UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE

SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI

TIMISOARA

FACULTATEA DE HORTICULTURA

SPECIALIZAREA : HORTICULTURA

Invatamant la distanta

REFERAT

CONTAMINANTI IN PRODUSELE HORTICOLE

TEMA REFERAT : PESTICIDE UTILIZATE IN

CULTURILE VEGETALE

PESTICIDE UTILIZATE IN CULTURILE VEGETALE

O pozitie importante printre compusii chimici necesari, dar care totodata polueaza mediul omului, o ocupa pesticidele. Ele au gasit o aplicare multilaterala, in primul rand in agricultura si horticultura, in pastrarea produselor, in silvicultura, medicina veterinara si serviciile sanitare precum si in diferite industrii.

Stiinta combaterii chimice a daunatorilor, desi este o disciplina relativ tanara, cunoaste o dezvoltare impetuoasa datorita aplicatiilor directe in sporirea resurselor de hrana, bunurilor de consum, precum si in asigurarea conditiilor igienice de viata, toate acestea fiind impuse de ritmul alert de dezvoltare al tehnologiei si implicit al societatii moderne.

Protectia plantelor este stiinta care se ocupa cu studiul agentilor de daunare (fitopatogeni - inclusiv virusuri, artropode fitofage, buruieni, rozatoare etc) in scopul stabilirii de masuri eficiente de combatere a pagubelor / pierderilor economice produse de acestia. Se considera ca circa o treime din recolta potentiala este distrusa ("dijmuita") de organismele daunatoare, deci protectia plantelor, ca disciplina biologica aplicata, contribuie la cresterea productiilor culturilor agricole si la imbunatatirea calitatii recoltei.

Din motivele prezentate mai sus combaterea daunatorilor este imperios necesara pentru cultura plantelor, proceduri de protectie a plantelor (si inclusiv a recoltei stocate) impotriva organismelor daunatoare fiind o componenta majora a tuturor ghidurilor de buna practica agricola.

Combaterea daunatorilor culturilor agricole se realizeaza prin mai multe metode: chimice (cu utilizarea de pesticide), biologice (prin utilizare de organisme antagoniste si de produse naturale), genetice (prin ameliorarea rezistentiei plantelor la organismele daunatoare), agrotehnice (prin lucrari ale solului, inclusiv prasitul buruienilor) si fizico-mecanice (dezinfectari termice ale semintelor, chirurgie vegetala, descuscutarea semintei etc.)

Produse de protectia plantelor. Sunt produsele folosite pentru combaterea agentilor de daunare. Se clasifica ca produse chimice (pesticide) si produse biologice (biopreparate).

Pesticidele sunt mijloace chimice de protectia plantelor, obtinute prin formularea si conditionarea unui (unor) ingredint(e) biologic active. Cu foarte putine exceptii (ca de ex. regulatorii de crestere vegetala, folositi pentru controlul cresterii plantelor, sau produsele care actioneaza prin activarea rezistentei manisfestate sistemic in plante, si care sunt un fel de "vaccinuri" pentru plante) ingredientele active biologic ale pesticidelor sunt ingrediente toxice.

Aceasta toxicitate de fapt impune existenta unui cod al unei bune practici de distributie si utilizare a pesticidelor, cod care este elaborat inclusiv la nivel international (de catre FAO). In categoria pesticidelor sunt incluse si urmatoarele categorii de substante: regulatorii de crestere, defoliantii, desicantii, activatorii rezistentei manifestate sistemic, substantele de curatire ale legumelor si fructelor, substantele aplicate pentru a preveni caderea fructelor, ca si substantele aplicate inainte sau dupa recoltare pentru combaterea daunatorilor care actioneaza in timpul depozitarii si transportarii recoltei.

Reversul actiunii benefice al pesticidelor il constituie perturbarea echilibrului ecologic si riscul potencial pentru om.

Primal aspect este legat de distrugerea dusmanilor naturali ai daunatorilor, de selectarea unor rase rezistente la daunatori, de dereglarea reproducerii unor specii, etc.

