LATIRUL

LATIRUL

1. Importanta. Biologie. Ecologie

1.1. Importanta

Este folosit in alimentatia animalelor ca nutret verde, fan, singur sau in amestec cu cereale, iar boabele se administreaza sub forma de nutret concentrat. Boabele se mai folosesc si in obtinerea unor cleiuri de calitate superioara, folosite in industriile aviatica, textila, de furnire etc.

1.2. Compozitie chimica

Boabele de latir contin in medie 24,5% proteina; 53,5% substante extractive neazotate; 2,1% grasimi; 4,3% celuloza etc. Paiele si pleava au un continut de 7 - 10% proteina, reprezentand un furaj destul de valoros.

1.3. Raspandire

Latirul se cultiva pe circa 500 mii ha pe glob, din care cea mai mare parte in India. La noi in tara se cultiva in zona de stepa pe cateva sute de ha, fiind rezistent la seceta.

1.4. Sistematica. Origine. Soiuri

Latirul face parte din tribul Vicieae, genul Lathyrus, care cuprinde numeroase specii perene si anuale, cultivata fiind specia Lathyrus sativus L.

Originea speciei cultivate, dupa DE CANDOLLE (citat de V. VELICAN, 1972), ar fi forma spontana din Asia Mica.

La noi in tara se cultiva populatii locale, facandu-se incercari si cu unele soiuri de import.

1.5. Particularitati biologice

Latirul germineaza la minimum 2 - 3C. Rasarirea este hipogeica. Radacina este de tipul II. Tulpina este de 40 - 80 cm, ramificata, muchiala, aripata, taratoare. Frunzele sunt paripenate, cu o pereche de foliole lanceolate si stipele dezvoltate. Florile sunt grupate in raceme scurte, cate 2 -3, albe sau colorate, iar fecundatia este autogama. Fructul este rombic, de 2 - 3 cm. comprimat, aripat, cu 2 - 5 seminte unghiulare, albe sau colorate.

1.6. Cerinte fata de clima si sol

Latirul are pretentii moderate fata de clima, fiind putin pretentios la temperatura si umiditate. Ca plantula suporta ingheturi de -8C; ulterior devine mai sensibil. Suma de grade este de circa 1.800C. Suporta seceta, dupa care plantele isi reiau cresterea, depasind, din acest punct de vedere, celelalte leguminoase.

Reuseste pe aproape toate tipurile de sol, exceptand cele umede si racoroase si cele nisipoase. Valorifica mai bine ca alte plante solurile cu un anumit grad de saraturare si cele calcaroase, convenindu-i reactia usor alcalina.

1.7. Zonare

La noi in tara, dupa cum s-a aratat, latirul se cultiva in sud-estul tarii, valorificand zonele cele mai secetoase.

2. Tehnologia de cultivare a latirului

2.1. Rotatie

Latirul se poate cultiva dupa orice planta, cu exceptia leguminoaselor. Amplasarea in rotatie nu constituie o problema, avand in vedere suprafetele mici cultivate. Este o buna premergatoare pentru toate plantele, putandu-se cultiva dupa el si graul de toamna, in India se cultiva in amestec cu graul, de care se separa usor la treierat. (V. VELICAN, 1972).

2.2. Fertilizare

Cerintele fata de elementele nutritive ale latirului sunt similare cu cele ale mazarii, deci fertilizarea se face dupa aceleasi reguli.

2.3. Pregatirea terenului

Cuprinde aceleasi lucrari ca si pentru alte plante semanate in prima urgenta.

2.4. Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa aiba puritatea peste 96%, iar valoare germinativa peste 80%.

Semanatul se face in urgenta intai (la 3 - 4C in sol), cel mai tarziu pana la sfarsitul lunii martie.

Densitatea de semanat este de 80 - 100 boabe germinabile/m². Se seamana in randuri apropiate (12 - 15 cm), la adancimea de 5 - 6 cm. Cantitatea de samanta este de 120 - 160 kg/ha.

2.5. Lucrarile de ingrijire

Sunt ca si cele pentru mazare, mai putin erbicidarea.

2.6. Recoltare

Recoltarea se face cand 2/3 din pastai s-au ingalbenit, in aceleasi conditii tehnice aratate la mazare. Productiile oscileaza intre 10-20 q/ha. Pentru pastrare, se vor lua aceleasi masuri ca si la alte leguminoase.