INGRASAMINTE ORGANICE NATURALE

Prin ingrasaminte organice naturale se inteleg fertilizanti rezultati ca productie secundara, de natura agricola sau neagricola, cu un continut ridicat de materie organica, care in urma unei prealabile fermentari contribuie la nutritia minerala a plantelor si la imbunatatirea calitatilor fizice, chimice si biologice ale solului, in vederea mentinerii sau sporirii fertilitatii si a protejarii mediului inconjurator.

Caracteristicile ingrasamintelor organice:

se utilizeaza local, datorita volumului mare ce trebuie aplicat ( exceptie face turba);

calitatea lor se apreciaza in functie de continutul in substante minerale, de continutul in materie organica, de prezenta germenilor patogeni si de continutul in metale grele;

maresc fertilitatea solului;

in urma fermentarii rezulta diverse substante ( CO₂, aminoacizi, glucide) care maresc mobilitatea elementelor nutritive;

reprezinta o cale de inlocuire in sol a elementelor indepartate cu recoltele.

Clasificare:

A.     Ingrasaminte organice cu actiune humifera

Gunoiul de grajd

Mranita

Compostul

Ingrasamintele verzi

Turba

B.     Ingrasaminte organice cu actiune slab humifera

Tulbureala de bovine ( Glle)

C.     Ingrasaminte organice fara actiune humifera

Urina si mustul de gunoi

Namolul porcin

Gainatul

Namolul de la statiile de epurare orasenesti

1.Gunoiul de grajd

Este un ingrasamant complex, rezultat in urma fermentarii aerobe si anaerobe a unui amestec alcatuit din dejectiile solide si lichide ale animalelor, resturi vegetale folosite ca asternut si resturi de furaje neconsumate. Are o actiune lenta, timp de 2-4 ani.

Gunoiul de grajd influenteaza pozitiv proprietatile fizice si chimice ale solului:

creste puterea de retinere a apei;

mareste permeabilitatea pentru apa a solului;

intensifica activitatea microbiologica si enzimatica;

mareste eficacitatea amendamentelor pe solurile acide.

Se poate aplica la majoritatea culturilor si pe toate tipurile de sol. Compozitia gunoiului este functie de varsta animalului, specie, calitatea furajului si tipul de asternut, fiind in medie 0,5% N, 0,25% P₂O₅ si 0,6% K₂O.

Gunoiul de grajd introdus nefermentat in sol:

aereaza solul, il usuca;

se descompune in sol, rezultand gaze toxice pentru plante;

azotul din gunoiul de grajd va fi consumat de catre microorganismele implicate in procesul de descompunere.

Din toate acestea rezulta ca este indicata o fermentare dirijata a gunoiului de grajd in platforme.

Tipuri de fermentare a gunoiului de grajd:

Fermentarea aeroba sau la cald: gunoiul de grajd este afanat, aerisit, umed, dezvoltandu-se o flora aeroba. Temperatura atinge 60C. Pierderile de materie organica si amoniac ating 50%. Gunoiul rezultat se numeste gunoi cald.

Fermentarea anaeroba sau la rece: Platforma este slab aerisita, dezvoltandu-se o flora anaeroba. Temperaturile ating 20-25C iarna si 30C vara. Se pierde 15% din materia organica si pana la 30% din azot. Fermentarea este lenta, rezultand un gunoi semidescompus.

Fermentarea mixta sau Krantz: Incepe cu o fermentarea aeroba, urmata de o fermentare anaeroba. Temperatura atinge 40C, pierderile de materie organica ating 40%, iar cele de amoniac sunt mai scazute decat cele din cazul fermentarii aerobe. Se procedeaza in primele zile la realizarea unei fermentari aerobe, prin aerisire, pentru a declansa procesele fermentative, dupa care se taseaza pentru a realiza conditiile unei fermentari anaerobe sau partial aerobe. Temperaturile ce se realizeaza in masa de gunoi si pierderile de substanta organica initiala sunt intermediare celor expuse in timpurile precedente 40⁰ C maximum si 30-40%. Pierderile de azot sub forma de amoniac sunt inferioare fata de cele de la fermentarea la cald.