Al doilea aspect este legat de nocivitatea pesticidelor pentru celelalte specii decat daunatorii : om, animale, pesti, pasari, plante. Pentru om, riscul de intoxicatie, acuta sau cronica, poate fi de natura profesionala, accidentala sau voluntara si prin contaminarea mediului inconjurator - sol, surse de apa, alimente, aer - cu largi implicatii ulterioare.

Datele indispensabile pentru aprecierea riscului care insotesc introducerea diversilor compusi chimici noi in mediu sunt urmatoarele :

- cantitatea de reziduu care trece in mediu ca rezultat al productiei;

- proprietatile fizice, chimice si biologice ale compusilor;

- posibilitatea bioacumularii.

Pierderile provocate agriculturii poe plan mondial de diferite organisme daunatoare se ridica anual la 35% din recolte, ceea ce corespunde cu aproximativ 75000 milioane de dolari. Din aceste pierderi, insectelor le revin 13,8%, ciupercilor 11,6%, buruienilor 9,5% si altor organisme 0,1%. Aceste pierderi variaza in diferite regiuni ale lumii, in functie de conditiile climatice si numerosi alti factori ecologici, in mare masura, ele reflecta si posibilitatile de a controla marimea productiei agricole pe diferite teritorii. Astfel, pierderile provocate de insecte constituie 5% din productia potentiala agrcola in Europa, 7% in Oceana, 9% in America de Nord si Centrala, 10% in America de Sud, U.R.S.S. si China, 3% in Africa si 21% in restul Asier. Cele mai evidente si cele mai palpabile sunt de obicei pierderile in productia de cereale. S-a calculat de asemenea ca cel putin 10% din prodcele agricole care fac posibila hranirea a 200 milioane de mamen, fara cheltuieli suplimentare pentru producerea lor, sunt distruse in cursul inmagazinarii, in tarile tropicale, pierderile sunt mai ales cantitative iar in tarile cu clima temperata - calitative.

Pierderile in timpul inmagazinarii sunt de regula provocate de insecte, acarieni, rozatoare si ciuperci.

In raport cu actiunea lor principala pesticidele se impart in 10 categorii fungicide si bactericida, insecticida, acaricide, nematocide si sterilizanti ai solului, rodenticide, moluscocide, repelente, erbicide, defolianti, regulatori de crestere si produse auxiliare.

CARACTERISTICILE PESTICIDELOR

La alegerea pesticidelor pentru utilizari practice se va tine seama de o serie de caracteristici si anume :

selectivitatea si specificitatea

fenomenal de rezistenta al daunatorilor

actiunea sistemica

toxicitatea fata de om si animalele folositoare

fitotoxicitatea

SELECTIVITATE SI SPECIFICITATE

Prin actiunea selectiva a pesticidelor se urmareste un efect cat mai intens asupra daunatorului combatut, simultan cu o influenza cat mai redusa asupra altor factori biotici din mediul inconjurator.

Notiunea de selectivitate este strans legata de cea de specificitate. O buna selectivitate inseamna limitarea actiunii la o singura specie de daunatori (sau un numar restrans de specii), pentru care substanta folosita este specifica. Cunoasterea corelatiei dintre structura chimica si actiunea biologica a pesticidului constituie un criterio de baza in rezolvarea problemei selectivitatii si specificitatii.

FENOMENUL DE REZISTENTA AL DAUNATORILOR

Dupa o anumita peritada de aplicare a unui pesticid, se constata adesea aparitia fenomenului de rezistenta. Un exemplu este oferit de DDT care, dupa cativa ani de utilizari si-a pierdut partial sau total eficacitatea. Acelasi fenomen s-a repetat si cu alte pesticide, cum sunt insecticidele dienice, organofosforice, unele fungicide si raticide.

Fenomenul de rezistenta se poate evita prin rotatia pesticidelor si aplicarea stricta a dozelor prescrise, cu evitarea exceselor.

ACTIUNEA SISTEMICA

In anul 1946, Martin si Shaw introduc denumirea de insecticid sistemic pentru substantele cu actiune chimioterapica in interiorul plantei. Bennett completeaza ulterior aceasta definitie, aratand ca insecticidele sistemice sunt acele substante care stropite pe planta au proprietatea de a patrunde in circuitul de seva si de a se deplasa in toata planta ce devine toxica pentru insectele parazite. Actiunea sistemica se intalneste si la unele fungicide.

