TRIFOIUL ROSU - Soiuri de trifoi rosu

TRIFOIUL ROSU

(Trifolium pratense)

Importanta economica

Trifoiul rosu este leguminoasa perena cea mai importanta din zonele colinare umede, care valorifica eficient solurile brune argilo-iluviale, solurile aluvionare si alte soluri acide din Transilvania, Moldova si nordul Campiei Romane, unde precipitatiile medii multianuale sunt cuprinse intre 650 si 800 mm, iar temperaturile medii anuale intre 7,5 si 9,5C.

In aceste zone ecologice cercetarile intreprinse in ultimul domeniu, in variantele tehnologice optime (cu inputuri moderate) au evidentiat urmatoarele rezultate:

In tehnologia traditionala, cand semanatul se face la desprimavarare, pe suma anilor I si II de vegetatie, in faza experimentala, productiile de substanta uscata au oscilat intre 22 si 25 t/ha (120-140 t/ha masa verde) din care 3300-3750 kg/ha proteina bruta; azotul simbiotic total produs de trifoiul rosu a fost de 660-750 kg/ha din care 165-190 kg/ha reprezinta azotul simbiotic remanent.

In tehnologia intensiva, cand semanatul se face la sfarsitul verii, pe suma anilor I si II de vegetatie productia de substanta uscata a fost cuprinsa intre 30 si 35 t/ha (165-190 t/ha masa verde), din care 5100-6000 kg/ha este proteina bruta; azotul simbiotic total produs de leguminoasa a fost de 900-1050 kg/ha din care 225-270 kg/ha este azot simbiotic remanent.

Materia organica, cuprinsa in sistemul radicular, produsa de trifoiul rosu sporeste semnificativ potentialul de fertilitate al solurilor intalnite in zonele ecologice mentionate. Pe de alta parte azotul simbiotic remanent asigura, in cadrul asolamentului, 50-60% din azotul necesar pentru obtinerea unor productii mari la culturile postmergatoare din urmatorii 2-3 ani.

Trifoiul rosu creeaza premise pentru dezvoltarea zootehniei, care ridica substantial eficienta agriculturii pe ansamblul ei; in acelasi timp zootehnia produce cantitati importante de gunoi de grajd, care contribuie la ridicarea semnificativa a potentialului de fertilitate al solurilor acide; se stie ca o vaca de lapte hranita corespunzatori produce intr-un an 2,0 t/ha de gunoi, exprimat in substanta uscata,(10 t/ha gunoi brut), care contine: 63 kg azot, 25 kg fosfor (P₂0₅), 115 kg potasiu (K₂ O) si 50 kg calciu (CaO).

Privit prin prisma acestor date trifoiul rosu este una din cele mai eficiente culturi din zonele colinare umede, asigurand productii mari de masa vegetala necesara rumegatoarelor si in acelasi timp imbunatateste potentialul de fertilitate al solurilor pe care se cultiva.

Soiuri de trifoi rosu

Origine, istoric, raspandire, sistematica

Stabilirea centrului de origine al trifoiului rosu, a felului si locului in care a fost introdus in cultura este foarte dificil de precizat. Primele informatii referitoare la cultura acestei plante s-au gasit in scrierile lui Collumella, Discorides si Plinius. La inceput, trifoiul rosu a ocupat regiunile mediteraneene de unde a patruns treptat in Europa Centrala. in anul 800 trifoiul rosu era raspandit in Saxonia si apreciat ca cea mai valoroasa planta furajera. in secolele al XV-lea si al XVI-lea cultura trifoiului era cunoscuta in Spania, de unde s-a raspandit in Olanda si Lombardia prin anul 1550 si apoi foarte repede in Germania, in zona Rinului. Din Flandra, trifoiul rosu a trecut si in Anglia, in anul 1645, ca prin anul 1961 sa fie prezent si in Rusia. La sfarsitul secolului al XlX-lea, trifoiul rosu a fost introdus din Anglia si in America de Nord, de unde a trecut in Noua Zeelanda, Chile si mai tarziu in Asia pana in Altai, Baical, Japonia, Casmir, in Australia si India. Pe continentul african se cultiva numai in Algeria pe suprafete restranse, desi trifoiul rosu da rezultate bune si in aceasta parte a lumii. in tara noastra primele culturi de trifoi rosu au aparut in Transilvania la sfarsitul secolului XVIII-lea, ca prin anii 1880, samanta de trifoi produsa in Transilvania sa fie exportata in Europa Centrala, unde era foarte bine apreciata datorita rezistentei foarte bune la ger.

