PREGATIREA PRODUCTIEI AGRICOLE ROMANESTI PENTRU ADERARE

EXIGENTELE INTEGRARII UROPENE

Agricultura este sectorul care reprezinta cele mai mari dificultati de adaptare la exigentele integrarii europene si o conditie esentiala a aderarii Romaniei in termenul mentionat a fi anul 2007.

Stabilirea unei date tinta pentru aderarea impune luarea unor masuri urgente de consolidare a rezultatelor obtinute pana in prezent si accelerarea reformei pentru indeplinirea conditiilor de aderare.Agricultura este sectorul cel mai greu de pregatit in acest rastimp scurt din cauza structurilor dominante de subzistenta.

Intrucat Romania va primi, pe langa pachetul financiar de preaderare, un important sprijin financiar si i s-a stabilit un calendar detaliat al negocierilor pentru a putea sa pregateasca "momentul 2007" , agricultura va trebui sa intre intr-o noua faza a reformei structurale si a reformelor menite sa asigure formarea pietei bazata pe mecanismele comunitare.

Agricultura Romaniei este departe de standardele Uniunii Europene si ca urmare in perioada pana in 2007 va trebui sa realizeze prevederile din "foaia de parcurs" intocmita de UE si aprobata la Copenhaga (decembrie 2002).Agricultura are un rol important in acest sens si este necesar a fi aduse noi precizari privind calendarul de aderare, pentru indeplinirea obiectivelor stabilite pana in 2007.Desi s-a elaborat si s-a aprobat de catre Comisia Europeana Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala exista o ramanere in urma in procesul de ajustare structurala a sectorului agricol, de implementare a acquis-ului comunitar si a adaptarilor legislative si administrative programate.Din acesta cauza criteriul economic necesar a fi indeplinit inainte de aderare privind existenta unei piete agricole functionale care sa faca fata presiunilor concurentiale comunitare constituie o importanta preocupare.

Pentru dobandirea statutului de membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa indeplineasca o serie de criterii si conditii pentru negociere si pentru momentul aderarii.In procesul aderarii, adaptarea, aplicarea si monitorizarea acquis-ului comunitar constituie factori cheie.Acesta cuprinde legislatia primara si derivata, ansamblul politicilor si institutiilor create pentru aplicarea, respectarea si dezvoltarea legislatiei in consens cu continutul si modificarile care au loc in legislatia comunitara.Cea mai mare parte a acquis-lui nu este negociabila.Sunt supuse negocierii partile care nu sunt fundamentale in ce priveste indeplinirea criteriilor de aderare.

Pregatirea pozitiei de negociere pe domenii se concretizeaza intr-un "document de pozitie" al statului candidat, caruia ii raspunde Uniunea Europeana prin formularea unei opozitii proprii de negociere, bazata pe o examinare analitica bilaterala care identifica dificultatile in aplicarea acquis-ului.Se formuleaza o "pozitie comuna" , proiectul acesteia fiind pregatit de Comisia Europeana.

In procesul de negociere se stabilesc programele care vor fi aplicate, contributia noului stat membru la bugetul comunitar, alocatiile financiare de care va beneficia statul membru, conditiile participarii noului stat membru la aplicarea Politicii Agricole Comunitare, "Documentul de pozitie 7 - Agricultura" este capitolul cel mai dificil din totalul de 31 capitole deschise negocierii.Capitolul de negociere, cunoscut sub denumirea de "dosar agricol a fost depus oficial in decembrie 2001 la Uniunea Europeana.

Negocierea acestui capitol au inceput in decembrie 2002.Grabirea acestui proces este necesara ca sa se poata semna Tratatul de aderare inaintea alegerilor Parlamentului European, pentru ca Romania sa poata participa la dezbaterile asupra perspectivelor financiare ale Uniunii Europene.

Negocierile "dosarului agricol" au fost dificile din cauza evolutiilor lente in restaurarea agriculturii, a dependentei economice de locul important ocupat de acest sector si de competitivitatea scazuta.Romania are dificultati de ordin structural din cauza ponderii foarte ridicate a populatiei agricole in totalul populatiei ocupate (42,5%) si in populatia rurala activa(peste 70%).Incompatibilitatile existente fata de Uniunea Europeana vizeza faptul ca economia rurala este mult ramasa in urma, ceea ce face ca forta de munca activa    sa fie subfolosita si sa se accentuieze saracia.Marea majoritate a gospodariilor rurale sunt orientate catre autoconsum, iar sansele de absorbtie integrala a fondurilor comunitare sunt puse sub semnul intrebarii din cauza varstei inaintate a locuitorilor rurali si a lipsei surselor proprii de participare la cofinantarea proiectelor.

Negocierile privind "dosarul agricol" au ca elemente-cheie: nivelul platilor directe, masurile tranzitorii si derogarile cerute, masurile de control a ofertei si facilitatile de stimulare a productiei, nivelul cotelor de productie, restaurarea agriculturii, costurile aderarii, impactul aderarii asupra preturilor produselor agricole, efectele negative asupra mediului, etc.

In ipoteza ca noile masuri de reforma a PAC, care prevad decuplarea totala a platilor directe de tipul de productie si stabilirea unor limite pentru plafonul veniturilor anuale pana la care se acorda sprijinul financiar european, solutiile de restructurare pentru agricultura romaneasca sunt:

- pentru micii agricultori asocierea in vederea asigurarii unor dimensiuni rationale ale exploatatiilor;

- pentru marile intreprinderi, cu venituri anuale de peste 300.000 Euro, divizare;

- pot fi eligibile pentru sprijin comunitar exploatatiile familiale mici si mijlocii care produc pentru piata, precum si societatile agricole care obtin venituri anuale pana la 300.000 Euro(daca va fi acceptat plafonul propus).

Pentru alinierea agriculturii romanesti la cerintele PAC este necesara o anumita perioada de adaptare, graduala, pentru formarea structurilor agricole de piata.Pentru micii agricultori ineficienti, mai ales cei in varsta, alte sanse de supravietuire economica decat arendarea sau asocierea, in acest fel fiind posibila cresterea competitivitatii sectorului agricol si apropierea acestuia de standardele Uniunii Europene.Renuntarea la pamant, prin vanzarea acestuia fara un sistem de pensionare care sa asigure supravietuirea locuitorilor rurali in varsta nu are sanse pe termen scurt si mediu.Ori, pentru o asemenea masura nu sunt resurse financiare.Trebuie gasite solutii pentru proprietarii de terenuri cu rezidenta urbana, mai ales prin stimularea arendarii, preluarea unor suprafete din zonele colinare pentru impadurire, comasarea terenurilor sau vanzarea in conditii avantajoase.

Perspectivele reformei PAC vizeaza extinderea procesului de liberalizare a pietei in sectoarele unde in prezent subventiile sunt substantiale, cum ar fi cerealele, laptele si produsele lactate, carnea de bovine, etc.Din acest motiv, Romania trebuie sa-si restructureze aceste sectoare pana la aderare pentru ca pietele vor fi deschise in totalitate.In conditiile in care vor fi restranse si eliminate subventiile distorsionate ale pietei, iar productia agricola a Romaniei fiind in general concurenta celei comunitare nu va deveni competitiva.Nu ne vom mai regasi pe piata cu aceste produse obtinute pe plan intern.

Aderarea la Uniunea Europeana asigura pe termen lung garantii si stabilitate in ceea ce priveste pietele si veniturile agricultorilor, prin aplicarea Politicii Agricole Comunitare.In urma extinderii, avantajele sunt in mod normal asigurate atat pentru noii cat si pentru vechii membri.Se estimeaza cresterea veniturilor in tarile care adera, ceea ce va genera cresterea cererii de produse agroalimentare cu valoare adaugata mare.In aceste conditii vor fi avantajati atat fermierii vechilor state membre, cat si din noile state membre.