In aplicarea si actiunea unui insecticid sistemic intervine si multe etape :

tratarea plantelor prin stropirea partidor aeriene cu solutia de pesticid;

translocarea, care consta in transportarea substantei in intregul organism vegetal si transformarea in metabolito activi;

intoxicarea insctei parazite;

eliminarea substantei toxice din planta.

FITOTOXICITATEA

Diferitele preparate, sub forma de lichide sau pulberi, pot provoca plantelor leziuni mai mult sau mai putin grave. Actiunea fitotoxica se manifesta prin atacarea sau chiar arderea frunzelor, florilor, ramurilor sau fructelor. Intensitatea efectului depinde de natura chimica a substantei folosite, conditiile atmosferice si specia tratata.

TOXICITATEA PESTICIDELOR PENTRU OM SI ANIMALE

Majoritatea produselor fitofarmaceutice folosite in practica agricola sunt toxice pentru om si animalele domestice. Aplicarea stropirilor sistematice in pomicultura, legumicultura, etc., duce la acumularea de produse fitofarmaceutice pe fructe, legume, frunze, etc. Care nu se descompun in totalitate si nu au timp de a fi spalate de ploi. Aceste reziduri prezinta un pericol pentru sanatatea omului. Ele pot actiona direct sau prin intermediul laptelui, carnii, untului, etc., ca urmare a hranirii animalelor cu furaje ce au fost tratate cu pesticide.

Este important de retinut faptul ca unele substante, desi nu au toxicitate acuta se pot acumula in organism prin consumarea sistematica a alimentelor contaminate, putand produce tulburari importante. S-ar putea de asemenea ca unele produse sa intre in combinatii cu componentele alimentelor dand compusi chimici toxici sau sa inactiveze alimentele scazandu-le valoarea nutritiva. Pe de alta parte se pot produce schimbari ale gustului si mirosului alimentelor scazandu-se valoarea comerciala.

Toxicitatea pesticidelor se apreciaza in primul rand dupadoza toxica letala (DL ) a 50% din animalele de experienta.

In raport cu gradul de toxicitate, exprimat prin DL (mg/kg), oral, la sobolan, pesticidele se clasifica in :

- grupa I - extrem de toxice (DL50 sub 50 mg/kg);

- grupa II - toxice (DL50 50-200 mg/kg);

- grupa III - moderat toxice (DL50 200-1000 mg/kg);

- grupa IV - putin toxice (DL50 peste 1000 mg/kg);

Doza toxica letala (DL ) nu poate reflecta decat in mod simplificat gradul de periculozitate al unei substante. Unele particularitati, intre care in primul rand calea de patrundere a toxicului in organism si mecanismul actiunii toxice, pot influenta puternic gradul de periculozitate al unei substante. Cu toate aceste considerente, statisticile demonstreaza ca 86% din totalul intoxicatiilor cu pesticide in lume sunt provocate de substante avand DL sub 50 mg/kg corp.

Substantele care traverseaza pielea (cazul fenolilor substituiti) sau care se absorb prin inhalare si intoxica sistemului respirator (dipiridilii, mai ales paraquatul-Gramoxone) sunt printre cele mai periculoase erbicide mai ales ca este vorba de substante foarte toxice (DL sub 50 mg/kg corp).

Dimpotriva, substantele toxice numai prin inghitire sau cele la care intoxicatiile evolueaza lent si se pot trata eficace trebuie considerate mai putin periculoase.

De fapt DL50 reflecta numai potentialul unei substante de a provoca intoxicatiile acute. Pericolul intoxicatiilor cronice se leaga de remanenta substantei in animal, planta si sol.

Protectia omului fata de pesticide prezinta doua aspecte :

- protectia consumatorilor fata de reziduurile acestor substante in alimente (aspectul principal deoarece priveste intreaga masa a populatiei si este mai greu controlabil);

- protectia lucratorilor ce produc sau manipuleaza pesticidele care impun masuri de prim ajutor, controale medicale periodice si instruirea personalului.

Protectia consumatorilor necesita interzicerea folosirii produselor vegetale prea puternic contaminate cu reziduri, inclusiv a furajelor. Intr-adevar s-a demonstrat ca intre cantitatea de reziduuri ingerata de animale prin produsele vegetale si cea regasita in lapte sau furaje contaminate cu 10 ppm metazol s-au regasit 0,04 ppm in laptele de vaca si 0,08 ppm in ouale de gaina.

