Fertilizarea cu azot a graului de toamna

Fertilizarea cu azot a graului de toamna

Fertilizarea corecta a graului de toamna asigura 35-40% din nivelul productiei realizate.
Aplicarea ingrasamintelor cu azot, pe un fond echilibrat de fosfor, contribuie nu numai la sporirea productiei, ci si la imbunatatirea calitatii de panificatie a graului. Ingrasamintele azotate fiind usor solubile, pentru a impiedica pierderile prin levigare (spalare) se recomanda a se administra in mai multe etape, in functie de perioadele critice si perioada de consum maxim ale graului.

Perioadele critice pentru nutritie la graul de toamna sunt:

a) la terminarea infratirii, cand are loc diferentierea spicului;
b) la aparitia primului nod, cand are loc diferentierea primordiilor florale;
c) la formarea celui de-al doilea mod, cand apar staminele si se formeaza boabele in spic.

Perioada de consum maxim se situeaza in intervalul de la inspicare la coacerea in lapte.
In aceste faze plantele trebuie sa fie asigurate cu hrana necesara.

Cand se administreaza ingrasamintele cu azot?
In general, cantitatea de ingrasaminte cu azot recomandata la graul de toamna este de 70-120 kg/ha s.a.
Acestea se administreaza:

1. O cantitate mica, la dezmiristit (20 kg/ha), pentru activitatea microorganismelor care descompun paiele, prevenind astfel "foamea de azot".

2. Cam o treime din doza la pregatirea patului germinativ pentru semanat. Se excepteaza situatiile cand graul are ca premergatoare o leguminoasa sau cand solul are o stare de fertilitate buna si s-a lucrat din vara, asigurandu-se o buna nitrificare.

3. Restul dozei se administreaza in timpul perioadei de vegetatie, si anume:
a) in mustul zapezii (februarie-martie) necesar pentru reluarea vegetatiei si pentru formarea elementelor de rod;
b) la impaiere (40-60 kg/ha), in functie si de cantitatea de apa acumulata in sol in perioada de toamna-iarna;
c) la aparitia ultimei frunze, aplicat sub forma solida sau ca ingrasamant foliar, concomitent cu tratamentele foliare.

Prin aceasta se obtine cresterea capacitatii de absorbtie radiculara si se prelungeste mentinerea in stare verde a aparatului foliar, in special a frunzei stindard cu rol in fotosinteza si in depunerea de substante in bob.

La momentul aplicarii se mai tine seama si de starea de vegetatie a culturii graului, in sensul ca pe culturile cu densitate redusa se administreaza mai timpuriu pentru a realiza mai multi frati fertili, iar daca densitatea este mare se intarzie aplicarea pentru a nu spori aceasta densitate cu repercusiuni asupra cresterii sensibilitatii la boli si la cadere. Dozele de azot aplicate se corecteaza cu anumiti coeficienti, in functie de o serie de factori, si anume:

1. In functie de cantitatea din precipitatii acumulata in perioada de iarna se aplica coeficientii:

- 1,3 - cand se acumuleaza precipitatii peste media zonei;
- 0,8 - cand se acumuleaza sub medie.

Exemplu: Doza stabilita a fost de 90 kg/ha N s.a.

- cand se acumuleaza peste medie: 90 x 1,3 = 117 kg/ha;
- cand se acumuleaza sub medie: 90 x 0,8 = 72 kg/ha.

2. In functie de temperatura mediului se aplica:
- 1,4 cand temperatura este scazuta;
- 0,8 cand este mai cald si exista activitate microbiologica.

3. In functie de structura culturilor se aplica:
- 1,3-1,4 in structura fara leguminoase;
- 0,8 cand exista leguminoase.

4. In functie de gradul de fertilitate a solului se aplica:
- 1,3-1,5 pe solurile cu fertilitate scazuta;
- 0,5-0,7 pe solurile fertile.

Cultivatorii trebuie sa tina seama si de tipul ingrasamintelor chimice cu azot aplicate, astfel:

- pe solurile cu pH neutru se va aplica azotatul de amoniu;
- pe solurile cu pH acid se va aplica azotatul de calciu (nitrocalcar);
- pe solurile saraturate se recomanda sulfatul de amoniu.

In ceea ce priveste ureea, nu se recomanda a se aplica la grau deoarece, nefiind incorporata in sol, la temperaturi de peste 15C si vant se descompune enzimatic in CO2 si NH3 care se volatizeaza, inregistrandu-se pierderile de 20-30%.

Fisa tehnologica la graul de toamna (Moara Domneasca)

Graul este una din plantele agricole care reactioneaza pozitiv la aplicarea ingrasamintelor in toate conditiile pedoclimatice din tara noastra. Experientele efectuate pana in present au evidentiat capacitatea acestei plante de a valorifica economic atat ingrasamintele organice, cat si pe cele minerale.