Aderarea la Uniunea Europeana impune costuri si riscuri.Costurile bugetare ale aderarii sunt legate de pregatirea structurilor institutionale, alinierea la legislatia europeana si pregatirea personalului de specialitate.Crearea si functionare institutiilor care vor aplica Politica Agricola Comunitara,Sistemul integrat de Administrare si Control, Agentia de Plati si Interventii, structurile de inspectie si control pe domenii si activitati, Reteaua de Informatii Contabile in Agricultura etc. constituie o preocupare majora si necesita costuri mari si organizare.

Organizarea si implementarea Sistemului Integrat de Administrare si Control necesita o activitate laborioasa de identificare a parcelelor de teren si a animalelor.O prima lucrare cu acest scop este definitivarea "cadastrului general".Este, de asemenea, obligatorie existenta "cadastrului viticul", pentru protectia denumirilor de origine.Totodata, se impune "identificarea animalelor" in vederea monitorizarii miscarii lor in teritoriu, rezolvarea conditiilor corespunzatoare din punct de vedere sanitar veterinar si a asigurarii bunastarii acestora.Sistemul Integrat de Administrare si Control(IACS) asigura aplicarea PAC si trebuie urgent inceputa organizarea de catre MAAP.Finantarea proiectului si implementarea sistemului necesita eforturi materiale si umane precum si crearea unui cadru legal de functionare.

O institutie importanta pentru identificarea animalelor este Agentia Nationala Sanitar-Veterinara, care are sarcina sa dezvolte in teritoriu reteua de identificare si sa finalizeze lucrarile pana la sfarsitul anului 2005.

O parte importanta a costurilor aderarii se refera la sumele cu care participa statul roman la pregatirea procesului de libera circulatie a bunurilor si in Uniunea Vamala.Aceste sume sunt prevazute in buget si se impune utilizarea lor cu eficienta ridicata.

In momentul aderarii, Romania va trebui sa preia in totalitate acquis-ul comunitar in domeniul mecanismelor comerciale si a regimului fata de terti, in forma prevazuta de Organizarile Comune ale Pietei produselor agricole.Chiar daca vor fi acceptate, in urma negocierilor, unele masuri de salvagardare la importul de produse agricole din unul sau mai multe state membre, pentru prevenirea unor dezechilibre ale pietei interne, Romania trebuie sa preia acquis-ul comunitar prevazut in Organizarile Comune ale Pietei.

Ca urmare a aderarii, se asteapta obtinerea unor avantaje importante privind modernizarea agriculturii si dezvoltarea rurala si stimularea pe acesta baza a intregii economii, ca urmare a crearii de locuri de munca in amonte si aval de agricultura.Pe termen lung se asteapta efecte pozitive privind cresterea competitivittaii de ansamblu a sectorului agroalimentar, dezvoltarea infrastructurii si diversificarea economica in zonele rurale, protectia mediului si ameliorarea de ansamblu a conditiilor de viata.

Costurile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana trebuie abordate insa si in contextul actual al competitivittaii scazute a agriculturii, care poate crea riscuri si dezavantaje.In Romania, inflatia ridicata se datoreaza in buna masura cresterii preturilor alimentelor si ponderii ridicate a cheltuielilor cu alimentele in totalul cheltuielilor de consum ale unei familii cu venituri medii.Daca aceasta situatie nu se amelioreaza, iar pana la momentul aderarii preturile agricole comunitare se vor mentine ridicate, preturile alimentare aliniate la cele comunitare pot deveni insuportabile pentru populatie.

Riscurile sociale pot destabiliza mediul rural si intreaga economie, intrucat aderarea presupune reducerea populatiei ocupate in agricultura, ca urmare a modernizarii tehnice.Pentru a preintampina aceste riscuri si pentru asigurarea linistii sociale sunt necesare politici de difersificare a surselor de venituri in mediul rural, care sa reduca somajul ascuns, sa asigure reconversia profesionala si sa preintampine o noua epoca a migratiei rurale.Uniunea Europeana este foarte ocupata de aspectul ingrijorator al migratiei dinspre estul europei spre vest.

Restructurarea agriculturii romanesti in etapa de preaderare trebuie sa permita agricultorilor sa devina mai competitivi.Aceasta nu inseamna insa sa produca neaparat mai mult, in cazul unor produse care asigura deja autosuficienta alimentara (grau, porumb, vin etc), ci sa-si diversifice productia, sa sporeasca eficienta folosirii resurselor si sa-si adapteze productia la cererea pietei .O astfel de restructurare trebuie sa duca la reducerea fortei de munca active din agricultura, concomitent cu crearea de noi locuri de munca alternativa in mediul rural si cresterea valorii adaugate.

Romania se confrunta cu exigenta unor capacitati de productie nefolosite in sectorul agroalimentar, cu tehnologii si utilaje invechite si cu lipsa investitiilor noi si pentru modernizare.Lipsa capitalului autohton impune atragerea investitiilor directe straine pentru realizarea restructurarii acestui sector.Restructurarea rapida a sectorului agroalimentar este conditia de baza pentru indeplinirea standardelor Uniunii Europene si asigurarea accesului pe piata comunitara.

In vederea introducerii mecanismelor PAC din momentul aderarii si folosirea eficienta a sprijinului financiar acordat in scopul pregatirii procesului de aderare este necesar a fi asigurata o administratie capabila sa aplice acquis-ul comunitar si sa creeze sistemul institutional care sa indeplineasca obligatiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii Europene.

Pregatirea personalului necesar pentru preluarea si aplicarea legislatiei agricole europene si organizarea structurilor institutionale constituie un obiectiv important al prezentului.Institutiile implicate in pregatirea aderarii dispun de foarte putin personal pregatit complex pentru cunoasterea agriculturii romanesti, a agriculturii europene, cu o solida pregatire economica si competitiv la nivel comunitar.Existenta unui personal calificat in gestionarea resurselor financiare alocate agriculturii, care sa coopereze cu institutiile agricole si cu agricultorii, este un aspect cu implicatii de durata in promovarea si absorbirea fondurilor comunitare.Din aceleasi cauze, legate de perceptia structurilor agricole romanesti si intelegerea evolutiilor politicilor agricole comunitare, legislatia elaborata are neajunsuri si necesita modificari repetate intrucat se intampina mari dificultati in aplicare.

Selectia si pregatirea personalului implicat in procesul de aderare, in negocierile agricole si in schimbarile care trebuie sa se produca rapid in structurile agricole romanesti nu au constituit o preocupare sistematica.Este necesara pregatirea unui numar suficient de tineri, selectati cu rigoare, pe specializari, care sa elaboreze studii de caz si sa furnizeze MAAP informatii la zi despre procesul complex al pregatirii agriculturii Romaniei pentru aderare si despre evolutiile pietei agricole mondiale.Sunt necesare cunostinte noi, sprijinul organismelor comunitare pentru calificarea personalului care va lucra in institutiile create, dar si o solida experienta practica in agricultura si industria alimentara.

Obiectivele prioritare

Desi agricultura Romaniei sectorul privat este dominant, acesta nu este inca capabil sa asigure o crestere economica stabila.Directia principala a politicii agricole trebuie indreptata spre un nou curs al dezvoltarii, care sa elimine decalajele de productivitate si sa ne apropie de performanta europeana.Primele masuri relevante de consolidare a reformei si de schimbare a mecanismelor politicii agricole s-au luat in anul 2002.Perfectionarea acestora se impune in continuare atat ca urmare a dificultatilor de adaptare si implementare a reglementarilor agricole comunitare, cat si a schimbarilor rapide care au azi loc in Politica Agricola Comunitara si in plan global.