Pentru protectia consumatorilor, masura cea mai adecvata o reprezinta fixarea unor limite de toleranta, alimentele contaminate cu reziduri peste aceasta limita fiind scoase din comert si in general din consum. Respectarea limitelor de toleranta in comercializarea produselor vegetale impune producatorilor acestora respectarea dozelor recomandate, precum si respectarea unui interval limita intre tratament si recoltare (timp de pauza).

In scopul aprecierii toxicitatii pesticidelor s-au stabilit urmatorii termeni :

- doza fara efect - respectiv cantitatea de substanta (mg/kg corp animal) care, administrata in hrama in mod continuu, timp de minimum doi ani si absorbita de animalele de experienta (minim doua specii) nu produce nici un fel de efecte nocive;

- doza zilnica acceptabila pentru specia umana (DZA) - reprezinta cantitatea de substanta absorbita zilnic pe tot timpul vietii si care nu reprezinta nici un risc previzibil, pe baza tuturor datelor toxicologice cunoscute (DJA se calculeaza ca 1/100 din doza fara efect si se exprima in mg/kg corp);

- reziduuri acceptabile sau tolerabile - reprezinta cantitatea de pesticid (inclusiv metabolitii sai stabili) aflata intr-un produs alimentar si care poate fi ingerata o data cu aceasta zilnic, tot timpul vietii, fara pericol;

- limita practica de reziduuri - reprezinta cantitatea maxima de reziduuri autorizata intr-un anumit produs alimentar (limita maxima se stabileste in functie de DJA, de cantitatea ingerata si de importanta alimentului);

- limita maxima admisibila (LMA) -     se stabileste obiectiv pe baza datelor toxicologice, dar in practica la stabilirea ei se tine seama si de considerente privind sensibilitatea mijloacelor analitice disponibile pentru a se asigura eficienta controlului;

- doza zilnica acceptabila pentru individ - este data de produsul DZA x greutatea individuala;

- toleranta - reprezinta DZA x greutatea corporala in kg/produsul alimentar consumat in kg;

La calcularea acestor valori se tine seama in special de efectul mutagen al substantei, adica de capacitatea ei de a influenta structura acizilor nucleici, purtatori ai informatiei ereditare a organismului.

Alterarea structurii acestora poate provoca :

- un efect cancerigen, daca afecteaza celulele unor tesuturi din organisme mature;

- un efect teratogen sau malformatii, daca sunt afectate celulele embrionare;

- embriotoxicitatea, cand efectele teratogene devin incompatibile cu viata;

Mutageneza (modificarea caracterelor de specie), in cazul afectarii celulelor reproducatoare.

O serie de produse se dovedesc a fi foarte toxice (tolerante zero) ca de exemplu compusii cu mercar si selenio (DNBF si DNOC), fapt care FACE sa un se admita nici un fel de urme in alimente. Altele, cum sunt cele execptate de tolerante un prezinta un pericol pentru sanatate.

Fungicidele in general au limite de tolerante mai Mari (captan - 20 ppm, ferbam - 7 ppm, zineb - 7 ppm, maneb - 8 ppm, ziram - 7 ppm) din care cauza sunt mai putin toxice. Chiar si pentru unii compusi fosforici se admit doze mici de reziduuri in alimente (malation - 8 ppm, metil paration - 1 ppm, paration - 1 ppm, demeton - 0,75). Pentru compusii Ocl, a caror toxicitate nu este asa de mare, dar care prezinta pericol din punct de vedere al remanentei tolerantele sunt pentru DDT - 7, Lindan - 10, heptaclor - 0,1, dieldrin - 0,1).

Spre deosebire de insecticide (indeosebi cele OF), constatam ca majoritatea erbicidelor sunt slab toxice sau netoxice, simazin diuron, dalapon, pirazan, atrazina, parametrin, dicamba au doza toxica letala de 5000 mg/kg corp. De aceea in general, erbicidele provoaca mai putine probleme toxicologice decat alte pesticide si nu s-au inregistrat cu erbicide cazuri de intoxicatii in masa, de felul celor care au provocat 6000 de victime prin contaminarea fainei dintr-o capitala asiatica sau 2100 de victime in cazul stropirii din avion, intr-o alta tara asiatica, ambele accidente datorandu-se insecticidelor.