Pe glob, trifoiul rosu ocupa o suprafata de circa 15 milioane de ha din care o treime in S.U.A. Suprafata cultivata cu trifoi rosu la noi in tara a oscilat intre 171 mii ha in anul 1938 si 142,1 mii ha in anul 2002, suprafata cea mai mare inregistrandu-se in anul 1975 de 264 mii ha.

Trifoiul rosu apartine genului Trifolium, unul din cele mai importante genuri din familia Fabaceae (Leguminosae). Genul Trifolium cuprinde doua subgenuri: Trifoliastrum si Lagopos; trifoiul rosu (Trifolium pratense L.) face parte din subgenul Lagopos. Trifoiul rosu este reprezentat prin doua subspecii: ssp. eupratense si ssp.frigidum cu mai multe varietati si forme. Pentru cultura prezinta importanta subspecia eupratense, iar pentru tara noastra, in cadrul subspeciei mentionate, varietatea sativum, forma praecox.

Trifoiul rosu este o specie diploida cu 2n=2x=14 cromozomi (x=7), dar prin poli-ploidizare, au fost create si introduse in cultura soiuri tetraploide.

Obiectivele programului de ameliorare la trifoiul rosu in Romania

In tara noastra, lucrarile de ameliorare la trifoiul rosu au inceput in anul 1932 la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca; in ultimii ani s-au dezvoltat lucrari de ameliorare la aceasta specie si in cadrul Statiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricola Livada.

In lucrarile de ameliorare se urmareste crearea unor soiuri diploide sau tetraploide de trifoi rosu cu o productie de furaj superioara soiurilor existente in cultura, cu o fertilitate ridicata in vederea obtinerii unor productii mari de samanta cu o calitate superioara a furajului (continut ridicat in proteina si aminoacizi esentiali) si cu o buna adaptabilitate la conditiile de mediu biotic si abiotic.

Noile soiuri trebuie sa fie distincte, omogene si stabile si sa aiba o valoare agronomica si tehnologica ridicata.

Sporirea productiei de furaj este un obiectiv principal al lucrarilor de ameliorare la trifoiul rosu, conditionat de interferenta unor caractere genetice cantitative, rezultat al interactiunii genotip-mediu. Cresterea productiei de furaj se incearca a se rezolva pe doua cai: prima fiind aceea de sporire a productiei de furaj prin selectia unor genotipuri de talie inalta, cu un numar mare de lastari, cu capacitate mare de regenerare dupa coasa, cu o rata a asimilarii substantei uscate superioare, iar cea de a doua este calea indirecta, prin crearea de soiuri cu o rezistenta sporita la boli, daunatori si conditii nefavorabile de mediu, ceea ce duce de asemenea la cresterea productiei.

Sporirea productiei de samanta este un obiectiv permanent al lucrarilor de ameliorare si se urmareste a se realiza prin selectia unor genotipuri cu un numar mare de capitule pe planta, numar mare de flori in capitul, precum si numar mare de seminte/planta.

Imbunatatirea calitatii furajului exprimata prin continutul in substante nutritive, cu valori ridicate ale coeficientului de digestibilitate si cu o consumabilitate ridicata. Se urmareste cresterea continutului in proteina si aminoacizi esentiali, in hidrati de carbon si scaderea continutului in celuloza.

Continutul in proteina al frunzelor este superior celui din tulpini si de aceea se urmareste crearea de soiuri cu un foliaj cat mai bogat, cu tulpini subtiri si fine care sa conduca la cresterea proportiei de frunze din masa vegetala.