Romania nu are nici resursele tarilor bogate si nici o experienta manageriala de varf pentru a crea intr-o perioada scurta de timp cele mai performante structuri pe ansamblul agriculturii.De aceea este necesara o etapizare a obiectivelor si folosirea cu maximum de eficienta a resurselor disponibile.Restructurarea pe baza de eficienta economica si deschiderea agriculturii spre piata trebuie sa fie calea de urmat in acesta etapa a trazitiei.In primul rand trebuie avuta in vedere starea economica generala a tarii, reflectata sintetic in PIB rel pe locuitor.Evolutia acestuia a fost urmatoarea:1.565$/loc. in 1977, 1.858$/loc. in 1998, 1.566$/loc. in 1999 si 1.637$/loc. in anul 2000.

Pornind de la acest nivel si de la avantajele comparative existente in agricultura, se pot stabili politici agricole realiste.Romania nu poate aloca pentru sustinerea agriculturii fonduri mai mari decat poate suporta economia si fara sa fie afectate alte domenii de activitate.In anul 2000 bugetul agricol national a fost de 330 mil EURO, iar in 2001 de 332 mil EURO, in termeni reali.In anul 2002 bugetul din anii anteriori, dar sunt previzibile intrari substantiale de resurse din exterior , prin intremediul Fondurilor Uniunii Europene pentru Europa Centrala si de Est(SAPARD, PHARE etc.)

Pentru ca agricultura Romaniei sa devina in termen scurt competitiva este necesar sa produca mult mai mult.Piata romaneasca are nevoie de productia agricola interna care este mai sanatoasa si nu se importa pe valuta.Din acest punct de vedere, orientarea prioritara spre dezvoltarea sectorului comercial este corecta.Pe de alta parte, cresterea veniturilor populatiei rurale din surse alternative este o necesitate strigenta, o orientare compatibila cu obiectivele PAC.

In agricultura Romaniei sectorul privat este atotcuprinzator, dar produce prioritar pentru consum si lipsesc structurile moderne de exploatare, de servicii de marketing.Productia obtinuta in exploatatiile exclusiv comerciale este insuficienta pentru asigurarea pietelor.Din date MAAP rezulta ca la 31 decembrie 2001 erau doar 10,541 exploatatii comerciale, din care 6,976 cu profil vegetal si 3,564 cu profil zootehnic.Sectorul exploatatiilor comerciale detine sub 4 mil ha teren agricol (27% din terenul agricol).

Suprafata exploatata in unitatile agricole comerciale nu poate asigura necesarul de hrana pentru populatia urbana si rurala, iar micile gospodarii taranesti nu-si pot asigura integral autoconsumul.In zece ani, suprafata medie a unei gospodarii taranesti a ramas constanta si tendinta pozitiva nu este suficient de relevata in ultimii ani.Mecanismele de politica structurala menite sa stimuleze asocierea, arendarea, vanzarea-cumpararea pamantului etc. nu au dat rezultate, pe fondul general al caderii economiei si al exodului urban-rural generat de somaj si saracie.

In conditiile extinderii agriculturii de subzistenta erau necesare schimbari in politica structurala.Mecanismele de politica structurala utilizate din anul 2002 urmaresc sa sustina toate formele cunoscute de concentrare a proprietatii si a exploatarii.S-a elaborat un set de legi in acest scop, care completeaza legislatia existenta.Legislatia agricola urmareste accelerarea procesului de ajustare structurala si functionarea pietei, schimband, de asemenea, sistemul de sustinere a agriculturii in vederea apropierii de cel comunitar.

O retea complexa de institutii si autoritati nationale va organiza activitatile si va aplica legile si reglementarile privind procesul de aderare.Reglementarile legislative menite sa implementeze acquis-ul comunitar si organizarea institutionala sunt armonizate cu cele comunitare, dar se au in vedere unele particularitati nationale si in anumite cazuri se solicita, la negocierea dosarului agricol, perioade de tranzitie si derogari, pana se vor putea atinge exigentele comunitare privind Organizarile Comune ale Pietei.

Finantarea si creditarea constituie cheia succesului restructurarii si cresterii competitivitatii in agricultura, in conditiile functionarii pietei si cresterii cererii de produse agroalimentare.Baza finantarii agriculturii romanesti trebuie sa fie sursele interne, mobilizate si orientate spre scopuri fundamentate economic.Sursele externe au un mare rol in modernizarea agriculturii, capitalul autohton fiind limitat, dar uneori criteriile impuse in eliberarea si folosirea fondurilor externe nu raspund cel mai bine situatiei date din cauza nepregatirii negocierilor.

Cu toate ca agricultura a fost declarata in ultimii 12 ani prioritate nationala, nu a rezultat acest lucru pana in prezent, nici din punct de vedere a resurselor alocate si nici sub raportul gestiunii patrimoniului si a managementului.

Ruptura intre producatorii agricoli si piata reflecta impactul negativ al politicilor agricole care aveau ca esenta tocmai formarea economiei de piata functionala.Sunt numeroase cauze obiective ale acestui impact, reflectat de declinul agriculturii care se manifesta in toate tarile aflate in tranzitie la economia de piata.

Etapa reformei deschise de Agenda 2000 se caracterizeaza prin extinderea PAC de la sustinerea stabilizarii pietelor la dezvoltarea rurala integrala.Reglementarea Consiliului European nr. 1257/1999 defineste politica rurala a Uniunii Europene intr-o abordare noua a procesului de integrare, care vizeaza si statele candidate la aderare.Obiectivele strategice ale acestei etape urmaresc:

- Sustinerea agriculturii viabile si durabile si a sectorului forestier-ca motor al comunitatilor rurale;

- Dezvoltarea conditiilor economice si sociale necesare pentru stabilizarea populatiei rurale pe baza imbunatatirii competitivitatii zonelor rurale;

- Pastrarea si imbunatatirea calitatii mediului, peisajelor si patrimoniului natural al zonelor rurale.

2.POTENTIALUL DE PRODUCTIE AL AGRICULTURII ROMANESTI IN PERIOADA DE PRE-ADERARE

Romania are un potential agricol ridicat si numeroase avantaje competitive.Cerinta esentiala in perioada de preaderare este obtinerea unor avantaje competitive pentru a face fata presiunilor pe piata unica.Valorificarea acestui potential impune modernizarea si restructurarea rapida a agriculturii si a zonelor rurale atat prin absorbtia fondurilor comunitare, cat si pentru valorificarea intregului potential agricol in vederea securitatii alimentare ssi a redresarii balantei comerciale.

Suprafata si productia de referinta negociate cu Uniunea Europeana pentru acordarea sprijinului comunitar dupa aderare reprezinta numai o parte din potentialul agricol al Romaniei.Utilizarea eficientaa si complexa a resurselor din gospodariile taranesti care nu intra sub incidenta sistemului de sprijin comunitar, cat si sectoarelor si activitatilor care nu primesc subventii, ramane un obiectiv important pentru asigurarea securitatii alimentare si chiar a exportului unei game variate de produse, in special ecologic.Este posibil ca, intreprinderile foarte mari sa nu poata intra cu toate suprafetele si efectivele de animale de care dispun in sistemul de sprijin comunitar, dar vor produce importante cantitati de produse agricole destinate pietei.

In vederea crearii cadrului de functionare al Organizarii Comune de Piata, vital

pentru integrarea agriculturii in piata unica, este necesara urgentarea masurilor ce rezulta din angajamentul Romaniei in urma negocierii Dosarului agricol.Cunoasterea mecanismelor comunitare de politica privind pietele diferitelor produse este imperios necesara in acest sens.Trebuie avute in vedere mai multe aspecte si optiuni.Pe de o parte, se pune problema accelerarii procesului de formare a structurilor agricole viabile care sa asigure obtinerea unei oferte competitive de produse si sa realizeze nivelul cotelor negociate, pentru care se poate obtine sprijin comunitar.Pe de alta parte, sunt necesare evaluari si calcule de impact a mecanismelor comunitare asupra pietelor in conditiile Organizarii Comune de Piata, care vizeaza toate produsele in ceea ce priveste criteriile de calitate.Sprijinul comunitar previzibil va fi acordat pentru agricultura si dezvoltarea rurala a Romaniei si va avea numeroase efecte benefice asupra performantei economice, cresterii bunastarii populatiei rurale si stabilizarii pietei.Evaluarea sprijinului comunitar destinat masurilor de reforme se va face pe tipuri de Organizare Comuna de Piata si pe asamblul spatiului rural.Schimbarea actualelor mecanisme comunitare de politica agricola impune stabilirea optiunilor si alegerea variantelor convenabile agriculturii romanesti, in conformitate cu acordurile convenite cu Comisia Europeana pentru aplicarea platilor directe la hectar(SAPS) si trecerea la sistemul schemei unice de plata pe exploatatie(SPS), decisa prin masurile de reforma PAC in 2003 si 2004.