Pentru multe pesticide, valorile toxicologice orientative sunt cu mult deasupra concentratiei maxim admisibile de 0,1 μg/l data de indicativele CE atrazinae 2 μg/l , bentazone 25, 2,4-D 100, indane 3, MCPA 0,5, metoxiclor 30, metolaclor 5, pendimetalin 17, piridate 60, simazine 17, trifluralin 170.

LEGISLATIA PRIVIND PESTICIDELE

Prin Directivele 86/469 si 86/363, Comisia Comunitatii Europene a stabilit controlul rezidurilor din produsele alimentare de origine animala si vegetala. Cele doua directive se refera la toate categoriile de reziduuri (pesticide, PCB, hormoni, metale grele, etc.)

Directiva 83/363 se refera la reziduurile de pesticide si este cuprinsa in Ordinul 825/23.05.1994 pentru aprobarea normelor de igiena privind alimentele si protectia sanitara a acesteia si completata prin Ordinul 611/3.04.1995. Aceste limite au fost revizuite in Ordinul 356/2001 al Ministerului Agriculturii. Limitele maxime admise privind reziduurile de pesticide in produsele vegetale, conform acestor reglementari sunt redate in anexa 1. Limite maxime admise pentru pesticide omologate in Romania, in produsele vegetale conform reglementarilor FAO si WHO din 2002 sunt prezentate in anexa 2.

Valorificarea resurselor naturale regenerabile pentru obtinerea de pesticide ecologice. Fungicide agricole.

Marea provocare planetara a mileniului al III-lea in domeniul agroindustrial este orientarea sistemelor de productie in conditiile dezvoltarii durabile a agriculturii prin care natiunile lumii sa asigure populatiei necesarul de hrana fara a distruge sistemul ecologic. Noile tehnologii agricole trebuie sa urmeze cateva obiective prioritare, cum sunt obtinerea produselor agricole de calitate superioara, mai sanatoase si mai valoroase ca aport nutritiv, astfel incat sa asigure prevenirea imbolnavirilor la om si animale si reducerea impactului nefavorabil cu mediul ambiant. Concomitent, strategia include atragerea interesului marilor industrii de a valorifica resursele naturale regenerabile si subprodusele din activitati de procesare ale produselor agroalimentare ca materii prime si surse de valoare adaugata.

In acest context, se impune completare bazei de date privind resursele naturale vegetale si utilitatea acestora pentru combaterea bolilor si daunatorilor agricoli. Se cunosc proprietatile remarcabile a numeroase principii active din plante care sunt utilizate pentru obtinerea de medicamente si produse agrochimice, dar cercetarea agrochimica are sansa sa imbogateasca spectrul produselor ecologice prin valorificarea resurselor naturale si sa grabeasca procesul de transfer tehnologic spre producatorii industriali.

Pesticidele sunt indispensabile pentru agricultura pentru a preveni pierderile uriase provocate anual de boli si daunatori recoltelor de legume, fructe si cereale. Este inca nevoie de mult efort pentru imbunatatirea unor aspecte privind toxicitatea, fitotoxicitatea, biodegradabilitatea, eficacitatea biologica, evitarea fenomenului de rezistenta a organismelor tinta etc.

Intensa utilizare a pesticidelor de sinteza in practica agricola este unul dintre multiplii factori care au provocat degradarea progresiva a mediului pe parcursul ultimelor decenii. Desi, s-au dovedit eficiente in combaterea bolilor si daunatorilor agricoli, populatia si-a concentrat atentia asupra aspectelor ecologice, a cantitatilor de reziduuri chimice nocive din hrana, apa freatica si sol. In concluzie, cele doua aspecte esentiale, rapida instalare a fenomenului de rezistenta a daunatorilor la pesticide chimice si degradarea mediului impun cercetarea si promovarea unor pesticide mai selective si biodegradabile.