Rezistenta la boli si daunatori. Sporirea productiei si calitatii acesteia prin diminuarea pierderilor provocate de boli si daunatori este un obiectiv actual al lucrarilor de ameliorare la trifoiul rosu, ca si la alte specii. Se urmareste depistarea unor surse de gene pentru rezistenta, precum si cunoasterea determinismului genetic al acestora in scopul crearii de noi soiuri cu rezistenta genetica la boli. La trifoiul rosu se cunosc mai multe boli, dintre care mentionam: fainarea (Erysiphe martie spp. trifolii), rugina trifoiului (Uwmyces trifolium), fuzarioze (Fusarium ssp.), cancerul trifoiului {Sclerotinia trifoliorum), patarea bruna a frunzelor de trifoi (Pseudopeziza trifolii), iar dintre insecte, probleme creeaza speciile de Apion.

Rezistenta la stresurile climatice. Utilizarea unor genitori din flora spontana unde au fost supusi selectiei naturale pentru rezistenta la iernare, sau a unor soiuri create in centre de ameliorare, situate in zone ecologice cu ierni aspre, a permis crearea de soiuri de trifoi rosu rezistente la ger.

Rezistenta la seceta constituie un deziderat pentru extinderea soiurilor de trifoi rosu in afara zonelor traditionale de cultura. in general, formele cu tulpini subtiri s-au dovedit mai rezistente la seceta decat cele cu tulpini groase.

Imbunatatirea rezistentei la cadere si scuturare conditioneaza la culturile semincere in tehnologia clasica cantitatea de samanta ce se obtine, iar la culturile pentru furaj, atat cantitatea cat si calitatea recoltei. Rezistenta la cadere nu mai este o problema in loturile semincere produse dupa tehnologia intensiva cand samanta se produce in anul I, la coasa I.

Competitivitatea in amestecuri cu graminee perene. Elaborarea unor tehnologii de cultura in amestec a soiurilor de trifoi rosu cu gramineele perene, a evidentiat superioritatea cantitativa si calitativa a recoltei de furaj fata de cultura pura. Aceasta este posibila prin crearea de soiuri de trifoi rosu care sa suporte competitia cu diferite soiuri de graminee perene (golomat, timoftica, raigras hibrid) si sa aiba un ritm de crestere asemanator pentru a ajunge la aceiasi data la epoca optima de recoltare.

Ameliorarea perioadei de vegetatie constituie un obiectiv important. Aceasta se apreciaza prin data infloritului sau numarul de zile de la inceputul vegetatiei (suma gradelor termice utile) pana la inceputul infloritului, respectiv epoca optima de recoltare. Diferentierea perioadei de vegetatie permite esalonarea recoltarii, pentru masa furajera atat pentru constituirea amestecurilor cu graminee furajere, cat si pentru esalonarea exploatarii acestora. In prezent, diferenta intre cel mai timpuriu si cel mai tardiv soi romanesc este de 15 zile.

Metode folosite in ameliorarea trifoiului rosu in Romania

In lucrarile de ameliorare a trifoiului rosu, ca si la lucerna, cea mai utilizata este metoda "polycross', metoda bazata pe verificarea capacitatii combinative generale a unui numar variabil de constituenti (familii, clone, linii).

Metodele de ameliorare la trifoiul rosu se bazeaza pe particularitatile sale biologice si genetice de planta alogama, diploida sau tetraploida (x=7 cromozomi) cu polenizare entomofila si cu un coeficient relativ mic de inmultire. De aceea utilizarea efectului heterozis in crearea de soiuri de trifoi rosu este posibila numai prin metoda polycross, crearea de hibrizi comerciali F₁ nefiind eficienta. In ameliorarea trifoiului rosu, in prezent, se utilizeaza urmatoarele trei metode de creare a variabilitatii genetice: hibridarea, poliploidia si mutatiile.

Succesul ameliorarii prin hibridare depinde in mare masura de genitorii utilizati; acestia se aleg astfel incat sa existe o complementaritate intre insusirile ce se doresc a se grupa in hibrid. La trifoiul rosu, hibridarea se efectueaza atat intre diferitele ecotipuri si varietati din cadrul aceleasi specii, precum si intre specii. in cazul hibridarii interspecifice s-a reusit sa se obtina hibrizi T. pratense x T. medium (2n=78-130) sau T.pratense x T. repens (2n=32).