In baza acestor mecanisme, Romania, ca si celelalte 10 noi tari membre, va obtine sprijin comunitar destinat platilor directe ce vor fi produse gradual.De asemenea, din 2007, in UE se va implementa, "schema unica de plata" in legatura cu care Romania va trebui sa-si defineasca optiunile in functie de avantaje si dezavantaje si de perioadele de tranzitie cerute.

Conform metodologiei aplicate celor 10 noi tari membre, Uniunea Eoropeana considera ca pentru Romania plafonul national pentru platile directe trebuie corelat cu schema unica de plata in fiecare an calendaristic, din 2007 pana in 2016.Plafonul pentru culturile in arabil, seminte, carne de bovine, ovine si caprine trebuie fixat, de asemenea avandu-se in vedere decizia Romaniei de a introduce treptat schema unica de plata.Romania poate, de asemenea, sa decida daca va aplica plata directa la hectar, incepand de la 0,30 ha sau de la alt nivel, dar nu mai mult de un hectar.

Uniunea Europena considera ca plata directa la hectar(SAPS), stabilita in baza Reglementarii Consiliului European nr. 1258/1999, ar trebui aplicata doar la trei ani dupa aderare.Romania are insa posibilitatea sa aplice acest sistem in primul sau in al doilea an dupa aderare.Platile directe acordate agricultorilor pot fi garantate de Romania dupa aderare prin completarea cu plati din bugetul national, dar fara sa fie depasit nivelul stabilit.

Solicitarea platilor directe la hectar necesita o evidenta riguroasa a vanzarilor si monitorizarea respectarii aranjamentelor luate de catre fermieri.Extinderea acestui sistem, fie si de la un hectar in sus, in conditiile dimensiunilor reduse ale gospodariilor taranesti de subzistenta, a parcelarii practic imposbil de monitorizat.Intrucat marea masa a gospodariilor taranesti produc prioritar pentru autoconsum, realizarea productiei marfa este asigurata si deci in anii cu recolte slabe nu se pot obtine platile directe.Exista si riscul mare al incasarii subventiilor, fara ca sa se realizeze productiile angajate din motive de neexecutare a lucrarilor agricole.In conditiile decuplarii platilor de productie si a numarului mare de gospodarii taranesti, nu se poate face o monitorizare riguroasa.Riscurile unor astfel de situatii conduc la scaderea performantei agricole, la cresterea importurilor si la pierderea unor segmente ale pietei interne.

Deciziile cu privire la introducerea sistemului de plati directe trebuie sa fie luate in urma unei prealabile accelerari a procesului de formare a grupurilor de producatori, a crearii diferitelor forme de cooperative si a pregatirii de substanta a

administratiei cu privire la mecanismele comunitare, implementarea si controlul aplicarii acquis-ului.

Productiile vegetale si animale care se obtin in Romania sunt si pot fi mult mai mari decat nivelul cotelor negociate cu UE pentru care se acorda sprijin comunitar.In anul 2004 s-a obtinut o productie totala de cereale de peste 22 milioane tone, revenind 1.000kg pe locuitor.Daca nivelul randamentului de referinta negociat ar fi fost 3,5 tone/ha, corespunzator anului 2004, si nu 2,65 tone/ha, cat ar fi fost negociat pentru suprafata de 7.012 mii hectare, alocatiile financiare de la bugetul comunitar ar fi fost mult mai mari.

Romania poate deveni un competitor important pe piata comunitara in perspectiva, daca structurile agricole se restructureaza pe baze moderne.Daca avem in vedere experienta vechilor state membre si mai ales a noilor state care au aderat la 1 mai 2004, se pot evita unele greseli si riscuri in luarea deciziilor de finantare si constructie institutionala.Unele investitii noi pot deveni mult mai performante daca se folosesc tehnologiile care asigura obtinerea produselor agroalimentare cerute de consumatorii europeni care sunt tot mai exigenti cu privire la calitatea produselor.

Orientarea principala in agricultura nu poate fi cresterea continua a productiei intrucat piata o limiteaza, ci realizarea echilibrului cerere-oferta si imbunatatirea parametrilor calitativi si de protectie a mediului.

Pentru evaluarea potentialului integral al agriculturii romanesti pana la aderare s-au folosit informatii in "Strategia de dezvoltare durabila a agriculturii si alimentatiei pentru perioada 2003-2005", iar pentru anul de baza 2002 din "Anuarul statistic al Romaniei".

Evolutia si structura suprafetelor cultivate

(tabelul 9.)

Sursa:-Anuarul Statistic

-Strategia de dezvoltare durabila a agriculturii si alimentatiei din Romania,2004-2025

Evolutia productiilor agricole

(2002-2007)

(tabelul 10.)

Sursa:Anuarul statistic

Desi este previzibila o imbunatatire a structurii culturilor, intre 2004 si 2007, dominante raman cerealele si floarea-soarelui, lipsesc culturile intensive care valorifica superior conditiile pedoclimatice si asigura venituri ridicate la hectar.[5]

Cu o productie totala de peste 20 mil. tone anual, Romania ramane o tara mare producatoare de cereale din Europa.Sprijinul financiar care se va acorda producatorilor agricoli permite achizitionarea unor input-uri necesare si pe aceasta baza cresterea productiei, la anumite culturi pana la nivelul cererii interne si al relansarii exporturilor. Se asigura, astfel, necesarul de consum al populatiei, autoconsumul fermelor zootehnice, materiile prime pentru diferite industrii de prelucrare, autoconsumul gospodariilor taranesti etc.;

-cresterea suprafetelor culturilor oleaginoase, in special soia, si a productiilor (de 2,62 ori in 2007, fata de 2002), ca urmare a cresterii randamentelor la hectar si a suprafetelor cultivate;

-cresterea suprafetelor cultivate cu plante leguminoase si mai ales a productiei totale (de 3,4 ori in 2007, fata de 2002), ca urmare a randamentelor superioare obtinute;

-cresterea suprafetelor cultivate cu sfecla de zahar la 130 mii ha in 2007, fata de 41,6 mii ha in 2002, si mai ales a productiei la 4940 mii tone (de peste 5 ori fata de 2002);

- cresterea suprafetelor si mai ales a productiei de plante textile, de la 6,4 mii tone in 2002, la 141,9 mii tone in 2007;

- suprafata si productia de legume se mentin relativ constante.

Cresterea suprafetelor cultivate la culturile care asigura diversificarea si in-tensificarea productiei are loc pe seama reducerii moderate a suprafetei cultivate cu cereale.Cresterile substantiale ale productiilor asigura redresarea agriculturii pana in 2007 si crearea premizelor dezvoltarii zootehniei si relansarii exporturilor.Recolta record din anul 2004 arata posibilitatea obtinerii acestor rezultate la cereale, legume, oleaginose etc.

Sectorul zootehnic ramane prioritatea agriculturii romanesti intrucat nu asigura oferta interna si valorificarea resurselor vegetale (pasuni si fanete, cantitatile mari de cereale etc.)Efectivele de animale au avut tendinta de crestere moderata pana in 2004 si mai accentuata, la toate speciile, pana in 2007.