Dupa Soltner (1986) tehnica practicata in prezent de catre exploatatiile agricole din Franta pentru obtinerea unui gunoi de grajd de bovine intretinute pe asternut de paie este urmatoarea: se urmareste evitarea inceperii fermentarii calde pana se aduna o cantitate suficienta de masa care sa fie supusa fermentarii prin mentinerea unui mediu anaerob prin tasare si umiditate. Cand se hotaraste declansarea compostarii, adica declansarea fermentarii calde, active, in mediul aerobic, gunoiul depozitat in asteptare pe platforma, este afanat prin intoarcere, amestecare, faramitare (maruntire) si aerisit cu o masina speciala - epandeur - care lasa masa de gunoi intr-o sectiune triunghiulara cu o densitate mica (aerat). Deplasarea epandeurului se face pe masura afanarii, a prelucrarii masei de gunoi pe lungimea platformei. In final, platforma este acoperita cu un strat de paie sau alte materiale, (gros de 20 cm) pentru a evita uscarea si pierderea de amoniac de la suprafata platformei.

Fermentarea demareaza rapid daca gunoiul este suficient de paios si are incorporate omogen dejectiile lichide si solide ale animalelor si daca in componenta lui este prezent, in suficienta masura, calciul, fosforul (si daca este posibil si magneziul) precum si oligoelementele care stimuleaza inmultirea microorganismelor, precum si daca se realizeaza un mediu aerob ' inchis ', adica un mediu aerob nu de suprafata, de contact cu aerul ci, aerob prin remaniere, in atmosfera limitata (platforma acoperita).

Dupa cresterea puternica a temperaturii, urmeaza diminuarea acesteia, in acelasi timp descreste si populatia microbiana de descompunere. Incepand din acest moment, gunoiul compostat nu mai este nociv pentru radacini si devine din ce in ce mai capabil sa dezvolte, daca ar fi incorporat in sol, o microflora favorabila rizosferei, deci favorabila nutritiei plantelor.

Perioada de fermentare a gunoiului de grajd dupa aceasta tehnica este de 10-15 zile, daca temperatura ambientala este pozitiva, gunoiul pierde mirosul sau, este paios, dar este considerat inca ' tanar '. El poate fi aplicat in aceasta faza, pentru a-si continua fermentarea in sol daca este incorporat superficial printr-o lucrare de grapare, frezare, discuire usoara sau chiar aratura superficiala.

Pentru o actiune foarte rapida a gunoiului, urmarita mai ales in legumicultura, este de preferat o fermentare mai indelungata (1-2-3 luni in plus), eventual cu o noua interventie de amestecare (reamestecare), spre a evita anaerobioza. Daca descompunerea este prelungita, gunoiul se transforma in mranita, fertilizant organic cu actiune foarte rapida, dar care nu va fermenta in contact cu solul. Ea are in schimb o structura si o activitate biologica deosebita.

Imprastierea (aplicarea) gunoiului pe sol, in doze de 10-20 tone pentru culturi de camp si pajisti, pe solul necultivat (miriste sau aratura, ogor) este urmata de o lucrare superficiala, ca si in cazul gunoiului semifermentat (grapare, frezare, discuire superficiala) eventual o aratura lejera (superficiala). Nu este indicat sa incorporam profund materia organica dupa fermentare, chiar daca avem unele pierderi de azot.

Fermentarea la sol

Fermentarea sub picioarele animalelor Se practica la ovine in saivane, bovine la ingrasat si la intretinerea boilor de munca (tractiune). In acest caz, podeaua adapostului este cu 0,5-1 m sub nivelul solului. Se aseaza asternutul de paie sau turba. Dupa murdarire se aseaza un nou strat de asternut. Prin calcari repetate, animalele indeasa straturile creandu-se conditii de fermentare anaeroba. Grosimea stratului de gunoi creste treptat. Periodic, (primavara) gunoiul este scos si transportat la camp sau la platforma, prelucrat, amestecat cu gunoi de la alte specii (cel de ovine are un continut redus de apa). Ca dezavantaje pentru animalele din adaposturile in care se practica fermentarea sub picioare pot fi amintite - degajarile de CO2, NH3, imbolnaviri ale piciorului, copitei s. a.Unii autori considera totusi ca, pierderile de azot sunt relativ mici si ca, in final, se poate obtine un gunoi cu un procent de azot superior celui obtinut in platforma, de pana la 0,7%.