Planta premergatoare: Mazarea - este una din cele mai importante leguminoase pentru boabe. Ea gaseste conditii bune de vegetatie in multe regiuni ale tarii si asigura productii ridicate in toti anii de cultura. Boabele de mazare se intrebuinteaza in hrana oamenilor, fie in stare verde, fie ajunse la maturitate. Boabele au o deosebita importanta si in hrana animalelor, datorita continutului ridicat in substante proteice. Vrejii se pot intrebuinta si ei in hrana animalelor, in special in hranirea oilor. Mazarea se poate cultiva si pentru nutret verde sau pentru fan in asociatie cu o cereala paioasa de primavera. Importanta mazarii creste si prin faptul ca paraseste foarte de timpuriu terenul, asigurandu-se astfel posibilitatea unei a doua culturi (porumbul sau graul de pilda). Dupa mazare, solul ramane imbogatit in azot, intr-o stare de fertilitate deosebita. Mazarea este o excelenta premergatoare pentru oricare din speciile care fac obiectul fitotehniei.

Fertilizare: necesitatea folosirii ingrasamintelor, calculul dozelor de ingrasaminte ca substanta active (s.a.) si produs commercial (p.c.), tipuri de ingrasaminte folosite, epoci/perioade de administrare, tehnica de administrare, utilaje folosite.

Graul este una din plantele agricole care reactioneaza pozitiv la aplicarea ingrasamintelor in toate conditiile pedoclimatice din tara noastra. Experientele efectuate pana in present au evidentiat capacitatea acestei plante de a valorifica economic atat ingrasamintele organice, cat si pe cele minerale.

Se dau complexe la folosirea patului germinativ si azotat de amoniu care se da in mustul zapezii -(1 februarie)

Ingrasaminte folosite N P K respectiv 23 23 0, la pregatirea patului germinativ incorporate cu grapa cu discuri si cu masina MA (de incorporat ingrasaminte) + U650.

200 kg p.c : N = 46 kg s.a.
P = 46 kg s.a.
K = 0 kg s.a.

Se mai da azotat de amoniu NH4NO3 - 200 kg / ha cu masina de incorporate ingrasaminte MA + U650 (fara grapa cu discuri).

Consumul relativ mic de substante nutritive nu se coreleaza insa cu cerinte reduse fata de aplicarea ingrasamintelor. Din contra, graul este deosebit de pretentios la ingrasare din cauza ca el are un aparat radicular slab dezvoltat si cu slaba putere de solubilizare a rezervelor nutritive din sol. Pe de alta parte, desi perioada lui de vegetatie este mai lunga, cea mai mare parte din elementele nutritive se absorb intr-un timp foarte scurt, de la inceputul formarii paiului pana la coacerea in lapte: 78-92% azot; 75-88% fosfor; 85-88% potasiu. In acest interval scurt, graul nu poate sa-si asigure, pentru a da recolte ridicate, necesarul de elemente nutritive, numai din rezervele solului.

Azotul in cantitati corespunzatoare asigura o buna infratire si inradacinare a plantelor, mareste rezistenta la temperature scazute, mareste numarul de flori fertile in spic si imbunatateste continutul boabelor in substante proteice. Pentru solurile din Romania, azotul ramane principalul element pentru obtinerea unor productii ridicate de grau. Insuficienta azotului se manifesta prin reducerea numarului de frati, reducerea suprafetei de asimilatie, prin debilitarea pronuntata a plantelor si reducerea rezistentei la iernare. La insuficienta azotului, numarul de flori fertile in spic se reduce si scade continutul boabelor in substante proteice. Excesul de azot determina cresterea suprafetei foliare, reducerea asimilatiei nete totale, intarzierea vegetatiei. Excesul de azot, expune plantele la cadere, reduce rezistenta la iernare, mareste sensibiliatea la boli, reduce rezistenta la seceta si reduce capacitatea de fructificare a plantelor. Graul absoarbe azotul atat sub forma nitrica, cat si sub forma amoniacala.

Fosforul influenteaza pozitiv inradacinarea, infratirea, rezistenta plantelor la iernare, rezistenta la cadere si precocitatea. Fosforul mareste eficienta azotului si asigura pe unele soluri importante, sporuri de productie, chiar daca se aplica singur. Fosforul mareste rezistenta la boli si contrabalanseaza actiunea negativa a excesului de azot. In forma usor solubila, fosforul este necesar in primul rand plantelor tinere, cu sistemul radicular slab dezvoltat. In primele faze de vegetatie, graul absoarbe foarte repede fosforul din ingrasaminte. Mai tarziu creste si capacitatea plantelor de a folosi fosforul din rezervele solului. Insuficienta in fosfor incetineste cresterea plantelor la grau, reduce masa de radacini si intarzie maturitatea. Dozele mari de fosfor determina cresterea in bobul de grau a continutului de P2O5 si a amidonului si reducerea continutului de proteina.