O sursa importanta de marire a variabilitatii la trifoiul rosu o constituie poliploidia, metoda care a permis crearea si introducerea in cultura a soiurilor tetraploide de trifoi rosu. Plantele tetraploide se obtin prin tratarea cu solutie de colchicina a semintelor pregerminate sau prin tratarea varfului de crestere al plantelor tinere.

Soiurile tetraploide de trifoi rosu sunt superioare soiurilor diploide in ceea ce priveste productia de masa verde; de asemenea au un continut ridicat in proteine si glucide solubile, o perenitate mai evidenta si o mai buna rezistenta la boli si daunatori, insa sunt mai sensibile la seceta.

Introducerea de mutatii utile pentru ameliorare este o metoda care a dat rezultate la unele plante de cultura, motiv pentru care se lucreaza si la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca.

La inceputul ameliorarii trifoiului rosu a fost utilizata cea mai simpla metoda de selectie, alegerea in masa din populatii locale colectionate din diferite zone ecologice, care treptat a fost inlocuita cu selectia individuala, metoda care se practica in trei variante: selectia individuala repetata pe familii, selectia individuala repetata pe grupe de familii si selectia individuala combinata cu hibridarea in masa.

Selectia individuala combinata cu hibridarea in masa constituie cea mai folosita metoda de ameliorare a trifoiului rosu in vederea obtinerii de soiuri sintetice. Metoda imbina posibilitatea alegerii celor mai valoroase elite-clona si testarea capacitatii combinative generale a acestora.

Soiuri de trifoi rosu create in Romania

In tara noastra au fost inregistrate pana in prezent 9 soiuri de trifoi rosu.

Select este un soi diploid, creat la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (N. Giosan si colab.) si inregistrat in anul 1968. A fost obtinut prin selectie pe grupe de familii din populatii locale de Mures, Hateg si Bihor. Este un soi cu o buna capacitate de productie, 13-14 t/ha S.U. la 2-3 coase, are o buna rezistenta la ger si la fainare si este mijlociu de rezistent la seceta. Soiul Select ofera un furaj cu un continut de 18-19% proteina bruta din S.U. Valoarea soiului Select consta si in capacitatea sa de inflorire si fructificare abundenta, care duce la realizarea unei productii de peste 400 kg/ha samanta in tehnologia intensiva. Desi este un soi vechi, Select se cultiva si in prezent pe suprafete insemnate in toate zonele de cultura ale trifoiului rosu din tara noastra.

Napoca-Tetra este primul soi de trifoi rosu tetraploid creat in tara noastra la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca si inregistrat in anul 1977 (C. Panfil si colab.). Cu o buna rezistenta la ger, soiul Napoca-Tetra se distinge si printr-un potential de productie ridicat (15-16 t/ha S.U.) si o calitate a furajului foarte buna (19-20% proteina bruta din S.U). Este mai tardiv cu 7-10 zile fata de soiul Select. Este foarte rezistent la cadere, sensibil la fainare (Erysiphe martii f. sp. trifolii). Are o perenitate de 4-5 ani. Soiul Napoca-Tetra realizeaza productii mari de samanta (peste 300 kg/ha) daca este cultivat in tehnologia intensiva, in zonele sudice din tara noastra, pe terenuri irigate, semanat toamna, cu producere de samanta in anul I-ii, la coasa I-a.

Apollo-Tetra, soi tetraploid, a fost creat la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (M. Savatti si C. Panfil) si a fost inrergistrat in anul 1990. Soiul Apollo-Tetra se caracterizeaza printr-o buna rezistenta la iernare si o buna capacitate de regenerare dupa coasa. Este mai tardiv cu 3-5 zile decat soiul Napoca-Tetra. Se caracterizeaza printr-o buna perenitate (4-5 ani) este rezistent la patarea bruna a frunzelor (Pseudopeziza trifolii) si la fainare (Erysiph marti f. sp. trifolii). Realizeaza in conditii climatice normale 16-17 t/ha S.U. ; produce 125-210 kg/ha in tehnologia traditionala si 280-460 kg/ha samanta in tehnologia intensiva.

