CULTURA AFINULUI - Importanta culturii si aria de raspandire

Cultura afinului

1.Importanta culturii si aria de raspandire

Cultura afinului prezinta interes din ce in ce mai mare, datorita valorii alimentare si farmaceutice a fructelor si plantei. Afinele contin (la 100 g): zahar (7-15%), substante tanoide (0,3-0,5%), substante proteice (0,8-1,1%), substante pectice (0,35-0,49%), acizi organici: citric (0,9%), malic, tartric, benzoic; antociani, elemente minerale, vitamina C 18,1 mg%, vitamina A 0,15 mg%, vitamina PP 0,2 mg%, vitamina B₁ 0,02 mg%, vitamina B₂ 0,02 mg% etc. Sunt folosite ca fructe de masa sau ca materie prima pentru industrie: dulceata, jeleu, afinata, lichior etc. Fructele uscate se folosesc pentru prepararea ceaiurilor folosite in boli digestive. Lastarii si frunzele se folosesc in medicina pentru extragerea hidrochinonei, vaccininei, arbutozei, ericolinei, folosite in afectiunile pancreasului, bilei, afectiuni gastrice sau stari anemice.

Afinul este un arbust care reuseste bine in zona dealurilor inalte, pe soluri acide, improprii altor culturi, are rol important in combaterea eroziunii solului, iar fructele sale pot constitui obiectul comertului exterior.

Afinul spontan este raspandit intre paralele de 45 si 71, in Asia, Europa si America de Nord, unde creste in zona inalta, chiar pe golurile alpine pe soluri acide. Afinul cultivat este originar din America de Nord, unde se cultiva peste 10000 ha. Pe plan mondial, tari mari producatore de afine sunt SUA, Canada si Germania.

In tara noastra afinul de cultura a fost introdus in anii ' 70, iar in prezent se cultiva pe circa 150 de ha si se produc circa 300 t fructe. Cultura este mai extinsa in Arges (Bilcesti, Baiculesti), Suceava (Todiresti), Sibiu (Fagaras), Maramures (Coltau) etc.

2.Particularitati biologice

2.1.Particularitati de crestere si fructificare

Afinul de cultura creste sub forma de arbust cu inaltimea de 1,5-2,5 m, cu numeroase tulpini formate din zona coletului. Are un ritm lent de crestere in primii ani, este precoce, fructificand din anul doi de viata. Infloreste in luna mai, esalonat pe circa 30 de zile. Florile sunt hermafrodite, grupate in raceme, iar soiurile autofertile. Formeaza un sistem radicular superficial, bine ramificat, destul de sensibil la apa. Productie economica se obtine din anul 5 de la plantare, iar potentialul de productie se ridica la 3-4,5 t/ha.

2.2.Specii si soiuri

Din genul Vaccinium, fac parte circa 200 de specii, dar dintre acestea numai unele au importanta mai mare:

Vaccinium myrtillus L. - afinul negru, este o specie intalnita in Europa, Asia Mica, Caucaz, Siberia, care creste in luminisurile din padurile de conifere si foioase, pe solurile lipsite de calciu, fructele ajungand la maturitate in iulie-august.

Vaccinium vitis-idaea L. - afinul rosu, creste pe solurile acide, nisipoase si bogate in humus din Europa, Siberia si Japonia, urcand pana la altitudinea de 3000 m.

Vaccinium uliginosum L. - afinul vanat - este o specie foarte longeviva, care formeaza plante cu talie de pana la 70 cm.

Vaccinium lamarkii Camp. - afinul pitic, este o specie tetraploida, originara din nord-estul Statelor Unite si Canada. Formeaza plante de circa 15-45 cm, cu fructe albastrui, timpurii, dulci si cu diametrul de 5-7 mm.

Vaccinium corymbosum L. - afinul gigant, este o specie tetraploida, care creste in SUA si Canada, prefera locurile umede si este rezistenta la ger. Inaltimea plantelor este de 1-4,5 m, creste sub forma de tufa, formeaza fructe mari, sferice cu maturarea esalonata.

