rezista bine la seceta. Tulpina este subtire si volubila, de 80-100cm, care se incolaceste pe tulpinile plantelor de cultura pe care se dezvolta. Frunzele sunt alterne, petiolate, sagitate. Petiolul funzelor pezinta la baza ohree (infasurata in jurul petiolului, ca un corset). Florile sunt verzui, asezate la subsoara frunzelor. Infloreste si fructifica din iunie pana toamna tarziu, in octombrie. Dupa taiere cu coasa sau plivire, de la suprafata lastareste si fructifica din nou. Samanta este de culoare neagra, triedrica, cu o lungime de 2,5-4mm. Numarul de seminte produs de o planta este de 140-200 sau mai mare. Germineaza la o adancime de 8-10cm. Germinatia este esalonata. Are o mare raspandire, invadeaza toate culturile, pe toate tipurile de sol. O intalnim in cerealele de toamna si de primavara, in mazare, linte, culturile de prasitoare neprasite la timp. Este o calamitate in solele inierbate si lucernierele tinere.

Avena fauta - ovaz salbatic sau odos. Planta se aseamana mult cu ovazul, de unde si denumirea de ovaz salbatic. Are radacina fasciculata, tulpina inalta de 80-150cm, inflorescenta este un panicul. Se deosebeste de ovaz prin paleele inferioare care sunt paroase la baza si au pe dos o arista lunga de 3cm, geniculata si rasucita. Samanta este o cariopsa si este imbracata intr-o palee de culoare bruna-cafenie. O sigura planta de odos produce 400-600 seminte. Ajunge la maturitate, fie ininte de recoltare, infestand solul, fie odata cu planta cultivata infestand recolta dar si solul. Semintele isi pastreaza capacitatea de germinatie in sol 3-5ani si o mica parte pana la 10 ani. Semintele de odos incep sa germineze primavara la temperaturi de 2⁰C, dar pot germina pe tot parcursul anului. Cele care rasar toamna, pier in timpul iernii. De obicei, semintele de odos rasar din stratul de sol de la adancimea de 6-8cm, insa pot germina si de la 20cm adancime daca solul este bine aerat, datorita mezocotilului care se poate alungi foarte mult.

Radacinile de odos secreta o substanta care are efect alelopatic asupra altor plante, inhibandu-le germinatia .

Este raspandit in zonele mai umede ale tarii. Produce pagube mari culturilor de ovaz, dar si de orz, grau, in, mazare, secara, cartof etc. Incepe sa dauneze culturilor pe care la infesteaza cand sunt mai mult de 2-4 plante de odos la m². De obiciei, lanurile sunt infestate foarte puternic, ajungand pana la 100 de plante pe m² si chiar mai mult, devenind practic, o calamitate. Boabele de odos sunt daunatoare animalelor, aristele si perisorii acestora provoaca iritarea si umflarea mucoasei bucale si a tubului digestiv, mai ales la cai si la bovine.

Cu ovazul cultivat formeaza hibrizi naturali, care au valoare economica inferioara.