Roxana este un soi sintetic de trifoi rosu diploid, creat la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (M. Savatti si colab.) si a fost inregistrat in anul 1995. Este foarte rezistent la iernare, are o foarte buna capacitate de regenerare dupa coasa si este mai precoce cu 3-5 zile fata de soiul Select. Este usor sensibil la fainare, dar mai rezistent decat soiurile tetraploide la cadere. Realizeaza productii de 16-17 t/ha S.U, cu un continut de 17,3-18,4% proteina bruta. Depaseste soiul Select cu 15-35% la productie de samanta; in conditiile tehnologiei intensive poate realiza 500-600 kg/ha samanta.

Este un soi competitiv in amestecurile intensive cu golomat.

Dacia-Tetra (M. Savatti si colab.) este un soi tetraploid, inregistrat in anul 1996. Soiul Dacia-Tetra se caracterizeaza printr-o foarte buna capacitate de productie la furaj (16-18 t/ha S.U.), depaseste soiul Apollo-Tetra cu 5,7%, cu un continui mediu in proteina bruta de 16,5%. Are o rezistenta buna la iernare, o foarte buna capacitate de regenerare dupa coasa si o perenitate pronuntata (4-5 ani). Produce peste 400 kg/ha samanta in tehnologia intensiva.

Flora (Floare Moisa si M. Savatti) este un soi diploid, creat la S.C.D.A. Livada in colaborare cu U.S.A.M.V. Cluj-Napoca si a fost inregistrat in anul 1997. Soiul Flora realizeaza productii ridicate de furaj 17-18 t/ha S.U., depasind soiul Select cu 5-9%. Flora este un soi care ofera un furaj cu o valoare nutritiva ridicata: 19,1% proteina bruta din S.U., 69% coeficient de digestibilitate, 0,98 unitati nutritive ovaz si 1379 kcalorii energie neta (tabelul 20-21). Este rezistent la iernare si are o buna capacitate de regenerare dupa coasa. Si in privinta productiei de samanta, soiul Flora depaseste soiul martor Select cu valori semnificative, realizand peste 300 kg/ha samanta.

Tabelul 20

Productia de substanta uscata realizata la soiurile noi de trifoi rosu in tehnologie intensiva

Livada, 2002-2003

Roza (Floare Moisa si M. Savatti) este un soi diploid, creat la S.C.D.A. Livada in colaborare cu U.S.A.M.V. Cluj-Napoca si a fost inregistrat in anul 1999. Este un soi cu insusiri superioare in ceea ce priveste productia de furaj, precum si calitatea acestuia; realizeaza 17-19 t/ha substanta uscata, cu 74% coeficient de digestibilitate, 1,07 unitati nutritive lapte, 1530 kcalorii energie neta si 16,9% proteina bruta din S.U. (tabelele 20-21). Rezultat al selectiei si pentru productia de samanta, soiul Roza realizeaza 300-450 kg/ha samanta.

Satmarean (Floare Moisa) este un soi tetraploid de trifoi rosu, precoce, rezistent la iernare si boli foliare, cu o buna capacitate de regenerare, insusiri ce conduc la realizarea a 16-20 t/ha substanta uscata. Este recomandat a se extinde atat in cultura pura, cat si in amestec cu gramineele perene si anuale.

Novac (Floare Moisa) este un soi tetraploid de trifoi rosu creat la S.C.D.A. Livada si inregistrat in anul 2004. Precocitatea soiului de trifoi rosu Novac este mijlocie, cu o vigoare de crestere in primavara buna spre foarte buna. Are o buna rezistenta la iernare si cadere, este tolerant la seceta si boli si are o buna capacitate de regenerare dupa coasa. in reteaua I.S.T.I.S. a produs 9,1 t/ha S.U., in medie pe 3 ani si 5 localitati iar la S. C. D. A Livada 18,7 t/ha S.U. in medie pe doi ani (2002-2003), spor 8% fata de soiul martor Flora. Valoarea nutritiva a furajului este buna (69% coeficient de digestibilitate, 1327 kcal. energie neta si 0,94 unitati nutritive ovaz (tabelele 20-21). Soiul Novac este recomandat a se cultiva in zona colinara din Transilvania si Moldova.

