INTERACTIUNEA DINTRE PRODUCTIE SI FACTORII DE VEGETATIE (legile productiei vegetale)

INTERACTIUNEA DINTRE PRODUCTIE SI FACTORII DE VEGETATIE (legile productiei vegetale)

Intre factorii de vegetatie si plantele de cultura exista o interactiune complexa si numai intelegerea corecta a acestei legaturi poate sa duca la elaborarea unor masuri stiintifice de sporire a productiei.

Numeroase cercetari ce au avut ca scop interactiunea intre factorii de vegetatie si relatiile dintre acestia si plantele de cultura au dus la elaborarea urmatoarelor legi: legea minimului, a maximului si a optimului.

Legea minimului arata ca, atunci cand un factor de vegetatie se afla in cantitate minima sau lipseste, dezvoltarea plantelor si deci marimea recoltelor depind de starea acestuia.

Legea maximului sustine ca, atunci cand un factor de vegetatie se afla in cantitate mare, el influenteaza nefavorabil cresterea plantelor, scade recolta sau produce chiar moartea plantelor.

Legea optimului, formulata de G. Liebscher, arata ca cea mai mare recolta se obtine atunci cand factorul cercetat se afla in optim.

Gh. Ionescu Sisesti, in anul 1947, formuleaza legea proportiilor armonice in care arata ca, pentru a obtine o productie maxima, factorii de vegetatie trebuie sa fie intr-un anumit raport determinat.

Gh. Butoi si A. Penescu (1996), prezinta principalele legi ce stau la baza interactiunilor dintre productie si factorii de vegetatie, cu scopul elaborarii complexului de masuri necesare progresului agriculturii: Legea nesubstituirii si egalitatii factorilor de vegetatie si Legea factorului limitativ al productiei.

Legea nesubstituirii si egalitatii factorilor de vegetatie. Aceasta lege arata ca, din punct de vedere fiziologic (cantitativ), toti factorii de vegetatie sunt egali si nu se pot inlocui unul pe altul (de exemplu apa cu elemente nutritice etc.). Din punct de vedere cantitativ, ei nu sunt egali (este nevoie de mai multa apa si de mai putine elemente nutritive). Lipsa unui factor de vegetatie duce la moartea plantei.

Legea actiunii in complex a factorilor de vegetatie. In viata plantelor, factorii de vegetatie nu actioneaza izolat, ci in complex. Ei se influenteaza unul pe altul in anumite limite (cresterea temperaturii influenteaza consumul de apa, fosforul micsoreaza nevoile plantelor pentru apa, lumina influenteaza absorbtia de elemente nutritive etc.). Cu cat factorii de vegtatie sunt in raporturi optime, ei sunt folositi mai bine, iar productiile sunt mai mari.

Legea factorului limitativ al productiei. Productia poate fi maxima atunci cand factorii vegetativi sunt asigurati in intervalul optim (conform cu cerintele plantelor). Practic, acest lucru este foarte greu de realizat, mai ales in conditii de productie unde factorii de vegetatie depind in mare masura de conditiile de mediu.