Potasiul favorizeaza sinteza hidratilor de carbon si contribuie la cresterea rezistentei plantelor de grau la ger, iernare, cadere si boli. Insuficienta se manifesta prin ingalbenirea specifica ("opareala") a limbului frunzei in partea superioara sip e margine. Mai tarziu tulpina slabeste, iar planta devine pipernicita. Un fenomen caracteristic al carentei de potasiu il constituie formarea la baza plantei a numerosi frati axilari, incat planta capata un aspect de tufa. Pe solurile din tara noastra carenta de potasiu se manifesta la grau pe unele soluri podzolite mai usoare, mai ales in urma aplicarii amendamentelor cu calciu.

Epoca de administrare. Pe solurile brun-roscate, unde sunt intrunite mai multe conditii pentru levigarea azotului, mai ales cand s-ar folosi in doze mari, se administreaza la pregatirea patului germinativ, indifferent de planta premergatoare, 1/3 din doza de azot luata in considerare pentru intreaga perioada de vegetatie a graului. La desprimavarare (incepand de fapt cu luna februarie) , in cursul lunii martie, se administreaza diferenta din doza de azot planificata. Aceasta diferenta poate fi insa mai mica sau poate chiar mai mare, in functie de cantitatea de precipitatii pe perioada de toamna si iarna si de starea plantelor de grau la intrarea si iesirea din iarna.

Doza de ingrasamant cu azot care se aplica in primavera se mai numeste si "doza corectiva", intrucat pe baza elementelor mentionate, ea se poate abate in plus sau in minus fata de doza stabilita initial, in functie de recolta planificata, tipul de sol, planta premergatoare si alti factori. In primavera ingrasamintele cu azot ar trebui de fapt administrate la trecerea plantelor din etapa vegetative in etapa germinativa (stadiul"spicul la 1 cm") asigurand astfel conditia esentiala a formarii elementelor de productivitate. Se vor aplica ingrasamintele cu MA - masina de imprastiat ingrasaminte + U650.

Lucrarile solului : succesiunea lucrarilor, perioada de efectuare, utilaje folosite, numar de lucrari, adancimi.

Graul ridica probleme deosebite fata de alte culture in privinta lucrarilor solului pentru semanat. Acestea deriva, in general, din timpul scurt ce sta la dispozitie intre recoltarea plantei premergatoare si semanat si din conditiile naturale din perioada de efectuare a lucrarilor. Prin lucrarile solului pentru graul de toamna trebuie sa se asigure: acumularea si pastrarea in sol a intregii cantitati de apa provenita din precipitatii, pe tot timpul verii si al toamnei; acumularea in sol a unei cantitati cat mai mari de nitrati prin intensificarea proceselor de nitrificare; un strat de sol afanat, dar in acelasi timp "asezat", pentru inradacinarea buna a plantelor si pentru preintampinarea procesului de "descaltare" ; un pat germinativ fara bulgari, in care samanta sa poata lua un contact cat mai strans cu particulele de sol, pentru a rasari in timp scurt; combaterea buruienilor; a bolilor si daunatorilor, care aduc mari prejudicii productiei de grau.

Lucrarea de baza pentru graul de toamna dupa recoltarea plantelor timpurii o constituie aratul. Aratul trebuie executat imediat dupa recoltarea plantei premergatoare (in cazul nostru - mazarea). Daca este posibil, lucrarea trebuie sa faca parte din fluxul: recoltat - eliberat terenul - arat, dupa descoperirea terenului prin recoltarea plantei premergatoare, pierderea apei din sol are loc cu o intensitate foarte mare, astfel ca, in numai cateva zile, conditiile in care se poate ara bine se inrautatesc substantial. Aratura de vara trebuie grapata cu grapa stelata in agregat cu plugul; ea niveleaza solul, reducand astfel suprafata de evaporare a apei, marunteste bulgarii inca umezi, realizand la suprafata un strat protector impotriva evaporarii. Aratura de vara (august), imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, determina sporuri la productia de grau, in comparatie cu araturile efectuate cu intarziere, s-au efectuat sporuri de peste 14 q/ha in anii trecuti.

Adancimea araturii nu trebuie sa treaca de 25 cm, corelata atent cu starea de umiditate a solului si cu adancimea araturii la planta premergatoare. Hotarator in realizarea unor productii ridicate de grau nu este adancimea araturii, ci timpul cand se executa si calitatea acesteia. Dupa arat se va face si un discuit care sfarama bine bulgarii, inca umezi, se mai face un discuit dupa fertilizat, pentru o incorporare mai buna a substantelor nutritive.

Samanta si semanatul: modul de procurare al semintei, soiul, indici de calitate, tratamente la samanta, data/perioada semanatului, stabilirea densitatii, calculul normei de semanat, tehnica semanatului,utilaje folosite.

Samanta in zona Moara Domneasca se procura din productie proprie si de la diversi furnizori.
Soiuri: Elle P(%) = 90 % si G (%) = 95 %; Dropia si Flamura 85 au P(%) = 92 % si G (%) = 96 %
Semanat in randuri dese la 12.5 cm intre randuri. Semanat in benzi pentru efectuarea lucrarilor de intretinere.

