SOLUL - GARANTIE A DEZVOLTARII DURABILE SI SIGURANTEI ALIMENTARE

SOLUL - GARANTIE A DEZVOLTARII DURABILE

SI SIGURANTEI ALIMENTARE

Consider ca este util ca in Revista Academica in spatiul dedicat Dezbaterii Nationale "Lumea rurala - astazi si maine", sa prezentam pamantul romanesc care are un rol aparte in viata satului.

Alvin Toffler in "Socul viitorului" spunea un lucru extraordinar si anume: "Pamantul nu l-am mostenit de la parintii nostri, ci il avem imprumutat de la copiii nostri. Si atunci ce lume construim? Ce lume lasam ?" Acestea sunt intrebari care ne indeamna pe noi cei care lucram in domeniul stiintei solului sa fundamentam grija si constiinta fata de acest pamant.

Cel mai mare agronom roman al tuturor timpurilor, Gheorghe Ionescu-Sisesti, spunea : "indiferent cui apartine, pamantul are o functie sociala". Acesta este un mare adevar. Pamantul este cel pe care si din care se produce hrana necesara existentei noastre, daca pamantul dispare, dispare si satul.

Am scris de multe ori, am publicat si sustin cu tarie ca solul este unic si trebuie sa ramana urmasilor nostri, solul reprezentand bogatia cea mai de pret, zestrea cea mai valoroasa care trebuie nu numai cunoscuta, dar si recunoscuta, pretuita, protejata, pastrata si valorificata la adevarata ei valoare.

Grija si respectul nostru al tuturor fata de pamantul pe care si din care traim reprezinta garantia stabilitatii viitorului, consolideaza siguranta alimentara atat de necesara pentru linistea si prosperitatea natiunii noastre.

Solul reprezinta unul dintre cele mai complexe sisteme naturale ale Terrei. Este un agregat structurat de substante in continua schimbare, complex biologic in care pulseaza continuu viata, datorita activitatii extraordinare a microorganismelor, este un sistem polifunctional extrem de important, reprezentand pentru mediul inconjurator un adevarat filtru pentru protectia apelor freatice. Ce s-ar intampla daca totul s-ar duce in apele freatice ? Solul reflecta impactul climei, florei, faunei, activitatii antropice si topografiei, asupra materialului parental in perioade de timp variabile.

Din suprafata terestra numai 29% reprezinta uscatul, iar din acesta numai 6,4% este destinat agriculturii, dar de aici se realizeaza 98% din hrana agroalimentara a populatiei globului, in timp ce din suprafata ocupata de ape - 71% se realizeaza numai 2% din hrana necesara populatiei.

Starea de fertilitate a pamanturilor este in continua scadere. Pe plan mondial 62% din suprafata solurile au o fertilitate redusa sau foarte redusa, 27% cu o fertilitate moderata si numai 11% o fertilitate ridicata.

Tara noastra se gaseste inca intr-o situatie mai buna, numai 52% din solurile romanesti au o fertilitate redusa si foarte redusa, fertilitatea moderata este pe 20,7%, iar ridicata si foarte ridicata pe 27,3%.

Din suprafata agricola de 14.700.000 ha, 0,65 ha revenind pe cap/locuitor, Romania se clasifica in primele 6 tari din Europa, iar ca suprafata arabila se gaseste pe locul 5, revenind 0,45 ha pe cap/locuitor. Dispunem de o suprafata de 4.900.000 ha pasuni si fanete, ocupand locul 7 in Europa, de o sursa de biomasa extraordinara, care este inca nevalorificata pentru sectorul zootehnic si de o suprafata de 6.800.000 ha de paduri.

Daca ne referim la asigurarea solului cu principalele elemente nutritive si cu humus constatam ca, in ceea ce priveste principalul element de nutritie, azotul, 90% din suprafata are o asigurare slaba si mijlocie. Pentru fosfor, problema este mai dificila, pentru ca 43% din suprafata agricola a Romaniei are o aprovizionare slaba sau foarte slaba cu fosfor; situatia este buna in ceea ce priveste potasiul.

Circa 2.000.000 ha, adica 23% din suprafata agricola a Romaniei, are soluri acide, iar continutul de humus este variabil, dominand solurile cu un continut redus in substanta organica.