Mranita

Este un gunoi de grajd ajuns in stare inaintata de fermentare. Are aspect grauntos si pamantos. Mranita are un continut de 1,5-2 ori mai mult azot si fosfor comparativ cu gunoiul de grajd, iar potasiul este aproximativ egal. Se foloseste in amestecuri de pamant ( ghivece, cuiburi, rasadnite).

3.Compost

Este un produs de culoare bruna, pamantos, grauntos, asemanator cu mranita, rezultat in urma fermentarii aerobe si anaerobe a unui amestec de diferite deseuri de natura vegetala si animala in combinatie sau nu cu gunoi de grajd, pamant, turba, var etc. Este utilizat la realizarea amestecurilor nutritive. Are actiune lenta.

In limba franceza contemporana, prin compostare se intelege, in general, o fermentare a materialelor bogate in compusi organici, termenul fiind folosit si pentru gunoiul de grajd s. a. In tara noastra prin compost se intelege un ingrasamant organic humifer obtinut in gospodarie, provenit dintr-un amestec alcatuit din resturi de natura vegetala si animala, impreuna cu pamant, maturatura de curte, gunoi, turba, var, namol, cenusa care au suferit un proces de transformare biologica, in conditii de fermentare aeroba si anaeroba. In componenta compostului pot intra: resturi de paie, pleava, vreji de cartof, tulpini si teci de leguminoase (mazare, fasole), buruieni, frunze de copaci cazute toamna, gunoi de curte, oase faramate, resturi menajere (de bucatarie), nutreturi si alimente alterate, cartofi zbarciti inlaturati primavara din silozuri, fecale, gunoi de pasari, rumegus de lemn, cenusa, deseuri de tescovina. Din gunoaiele si resturile menajere organice colectate de la salubrizarea oraselor se pot obtine composturi ca ingrasamant.

Fermentarea urmareste obtinerea unui produs cu un continut scazut in glucide, in care raportul C / N sa scada la 15-20 iar elementele nutritive sa devina accesibile pentru plante.

Platforma se amenajeaza pe un teren impermeabil. Se asterne la baza un strat de paie sau alte deseuri, in grosime de 20-30 cm. Materialele se maruntesc foarte bine si se amesteca, se umecteaza cu apa, urina sau must de gunoi si se aseaza afanat, in straturi de 15-20 cm, in alternanta cu straturi de pamant, gunoi sau turba. Fiecare strat se presara cu var nestins, cenusa sau dolomita (2-3% din masa depozitata) pana la inaltimea de 2 m. Se acopera cu o cuvertura de pamant de 10-15 cm, spre a feri platforma de vant, soare si de spalare cu apa din precipitatii. Compostarea cu var are ca scop distrugerea bacteriilor, si virusurilor patogene, a germinatiei semintelor de buruieni.

La baza platformei se pot practica gratare pentru aerisire si in masa de compost se pot infige sipci, pentru a face gauri de aerisire. In cazul unor platforme mari se pot dispune si cosuri de aerisire.

In conditii favorabile de aeratie, umiditate si azot mineral sau organic, se dezvolta in cateva zile o temperatura de 60-70⁰ C. Mentinerea umiditatii in platforma se face prin udare. Ulterior, temperatura in platforma de compost scade la 30-40⁰ C, dupa 2-3 luni si se procedeaza la rascolirea lui. Se uda din nou, iar dupa alte 2-3 luni se poate aerisi din nou, prin lopatare, cernere, triere cu furca. Umectarea se face nu prea intens, pentru ca este necesar ca in platforma sa predomine procese aerobe. Fermentarea compostului este de lunga durata (4-12 luni). Materialele cernute nefermentate, se reaseaza in platforma. Fermentarea este terminata, cand masa de compost are o culoare bruna si un aspect faramicios - pamantos.

Se pot pregati: compost de turba, compost de reziduuri de tescovina (bostina), compost de coarde de vita (eventual cu microorganisme sau enzime lignocelulozice), compost din rumegus de lemn, compost din coaja de rasinoase etc.

Compostul este un ingrasamant organic cu actiune lenta care contine in medie: 30-50% substanta uscata, 10-15% substanta organica, 0,3-0,5 N, 0,1-0,3% P₂O₅ si 0,3-0,6% K₂O, deci este comparabil cu gunoiul de grajd. Se aplica in cantitate de 20-60 tone /ha, de preferinta la culturi legumicole. Daca in timpul fermentarii se adauga in platforma si superfosfat, se obtine un ingrasamant deosebit. Reactioneaza bine la fertilizarea cu compost, varza alba, conopida, spanacul, ridichea, telina, tomatele s. a.

