MICOZELE OREZULUI

MICOZELE OREZULUI

Arsura orezului (brussone)

(Pyricularia oryzae Briosi et Cavara)

Culturile de orez din Asia, America, Africa si Europa sunt atacate an de an de aceasta micoza, iar pierderile de recolta pot oscila de la    25% - 100%.

Simptome. Boala se manifesta pe toate organele aeriene si in toate fazele de dezvoltare ale plantelor sub forma unor pete alungite, bine delimitate de culoare bruna. Tesuturile din dreptul petelor capata o culoare cenusie, iar pata ramane inconjurata de o dunga bruna. Petele pot fi izolate sau confluente cand se produce uscarea frunzelor incepand de la varf. Nodurile tulpinilor prezinta inele negricioase si adancite in dreptul carora plantele se rup usor sub actiunea vantului. Brunificarea paiului sub panicul si frangerea lui este cunoscuta sub numele de putrezirea gatului sau boala gatului. Paniculele daca se formeaza au cariopse putine, mici, sistave cu germinatie slaba sau sunt sterile.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Cauza bolii o reprezinta ciuperca Pyricularia oryzae ce prezinta miceliul localizat intercelular dar si in xilem. Acest miceliu fructifica asexuat prin conidiofori cilindrici, septati, dilatati la baza cu conidii piriforme, de culoare cenusie, septate. Boala se transmite prin resturi vegetale care contin conidiofori cu conidii ce sunt virulente timp de pana la 7 luni sau prin clamidospori, forma sub care rezista 20 de luni.

Conidiile apar in special noaptea cand umiditatea atmosferica este ridicata, iar numarul lor poate ajunge la 4000 - 5000 pe o singura pata in timp de doua saptamani. Sursa de transmitere a bolii o reprezinta semintele cu palei infectate si resturile vegetale in care miceliul este localizat sub forma saprofita. Filamentele de infectie ce rezulta din germinarea conidiilor genereaza in spatiile intercelulare sau xilem miceliul care va impiedica circulatia sevei si implicit sterilitatea paniculelor. Patotoxina piricularina produsa de ciuperca impiedica cresterea si respiratia plantelor. La o umiditate a aerului sub 90%, infectiile nu se produc. Evolutia bolii este favorizata de umiditatea atmosferica ridicata de fertilizarea excesiva cu azot si de pH-ul acid al solului.

Prevenire si combatere. Metodele preventive vizeaza arderea miristei (cu respectarea masurilor de prevenire a incendiilor), fertilizare echilibrata si moderata, cultivarea soiurilor rezistente (Timis, Bega, Coral, Auriu de Banat). Avand in vedere faptul ca samanta este una din principalele surse de infectie se recomanda tratarea sa cu Dithane M-45, sau Quinolate V - 4 - x pentru a preveni putrezirea acestora, iar in vegetatie stropiri cu Topsin M 70 WP - 1 kg /ha in faza de burduf.

Cornul cerealelor paioase

(Claviceps purpurea (Fr.) Tul.)

Dintre toate gramineele secara este cea mai sensibila la aceasta micoza. Un procent de 0,5% scleroti in masa de seminte face ca lotul respectiv sa fie impropriu consumului uman si animal.

Simptome. Boala se recunoaste prin aparitia in spic a unor formatiuni de culoare violacee - negricioasa (scleroti) care iau nastere prin aglomerarea hifelor miceliene si inlocuiesc cariopsele de secara. Sclerotii sau ergotii contin alcaloizi toxici pentru om si animale. Ergotismul sau intoxicatia cu ergoti a fost epidemica in Evul mediu fiind cauzata de consumul de secara contaminata cu scleroti. Aceasta boala se caracterizeaza prin staze sanguine datorate constrictiei vaselor de sange, cangrene ale extremitatilor si afectiuni ale sistemului nervos. Unii alcaloizi extrasi din ergoti cum ar fi ergotamina si ergonovina sunt utilizati in medicina fiind derivati ai acidului lisergic pentru controlul hemoragiilor, al sangerarilor si contractiilor uterine dupa nastere cat si al migrenelor.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Cornul secarei este cauzat de ciuperca Claviceps purpurea forma perfecta sau sexuata cu peritecii si asce cu ascospori hialini, pluricelulari, filamentosi si Sphacelia segetum forma asexuata cu conidiofori scurti cu conidii ovoide, unicelulare, hialine. In timpul recoltatului, sclerotii care sunt organele de rezistenta ale ciupercii se scutura pe sol sau se amesteca cu samanta. In primavara urmatoare sclerotii germineaza dand 10 - 30 prelungiri maciucate sau globuloase, de culoare roz. In aceste formatiuni globuloase are loc procesul sexual prin care se uneste anteridia cu ascogonul generand hife ascogene si apoi asce cu ascospori. Ascosporii luati de vant sunt dusi pe spicele de secara in preajma infloritului, pe stigmatul florilor ascosporii germineaza si emit un filament ce infecteaza primar ovarul. Din filament se dezvolta miceliul care fructifica asexuat prin conidiofori cu conidii ce se gasesc in lichidul zaharat ce atrage insectele. Conidiile sunt raspandite prin intermediul insectelor si produc infectii secundare la alte flori in mod similar ascosporilor. Infectiile se repeta in perioada de inflorire a secarei iar spre sfarsitul acestei fenofaze hifele miceliene din spatiul ovarian se impletesc, formeaza scleroti in locul cariopselor si ciclul se incheie. Sclerotii nu se raspandesc la distante mari ci doar prin intermediul semintei.

Prevenire. Boala poate fi partial controlata prin selectarea semintelor inainte de semanat si cultivarea secarei pe sole unde timp de 1 - 2 ani nu s-au semanat plante gazda ale ciupercii. De asemenea cosirea gramineelor perene infestate cu scleroti din jurul parcelelor de secara este o modalitate eficienta de prevenire a contaminarii. Ergotii pot fi indepartati din masa de seminte prin imersia intr-o solutie salina cu concentratie de 20% deoarece fiind mai usori plutesc la suprafata. Dupa acest procedeu semintele se spala si se usuca inainte de semanat. Pana in prezent nu se poate vorbi despre varietati rezistente si de aceea se recomanda cultivarea populatiilor locale cu perioada scurta de inflorire. Daca se urmareste obtinerea de ergoti pentru industria farmaceutica, culturile se vor amplasa la distanta de cele destinate consumului.