Evolutia efectivelor de animale (2002-2007)

(tabelul 11.)

Sursa:Anuarul Statistic

Oferta de produse animale este sub nivelul cererii interne.In perspectiva, sporuri mai evidente ar urma sa se inregistreze prin cresterea randamentelor si a efectivelor.Aceste sporuri sunt posibile, intrucat in deceniul '80 Romania avea efective mult mai numeroase la toate speciile si randamente ridicate la speciile pasari si porcine in complexele industriale.Asigurarea furajelor concentrate si refacerea sectorului de producere a furajelor combinate pentru porcine si ovine, ca si punerea in valoare a pasunilor si fanetelor naturale, constituie suportul redresarii generale a sectorului zootehnic.

Nivelul productiilor

(tabelul 12.)

Sursa:Anuarul Statistic

In conditiile realizarii previziunilor la productiile vegetale si animale, din anul 2007, agricultura Romaniei poate beneficia de o importanta sustinere comunitara, alaturi de sustinerea nationala complementara in vederea realizarii echilibrului pietei.In aceasta perioada si dupa stabilizarea productiilor, accentele prioritare trebuie puse pe reducerea costurilor si calitatea produselor in vederea cresterii competitivitatii pe piata intercomunitara si extracomunitara.

Restructurarea si modernizarea agricuturii si industriei alimentare si dezvoltarea capacitatii filierelor de marketing, in cadrul asigurat de Organizarile Comune de Piata la principalele grupe de produse agroalimentare, constituie obiective importante ale Guvernului si vor fi sustinute de politici agricole imbunatatite si finantare nationala si comunitara superioara perioadei anterioare.

Aderarea Romaniei la UE creeaza oportunitati speciale pentru agricultura intrucat poate sa accelereze reforma pietei si integrarea in economia europeana. Modelul agricol european este insa fundamental diferit fata de structurile existente in prezent in Romania.Datorita structurilor agricole incompatibile cu cele comunitare exista riscul ca implementarea mecanismelor PAC sa nu atinga obiectivele asteptate, daca procesul de reforma nu se realizeaza la parametrii de performanta economica si cu efecte sociale benefice. Exista riscul cresterii somajului si a saraciei rurale ca urmare a excluderii unei parti din agricultori de la sistemul de sprijin, daca masurile de dezvoltare rurala nu se aplica accelerat si cu eficienta asteptata. Evitarea cresterii excesive a somajului si a escaladarii saraciei rurale prin dezvoltarea unor activitati economice diversificate in vederea crearii de noi locuri de munca si a obtinerii de venituri alternative, devin obligatorii.

Romania se va alatura celor 25 state membre ale UE in anul 2007 si va intari sectorul agricol comunitar din punct de vedere a potentialului de resurse, precum si din punct de vedere a posibilitatilor de absorbtie a productiei de catre piata.

In noul context al extinderii, Uniunea Europeana va deveni cea mai mare putere agricola a lumii.In anul 2002, nivelul productiilor obtinute in UE era superior celui al SUA la cartofi si lapte, iar efectivele de animale erau mai mari la porcine si ovine.Statele Unite produc mai multe cereale si au un efectiv de bovine peste nivelul UE (tabelul 5).

Uniunea Europeana cu 27 de state membre va depasi nivelul actual al productiilor si efectivelor de animale.Dar daca Romania va ramane la stadiul actual de dezvoltare agricola, va pierde din avantajele integrarii.Mai mult chiar, hrana populatiei va fi asigurata de catre aceste stale membre UE.

2.1.Productia agricola

Productia agricola in primul deceniu al tranzitiei a scazut pe ansamblul ramurilor vegetale, fata de anul 1989, iar in zootehnie, cu exceptia laptelui de vaca, scaderile sunt considerabile.Desi ponderea covarsitoare (peste 97 %) a productiei se obtine in sectorul privat, structurile de organizare a acestuia si starea de subzistenta a agriculturii taranesti, pe fondul general al reducerii inzestrarii termico-materiale si al pierderii avansului realizat in practicarea managementului tehnologic modern, s-a instalat un declin constant a productiei agricole.Pana in prezent sectorul privat nu a devenit cadrul favorabil al formarii si functionarii pietei agricole concurentiale.

Reconsiderarea actiunilor de sprijinire a procesului de consolidare a sectorului privat al agriculturii, prin modernizarea tehnica si tehnologia accelerata pe baza realizarilor progresului stiintific, formarea profesionala a agricultorilor si practicarea managementului performant, intr-un cadru nou al dezvoltarii complexe a economiei rurale, sunt masurile esentiale de politica agricola care pot asigura formarea si functionarea pietei si progresele necesare in vederea integrarii avantajoase in structurile agricole ale Uniunii Europene.

Nivelul si structura productiei agricole a Romaniei reflecta un puternic decalaj fata de media Uniunii Europene.Randamentele medii si productiile totale sunt inferioare anului 1989, iar cresterea autoconsumului creeaza dificultati furnizarii de materii prime industriei alimentare.

Indicele si structura valorica a productiei

agricole in perioada 1989-2000

(tabelul 1)

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1995 si 2001. Institul National de Statistica

Structura de productie a agriculturii romanesti se caracterizeaza prin dezechilibre intre sectorul vegetal si cel animal, intre diferite ramuri; produse si accentuarea extensivitatii.Ramuri si culturi intensive, ferme zootehnice in care se practicau metode intensive de productie si-au pierdut acest caracter iar in cazul complexelor zootehnice de tip industrial sau sere, activitatea s-a redus au dat faliment sau unele dintre aceste unitati private se mentin cu greu pe piata

Randamentul ridicat de grau la hectar fac necesara mentinera acelorasi suprafete, iar cerealele furajere nu-si gasesc utilizarea in zootehnie, ca urmare a reducerii efectivelor si a extensificarii sistemelor de productie.Unele culturi, intensive prin specificul lor, cum este cazul sfeclei-de-zahar, s-au restrans, astfel incat nu asigura decat o mica parte din necesarul intern de materii prime, iar altele (porumbul, graul, floarea-soarelui, rapita) s-au extins si accentueaza caracterul extensiv al agriculturii.Are loc un proces de relansare a agriculturii romanesti, care insa nu mai raspunde modelului national de consum, se inrautateste calitatea acestuia si scade gradul de utilizare a resurselor naturale si a fortei de munca.

Legaturile dintre agricultura, industria alimentara si comert au fost fracturate, ca si dintre agricultura, serviciile agricole si amontele acestora.Procesul lent de organizare a legaturilor intre productia agricola si desfacerea acesteia prin canale de distributie functionale, piete de gros, burse agroalimentare etc. creeaza dificultati consumatorilor si producatorilor si pierderi pentru toti agentii economici implicati

Sectoral agroalimentar al Romaniei, ale carui filiere nu sunt formate, constituie un impediment in obtinerea de avantaje prin integrarea in Uniunea Europeana.Organizarea filierelor agroalimentare in plan national a fost punctul central al formarii pietei concurentiale in Uniunea Europeana.Romania se afla intr-o etapa incepatoare de organizare a filierelor pe produse.Cadrul institutional nu este inca functional, dar au fost puse bazele legislative in anul 2002.

Formarea filierelor pe produse sau grupe de produse trebuie sa se bazeze pe o structura a productiei agricole care sa raspunda exigentelor consumatorilor interni, industriilor de prelucrare si exportului.In primul deceniu al tranzitiei, aceasta structura a fost inadecvata, s-a accentuat instabilitatea ofertei de la an la an, iar calitatea produselor agricole si cea a produselor prelucrate nu sunt satisfacatoare.