Principalele soiuri din sortiment sunt:

Bluecrop - soi de vigoare mare, formeaza o tufa erecta, este foarte productiv, rustic, formeaza fructe mari, sferice de culoare albastra deschis, de calitate buna sau foarte buna. Soiul este rezistent la seceta si ger, fructele rezista bine la crapare.

Bluray - soi viguros, cu tufa erecta, cu capacitate mare de productie, formeaza fructe mari, sferice, albastre inchis, de calitate buna, rezistente la crapare si transport.

Coville - soi foarte viguros, formeaza o tufa rasfirata, este productiv, formeaza inflorescente laxe, fructe foarte mari, sferice, de culoare neagra si calitate foarte buna.

Ivanhoe - are vigoare mare, tufa erecta, este productiv, formeaza inflorescente rasfirate, fructe foarte mari, sferice, albastre deschis de calitate foarte buna.

Herma 1 - are vigoare mare, tufa erecta, este productiv, fructele sunt mari, sferice, de culoare albastra, au calitate buna si sunt rezistente la manipulare si transport

Herma    2 - are vigoare mijlocie, formeaza tufa compacta, este productiv, fructul mare, sferic, de culoare albastra si calitate foarte buna, rezistent la transport.

Burlington - este soi viguros, cu tufa erecta, formeaza inflorescente mari si compact, fructe mijlocii de culoare albastra-deschis, de calitate buna, rezistente la transport.

2.3.Cerintele afinului fata de factorii de mediu

Caldura. Temperatura nu constituie un factor limitativ, reuseste bine in cultura pana la -20C, dar este sensibil la inghetul de revenire din primavara si la ingheturile timpurii din toamna. Pentru diferentierea mugurilor de rod, are nevoie de 800 ore de frig la temperatura de 4C, iar pentru fructificare de o suma a gradelor de temperatura in jur de 2700C. Pragul biologic este in jur de 4C si are nevoie de o perioada de vegetatie lunga, de 210-220 zile. Nu suporta temperaturile ridicate si arsita din timpul verii.

Apa. Este o specie pretentioasa fata de apa. Are nevoie de 800-1000 mm precipitatii anual, sau apa din irigare. Nu suporta seceta prelungita, care afecteaza cresterea, fructificarea si diferentierea mugurilor de rod.

Lumina. Desi suporta semiumbra, pentru productii mari are nevoie de lumina suficienta, cerand expozitii favorabile.

Solul. Solul constituie un factor limitativ, deoarece prefera solurile acide (4,2-4,8), bine drenate, bogate in humus, profunde si cu structura buna. Pentru corectarea reactiei solului, in afara arealului natural, se foloseste turba acida, mulci de conifere, adaugate la groapa, la plantare, sau pe toata suprafata. Ingrasamintele chimice folosite vor fi cu precadere sulfatii.

3.Particularitati tehnologice

Producerea materialului saditor este destul de dificila, deoarece procentul de inradacinare este scazut. Se practica atat butasirea in uscat cat si cea in verde, folosind butasi semilemnificati, care sunt fortati pe platforme de inradacinare, in conditii de ceata artificiala si tratamente bazale cu substante stimulatoare. Butasii in uscat se confectioneaza din ramuri anuale recoltate toamna dupa caderea frunzelor, stratificate la 1-5C pana primavara. Lungimea butasilor este de 10-12 cm, cu 3-5 muguri si se executa in martie-aprilie. Daca ramurile au muguri floriferi acestia se suprima. Inradacinarea se executa in rasadnite sau pe paturi de inradacinare, la 22-24C, intr-un amestec format din turba si nisip 1:1. Procesul de inradacinare incepe in luna iunie, iar scoaterea butasilor din substrat are loc in primavara urmatoare.

Butasirea in verde da rezultate mai bune cu 30-40% fata de butasirea in uscat. Butasii se executa din lastari in crestere, care au baza semilemnificata. Lungimea butasilor este de 10 cm, se inlatura 2-3 frunze bazale, se lasa 2 frunze terminale la care se reduce limbul la jumatate. Baza butasului se introduce 5-6 cm in substratul de inradacinat. Se mentin conditii de ceata artificiala, se asigura    aerisirea, protectia impotriva putregaiului, se fac fertilizari foliare, iar dupa inradacinare se calesc.