In general semanatul graului trebuie sa inceapa cand temperatura aerului este de 13 - 15 oC si sa se termine cand temperatura scade la 8 - 9 oC. Data semanatului este cuprinsa intre 1 - 20 octombrie.
Densitatea este de 500 b.g/m2: capacitate de infratire buna (450 b.g/m2), umiditate scazuta (+50 b.g/m2), ppg corespunzatoare, epoca de semanat e optima. Utilaje folosite: U650 + SUP 29.
Calculul normei de semanat: C = D(b.g/m2)*MMB(g) / P*G * 100 = 500*40 / 90 * 95 * 100= 20000 / 8550 * 100= 233.92 kg/ha.

Tratamente la samanta: Pe invelisul boabelor se intalnesc spori ai speciilor Tlletia, care produc malura comuna, agenti patogeni din genurile Septoria (septorioze) si Blumeris graminis (fainarea lui Erisiphe). Mai trebuie adaugat si faptul ca plantele de grau sunt atacate de o serie de daunatori: plosnite si tripsi. Tratarea semintelor impotriva malurii este obligatorie pentru fiecare cultivator. Malura graului - Tilletia spp - plantele atacate au o culoare verde - albastruie, talia mai joasa si spicele mai zburlite, mai ravasite. Printre palei se vad boabele mai bombate decat cele sanatoase. Cand le strivim intre degete, se observa un endosperm distrus si boabele au o masa negricioasa, unsuroasa si cu miros de peste alterat alcatuita din clamidosporii ciuperci. Faina care contine acesti clamidospori este de culoare inchisa, iar painea nu creste. Agentul patogen e o ciuperca din Basidiomycotina ordinul Ustilaginales. Familia Tilletiaceae formeaza un singur tip de spori, clamidosporii care sunt sferici, bruni si reticulati la speciile Tilletia (Caries, Intermedia si Triticoides) si clamidospori netezi si cu vacuole la Tilletia foetici. Infectia ciupercii e germinala, iar ciclul biologic al ciupercii e de un an. Transmiterea bolii se face prin samanta contaminate cu clamidospori. In vegetatie se raspandesc prin clamidospori. Combaterea: izolarea loturilor semincere de cele de consum, folosirea la semanat numai a cariopselor necontaminate. Septoriozele - Septoria tritici - septorioza frunzelor. Pe frunze apar pete alungite, brune cu o margine mai inchisa, in tesuturile carora se dezvolta puncte mici, negre, dispuse dezordonat numite picnidii . Atacul incepe cu frunzele bazale si se extinde si la etajul superior. Fainarea lui Erisiphe (Blumeris graminis). Este cea mai frecventa si comuna boala anuala si perena. Se a-junge si la 20% pierderi din cauza ei. Atacul frunzelor bazale care pe ambele fete apar pete albe pasloase alcatuite din miceliile ciupercii. Petele devin prafoase, cand se formeaza fructificarea asexuata a ciupercii, apar clamidosporii cu conidii. Mai tarziu spre sfarsitul perioadei de vegetatie, in pasla miceliana apar cleistoteciile ciupercii care sunt fructificatii sexuate vizibile, ca niste puncte mici si negre. Pernitele miceliene se desprind si cad, si in locul lor se observa tesutul clorozat si necrozat (ingalbenit). Frunzele atacate se usuca, boala ajunge la spice. Agentul pathogen: ciuperci din Increngatura Ascomycotina, Ordinul Erisiphates si Familia Erisiphaceae formeaza miceliul ectoparazit. Acaste boli se combat cu Sanazole - 0.5 l/ha si Alto Combi 0.5 l/ha, se dau la avertizare in mai cu tractorul U650 + MET 1200.

Plosnita cerealelor -Eurigaster integriceps - Venita din Iran si Rusia , unde a avut loc un atac in 1966. Raspandire: in S - E tarii care produce si probleme (deoarece intr-o luna se ingrasa pentru 8 - 9 luni). Au o generatie pe an, ierneaza ca adult (sub frunzele din padurea de stejar), in martie ies din padure si ajung pe cerealele paioase, poate zbura 25 km de la locul de iernat in salturi. Adultul are corpul oval de culoare variabila (brun - galbuie si brun - negricioasa). Inteapa tulpinile cu mugurele de crestere, rezultand un spic alb care se smulge de la locul de intepare. In mai depun oua sub forma de ponta pe 2 randuri = 14 pe spic. Ies larve mici, la fel ca adultii inteapa si sug boabele, putand sa produca sistavirea in productie cu 1 - 2%, dar saliva din bob (>2%), distruge glutenul din bob, pagube calitative.
P.E.D. - adulti hibernanti - 7 pentru o cultura buna;
- 5 pentru o cultura proasta.
- noua generatie-grau comun-5 pentru o cultura buna;
-3 pentru o cultura proasta.
-samanta - 1 exemplar / m2

In mai - iunie gasim : oua, larve, oua parazitate (negre).
Nr.de oua + Nr.de larve - Nr. De oua parazitate / 6.25 pentru 25 sondaje cu rama metrica de 0.25 cm.
Combatere : 200.000 - 700.000 ha se trateaza cu subventia de la stat. Se fac sondaje in noiembrie si in februarie in padure.