Fata de structura normala a suprafetelor cultivate, recomandata de ASAS, de: 60-62% cereale, 4-5% leguminoase boabe, 12-15% plante tehnice, 5-6% cartofi si legume, respectiv 15-16% culturi furajere, in tara noastra ponderea cerealelor a atins 69,7% in anul 1997 si o medie de 64,2% in perioada 1996-1999, iar suprafetefe cultivate cu plante care valorifica superior solul s-au redus simtitor: sfecla de zahar, leguminoase boabe, plante furajere, legume timpurii si in sere, etc.[6]

O analiza de ansamblu a actualei structuri a productiei vegetale pune in evidenta o serie de carente de ordin agrotehnic si economic, ce creeaza puternice dezechilibre intre cererea si oferta de produse agricole.Comparativ cu tarile membre ale Uniunii Europene, suprafata cultivata cu cereale in Romania este relativ mare, situatie explicabila prin faptul ca se poate realiza si cu alocari reduse de mijloace tehnice si de forta de munca si prin traditia in cultura cerealelor. Structura culturilor, asa cum se prezinta in ultimii ani, accentueaza caracterul extensiv al agriculturii.Randamentele obtinute la hectar sunt, in general, de doua-trei ori mai mici fata de tarile vest-europene dezvoltate, insa sunt apropiate ca nivel de cele obtinute in tarile vecine.

Sectorul vegetal

Productia vegetala in perioada de tranzitie a fost fluctuanta, reflectand mari schimbari in volumul productiei de la an la an.Astfel, productia de cereale a variat intre 12 si 22 milioane tone.Principalii factori care au contribuit la aceste fluctuatii sunt conditiile meteorologice, dar si utilizarea din ce in ce mai putin a ingrasamintelor si pesticidelor, precum si aplicarea unor tehnologii necorespunzatoare.Alti factori importanti sunt legati de evolutiile preturilor produselor agricole in raport cu preturile input-urilor, de impactul negativ al reformei funciare si deteriorarea sistemului de irigatii.Productia totala de grau si secara prezinta variatii anuale mari datorita atat conditiilor climatice, cat si dimensiunilor suprafetelor cultivate in micile gospodarii taranesti.

Piata produselor agricole ecologice (organice)

Agricultura organica (ecologica) se bazeaza pe folosirea unor cantitati reduse de input-uri din afara fermelor, pe interzicerea substantelor chimice de sinteza folosite ca fertilizanti si amelioratori ai solului, pesticide, ingrediente pentru prepararea furajelor si produse auxiliare pentru prepararea alimentelor. Acest tip de agricultura respecta reguli si principii inscrise in ,,Codex Alimentarius' al UE.[7]

Dupa ,,Codex Alimentarius', ferma organica (ecologica) reprezinta un sistem de management al productiei vegetale si animale care promoveaza utilizarea unor practici de preferinta bazate pe resurse interne.Pentru respectarea acestor reguli se folosesc, acolo unde este posibil, metode de cultura biologice si mecanice, fara utilizarea unor substante sintetice.[8]

Conform ghidului de aplicare a Codexului, sistemul de productie organica se caracterizeaza prin:

- sporirea diversitatii biologice in intregul sistem de productie;

- cresterea activitatii biologice a solului;

- mentinerea pe termen lung a fertilitatii solului;

- reciclarea unor resurse de origine vegetala si animala care sa se reintoarca sub forma de nutrienti in sol, limitandu-se astfel utilizarea resurselor neregenerabile;

- folosirea cu incredere a resurselor regenerabile in sistemul de agricultura;

- promovarea unor metode sanatoase in utilizarea practicilor agricole pentru protectia solului, apei si aerului pentru a minimaliza poluarea;

- utilizarea cu grija a materiilor prime agricole, folosind metode de procesare care sa mentina integritatea si calitatea produselor pe intreaga filiera;

-stabilirea unor perioade de conversie a fermelor care produc in sistem conventional, in functie de profil si alte caracteristici, la sistemul de productie organica.

Legislatia privind productia agricola ecologica a fost adoptata, atat in tari europene, cat si din alte zone ale lumii (Argentina, Australia, Canada, SUA, Israel, Japonia etc.).Legislatia productiei organice se refera si la procesarea produselor agricole obtinute in fermele organice.

In Romania, preocuparile pentru organizarea institutionala a pietei produselor ecologice se materializeaza in legislatia si institutiile armonizate cu cele care functioneaza in UE.In legislatia romana se utilizeaza termenul de agricultura ecologica (HG nr. 917, din 13 sept. 2001).

Integrarea Romaniei in structurile UE impune adaptarea productiei agroalimentare la standardele calitative care sa satisfaca exigentele cumparatorului cu asemenea produse.

Principiile de baza ale productiei agroalimentare ecologice in Romania sunt

conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 34/2000, sunt:

-eliminarea oricaror tehnologii poluante;

-realizarea structurilor de productie si asolamentelor, in cadrul carora rolul principal il detin rasele, speciile si soiurile cu inalta adaptabilitate;

- sustinerea continua si ameliorarea fertilitatii naturale ale solului;

-integrarea cresterii animalelor in sistemul de productie a plantelor si produselor din plante;

-utilizarea economica a resurselor energetice conventionale si inlocuirea acestora in mare masura prin utilizarea rationala a produselor secundare refolosibile;

-aplicarea unor tehnologii atat pentru cultura plantelor, cat si pentru cresterea animalelor, care sa satisfaca cerintele speciilor, soiurilor si raselor.

Durata perioadei de conversie a produselor conventionale in cele ecologice variaza de la trei ani, pentru culturile perene si plantatii, la 10 saptamani, pentru pasari cumparate la varsta de trei zile.

In stabilirea regulilor de productie prevazute in Ordonanta s-a avut in vedere respectarea principiilor productiei agroalimentare ecologice cuprinse in Reglementarea Consiliului (CEE) nr. 2092/1991 si in amendamentele aceasteia, Reglementarea Consiliului nr. 1804/1999, precum si reglementarile Federatiei Internationale de Promovare a Agriculturii Organice (INFOAM) la care Romania a aderat.[9]

Pentru pregatirea institutionala in vederea integrarii in structurile europene s-a infiintat si un organism national de inspectie si certificare in domeniu.Au fost, de asemenea, acreditate organisme de inspectie si certificare straine care desfasoara astfel de activitati pe teritoriul Romaniei.

Recent s-a infiintat, in Romania, Federatia Nationala pentru Agricultura Ecologica. In perioada 2000-2004 s-a incheiat transpunerea legislatiei comunitare in legislatia nationala.

Numarul fermelor ecologice in Romania a crescut de la 930, in anul 2000, la 1200, in anul 2001, si s-a extins treptat in anii urmatori.Culturile practicate in fermele ecologice sunt: cereale, legume, plante furajere, plante medicinale, naut, oleaginoase, pomi fructiferi (visini, ciresi).In zootehnie erau, in anul 2001, peste 160 de ferme de crestere a vacilor de lapte.Efectivele de animale crescute in fermele ecologice au sporit de la 10.000 cap., in 2001, la 30.000 cap., in 2002, si la 50.000 cap., in 200

Fermele ecologice si societatile agroindustriale ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici si mijlocii.Pe plan mondial, fermele ecologice au suprafete intre 0,50 si 30 ha si cultiva 1-3 culturi,cresc un numar redus de animale (1-2 specii), prelucreaza 1-3 produse agricole diferite.

Potentialul de productie in sistemul ecologic in agricultura Romaniei se estimeaza la 15-20 % din suprafata agricola.Suprafetele cele mai mari se situeaza in zonele de deal si de munte, unde sistemele de productie se bazeaza pe metode traditionale.Preocuparile in acest sens nu sunt suficiente, cele mai mari suprafete cultivate in sistem ecologic fiind situate in sudul tarii.

Piata romaneasca pentru produsele ecologice este in curs de formare; peste 95% din productie se exporta.Produsele de origine vegetala s-au exportat in Germania, Elvetia, Olanda, Italia.Se exporta cereale, oleaginoase, fructe de padure, miere de albine, telemea de oaie.