Noile reglementari internationale care impun restrictii stringente asupra utilizarii pesticidelor chimice, eliminand numeroase produse eficiente de pe piata pesticidelor, vor limita serios optiunile bazate pe eficienta/cost ale beneficiarilor. Utilizatorii vor avea posibilitatea de a opta pentru produse mai putin toxice sau de a folosi pesticide sintetice sau naturale in deplina siguranta, urmand instructiunile de pe etichete.

Reconsiderarea sarurilor metalice ale acizilor grasi poate crea o multitudine de oportunitati pentru producatorii industriali de a aduce pe piata de pesticide o varietate de produse din categoria 'pesticide prietenoase fata de mediu'. Acizii grasi sunt substante naturale de biosinteza, adica sunt produse de organisme vegetale si animale in cicluri metabolice perpetue. De aceea sunt considerati resurse regenerabile naturale si pot fi utilizati cu maxima eficienta si rentabilitate chiar si din subprodusele rezultate din procesarea industriala a uleiurilor vegetale, a grasimilor animale sau din grasimile uzate in unitati de alimentatie publica.

Prin tehnici de derivatizare chimica se pot obtine numeroase clase de pesticide semichimice extrem de pretioase pentru agricultura organica, deoarece ar putea substitui cu real succes pesticide sintetice, avand avantajul lipsei de toxicitate fata de plante utile, om, animale si mediu.

Dintre derivatii acizilor grasi, sarurile metalice se pot obtine prin tehnologii foarte curate si simple, fara solventi sau alte ingrediente chimice interzise de legislatia internationala in vigoare privind protectia mediului. Slaba hidrosolubilitate a sarurilor metalice ale acizilor grasi asigura lipsa fitotoxicitatii si difuziunii in mediu a formularilor respective. Pesticidele pe baza de acizi grasi sunt biodegradate rapid in sol.

Fungicidele pe baza de cupru sunt oarecum controversate in agricultura organica, desi sunt mai putin toxice decat cele cu sulf, deoarece in utilizari excesive pot ajunge in sol si dezechilibra activitatea unor organisme benefice, cum ar fi ramele sau bacteriile fixatoare de azot. Solutia ar putea fi, de exemplu, fixarea cuprului in formule aderente, nedispersabile si nehidrosolubile. De aceea, cercetarea colectivului nostru s-a indreptat spre obtinerea si promovarea unui tip de fungicid pe baza de saruri de cupru si/sau calciu ale acizilor grasi din surse naturale.

MATERIAL SI METODA

Cercetarile teoretice si experimentale au pornit de la ipoteza reconsiderarii sarurilor metalice ale acizilor grasi cu activitate fungicida ca raspuns la necesitatea protectiei culturilor agricole fata de atacul agentilor fitopatogeni.

Obiectivul principal al cercetarii este promovarea unor combinatii fungicide sinergice ecologice obtinute prin valorificarea unor resurse regenerabile, cu costuri mici de productie si tehnologie ecologica.

Materii prime: fractii de acizi grasi de la procesarea industriala a grasimilor animale si a uleiurilor vegetale, sulfat de cupru pentahidrat, var, emulgator, apa dedurizata.

Tabelul nr.1 - Proportia diferitelor tipuri de constituenti acizi grasi in amestecuri

Metoda de sinteza utilizata pentru obtinerea sapunurilor de cupru este o adaptare a metodei dublei descompuneri care implica doua etape de reactie. In prima etapa are loc saponificarea la cald a unui amestec de acizi grasi rezultat din procesarea grasimilor animale sau a uleiurilor vegetale. Sapunul alcalin brut obtinut se trateaza apoi cu o solutie apoasa diluata a unei sari anorganice de cupru pentru a precipita sapunul de cupru care este practic insolubil in apa.

Metoda de sinteza utilizata pentru obtinerea sapunurilor de calciu este reactia directa a amestecului de acizi grasi cu o solutie apoasa de oxid/hidroxid de calciu.

Precipitarea este cantitativa la pH 8.

Sapunurile de cupru pot fi prelucrate usor, fie prin spalare, filtrare si uscare, fie separate la cald ca masa semisolida din amestecul de reactie, in functie de proprietatile materiei prime (tipurile de acizi grasi din compozitie).