Tripsul graului - Haplothrips tritici - Adultul are corpul de culoare brun - negricioasa de 2 - 3 mm, cu ultimul segment al abdomenului alungit sub forma de tub. Aripile anterioare prezinta o singura nervure longitudinala. Are o singura generatie pe an; ierneaza sub forma de larve si ca adulti si nimfe in resturile vegetale. Se hranesc prin inteparea si sugerea frunzelor, tulpinilor, organelor florale determinand albirea spicelor, au ariste zburlite, fara boabe. Tripsii sug boabele in faza de lapte - ceara.
Modul de manifestare al atacului: albirea spicului si rasucirea tulpinii.

Lucrarile de ingrijire:

Combaterea buruienilor: buruieni frecvente in zona, combaterea chimica, substanta active, produs commercial, doza aplicata, epoca/perioada de aplicare, utilaje folosite, alte metode de combatere (daca este cazul)necesitatea lucrarilor de combatere aplicate.

Buruieni frecvente in zona: Sinapis arvensis - Mustar de camp, Matricaria inodora - Musetel , Volbura, Setaria viridis - Mohor, Echinochloa crus-galli - Mohor inalt, Xanthium - Holera, Cirsium arvense - Palamida, Sorghum halepense - Costrei.

Combatere chimica cu erbicidul Dacsulfuron (s.a. Clorsulfuron) - 20 - 25 gr / ha, se da prin aprilie - mai.

Combaterea bolilor: boli frecvente in zona, combaterea chimica, substanta activa, doza aplicata, epoca/perioada de aplicare, utilaje folosite, alte metode de combatere (daca este cazul), necesitatea lucrarilor de combatere aplicate.

Boli frecvente in zona: Septoria (septorioze), Blumeris graminis (fainarea lui Erisiphe) si Malura - Tilletia spp.

Combatere chimica: Sanazole - (s.a sanazole)0.5 l/ha

Alto Combi (Alto 400 SC, 40%) - 0.5 l/ha

Se dau in luna mai la avertizare cu masina MET 1200 + U650.

Combaterea daunatorilor: daunatori frecventi in zona, combaterea chimica, substanta activa, doza aplicata, epoca/perioada de aplicare, utilaje folosite, alte metode de combatere (daca este cazul), necesitatea lucrarilor de combatere aplicate.

Daunatori frecventi in zona: Tripsul graului - Haplothrips tritici si Plosnita cerealelor -Eurigaster integriceps;

Combatere chimica: Fastac (Alfa cipermetrin) 0.1 l/ha sau Sinoratox (dimetoat 5%) 3.5 l/ha.

Irigarea culturii: norma de udare, numar de udari, momentul de aplicare al udarilor, echipamente folosite. Graul este una din plantele importante care se cultiva pe suprafetele amenajate pt. irigatii. Graul reactioneaza pozitiv la irigare, desi solicita un numar mic de udari si norme de irigare mult mai mici. Circa 70 - 75% din consumul de apa realizat de o cultura de grau se asigura din rezervele de apa ale solului si din precipitatii. Este necesara o udare inaintea semanatului, prin care se asigura o pregatire satisfacatoare a patului germinativ, cat si pentru rasarire. Norma de udare folosita: 500 m3/ha, umezeste solul pe adancimea de 30 - 40 cm.

Recoltarea: perioada de efectuare a recoltatului, tehnica recoltatului, destinatia recoltei, problema resturilor vegetale. Recoltarea graului constituie un process complex care se cere efectuat in cel mai scurt timp, fara pierderi.

Graul se recolteaza cand umiditatea boabelor este 14%. Recoltatul se face cu combina autopropulsata care executa secerarea plantelor, treiererea, precuratirea si colectarea boabelor. Durata recoltatului e de aproximativ 6 zile. Paiele se baloteaza, iar balotii se vand la ferme zootehnice. Resturile vegetale se dau spre comercializare, in cazul loturilor semicere se preseaza si se vand la beneficiar.

Graul este considerat cultura agricola cu cea mai mare suprafata cultivata pe plan mondial, aceasta fiind de peste 220 milioane hectare. In tara noastra suprafata cultivata cu grau este de cca. 25% din suprafata arabila si 40% din suprafata semanata cu cereale.
Importanta ce se acorda acestei culturi consta in urmatoarele particularitati:
● pentru aproape jumatate din populatia lumii, painea produsa din faina de grau reprezinta hrana de baza;

● din punct de vedere calitativ, boabele de grau au un raport echilibrat intre continutul de hidrati de carbon si cel de substante proteice, corespunzator cerintelor organismului uman;
● boabele de grau constituie materia prima pentru producerea sau extragerea de substante utile care intra in procesarea unei mari diversitati de produse agroalimentare;
● boabele de grau au o durata mare de pastrare si pot fi transportate la distante mari fara riscul degradarii calitatii;