Potentialul agricol al Romaniei, care este mai ridicat decat potentialul agricol la nivel mondial, este contracarat, insa, de faramitarea excesiva a proprietatii; peste 4,2 milioane de fermieri dispun in medie de 2,3 ha iar aceasta proprietate este faramitata in parcele numeroase pe care nu se poate efectua o agricultura intensiva.

Nu trebuie sa scapam din vedere ca solurile Romaniei reprezinta un factor esential al durabilitatii si prosperitatii populatiei rurale, ca urmare a fertilitatii acestuia care, de fapt, nu este altceva decat starea solului de a satisface in mod simultan si continuu nevoia de hrana si de apa pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor.

In tara noastra se inregistreaza o serie de factori naturali restrictivi, care, in ultima perioada, ca urmare a schimbarilor climatice pe plan global, se reflecta in mod normal si in tara noastra: seceta excesiva frecventa care se manifesta pe 7.100.000 ha, exces periodic de umiditate, in conditiile anului 2005 pe 3.781.000 ha, soluri saline - 700.776.000 ha, rezerva mica si extrem de mica de substanta organica pe 4.800.000 ha, aciditate puternica, asa cum am spus pe cca. 2.000.000 ha, cu asigurare slaba cu elemente nutritive. In acelasi timp sunt o serie de procese antropice care afecteaza starea solurilor.Aceste date provin din cercetarile Institutului de Pedologie si Agrochimie.

In Romania, 6.300.000 ha sunt puternic sau foarte puternic afectate de eroziune. Statiunea de Cercetari pentru Eroziunea Solului de la Perieni este singura din tara noastra care desfasoara cercetari deosebit de valoroase pentru gasirea solutiilor de prevenire si combatere a acestui fenomen extrem de periculos pentru soarta satului romanesc.

Factorii antropici afecteaza si domeniul solurilor forestiere; dupa Rauta si colaboratorii, suprafete insemnate sunt afectate de diferiti factori restrictivi. Prin bunavointa colegilor de la Perieni am primit cateva imagini care demonstreaza starea pamantului, a solurilor, care sunt sau care nu sunt lucrate in mod corespunzator, iar asa cum am aratat mai inainte, aceasta parcelare a pamantului in mii si milioane de sole, nu permite efectuarea lucrarilor corespunzatoare pentru amenajarea terenurilor afectate de eroziune.

In cadrul perimetrului Statiunii de Cercetari de la Perieni s-au facut lucrari de arta (imag. 1,2,3), care demonstreaza ca aceste soluri pot realiza productii mari si stabile. In ultimii 5 ani, an de an, statiunea Perieni a realizat peste 6.000 kg de grau la hectar. Statiunea dispune de rezultate excelente obtinute in campurile experimentale special dedicate studiului eroziunii solului.

Am scris, si repet pentru cititorii Revistei Academica, faptul ca acest mit linistitor de incadrare a solurilor romanesti intre cele mai fertile din lume este daunator, atat pentru specialisti, cat si pentru factorii politici. Realitatea este ca aceasta fertilitate naturala a solurilor se diminueaza ca urmare a aplicarii unor tehnologii neadecvate, iar realitatea impune schimbari drastice in conceptie si luarea unor masuri de remediere, pentru mentinerea si cresterea fertilitatii solurilor romanesti.

Sunt colegi, prezenti in Aula Academiei Romane, care au participat in anul 1964 la Congresul Mondial de Stiinta Solului din Romania, la care au participat 1283 de specialisti din 69 de tari, din toate cele 5 continente. Inainte si dupa Congres s-au facut excursii in toata tara pentru a se vedea profilele de sol. Fara exceptie, toti acesti specialisti, au ajuns la concluzia ca datorita diversitatii tipurilor de sol, Romania poate fi considerata un muzeu natural de soluri. Iata de ce consider ca mai mult decat oriunde in lume se impune necesitatea abordarii cercetarilor proprii pe aceste pamanturi, in cadrul natural al tarii noastre.