Produsele s-au conditionat in diferite proportii cu lecitina, ca sinergizant natural, sub forma de pulbere umectabila, suspensie consentrata si pasta omogena (in functie de starea de agregare a ingredientului activ).

Compozitiile sinegice s-au testat pentru stabilirea actiunii fungicide in vitro, in conditii de sera si de camp.

REZULTATE SI DISCUTII

In ultimii ani, cercetatori din domeniul agrochimiei au facut eforturi pentru a imbunatati activitatea fungicida a produselor pe baza de cupru [4]. Dupa cum se cunoaste, compusii cuprului au fost utilizati cu succes timp indelungat in special impotriva fainarii. Studiul de fata propune utilizarea cuprului intr-o forma fixata, deoarece poate fi mult mai eficient la doze mult mai mici comparativ cu vechile produse anorganice.

Compozitia adaptata si imbunatatita, este un amestec de sapunuri de cupru sinergizat cu un fosfolipid natural, lecitina, formulata ready to use la o concentratie de 1% ingredienti activi. Un factor foarte important la aplicare este pH-ul compozitiei, determinant pentru fitotoxicitate, deoarece anumite plante tolereaza lichidele slab acide sau slab bazice, dar majoritatea sunt sensibile la pH mai mic de 6 si mai mare de 8.

Tehnologiile de sinteza si conditionare utilizeaza drept mediu de reactie si purtator numai apa, care joaca rol de vehicul pentru componentele insolubile si genereaza suspensii concentrate apoase stabile sau paste omogene cu proprietati exceptionale de peliculizare pe suprafata foliara, pe rani deschise la pomi fructiferi si alte suprafete. In lipsa implicarii solventilor chimici, toxici si volatili, aceste procese reprezinta optiunea cea mai ieftina si mai compatibila din punct de vedere ecologic.

Produsele realizate au fost testate in vitro, in conditii de sera si in camp, pentru a se estima efectul fungicid comparativ cu cel al produselor conventionale existente pe piata.

Fungicidele bazate pe sapunuri de cupru si/sau calciu au dovedit proprietati fizico-chimice superioare: au avut o stabilitate foarte buna in timp si in conditii de camp, fiind mult mai bine retinute si absorbite de plante, mult mai putin agresive comparativ cu fungicidele conventionale dar mult mai bine utilizate de tesuturile superficiale ale plantelor.Un posibil mecanism de actiune este abilitatea acizilor grasi de a spori adeziunea la frunzele plantelor si de a mediatiza transportul agentului de protectie fungicid.

Rezultatele testarii biologice au evidentiat nu numai efecte fungicide remarcabile ale compozitiilor sinergice, dar si efecte colaterale nesperate cum ar fi efecte aficide si repelente fata de numeroase specii de insecte daunatoare pentru plante. Produsele formulate aplicate in conditii de camp au dovedit o remanenta deosebita chiar si dupa 4 zile de ploaie.

CONCLUZII

S-a realizat un tip de compozitie fungicida sinergica avand ca ingrediente active saruri de cupru si/sau calciu ale unor acizi organici naturali netoxici (acizi grasi extrasi din tesuturi vegetale si animale) plus lecitina (fosfolipid natural), lipsita de toxicitate fata de plante utile, om sau animale la dozele de aplicare recomandate si biodegradabila in sol.

Aceasta categorie de pesticide evita fenomenul de rezistenta al daunatorilor, limiteaza drastic pericolul contaminarii alimentelor sau acumularii in mediu a reziduurilor chimice toxice, fapt ce le poate conferi statutul de 'pesticide sigure pentru mediul ambiant'.

Cercetarile privind valorificarea resurselor naturale regenerabile pentru obtinerea de pesticide ecologice vor continua in scopul conceperii si promovarii de noi produse agrochimice ecologice care sa completeze si sa diversifice gama de produse ecologice acceptate de agricultura organica pe piata pesticidelor.

BIBLIOGRAFIE

ERSILIA ALEXA, 2006 - Curs CONTAMINANTI IN PRODUSELE HORTICOLE - Editura MARINEASA Timisoara

COMANITA E., SOLDEA C., DUMITRESCU E., 1986 - Chimia si tehnologia pesticidelor - Editura Tehnica Bucuresti

COTRAU M., POPA L., STAN T., 1991 - Toxicologie - Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti