PROTECTIA MUNCII, PAZA Sl STINGEREA INCENDIILOR LA LUCRARILE CU PESTICIDE

PROTECTIA MUNCII, PAZA Sl STINGEREA INCENDIILOR LA LUCRARILE CU PESTICIDE

1. Transportul pesticidelor

Pesticidele gata fabricate pot veni in contact cu omul si animalele domestice pe tot parcursul lantului de manipulari pana la suprafata tratata.

Drumul pe care il parcurg pesticidele este urmatorul : magazia (depozitul) fabricii - transport - depozitele distribuitorilor si inspectoratelor - transport - depozitele unitatilor utilizatoare - punctul de pregatire a solutiilor si de incercare a aparatelor si masinilor - suprafetele (culturile) tratate. Unele etape de pastrare, cum sunt cele de la baze sau inspectorate, se pot suprapune sau pot fi omise, dar se poate constata ca produsele sunt manipulate si pastrate in multiple modalitati.

In toate aceste etape trebuie sa se reduca la minimum, riscurile de toxicitate sau de incendiu care apar. In acest scop, trebuie respectate cateva principii generale, dupa cum urmeaza :

Cunoasterea de catre cei ce recomanda si aplica pesticidele a caracteristicilor fiecarui produs si, mai ales, cele toxicologice si de protectie a mediului inconjurator.

2. Fiecare persoana care lucreaza cu pesticide trebuie sa fie instruita periodic cu regulile de protectia muncii, paza si stingerea incendiilor.

3. In unitatile mari, persoanele care vor lucra cu pesticide, trebuie examinate la angajare din punct de vedere medical si, de asemenea, se va repeta controlul medical periodic, in timpul anului.

4. Pesticidele trebuie depozitate in magazii, separate de alte cladiri, adaposturi de animale, depozite de furaje sau alimente, surse de apa etc. Este de preferat ca depozitele de pesticide sa fie construite dupa proiecte speciale.

5. Eliberarea pesticidelor din magazii se face numai de catre responsabil, in baza unui act, care se inregistreaza.

Unitatile care pun in vanzare pesticide pentru diferiti producatori agricoli trebuie sa aiba personal calificat, capabil sa asigure instruirea cu probleme de protectia muncii si a pazei si stingerii incendiilor.

7. Transportul pesticidelor se efectueaza in asa fel incat sa se evite spargerea ambalajelor, contaminarea apei, furajelor, a produselor alimentare si contactul cu oamenii.

8. Lucrarile de protectia plantelor trebuie efectuate cu oameni instruiti si dotati cu materialul de protectie necesar.

9. Inaintea inceperii unor lucrari de mare amploare intr-o zona agricola se vor anunta populatia, unitatile sanitare umana si veterinara cele mai apropiate.

10. In depozite si pe teren este obligatorie existenta unei truse de prim ajutor, care trebuie sa contina tot ceea ce este necesar pentru interventia in cazul unor intoxicatii cu pesticide.

11. Tratamentele de protectia plantelor se efectueaza numai cu pesticide si masini omologate.

12. Echipamentul de protectia muncii, dupa utilizare, se denocivizeaza.

Aceste masuri generale se aplica pentru toate categoriile de pesticide. Pentru a fi manipulate si aplicate mai usor si fara accidente, pesticidele au fost grupate in 4 categorii, marcate astfel :

I -Cu etichete de culoare rosie, pentru cele foarte toxice (Carburdan, Furadan etc), care au DL₅₀ pentru sobolani sub valoarea de 50 mg/kg.

II - Cu etichete de culoare verde, pentru cele toxice (Sinoratox, Onefon etc), care au DL₅₀ pentru sobolani cuprinsa intre 50 si 200 mg/kg.

III -Cu etichete de culoare albastra pentru produse moderat toxice (2,4 D, Onezin, Mancozeb etc), care au DL₅₀ pentru sobolani cuprins intre 200 si 1 000 mg/kg.

IV - Cu etichete de culoare neagra, pentru produse cu toxicitate redusa (ulei horticol, acetat de polivinil etc), la care D₅₀ pentru sobolan depaseste valoarea de 1 000 mg/kg.

Masurile de protectia muncii sunt foarte severe la utilizarea produselor din grupele I si II, unele dintre acestea putand fi folosite numai cu instructiuni speciale.

Pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor din loturile personale ale producatorilor agricoli se recomanda operatori speciali pentru utilizarea produselor din grupele I si II.

Tratamentele aeriene de protectia plantelor trebuie efectuate numai cu produse din grupele II, III si IV.

2. Depozitarea, pastrarea si distribuirea pesticidelor

Depozitele de pesticide se amenajeaza conform instructiunilor elaborate de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, care prevede toate masurile necesare pentru manipularea pesticidelor in asa fel incat sa fie evitata producerea accidentelor.

In cazul unor produse foarte inflamabile, trebuie prevazute masuri si constructii speciale pentru depozitele de pesticide.

In scopul evitarii neajunsurilor in exploatarea depozitelor din unitatile agricole, trebuie prevenite defecte de tipul celor de mai jos : numar redus de incaperi si planificarea lor incorecta ; lipsa unor incaperi speciale pentru pesticide, izolate de celelalte incaperi ale depozitului ; suprafata mica si volum redus de depozitare ; lipsa unor dotari sanitare corespunzatoare ; lipsa de ventilatie naturala sau artificiala ; lipsa unui pavaj solid pe caile de acces si pe teritoriul depozitului ; lipsa unor recomandari privind ambalajele si locurile de depozitare a ambalajelor ; lipsa posibilitatilor de spalare si distrugere a resturilor de pesticide.

Adesea, in magazii si locurile de depozitare a pesticidelor, limitele maxime admisibile (LMA) de vapori sau pulberi de pesticide pot fi depasite. Aceste pulberi se pot depune pe peretii constructiei, constituind o sursa secundara de poluare a aerului din depozite.

Tinand seama de cerintele de igiena si protectia mediului, este necesar ca : depozitele de pesticide sa fie separate de magaziile de ingrasaminte ; pesticidele trebuie pastrate in sectii separate, in functie de proprietatile lor fizico-chimice si de toxicitate ; descarcarea, asezarea si scoaterea produselor trebuie mecanizata ; concentratele emulsionabile, pastele, solutiile etc. se pastreaza la temperaturi peste 0 ; la constructia depozitelor de pesticide, pentru acoperirea suprafetelor si podelei, trebuie utilizate materiale care nu absorb vaporii de pesticide (pentru pereti -lacuri si vopsele perclovinilice, pentru pardoseli betonate-tratarea repetata cu solutii de clorura de calciu 10% sau florura de sodiu 3% etc).

Depozitele se pastreaza incuiate, sunt prevazute cu; cantare proprii, care nu mai sunt folosite si pentru alte produse, au posibilitati de dozare pentru lichide si un pichet de stingere a incendiilor.

Magaziile de pesticide trebuie amplasate la distante mai mari de 50 metri fata de locuinte si de sursele de apa.

O atentie deosebita trebuie acordata produselor - sulf pulbere, sulf muiabil, Dithane M-45, Nemispor, Polimetrin, care sunt pulberi ce se autoaprind in prezenta umiditatii, oxidantilor, uleiurilor si grasimilor. Pentru aceste produse, prin avarierea ambalajelor, pulberile respective pot forma in aer amestecuri cu risc de explozie. Limita de risc de explozie variaza intre 10 si 60 mg/m³ aer. Produsul Perozine este, de asemenea, o pulbere combustibila, cu punctul de aprindere intre 130 si 190C, dar nu formeaza amestecuri cu risc de explozie sau incendiu.

Pesticidele aplicate pe sol sau cele care ajung, prin stropirea foliajului, in cantitate pe sol pot sa fie spalate in adancime in functie de solubilitatea lor, tensiunea de vapori, timpul de injumatatire si de alti factori dependenti de tipul de sol. Unele substante active se pot deplasa pe profilul solului intr-o cantitate mai mare sau mai mica. in acest fel, devine posibila chiar contaminarea apei freatice. in functie de potentialul de contaminare, cele mai active sunt erbicidele : dicamba, picloram, EDB, bromacil, monurom, metolaclor, triclopir, aldicarb, carbofuran, diuron, 2,4 D, prometrin, oxamil, cianazin etc. ; date contradictorii apar in literatura in legatura cu atrazinul, care uneori este consemnat ca foarte mobil, alteori ca produs slab mobil in sol. In solurile nisipoase si sub influenta ploilor sau irigatiei, astfel de fenomene se amplifica considerabil.

Determinarile chimice efectuate in alte tari au aratat ca la o folosire indelungata a acelorasi substante fitosanitare, in apa freatica apar reziduuri de atrazin, simazin, bentazon, molinat. Trifluralinul este in schimb, putin mobil in sol si nu a fost detectat in apele freatice. In Europa de vest s-a propus ca limita maxima admisibila pentru aceste substante valoarea de 0,l g/litru (ppb), iar totalul sa nu depaseasca 0,5 g/ litru, valoare care este cu mult mai scazuta decat normele adoptate in S.U.A. si alte tari.

7. PREVENIREA POLUARII MEDIULUI

Sl A APARITIEI DE REZIDUURI TOXICE DE FUNGICIDE IN ALIMENTE SI FURAJE

Aplicarea abuziva a tratamentelor chimice a dus la aparitia unor fenomene secundare negative, cu amploare deosebita in unele zone. Studiul acestor fenomene a dus la aparitia unei noi discipline ecotoxicologia.

Ecotoxicologia este disciplina care se ocupa cu studiul toxicitatii produselor chimice fata de flora si fauna, precum si cu modul in care actioneaza in cadrul diferitelor ecosisteme.

Unul dintre fenomenele cele mai importante care trebuie bine cunoscut il constituie toxicitatea acestora orala sau cutanee fata de om si mamifere.

Experimentarile se efectueaza in conditii controlate, stabilindu-se DL₅₀ in mg/kg pentru sobolani, soareci, iepuri etc. Pe aceasta baza, produsele se impart 4 clase de toxicitate, care au fost prezentate in capitolul precedent.

Fungicidele care au un DL₅₀ sub 50 mg/kg sunt foarte putine si sunt pe cale de a fi inlocuite.

Din grupa a II-a, fungicidele cu DL₅₀ de circa ;100-125 mg/kg trebuie eliminate. In aceasta grupa sunt cuprinse produsele pe baza de trifenil acetat de staniu si chiar hidroxidul de trifenil staniu.

Marea majoritate a fungicidelor avizate in Romania apartin grupei a IV-a si grupei a IlI-a. Toxicitatea cutanee, este la acestea foarte redusa. Fata de pasari, doar produsele mercurice pun probleme deosebite(tab.9) . Pestii sunt insa destul de afectati de unele substante.

Studiul efectelor fungicidelor a aratat ca unele dintre acestea pot avea consecinte mutagene (faltan). De asemenea, unele dintre fungicidele ditiocarbamice, prin produsele lor de degradare (ETU), pot induce formarea de tumori la animalele de experienta. Aceste produse sunt treptat inlocuite.

Influenta asupra florei si faunei utile se exprima prin actiunea asupra ciupercilor microscopice micoparazite, antagoniste sau entomopatogene. In general, aceasta actiune este destul de puternica. Totusi, in functie de substanta activa si de specia de microorganism luata in considerare, se pot gasi si alege produse selective.

Actiunea fungicidelor fata de pradatori este destul de slaba, fata de parazitoizii insectelor este mai puternica, dar cu mult mai scazuta fata de cea a insecticidelor de contact. Majoritatea fungicidelor nu sunt toxice pentru albine.

O importanta mare are si toxicitatea fata de animalele domestice, care din punct de vedere practic, in cazul fungicidelor utilizate in tara noastra, nu prezinta un risc deosebit. Exceptie de la aceasta regula fac fungicidele pe baza de staniu.

Fata de pasari (tabelul 9), numai unele fungicide sunt toxice, in schimb fata de pesti, mult mai multe sunt foarte toxice.

Tabelul 9

Toxicitatea unor fungicide fata de pasari

Substanta    Specia fata de oare DL

activa    s-a testat toxicitatea mg/kg corp

benalaxyl    prepelita 3 700

captafol    rata 10 000

clorura etil mercurica toate speciile 1,2

drazoxalon    gaina 100

fenpropidin    rata 1900

hexaeonazol    prepelita 4 000

nuarinol    rata 200

oxadixyl    toate speciile 2 500

sulf     toate speciile netoxic

tiuram toate speciile repelent

trifenil acetat

de staniu prepelita 38,5

O importanta practica mare au capatat in ultimul timp formele rezistente de patogeni, care au aparut ca urmare a aplicarii repetate a unor fungicide.