Tabelul 21

Valoarea nutritiva a furajului produs de soiurile de trifoi rosu

S.C.D.A. Livada, 1996-2003

Metodica si tehnica producerii de samanta la trifoiul rosu

Trifoiul rosu este o planta alogama ; autopolenizazarea se manifesta foarte rar si numai in conditii speciale. In acest context, in procesul producerii de samanta la trifoiul rosu se urmareste : mentinerea starii de heterozigotie a solului, mentinerea insusirilor genetice si multiplicarea rapida a soiurilor in vederea asigurarii necesarului de samanta.

Procesul de producere de seminte la trifoiul rosu are urmatoarele verigi:

Campul de alegere ;

Campul de Prebaza ;

Campul de Baza ;

Campul de samanta Certificata.

a) Campul de alegere se realizeaza la nivel de planta individuala din samanta amelioratorului, in cadrul procesului de ameliorare conservativa pentru un soi inregistrat sau samanta Prebaza sau Baza, din care se aleg plantele tipice soiului. Selectia se face in anul II de vegetatie, la coasa a II-a. Totodata se elimina plantele netipice soiului atacate de boli si daunatori, cu elemente de productivitate putin evidente pentru a preantampina impurificarea biologica a soiului. Plantele elita, tipice se recolteaza individual, se analizeaza talia, numarul de tulpini, numarul de ramificatii, numarul de capitule, productia de samanta/planta. Samanta plantelor tipice soiului se amesteca si constituie Samanta Amelioratorului. Se retin cel putin 100 plante tipice, pentru a asigura mentinerea heterogenitatii si a insusirilor genetice ale soiului.

b) Campul de producere a semintei Prebaza este insamantat cu Samanta Amelioratorului. Se seamana mecanizat cu o distanta intre randuri variabila in functie de cantitatea de samanta disponibila. Se iau masuri riguroase pentru a se evita impurificarea biologica sau mecanica prin eliminarea plantelor atipice si prin
respectarea distantei de izolare de 200 m la loturi cu suprafata mai mica de 2 ha, sau 100 m, distanta de izolare la loturi cu suprafata mai mare de 2 ha, cat si prin aplicarea celor mai adecvate masuri agrotehnice.

c) Campul de Baza se insamanteaza cu samanta obtinuta in campul de Prebaza. Se produce in ferme specializate in unitati de cercetare. Distanta de izolare este aceeasi ca si la samanta Prebaza (200 m la loturi cu suprafata mai mica de 2 ha, sau 100 m, distanta de izolare la loturi cu suprafata mai mare de 2 ha). Aceasta samanta are caracterele soiului, asa cum au fost descrise in momentul inregistrarii acestuia si satisface conditiile minime impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea varietala pentru semintele de Prebaza si Baza. Astfel, sunt admise pana la 0,3% din greutate, seminte de alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si nu mai mult de 5 seminte de Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus. Acestea se determina dintr-o proba de 50 g (tabelul 23).

d) Campul de obtinere a semintei certificate se realizeaza in ferme specializate particulare sau de stat dupa normele metodologice specifice. in tabelele 22 si 23 sunt prezentate conditiile de aprobare a loturilor semincere de trifoiul rosu; acestea trebuie sa aiba o germinatie minima de 80%, sunt admise pana la 20% seminte tari, 97% puritate, maximum 1,5% seminte straine. Trebuie mentionat ca la trifoiul rosu nu se mai certifica categoria biologica C₂.

Tabelul 22

Conditii de aprobare in camp la trifoiul rosu

In conformitate cu prevederile Legii nr.266/2002, agentii economici specializati, persoane fizice si juridice care produc, prelucreaza si comercializeaza seminte se autorizeaza in acest scop de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, respectiv de Inspectia de Stat pentru Calitatea Semintelor si Materialului Saditor prin reprezentantii sai teritoriali de specialitate, conform prevederilor Ordinului M. A.A.P.D.R.

Controlul si certificarea oficiala a semintelor se face de catre Inspectia de stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor (I.S.C.S.M.S.) din cadrul Ministerului. Aceasta isi exercita atributiile prin Laboratorul central pentru controlul calitatii semintelor (L.C.C.C.S.) si prin inspectoratele teritoriale pentru controlul calitatii semintelor.

Certificarea calitatii semintelor de trifoiul rosu ca si la alte specii reprezinta un ansamblu de operatiuni de control si verificare in principalele faze ale procesului de multiplicare, conditionare si ambalare care asigura ca semintele corespund normelor specifice pentru diversele categorii biologice.

Tabelul23

Conditii de valoare culturala la trifoiul rosu, seminte Prebaza si Baza

Prezenta unei seminte de Melilotus spp., intr-o proba de greutate fixata, nu se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla, nu contine seminte de Melilotus spp. la samanta Prebaza si Baza.

Prezenta unei seminte de Cuscuta spp., intr-o proba de greutate fixata, nu se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla, nu contine seminte de Cuscuta spp. la samanta Certificata; aceasta reglementare nu se aplica la Prebaza si Baza.

Tabelul24

Conditii de valoare culturala la trifoiul rosu, samanta Certificata

a)

fabelul 24 (continuare)

b)

Exigentele trifoiului rosu pentru samanta fata de conditiile ecologice

Trifoiul rosu este considerat o planta de zi lunga. Fotoperioada inductiva combinata cu temperaturi moderate prezinta o interactiune favorabila, care conduce la accelerarea ritmului de crestere si dezvoltare a plantelor.

Pentru a produce cantitati mari de samanta, trifoiul rosu, pe parcursul perioadei de inflorire si fructificare, necesita temperaturi de 23-30 C ziua si peste 15 C noaptea cu o luminozitate de cel putin 13 ore pe zi, iar umiditatea relativa a aerului sa nu scada sub 50%; in perioada mentionata se cere ca solul, in stratul biologic activ, sa fie relativ bine aprovizionat cu apa (peste jumatatea intervalului activ al umiditatii), cunoscut fiind faptul ca, in fazele mentionate, plantele au un consum mediu zilnic de 3,5 - 4,0 mm.

In tara noastra, in zonele considerate favorabile pentru producerea semintei de trifoi rosu, din septembrie si pana in aprilie, cantitatile medii de precipitatii sunt cuprinse intre 300 si 380 mm, iar in intervalul mai-august, in anii apropiati de normala, precipitatiile medii depasesc 250 mm. In aceste conditii, la trifoiul rosu, fenomenul de proliferare a lastarilor se produce rar, pe de o parte datorita consumului relativ mare de apa, iar pe de alta parte rezistentei remarcabile la cadere, explicabila prin lastarii fistulosi.

Fenomenul de proliferare este prezent in zonele colinare umede in care temperatura medie multianuala este mai mica de 8,0 C, cand la coasa I, plantele se dezvolta luxuriant, alaturi de lastari generativi fiind prezenti si lastari vegetativi; in aceasta situatie plantele cad si in consecinta se declanseaza fenomenul de proliferare a lastarilor, cand productia de samanta este mica.

In zonele colinare umede, fenomenul de proliferare a lastarilor poate sa fie intalnit si in zonele in care temperatura medie multianuala este mai mare de 8,5C, chiar si in tehnologia intensiva, la soiurile tetraploide, care atat la coasa I, cat si la coasa II, plantele se dezvolta luxuriant; la aceste soiuri, lastarii vegetativi sunt prezenti in proportie de 25-30% si in consecinta in anii umezi pe parcursul infloritului si formarii semintei, plantele cad si polenizarea este stanjenita.

Biologia infloritului si polenizarea trifoiului rosu

Pentru a rasari trifoiul rosu are nevoie de 160-180 C si de o cantitate de apa mai mare decat lucerna.

Parcurgerea fazelor de vegetatie la trifoiul rosu are loc dupa schema prezentata la lucerna, dar cresterea si dezvoltarea plantelor este ceva mai lenta. Pentru a se ajunge in faza de 3-4 lastari plantele au nevoie de 980-1300 C. Cand semanatul se face la sfarsitul verii, in zonele colinare si la inceputul toamnei, in zonele din sudul tarii, fazele de vegetatie mentionate mai sus sunt parcurse pana la sfarsitul toamnei, cand apar primele temperaturi negative. La fel ca si la lucerna, in aceste conditii la desprimavarare numarul de lastari este practic egal cu cel de la sfarsitul toamnei, iar in continuare lastarii generativi se dezvolta echilibrat, iar la inceputul infloritului plantele ating inaltimea de 55-65 cm. Aceasta faza de vegetatie se realizeaza pana la sfarsitul lunii mai, in zonele din sudul tarii si pana la inceputul decadei a doua a lunii iunie, in zonele colinare.