Preturile produselor ecologice nu sunt insa suficient de remuneratorii, in raport cu costurile.Intrucat, investitiile pentru productia ecologica sunt semnificative, iar nivelul randamentelor este mai scazut, sunt necesare masuri de promovare a cererii pentru aceste produse, prin educarea consumatorilor si gasirea unor nise mai bune pe pietele externe.

Nivelul extrem de scazut al alocarilor de substante chimice in agricultura Romaniei constituie un factor semnificativ al productivitatii reduse, ceea ce nu inseamna o premisa a generalizarii productiei ecologice.Se pot obtine avantaje importante ca urmare a practicarii unor sisteme de productie extensive sau a organizarii unor ferme ecologice.Dar productia ecologica si extensificarea au limite in toate tarile.Cu atat mai mult in cazul Romaniei, unde se practica o agricultura extensiva. Pe de alta parte, productia ecologica este limitata de preturile mai ridicate fata de produsele obtinute in sistem conventional si de puterea de cumparare scazuta a populatiei.

Agricultura ecologica este o importanta oportunitate pentru Romania, dar nu poate deveni o alternativa de dezvoltare, intrucat nivelul scazut al randamentelor nu asigura necesarul intern de consum.Desi preturile produselor ecologice sunt mai ridicate decat cele ale produselor obtinute in sistem de productie conventional, aria larga a gospodariilor de subzistenta ti lipsa modernizarii tehnice si tehnologice determina costuri ridicate care greu pot fi acoperite. Pe de alta parte, nivelul scazut al veniturilor populatiei face ca cerintele de consum sa fie indreptate spre produse obtinute in sisteme de productie intensive, ale caror preturi sunt mult mai reduse.

Formarea unui sector puternic de productie agricola ecologica destinata pietei interne necesita timp, educatie antreprenoriala, investitii importante in infra-structura de marketing si transport, in controlul si certificarea produselor.

Piata interna a produselor ecologice poate deveni functionala pe seama unor costuri mai reduse, cu eforturi de educatie a comportamentului de consum al populatiei si pe masura cresterii veniturilor

3 EFORTURILE FINANCIARE IN PERIOADA DE

PRE-ADERARE DESTINATE SECTORULUI AGRICOL SI

DEZVOLTARII RURALE

Unele estimari preliminare ale MAPDR referitoare la efortul financiar destinat constructiei institutionale necesare implementarii si functionarii acquis-ului comunitar in sectorul agroalimentar va fi de cca. milioane Euro (din surse bugetare si instrumente de pre-aderare).

Pentru perioada 2004-2007 sunt estimate cheltuieli de cca. 530 milioane Euro pentru dezvoltarea cadrului institutional necesar pana la data aderarii (din care peste 80% reprezinta efortul financiar destinat sectorului sanitar-veterinar).

Investitiile pentru integrarea europeana in perioada 2001-2003 se ridica la 68 milioane Euro (din care 19,5 prin programe PHARE, cca. 30 din surse bugetare, 9 din surse proprii si alte 9 din surse extrabugetare).

Conform informatiilor prezentate dc MAPDR in mai 2004, sprijinul UE destinat pregatirii sectorului pentru aderare prin programul PHARE a fost semnificativ.Astfel, valoarea proiectelor PHARE destinate armonizarii legislative, constructiei institutionale si asistentei tehnice au fost, in perioada 2001-2003, de 36,4 milioane Euro, din care 37% pentru sectorul sanitar-veterinar, 35% pentru sectorul fitosanitar, 11% pentru politica agricola si de dezvoltare rurala la nivel national si regional, 7% pentru controlul calitatii produselor agroalimentare, iar restul sumelor pentru sectorul piscicol si viniviticol.

Pentru perioada 2004-2006 sunt prevazute proiecte in valoare de 75 milioane Euro (din care 45% destinate investitiilor, 31% constructiei institutionale si 25% pentru armonizare legislativa), pentru prioritati: analize economice si politici sectoriale, gestionarea fondurilor FEOGA, dezvoltare rurala, siguranta alimentelor si sectoarelor sanitar-veterinar si fitosanitar.

Prin programul SAPARD Uniunea Europeana aloca Romaniei peste 150 milioane de Euro anual, in perioada 2000-2006, pentru dezvoltare rurala.Cu toate ca sumele sunt semnificative, s-ar putea ca acestea sa nu poata fi absorbite in totalitate in aceasta perioada.Una din principalele cauze se datoreaza resurselor bugetare limitate care nu permit cofinantarea proiectelor(contributia bugetara pentru toata perioada ar trebui sa fie de peste 280 milioane Euro) si lipsei de capital pentru cofinantarea privata, estimata la cca. 370 milioane Euro.La toate acestea se mai adauga rigorile europene legate de eligibilitate si producerile destul de greoaie de validarea proiectelor.Desi pana in august 2004 s-au absorbit doar 45% din fondurile alocate primei transe financiare (203 milioane Euro pentru anul 2000) din fondurile SAPARD alocate Romaniei pana la sfarsitul perioadei anului este previzibila cheltuirea integrala a sumelor disponibile.

1.Implicatiile aderarii asupra producatorilor agricoli

Evaluarea impactului aderarii la nivelul producatorilor agricoli si agro-procesatorilor a devenit mai dificila odata cu noua reforma a PAC.

Cu toate acestea, o abordare simplista bazata pe ipoteze (in cazul necunoscutelor) si date cunoscute poate oferi un cadru orientativ asupra impactului adoptarii acquis-ului comunitar la nivelul producatorilor.

Scenariul prezentat de autori pleaca de la ipoteza optimista ca pana in 2007 Romania va fi complet pregatita din punct de vedere institutional, din punct de vedere al cerintelor privind siguranta alimentelor, bunastarea animalelor, starea mediului inconjurator etc., si va putea produce la nivelul stabilit prin negocieri indeplinind integral conditiile de eligibilitate.

Metodologia de evaluare se bazeaza pe aplicarea legislatiei in vigoare pentru fiecare produs in parte si estimarea platilor directe si a fondurilor alocate pentru masuri de piata urmand rigorile impuse Romaniei pentru alocarea graduala a platilor directe.

Pentru perioada 2007-2009[11], platile directe alocate din bugetul comunitar pot fi suplimentate prin alocari din pachetul financiar (20% din dezvoltare rurala) si din bugetul national, reprezentand 30% in plus fata de valoarea negociata (prin mecanismul ,,top-up').

Platile directe de care ar putea beneficia Romania, in perioada 2007-2009, sunt:

euro -

(tabelul 14.)

Daca facem un calcul global prin raportarea pachetului financiar anual (alocatii pentru piata si pentru dezvoltarea rurala), din perioada 2004-2007 (circa 1307 mil.Euro/an) la suprafata de baza negociata (7012 mii ha), ar rezulta un sprijin mediu de 186 Euro/ha (circa 7,6 mil.lei/ha).Aceste alocatii pot fi insa suplimentate din bugetul national.

In cazul exploatatiilor mixte sau specializate in productia animala sumele ar putea fi create deoarece platile directe evaluate pe baza datelor negociate in sectorul animal se vor acorda tot sub forma de plata pe suprafata, in functie de numarul de animale eligibile existent in exploatatie.Valoarea totala maxima estimata pentru aceste plati directe se estimeaza la 117 milioane Euro in anul 2007, crescand gradual pana la 477 milioane Euro in anul 2016.

Estimarile sprijinului alocat Organizarilor Comune de Piata pentru zahar, tutun, orez si plante textile se ridica la peste 100 milioane euro anual (din care

milioane pentru zahar, 32 milioane pentru tutun si 0,15 milioane pentru plante textile

si orez), in cazul in care cotele negociate ar fi realizate.Pentru perioada 2007-2009 necesarul pentru sprijinul acestor produse ar fi de peste 300 milioane Euro.Cum in pachetul financiar propus Romaniei volumul sprijinului financiar pentru sustinerea pietei este de 732 milioane Euro, pentru sprijinul celorlate produse (lapte, fructe si legume proaspete si procesate, vin, carne de porc, vita si pasare, oua, harnei, nuci etc.) ar ramane 432 milioane Euro.