Prin rezistenta la fungicide se intelege formarea de rase noi ale ciupercilor fitopatogene, care nu mai sunt combatute cu substanta la care s-au adaptat. in acest fel, chiar daca se maresc dozele sau creste numarul de tratamente, atacul respectiv tot se produce. Aceasta este rezistenta dobandita si are la baza selectarea mutantelor patogenului, rezistente pe fondul prezentei fungicidului toxic.

Rezistenta poate fi incrucisata, adica o rasa rezistenta la o substanta poate fi rezistenta si la alta substanta, de obicei apropiata ca structura chimica.

Tabelul 10

Rase de ciuperci rezistente la fungicide identificate in Romania

Cultura Boala Patogenul Fungicidul

Vita de vie Fainarea Uncinula benomil, carbendazim, tiofanat

necator metil

Castraveti, Fainarea Sphaerotheca dimetirimol, benomil, carbedazim

pepeni, do fuliginea tiofanat metil

vlecei (sera

si camp)

Fainarea Podosphaera benomil, carbendazim

leucotricha

Mar Rapanul

Venturia tiofanat

inaequalis metil

Vita de vie Putregaiul    Botrytis benomil, carbendazim,

Tomate cenusiu cinerea tiofanat metil

Garoafe Rugina Uromyces

Dianthi oxicarboxina

Grau Malura comuna Tilletia clorura etil mercurica

foetida ;

T. caries

In tabelul 10 sunt prezentate speciile de patogeni la care, pana in prezent, la noi in tara, s-au identificat rase rezistente la fungicide.

Pentru a preveni formarea de noi rase de patogeni s-au elaborat o serie de masuri, care pot fi rezumate in felul urmator : renuntarea la tratamente cu acelasi produs pe toata perioada de vegetatie ; utilizarea de amestecuri de produse cu diferite moduri de actiune, judicios alese ; alternarea de tratamente cu produse cu moduri diferite de actiune, stabilite experimental ; imbinarea fungicidelor cu produse care sporesc rezistenta naturala fata de patogen ; aplicarea numai a tratamentelor timpurii, evitand stropirile din ultima perioada de vegetatie cu produsele la care se formeaza usor rase rezistente ; introducerea unui sistem de supraveghere a aparitiei si a nivelului rezistentei la fungicidele aplicate ; tratarea partiala a unor culturi ; de exemplu, la cerealele paioase, tratarea numai a 20-25%din suprafata ; izolarea campurilor experimentale in care apar primele rase rezistente ; excluderea substantelor fata de care patogenul poate manifesta rezistenta incrucisata ; introducerea de mijloace biologice, de soiuri rezistente etc. ; introducerea unor sisteme de protectie integrata a plantelor, orientate spre reducerea riscului aparitiei raselor rezistente.

Fitotoxicitatea fungicidelor constituie o alta problema de rezolvat pentru a elimina riscurile fata de cultura. Cunoscuta deviza a medicilor ,,primuni non nocere' (mai intai sa nu dauneze) se aplica si in protectia plantelor.

Fungicidele sunt studiate bine inainte de a fi recomandate si, de regula, se intalnesc rar fenomene de fitotoxicitate.

Prin fitotoxicitate se intelege actiunea fungicidului asupra diferitelor plante de cultura, manifestata prin simptome vizibile (arsuri, rugozitati, ingalbeniri, uscari etc.) sau mai putin vizibile, dar care pot influenta nivelul si calitatea recoltei.

De exemplu, zeama bordeleza, Turdacupralul etc. pot produce rugozitati pe fructele de mar, arsuri pe petalele florilor s.a. Binapacrilul poate produce arsuri punctiforme pe vita de vie. Propiconazolul determina reducerea dimensiunilor frunzelor la mar. Dimetirimolul, in exces, absorbit radicular, poate produce arsuri marginale pe frunzele de castraveti.

Multe dintre fungicidele destinate tratarii semintelor pot influenta germinarea acestora.

Clorura de etil mercur produce deformari ale radacinilor plantulelor de tomate, ardei etc. Mancozebul poate influenta lungimea radacinilor de grau si orz etc.

Foarte sensibile la actiunea pesticidelor sunt in primul rand fasolea, urmata de grupul tomate si floarea-soarelui, apoi de vita de vie, mar, castraveti, sfecla si cartof, iar cele mai rezistente sunt graul si porumbul.

