Cristalizarea sau granularea mierii

Cristalizarea sau granularea mierii

Cristalizarea sau granularea mierii este un proces natural, care nu modifica proprietatile biologice si medicinale ale produsului. In functie de dimensiunile cristalelor se disting trei sorturi de miere cristalizata: cu granule mari (peste 0,5 mm), cu granule mici (0,5-0,4 mm) si miere de consistenta cremoasa (sub 0,04 mm). Cantitatea si dimensiunile cristalelor sunt influentate in special de granulele de polen: cu cat sunt mai mari aceste granule cu atat sunt mai mari aglomerarile de cristale si cu atat mai mici sunt cristalele. Temperatura necesara pentru completa solubilizare a mierii cristalizate este de 35-45 grade C.

Stratul mai deschis la culoare, mai sfaramicios si mai putin dulce de la suprafata unei mieri consta din cristale de glucoza neacoperite de lichidul intercristalin, format in principal din fructoza, apa libera si substante solubile in apa; acest fenomen este normal pentru sorturile bine maturate, cu continut ridicat de glucoza si scazut in apa. Prin conservare la temperatura camerei, acest strat dispare. Mierea trecuta prin filtre de nisip sau argila nu mai are polen sau alte substante proteice si deci se mentine necristalizata mult timp.