Actiunea compostului este rapida iar eficienta este mai mare in primul an si mai mica in anii urmatori. Compostul se poate folosi la fertilizarea de baza, la cuib,plantare, ghiveci s. a.Exista retete de composturi speciale pentru cultura ciupercilor s. a.

4.Ingrasamintele verzi

Sunt culturi vegetale cu perioada scurta de vegetatie si crestere puternica, cu scopul de a le incorpora in sol in stare verde, la un anumit stadiu de vegetatie, pentru sporirea fertilitatii solului.

Ingrasamintele verzi protejeaza si amelioreaza structura solului, absorbind azotatii din sol evitand levigarea acestora. Radacina lor granuleaza solul. Culturi care pot fi utilizate ca si ingrasamant verde: mustarul, lupinul, rapita, mazarichea.

5.Turba

Rezulta in depozite formate ca urmare a acumularii diferitelor resturi de plante hidrofile, care se gasesc in diferite grade de descompunere si conservare datorita excesului de umiditate si a fermentarii anaerobe. Exista trei tipuri de turba:

turba de mlastini joase sau mlastini eutrofe: au pH slab acid sau neutru si pot fi utilizate direct ca ingrasamant, daca au un grad de descompunere de 40-45%;

turba de mlastini inalte sau oligotrofe: au reactie acida, fiind utilizate ca amendamente pe soluri alcaline;

turba de mlastini intermediare sau mezotrofe

Pentru a fi utilizata ca ingrasamant, turba trebuie sa fermenteze singura sau in amestec cu ingrasaminte minerale sau organice.

6.Tulbureala de bovine

Se obtine in urma evacuarii hidraulice a dejectiilor consistente si lichide ale animalelor. In urma fermentarii aerobe, in rezervoare de depozitare, acest ingrasamant are un continut mediu de 0,15-0,7%N, 0,03-0,05% P₂O₅ si 0,4-1,5% K₂O. Se recomanda pentru pasuni, fanete, plante furajere, radacinoase.

7.Urina si mustul de gunoi

Urina este un ingrasamant azoto-potasic. Mustul de gunoi este un amestec intre lichidul rezultat din descompunerea aeroba si anaeroba a gunoiului de grajd si urina scursa din gunoiul proaspat. Raportul N:P:K este de 1:0,1:3,5.

Urina si mustul de gunoi se aplica ca fertilizare de baza sau suplimentara, pe vreme umeda, innourata, fara vant, cu incorporare imediata pentru a se evita pierderile de amoniac.

8. Namolul provenit de la epurarea apelor uzate orasenesti

Namolurile de la epurarea apelor uzate ale oraselor contin particule de argila (de origine stradala), substante organice din apele menajere si dejectiile umane, saruri (cationi, anioni) detergenti, metale grele s. a. Ele constituie o sursa importanta de elemente nutritive pentru plante (BOGUSLAWSKI, FURREX, SABEY, citati de LIXANDRU si colab., 1990).

Fecalele umane contin 18% substanta organica, 70-80% apa, saruri minerale. Rezulta anual 30-40 kg substanta uscata per adult cu un continut de 5% N, 2% P₂O₅ si 1% K₂O.

Namolurile orasenesti se pot folosi proaspete (nefermentate), fermentate anaerob pentru obtinerea de biogaz si namoluri dezhidratate pe paturi de zvantare. Cel mai frecvent se folosesc ca ingrasamant namolurile fermentate ce se folosesc ca si gunoiul de grajd sau mranita. Dupa LIXANDRU, namolurile dezhidratate contin 20-60 (80%) substanta uscata, cu 25-40% substanta organica, 1-5% N total, 0,5-4% P₂O₅, 0,5% K₂O si 5-6% Ca. Prin dezhidratare azotul amoniacal scade si apare cel nitric prin fermentare aeroba. Namolurile orasenesti sunt considerate ingrasaminte valoroase cu fosfor ce se aplica de regula toamna, inainte de aratura, pentru cereale, culturi furajere, cartofi s. a. in doza de 25-60 tone /ha, cu adausul corespunzator de azot.

Namolurile orasenesti sunt aplicate cu atentie, cunoscand continutul in metale grele si germeni patogeni.