In conditiile in care toti producatorii si procesatorii vor fi eligibili si se vor indeplini standardele comunitare referitoare la siguranta alimentelor si normele sanitar-veterinare si fitosanitare, atunci probabil ca Romania ar putea fi un beneficiar net al fondurilor comunitare, respectiv va primi sume mai mari decat contributia sa la bugetul UE.Bugetul MAPDR pentru anul 2004 prevedea fonduri pentru sustinerea pietei (dupa alte principii si mecanisme decat cele stipulate in Organizarile Comune de Piata) de circa 32% (aproximativ 300 milioane Euro).Daca alocarile bugetare ale UE vor fi in anul 2007 de 183 milioane Euro (25% din pachetul financiar alocat), atunci impactul asupra producatorilor si procesatorilor va fi unul negativ (circa 120 milioane Euro), daca ne comparam cu situatia anului 2004.Daca sumele propuse in pachetul financiar pentru sprijin de piata ar fi egale pentru cei trei ani atunci impactul negativ s-ar diminua.

Concluzii

Agricultura romaneasca este atractiva pentru investitorii straini datorita potentialului de dezvoltare existent pe termen mediu, Romania are sanse sa devina, in urmatorii ani unul dintre cei mai mari producatori si exportatori de produse agricole din Europa datorita avantajului pe care il are in acest sector in comparatie cu alte tari.In urma unui raport realizat de BM referitor la calitatea mediului de afaceri, Romania este situata printre tarile in care mediul de afaceri a cunoscut imbunatatiri semnificative.Acest lucru se datoreaza schimbarilor realizate ca urmare a apropierii integrarii Romaniei in UE.In prezent, BM deruleaza in Romania nu numai programe de reforma politica si consolidare institutionala, care vor ajuta la imbunatatirea mediului de afaceri, dar si programe de investitii.In domeniul agriculturii, deruleaza doua programe, unul se refera la finantarea micilor fermieri "Rural Finance" , care acorda imprumuturi la dobanzi reduse micilor fermieri pentru accesarea programului SAPARD, iar cel de-al doilea se adreseaza transferului de cunostinte catre fermieri, prin acest program se spera sa se aduca mai aproape expertiza catre producatori, acestia sa stie unde sa se adreseze pentru finantari, sa cunoasca standardele la care trebuie sa produca si unde sa-si vanda productia.De asemenea se mai afla in pregatire un proiect de consolidare institutionala si de reforma in sectorul agriculturii si al productiei agroindustriale, care se va materializa in anul acesta.Programul are ca scop consolidarea institutiilor critice care ingreuneaza accesul Romaniei la PAC, tinand cont de faptul ca prin PAC fermierii romani vor avea acces la surse de finantare generoase sub forma de granturi asa cum s-a intamplat in tarile nou intrate in Uniune, unde exporturile au crescut substantial in ultimul an datorita acestor surse de finantare stabile si generoase.

Chiar daca la nivel macroeconomic evaluarile privind implicatiile financiare ale aderarii la UE teoretic sunt puternic pozitive totusi judecand la nivel micro-economic s-ar putea ca aceste ,,castiguri', mai ales imediat dupa aderare, sa fie reduse sau sa rezulte pierderi sau impactul sa fie aproape nul sau nesemnificativ. Aceste estimari, evaluate dupa ipoteza in care Romania este pe deplin pregatita sa adere la UE pot fi insa mult afectate in sens negativ daca situatia reala nu va fi foarte diferita, daca nu se vor acoperi cotele ( si in acest caz se gasesc sectoarele sensibile: zahar si lapte), nu se vor indeplini standardele de calitate (sectoarele de procesare si abatorizare).

Experienta de ,,stat membru' al Ungariei vine in sprijinul acestei afirmatii. Impactul, deloc de neglijat, asupra consumatorilor ca urmare a cresterii preturilor la

alimente va fi cu siguranta semnificativ, mai ales daca sectorul agroalimentar nu va accelera ritmul reformelor prin care sa se imbunatatesca competitivitatea.In prezent, maghiarii din apropierea granitelor se aprovizioneaza cu alimente din Romania, unde preturile sunt cu mult mai scazute.Procesul s-a inversat fata de perioada de pre-aderare a Ungariei.Implementarea PAC in conditiile actualei structuri a sectorului agroalimentar si a mediului rural ar putea transforma producatorii si procesatorii romani din potentiali beneficiari ai adoptarii PAC in perdanti.Pe de alta parte, cresterea preturilor la alimente, in procesul de aliniere la preturile din Comunitate, ar putea crea convulsii sociale serioase intrucat veniturile populatiei sunt mult mai reduse decat in UE.

Argumente pro si contra pot fi identificate in cazul oricarei alternative pre-zentate.Utilizarea eficienta a resurselor bugetare pentru agricultura prin reorien-tarea acestora spre programe care sa stimuleze eficienta si mai putin sau deloc spre sprijinirea preturilor sau subventionarea exporturilor ar trebui sa fie avuta in vedere intrucat UE va reduce si elimina preturile institutionale, iar OMC a decis deja eliminarea subventiilor la export (masura previzibila sa fie implementata din 2007).Adoptarea masurilor de politica agricola dupa modelul actual al PAC nu este oportuna in prezent pentru Romania, deoarece acesta se va schimba radical din 2007.

Platile directe in actuala structura de sprijin (sprijinul de 2,5 milioane lei/ha destinat tuturor gospodariilor mici de pana la 5 ha de care vor beneficia 4,4 milioane producatori agricoli) trebuie sa se adapteze la noile coordonate ale PAC, revizuite.Actualele forme de sprijin acordate pentru irigatii, seminte, utilizarea materialului genetic si sustinerea dobanzii la creditul agricol pentru productie etc. nu sunt compatibile cu noua PAC. Deoarece peste doi ani PAC se va ghida dupa alte principii, directionate spre prezervarea mediului inconjurator, ar trebui introduse treptat si astfel de programe.

BIBLIOGRAFIE

1.Anghelache C.

Romania 2004.Starea economica.Evolutii semnificative

Ed. Economica,2004

2.Alecu I.   

Managementul exploatatiilor agricole

Ed. Independenta Economica,2000

Bold I.

Exploatatia agricola

Ed. Independenta Economica,2001

4.Berca M.

Agricultura in tranzitie

Ed. Ceres, 2001

5.Dumitru D.

Agricultura Romaniei

Ed. Expert, 1997

Gavrilescu D.,Daniela Giurca

Economia agroalimentara

Ed.Expert,2003

7.Ionita I.

Eficienta investitiilor in agricultura

Ed. Ceres

8.Pascariu Gabriela Carmen

Uniunea Europeana-Politici si piete agricole

Ed. Economica, 1999

9.Radulescu Carmen Valentina

Dezvoltarea durabila si implicatiile economico-financiare ale organizarii exploatatiilor agricole

Ed. ASE, 2003

10.Sterian D.

Constructia Europeana.UE

Ed.Independenta Economica,2005

11.Toderoiu F.

Agricultura, Resurse si Eficienta

Ed.Expert,2002

12.Zahiu Letitia, Lapusan Al., Tancea Veronica

Structurile agrare si viitorul politicii agricole

Ed. Economica, 2003

1Zahiu Letitia

Politici agroalimentare comparate

Ed. Economica, 2001

14.Zahiu Letitia

Politici si piete agricole

Ed. Ceres, 2005

15.Anuarul statistic 2005

***Agro Terra, anul IV/ianuarie-febroarie 2006

***w.w.w.infoeuropa.ro.

***w.w.w.mae.ro

***w.w.w.mie.ro

***w.w.w.euroactiv.ro

***w.w.w.europeana.ro