● se poate folosi direct in hrana animalelor, mai ales taratele ce rezulta din industria moraritului, deoarece au un continut ridicat in proteine, grasimi si substante minerale;

● paiele rezultate dupa recoltarea graului se pot folosi in hrana animalelor sau ca asternut in grajd, la fabricile de celuloza sau pentru prepararea ingrasamantului organic;

● datorita plasticitatii ecologice ridicate, graul poate fi cultivat in diferite zone climatice si la altitudini foarte mari;

● din punct de vedere agrotehnic cultura este mecanizata in totalitate, iar graul intra in aproape toate sistemele de rotatie agricola, fiind considerata o planta premergatoare foarte buna, deoarece are o perioada de vegetatie relativ scurta, favorizand realizarea, in conditii optime, a lucrarilor pentru pregatirea patului germinativ a culturii ce urmeaza.

2. Insusiri morfologice si fiziologice

Infratirea constituie particularitatea biologica cea mai importanta a graului. In cazul graului de toamna, aceasta insusire se declanseaza la 15-20 zile de la rasarire si continua pana la scaderea temperaturii sub 50C. In timpul unor ierni cu temperaturi mai ridicate , infratirea poate continua dar fratii formati un ajung la fructificare.

Perioada de timp de la rasarire si pana la intrarea in iarna este considerata o perioada de adaptare a graului la temperaturi scazute, realizandu-se, astfel, procesul de calire care consta in acumularea (mai ales in celulele de la baza coletului) de substante de rezerva, formate din zaharoza, glucoza si levuloza.

Procesul de acumulare a zaharurilor dureaza 15-20 zile, influenteaza cresterea rezistentei graului la temperaturile scazute din timpul iernii, care asociat cu marirea concentratiei sucului celular, se poate ajunge pana temperaturi de -200C.-230C, la nivelul nodului de infratire.

In timpul iernii, numita si perioada de criptovegetatie, au loc o serie de procese fiziologice, cum sunt: absortia azotului, transformarea si utilizarea acestuia in procesele morfologice, desfasurarea procesului de fotosinteza prin cresterea continutului de substante organice (acidul ascorbic).

Primavara, dupa dezghetarea solului, plantele isi intensifica functiile vitale si incepe procesul de regenerare a graului, rolul cel mai important in acest proces il au rezervele de azot acumulate de planta in timpul iernii.

In cazul graului de toamna se disting doua perioade: perioada vegetativa si perioada generativa. Trecerea de la perioada vegetativa la cea generativa se realizeaza in perioada de toamna-inceputul iernii, iar procesul se numeste vernalizare sau iarovizare.

Organogeneza la graul de toamna cuprinde 12 etape, de la stadiul de apex vegetativ si pana la maturizarea deplina.

Infloritul graului incepe la 3-4 zile dupa inspicare, iar perioada de inflorire este de 3-5 zile.
Numarul de spiculete intr-un spic este determinat atat de factorii genetici si de mediu, cat si de cei tehnologici, mai ales de nivelul de nutritiei minerale.

Un spic de grau cuprinde intre 15-40 boabe, iar greutatea boabelor intr-un spic variaza intre 0,8-1,3 g.

3. Sistematica si soiuri

Graul face parte din ordinul Graminalis, familia Gramineae, genul Triticum. Acest gen cuprinde numeroase specii diploide, tetraploide si hexaploide, din care doua sunt mai importante: graul comun (Triticum aestivum ssp vulgare), care ocupa 90% din suprafata cultivata cu grau si graul durum sau arnaut, sau tare (Triticum durum sau Triticum turgidum conv. Durum), care se foloseste pentru prepararea pastelor fainoase.

In tara noastra au fost create numeroase soiuri de grau, cu particularitati agrobiologice si tehnologice diferentiate, ceea ce face posibila extinderea culturii in toate zonele favorabile. Dintre soiurile de grau de toamna se pot evidentia: Alex, Apullum, Dropia, Eliana, Magistral, Rapid, Romulus, Rubin, Turda 95, iar din soiurile de grau durum: Durom, Pandur, Rodur.

4. Cerintele fata de factorii de vegetatie

In general, graul are cerinte relativ scazute fata de temperatura. Astfel, la temperaturi de 15-180C rasarirea plantelor are loc in numai 4-5 zile. Infratirea graului se realizeaza la temperaturi mai scazute, de 8-100C.

In perioada de iarna, in functie de soi, graul rezista pana la temperaturi de -200C, la nivelul nodului de infratire. In cazul in care graul a intrat in iarna fara sa parcurga perioada de calire, rezistenta la temperaturile scazute scade foarte mult.

In timpul perioadei de vegetatie cerintele graului fata de temperatura cresc: pana la alungirea paiului sunt favorabile temperaturile de 8-100C, iar pana la inspicare temperatura optima de crestere si dezvoltare este de 15-180C. Inflorirea, polenizarea si fecundarea se desfasoara normal la temperaturi in jur de 100C, noaptea si 23-250C ziua.