Marcotajul, despartirea tufelor si altoirea pot fi folosite pentru producerea materialului saditor, dar in practica sunt putin folosite.

Infiintarea plantatiilor de afin. Afinul se planteaza in zone bine delimitate, unde se asigura conditii bune de crestere. Se foloseste material saditor cu inaltimea de cel putin 30-40 cm, cu radacini bine formate, daca este posibil sa fie la ghivece pentru a se planta cu bal de pamant cu tot. Distantele de plantare se coreleaza cu vigoarea soiurilor si sunt de 3-4 m intre randuri si 1-2 m intre plante pe rand.

Pentru a obtine fructe de calitate superioara se asociaza 3-4 soiuri in parcela pentru a se putea poleniza reciproc.

Conducerea afinului se face ca tufa, eventual aplatizata la soiurile mai viguroase. In perioada de tinerete, se scurteaza cresterile anuale in cepi pentru a stimula cresterea si formarea tufei, iar la plantele mature se mentine un echilibru intre tulpini de varste diferite, pentru asigurarea unui potential de productie relativ constant. Productiile cele mai bune si de calitate se obtin pe tulpinile de 2-5 ani.

Prin taiere, se poate controla cantitatea de fructe si marimea acestora. Daca tufele se taie mai sever, scurtand ramurile lungi de rod, se obtin fructe mai mari si mai timpurii, dar productia este mai mica, iar daca taierea consta numai in normarea tulpinilor, cu suprimarea celor batrane, productia este mai mare, ceva mai tardiva si cu o esalonare mai    mare a maturarii.

Intretinerea solului cea mai convenabila afinului este sub forma de ogor lucrat, eventual cultivat in plantatia tanara. Adancimea de lucru a solului nu trebuie sa depaseasca 8-12 cm, deoarece radacinile afinului sunt destul de aproape de suprafata solului. Se pot folosi si erbicide: Goal, Simazin, Topic, aplicate preemergent pentru a controla mai bine buruienile.

Rezultate bune se obtin si cu mulcirea plantelor cu rumegus de conifer, turba acida, litiera de conifere sau de stejar, frunze sau paie tocate, aplicate in strat de 10-15 cm. Dupa un sezon de vegetatie aceste resturi vegetale se pot incorpora cu efecte favorabile asupra insusirilor solului.

Fertilizarea se face cu azot si localizat in plantatiile tinere pentru a stimula cresterea, iar in cele mature se poate folosi cu succes compostul de resturi vegetale, scoarta de rasinoase, litiera de conifere sau rasinoase, turba, etc., care mentin si reactia acida a solului. Ingrasamintele chimice se aplica anual cate 200-300 kg superfosfat si 100-150 kg sare potasica o data cu aratura de toamna, iar azotul 200-250 kg sub forma de sulfat de amoniu, se aplica in doua etape, la pornirea in vegetatie si dupa inflorit.

Combaterea bolilor si daunatorilor. Nu exista deocamdata boli specifice periculoase, care sa creeze probleme cultivatorilor. Se pot intalni atacuri de putregai cenusiu, sau cancerul tulpinii, iar dintre daunatori gargarita mugurilor, insecte defoliatoare, care se combat prin 2 stropiri in repaus si 2-3 in perioada de vegetatie.

Maturarea si recoltarea fructelor

Maturarea fructelor se esaloneaza din a doua jumatate a lunii iulie, pana in septembrie, ceea ce impune recoltarea in 4-5 reprize la interval de 5-6 zile. Fructele mature au culoarea specifica soiului, epicarpul este elastic, iar gustul este caracteristic. Se recolteaza manual fructele destinate consumului, in scafe de 0,5-1 kg, sau ladite de 3-5 kg. Laditele se aseaza la umbra pana ce se transporta din plantatie, apoi se trec la rece sau se valorifica. Recoltarea mecanizata nu se poate face datorita esalonarii maturarii fructelor.