Dispunem de o retea de statiuni de cercetari amplasate in diferite conditii de clima si sol. S-a diminuat aceasta retea si va continua sa se diminueze. Acele unitati care nu au masa critica de cercetatori, acele unitati care nu produc rezultate ale cercetarii stiintifice vor fi scoase din circuitul cercetarii. Trebuie insa sa pastram unitatile care aduc rezultate specifice conditiilor de clima si sol din diferitele zone ale tarii. Evidentiez in acest sens importanta experientelor de lunga durata, care au menirea de a monitoriza, de a evalua, de a studia ce se intampla cu solurile din diferite zone ale tarii. Cele mai vechi experiente pe plan mondial de lunga durata sunt cele de la Rothamsted din Anglia, care au fost amplasate in anul 1843. Tot in sec. al XIX-lea au fost amplasate experiente de lunga durata, care exista si astazi, la Gttingen si Halle in Germania, la Grignon in Franta, Morrow Plots in Illinois si Old Rotation in Alabama, SUA, in Danemarca cele de la Ascow infiintate in 1894.

In Romania am organizat in 1966 o retea geografica de experiente cu ingrasaminte de lunga durata, in diferite conditii de clima si sol, in diferite structuri si rotatii ale culturilor. Aceste experiente le-am prezentat la simpozionul aniversar "150 de ani de la infiintarea experientelor de la Rothamsted din Anglia" si au fost considerate ca experiente unicat pe plan mondial, datorita acoperirii prin acelasi concept de cuprindere a unei game mari de soluri si de conditii climatice.

Experientele de lunga durata cu ingrasaminte reprezinta o carte deschisa in ceea ce priveste evolutia solului si trebuie sa constituie un patrimoniu national pentru studierea evolutiei fertilitatii solurilor in functie de diferitii factori care afecteaza starea de fertilitate a acestora.

Fertilizarea in experientele de lunga durata aduce pe de-o parte efecte benefice, iar pe de alta parte, cand este facuta necorespunzator, efecte negative. Este vorba de cresterea continutului solului in humus si elemente de nutritie in timp, si o scadere substantiala a humusului si a elementelor nutritive acolo unde nu s-au folosit ingrasamintele. Unde se folosesc nerational ingrasamintele, se ajunge la o acidifiere a solului, care poate fi corectata prin aplicarea amendamentelor. Una dintre posibilitatile de inlaturare a efectului poluant atunci cand ingrasamintele sunt folosite in exces este acela de crestere a coeficientilor de valorificare ale elementelor nutritive aplicate in sol odata cu ingrasamintele.

Timp de zeci de ani am lucrat cu tehnici nucleare utilizand ingrasaminte marcate cu izotopi stabili si radioactivi, prin care s-a reusit sa se realizeze coeficientii ridicati de utilizare a ingrasamintelor si de reducere a pierderilor de elemente nutritive din ingrasaminte.

Facand o sinteza pe rezultatele de la noi din tara, coeficientul de utilizare a azotului din ingrasaminte de catre grau, prin diferite metode si epoci de aplicare a acestora, a crescut de la 33,8% la 70% si exista cai si mijloace de crestere a acestui coeficient de utilizare, de inlaturare a pierderilor de azot si de levigare in apa freatica, de valorificare superioara de catre plante. In tara noastra aceeasi sinteza s-a facut si la porumb, unde coeficientul, prin metodele de aplicare, a crescut de la 56% la 68% si concomitent productia de porumb pe unitatea de suprafata s-a ridicat de la 8,6 la 9,4 tone/ha, ceea ce justifica cheltuielile care se fac cu aplicarea ingrasamintelor.

Pentru ca sinteza rezultatelor cercetarilor noastre dovedeste ca odata cu recolta se exporta din sol cantitati mari de elemente nutritive, numai in cazul graului la o productie de 5-6 tone/ha se exporta 100-140 kg azot, 50-60 kg fosfor, si alte elemente nutritive, acestea trebuie restituite solului.

Pe plan mondial, cu toata criza energetica mondiala care a avut loc in anii '70, '80, cantitatea de ingrasaminte folosita a ajuns in anul 2000 la 140 mil. tone, crescand in mod substantial folosirea lor in tarile in curs de dezvoltare.

In Romania, pe baza datelor puse la dispozitie de dr. M. Dumitru de la Institutul de Pedologie si Agrochimie, cea mai mare cantitate de ingrasaminte s-a folosit in anii '85-'90, de circa 1.100 mii tone, care a facut ca in Romania sa se foloseasca cca. 75 kg azot, fosfor si potasiu pe unitatea de suprafata. Capacitatea de productie in anul 1990 pentru ingrasaminte era de 4,5 mil. tone, din care 2 mil. tone au fost destinate pentru consumul intern, dar acestea nu s-au folosit niciodata, restul fiind destinate pentru export.