Umiditatea are un rol important in realizarea unor productii ridicate la grau. In acest sens, pe intreaga perioada de vegetatie, graul are nevoie de cel putin 225 mm precipitatii, repartizate cat se poate de uniform. Seceta de toamna, dupa semanatul graului, are o influenta directa asupra productiei, mai ales daca la aceasta se asociaza si un nivel scazut de precipitatii din timpul iernii.

Primavara, pe masura ce inainteaza in vegetatie, cerintele graului fata de umiditate cresc. Insuficienta umiditatii influenteaza negativ intregul proces de organogeneza, iar in final asupra formarii organelor generative.

Seceta atmosferica si temperaturile ridicate din perioada inspicarii si umplerii bobului, creeaza un dezechilibru fiziologic in circuitul apei in planta (nivelul transpiratiei depaseste nivelul absorbtiei), ceea ce face ca bobul sa-si inceteze dezvoltarea, sa-si reduca greutatea, ramanand sistave.

Reducerea fenomenului de "sistavire a graului" care apare mai ales in zonele cu climat secetos, se poate realiza prin introducerea in cultura de soiuri precoce, care ajung la maturitate inainte de aparitia conditiilor nefavorabile.

Solurile lutoase si lutoargiloase, cu fertilitate naturala ridicata sunt cele mai potrivite pentru cultura graului. Solurile cu exces de umiditate sau cele usoare, foarte permeabile, nu sunt potrivite pentru grau. Limitele optime de pH sunt de 6-7,5, iar in conditiile solurilor mai acide sau alcaline se impune lucrarea de cercetare a pH-ului prin amendare.

Din punct de vedere al tipului de sol, graul realizeaza cele mai mari productii pe solurile cernoziomice si brun roscate.

5. Zonele de cultivare

Tinand seama de cerintele fata de factorii de vegetatie, zonele cele mai favorabile pentru cultura graului sunt: Campia Dunarii, Campia de Vest, Campia Transilvaniei si partea de N-E a Moldovei.

Graul de toamna poate fi cultivat in tara noastra in urmatoarele conditii: in conditii foarte favorabile pe 19,5% din suprafata arabila, favorabile pe 70,4% si putin favorabile pe 7,2% (BALTEANU si colab., 1990).

Deoarece, resursele termice si hidrice sunt la nivelul optim pentru cultura graului, in cea mai mare parte a zonelor de cultura din tara noastra, productia de grau este influentata cel mai mult de gradul de fertilitate naturala a solului si de masurile tehnologice ce se aplica pentru imbunatatirea acestei fertilitati.

6. Tehnologia de cultivare

Rotatia

Cele mai bune plante premergatore pentru grau sunt: leguminoasele anuale (soia, mazarea, fasolea) si perene (lucerna, trifoiul, ghizdeiul), rapita, cartoful timpuriu, floarea soarelui si hibrizii de porumb timpurii. Culturile tarzii de toamna (sfecla de zahar sau furajera, hibrizii tarzii de porumb) sunt mai putin indicate ca plante premergatoare.

Se interzice cultura graului pe terenurile infestate de boli transmisibile (taciunele, malura), pe cele tratate cu erbicide triazinice remanente, sau pe cele cultivate cu cereale paioase mai mult de un an.

Graul este considerat o buna planta premergatoare pentru aproape toate culturile agricole din tara noastra.

Lucrarile solului

Aratura se va executa cu plugurile in agregat cu grapa stelata si se va incheia cu doua saptamani inainte de semanat: in zonele de nord pana la 10 septembrie, iar in zonele de sud pana la 25 septembrie. Adancimea de arat este de 20-22 cm pe solurile usoare si de 22-25 cm pe solurile grele.

Pregatirea patului germinativ se realizeaza prin lucrari cu grapa cu discuri, imediat inaintea semanatului.

Fertilizarea

Gunoiul de grajd, se aplica in doza de 20 t/ha, direct culturii de grau pe solurile argiloase sau plantei premergatoare pe celelalte soluri.

Fertilizarea minerala se foloseste in functie de gradul de fertilitate a solurilor (Tabelul3.6) (OANCEA, 1998).

Tabelul 3.6

Dozele de ingrasaminte chimice aplicate la cultura raului 


Epoca de aplicare: gunoiul de grajd, ingrasamintele cu fosfor si potasiu se vor aplica sub aratura adanca, iar ingrasamintele complexe la pregatirea patului germinativ; ingrasamintele azotate se aplica in proportie de 50% inainte de semanat, iar diferenta in timpul iernii, pe sol inghetat, sau la desprimavarare, pana la jumatatea lunii martie.

Fertilizarea faziala (ingrasaminte foliare cu macro si microelemente) asociate cu combaterea chimica a buruienilor sau a bolilor si daunatorilor, aduce sporuri eficiente la productia de grau.