Factorii ce determina simptomele de fitotoxicitate au fost discutati la capitolul 4.7. (boli neparazitare).

Tinand seama de o serie de criterii, manifestarile de fitotoxicitate se pot clasifica in felul urmator :

I. Efect exagerat la doza normala recomandata, pesticidul fiind aplicat pe un alt organ decat cel recomandat ;

II. Efecte ce apar numai la doze mai mari decat cele recomandate ;

III.a. Efecte ce apar in cazul prezentei altor boli sau a unor daunatori, care sensibilizeaza plantele ;

b. Efecte ce apar in cazul altor tratamente cu pesticide ;

c. Efecte ce apar ca urmare a interferentei cu nutritia ;

IV. Efecte ce apar ca urmare a acumularii in tesuturi si pe tesuturi in urma tratamentelor repetate.

Circulatia fungicidelor in agroecosistem. Fungicidele sunt aplicate in agroecosistem cu scopul de a distruge sau a impiedica dezvoltarea patogenilor. In loc sa tratam numai patogenii (ceea ce cu mijloacele actuale nu este realizabil), se trateaza solul, planta sau samanta. Stropirile duc, mai ales, la un consum exagerat de substante, ceea ce face ca cea mai mare parte din fungicidele aplicate sa ajunga pe sol si pe frunze, de unde ajung tot pe sol (cu apa de ploaie sau prin caderea frunzelor).

Prin aceasta, in cadrul agrocenozei, fungicidul este supus unei circulatii, sub influenta factorilor tehnologici, fizici, chimici si biologici, circulatie care dureaza cu atat mai mult cu cat produsul este mai stabil.

In aceste figuri se pot urmari diferitele etape ce sunt parcurse de un pesticid, a caror durata este foarte variabila. In faza agrofarmaceutica si, in special, etapa circulatiei in agroecosistem are o durata destul de lunga.

Reziduurile de fungicide in sol, apa si recolta. Prin reziduuri se inteleg orice urme de substante aplicate in protectia plantelor sau de metaboliti ai acesteia, ce se intalnesc in recolta.

Cantitatile care ajung in sol dupa ce s-a terminat faza de actiune biologica, ca si cele care ajung intamplator in apa, sunt considerate tot reziduuri.

Prin stropirea fructelor si legumelor, dar si dupa aplicarea in diferite culturi, la recoltare se pot constata unele cantitati mici de substante. Aceste cantitati care raman dupa manifestarea eficacitatii depind si de durata perioadei de eficacitate. Durata aceasta depinde de natura substantei active, modul de conditionare, doza substantei etc. In general, se considera ca, in functie de suprafata pe care sunt aplicate, se poate caracteriza durata perioadei de eficacitate prin timpul de injumatatire (T 1/2). Acesta poate fi de cateva zile pana la 15-20 zile.

Dupa pierderea eficacitatii, treptat, cantitatile de fungicid scad. Aceste cantitati ramase reprezinta reziduurile.

Din punct de vedere biologic, reziduurile au o semnificatie redusa, dar adesea pot influenta flora si fauna. Reziduurile se pot concentra prin lanturile trofice, pot influenta animalele domestice si uneori chiar omul. I

Pentru a reduce riscurile pentru om, s-au stabilit timpii de pauza pentru fiecare produs si cultura agricola. Prin timp de pauza se intelege perioada (in zile) inaintea recoltarii, in care nu se mai aplica tratamente chimice. Aceasta perioada este calculata astfel incat sa se asigure disparitia pesticidului, adica situarea lui sub limita maxima admisibila (LMA).

Prin limita maxima admisibila se intelege cantitatea de pesticid si de metaboliti, care este fixata prin reglementari oficiale, care se controleaza prin analize chimice riguroase si care nu trebuie depasita. De regula, aceasta este de 100 de ori mai redusa decat cea mai mica doza (concentratie) care produce schimbari in organismele de experienta. De exemplu, cuprul are LMA de 5 mg/kg pentru fructe si legume, benomilul 1 mg/kg produse vegetale, tiofanatul metil 0,1 mg/kg cereale etc.

Respectarea timpilor de pauza, in mod normal, asigura si respectarea limitelor maxime admisibile pentru produsele fitosanitare.