Avem nevoie de cel putin 2 milioane de tone pentru a realiza niste productii stabile in conditiile din tara noastra.

Domnul ministru Gheorghe Flutur in cuvantul sau amintea de strategia elaborata de Ministerul Agriculturii, la care suntem obligati sa participam. In acest context, am elaborat propuneri pentru "sanatatea" solurilor romanesti privind intensificarea cercetarilor si preocuparilor la toate nivelurile in evaluarea, modernizarea si ameliorarea starii de fertilitate, pe categorii de folosinta, mentinerea si sporirea continutului de humus si elemente nutritive - conditie esentiala pentru productii stabile si pentru elaborarea masurilor specifice solurile care sunt supuse eroziunii, inundatiilor, acidifierii, saraturarii, pentru ameliorarea solurilor nisipoase si pentru prevenirea poluarii.

Ne propunem, in functie de starea de fertilitate a solurilor, sa elaboram tehnologii pentru cresterea potentialului de productie al plantelor, in conditiile ecologice diferite, sa mentinem si sa aprofundam cercetarile in experientele de lunga durata pentru fundamentarea stiintifica a evolutiei fertilitatii solului si productiilor agricole. Este absolut necesar ca prin toate caile si mijloacele sa promovam conceptul de nutritie integrata a plantelor in care sa folosim toate sursele de materii si materiale cu elementele care corespund cerintelor nutritive ale plantelor.

Vom propune Ministerului Agriculturii sa extinda culturile leguminoase ca sursa de furaje, de proteina pentru animale, dar si ca sursa de azot gratuit fixat biologic in solurile romanesti, precum si reciclarea tuturor materiilor organice asa cum se practica in lumea civilizata.

Devine din ce in ce mai necesara impadurirea terenurilor degradate prin eroziune si a celor poluate cu metale grele, pentru ca in etapa actuala se impune cresterea suprafetelor impadurite. Reamintesc cu acest prilej relatia extraordinara dintre marele agronom Gheorghe Ionescu-Sisesti si marele silvicultor Marin Dracea, care au colaborat indeaproape dezvoltand conceptul de agrosilvicultura.

Se impun masuri urgente pentru ameliorarea pasunilor si fanetelor naturale de pe cele 4.900.000 ha, care reprezinta o sursa de biomasa extraordinara, precum si valorificarea terenurilor abandonate. Sunt suprafete enorme care nu sunt lucrate si care reprezinta o sursa importanta pentru producereade hranei atat de necesara pentru populatie si pentru export.

Trebuie sa se dezvolte lucrarile cu rol de conservare a solului, cele privind modernizarea si eficientizarea sistemelor de irigatii, precum si organizarea teritoriului. Tinand seama de urmarile imprevizibile determinate de schimbarile climatice, se impun masuri de protejare impotriva inundatiilor.

Pentru revigorarea si cresterea cantitativa si calitativa a productiilor agricole trebuie refacuta si modernizarea industriei producatoare de ingrasaminte.

Profesorul Gheorghe Ionescu-Sisesti spunea in anul 1937: "Trebuie sa incepem cu factorul OM, fara de care toate sacrificiile pentru imbunatatiri de ordin material vor ramane fara valoare. Trebuie inviorata energia umana, trebuie iluminata munca agricultorului rutinar". Oamenii trebuie invatati, si aceasta este iluminarea, trebuie facut totul pentru a mari increderea si spiritul de solidaritate. Numai atunci mijloacele materiale, prevazute in programele noastre, in programele de guvernare, vor da roadele pe care le asteptam.

Acesta este motivul pentru care afirm cu toata taria ca raspunderea noastra in fata generatiilor de astazi si a celor viitoare privind sanatatea pamantului, starea de fertilitate a acestuia si, mai ales, prevenirea degradarii lui, revine atat stiintei, cat si forurilor politice si administrative, atat Guvernului, cat si Parlamentului si Presedintiei Romaniei, de fapt, intregii societati.

Cu totii suntem chemati sa veghem la prevenirea degradarii solului, sa cladim o agricultura durabila si performanta care, impreuna cu alte masuri, sa conduca la siguranta alimentara, care, de fapt, inseamna liniste si prosperitate in satul romanesc.