Samanta si semanatul

Indici de calitate ai semintelor: puritatea minima de 98%, germinatia minima 90%.
Densitatea: 500-600 boabe germinabile/m2, sau 30-40 boabe germinabile/metru liniar.
Distanta intre randuri: 12,5 cm

Adancimea de semanat: 4-5 cm pe solurile grele si 5-7 cm pe solurile usoare.
Norma de semanat. 250-300 kg/ha.

Epoca de semanat: 15-30 septembrie in zonele colinare si submontane si 1-15 octombrie in zonele de campie.

Lucrarile de intretinere

Tavalugitul dupa semanat este necesar cand graul se seamana dupa plante ce se recolteaza tarziu sau cand umiditatea solului este scazuta.

Combaterea buruienilor se efectueaza prin respectatrea tuturor lucrarilor agrotehnice si fitotehnice sau prin aplicarea de erbicide, in functie de gradul de imburuienare si structura speciilor de buruieni:

● pentru combaterea buruienilor din familia Cruciferae (Sinapsis arvensis, Raphanus raphanistrum, Soncus arvensis, Cirsium arvense, etc.) se pot aplica urmatoarele erbicide: SDMA (2 l/ha) sau Dicotex (2 l/ha). Epoca de aplicare: primavara, cand buruienile sunt in faza de rozeta si plantele de grau in faza de infratire, iar temperatura aerului sa fie de peste 150C;

● in combaterea buruienilor mai rezistente la erbicidele pe baza de 2,4-D (Convolvulus arvensis, Galium sp., Matricaria sp., Polygonum sp., Stelaria media, Anthemis sp.) se pot folosii: Lontrel 418C (4-5 l/ha), Logran D (1,5 kg/ha), Granstar (20-25 g/ha), Glean (20-30 g/ha), Oltisan (1 l/ha), Icedin forte (2 l/ha).

Datorita remanentei de lunga durata, in cazul tratamentului cu erbicidul Glean, dupa grau nu se vor semana specii sensibile la acest erbicid (floarea soarelui, sfecla de zahar, sfecla furajera). Epoca de aplicare: cand temperatura aerului este de peste 120C, plantele de grau se gasesc in faza de infratire-inceputul formarii primului internod, iar buruienile in faza de rozeta;

● speciile de buruieni monocotiledonate, iarba vantului (Apera spica venti) si odosul (Avena fatua), se pot combate cu erbicidele: Puma super (1 l/ha), Assert (2-3 l/ha), Avenge (4-5 l/ha), Dicuran (2-3 kg/ha). Epoca de aplicare: primavara, cand plantele de grau sunt in faza de infratire-pana la primul internod, iar buruienile pana la inceputul infratirii.


Combaterea bolilor se efectueaza prin respectarea masurilor agrotehnice (rotatie, lucrarile solului, epoca de semanat, densitate, etc.) si prin aplicarea unor substante chimice:

● pentru combaterea bolilor transmisibile prin seminte (taciune, malura), se recomanda tratarea acestora cu: Prelude SP (2 l/t), Tiramet 60 PTS (3 kg/t), Vincit P (2 kg/t), Vitavax 200 (2 kg/t), sau Tirametox (3 kg/t), care distruge si unii daunatori;

● in timpul vegetatiei, pentru combaterea unui complex de boli (fuzarioza, fainarea, septorioza, etc), se pot aplica: Miraje (1 l/ha), Tilt 250 EC (0,5 l/ha), Bayleton 250 EC (0,5 kg/ha).

Combaterea daunatorilor se efectueaza in functie de specia daunatoare:

● combaterea plosnitelor cerealelor se face cu: Sinoratox (3l/ha) sau Dimevur (3 l/ha);
● combaterea gandacului ghebos se face cu Lindatox 3 sau PEB Lindan (25 kg/ha);
● distrugerea gandacului balos al ovazului, care ataca si graul, se poate efectua cu : Sinoratox (3 l/ha), Carbetox (3 l/ha), Onefon 80 (1,2 kg/ha).

In functie de nivelul precipitatiilor, irigarea constituie o masura eficienta si se aplica astfel: o udare pentru rasarire si 1-2 udari in timpul vegetatiei, cu o norma de udare de 500-600 m3/ha apa.

Recoltarea

Pentru evaluarea productiei se poate folosi urmatoarea formula:

P (kg/ha) = Nr. mediu spice/m2 x Nr. mediu boabe in spic x MMB100

Recoltarea se efectueaza mecanizat in totalitate, cu combinele de recoltat cerealele paioase, in faza de coacere deplina, cand umiditatea boabelor este cat mai aproape de 14%.

Durata optima a recoltarii graului este de 5-7 zile in zonele mai secetoase (de campie) si 7-9 zile in zonele mai umede (colinare).

In functie de soiul folosit, paiele reprezinta 55-65% din recolta totala a partii aeriene.

Productii potentiale

In conditii optime de tehnologie si de favorabilitate cat si de capacitatea de productie a soiurilor, productia de boabe variaza in limita foarte largi: 3000-10000 kg/ha.