Cand semanatul lotului semincer de trifoi rosu se face la desprimavarare pe parcursul anului I de vegetatie plantele dezvolta cu precadere lastari vegetativi, lastarii generativi fiind in proportie mica, motiv pentru care in anul I de vegetatie nu se obtin productii economice nici in sudul tarii. Lastarii generativi se formeaza in anii urmatori de vegetatie (II-III), cand se obtin productii importante de samanta.

In cele doua situatii prezentate, de la pornirea plantelor in vegetatie la desprimavarare si pana la inceputul infloritului sunt necesare 800-900 C, iar pana la infloritul complet, 1100-1200 C.

Inflorescentele trifoiului rosu sunt grupate in capitule de forma globuloasa, iar petalele au culoarea rosie inspre roz; dupa fecundarea florii se formeaza o singura pastaie care contine o singura samanta, motiv pentru care este important sa fie fecundate un numar cat mai mare din florile continute in inflorescenta.

Trifoiul rosu este o specie alogama, entomofila; mai putin de 1% din flori pot fi fecundate cu polen propriu.

Polenizarea florilor de trifoi rosu se face de catre albinele din entomofauna spontana, dar in masura mare si de albina melifera. Din grupa albinelor salbatice, speciile cele mai utile sunt: Bombus hartorum, Bombus ararum, Bombus protorum si Bombus silvarum. Cercetarile intreprinse au evidentiat ca albina melifera poate colecta usor nectarul din florile de trifoi rosu, prilej cu care transporta polenul. Androceul si ginoceul necesita sa fie eliberate din interiorul carenei inainte de polenizare, dar operatiunea se face relativ usor, caracteristica pentru care albinele sunt atrase in procesul de polenizare. Trifoiul rosu fiind androsteril, pe stigmat germineaza doar graunciorii de alopolen, alogamia fiind in felul acesta garantata.

Polenizarea este influentata semnificativ de temperatura si umiditatea aerului si de luminozitate; in acelasi timp se cere ca stratul biologic activ al solului sa fie relativ bine aprovizionat cu apa (intre 55 si 70% din intervalul umiditatii active). In situatia in care solul este insuficient aprovizionat cu apa, florile secreta mai putin nectar, cand o parte din acestea raman nepolenizate. Prezenta apei in sol in cantitatile mentionate mai sus este necesara si pe parcursul formarii semintei. In preajma infloritului, in apropierea lotului semincer, se instaleaza stupi de albine, in numar de 3-4 pentru fiecare hectar.

Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei

Cercetarile de aprofundare intreprinse in fitotron si casa de vegetatie la I.C.D.A. Fundulea au condus la cunoasterea mai intima a biologiei trifoiului rosu.

S-a constatat ca in situatia in care semanatul se face la inceputul toamnei plantele de trifoi rosu au un potential de rezistenta la ger, remarcabil; potentialul maxim de rezistenta la ger se inregistreaza cand pana la intrarea in iarna se acumuleaza 980-13OOC, cand plantele formeaza 3-4 lastari generativi si potentialul de rezistenta la ger este apropiat de cel al graului de toamna. La desprimavarare numarul de lastari este egal cu cel de la sfarsitul toamnei, iar in continuare plantele se dezvolta echilibrat, o parte insemnata din substantele elaborate in procesul de fotosinteza fiind folosite pentru dezvoltarea radacinilor, fapt ce determina o crestere echilibrata a lastarilor pe parcursul infloritului si fructificarii, evitandu-se proliferarea de lastari noi.

Aceste rezultate sunt asemanatoare cu cele evidentiate la lucerna, fapt pentru care putem afirma ca si trifoiul rosu este mai degraba o cultura de toamna. in consecinta se valorifica in optim resursa termica, la scurt timp dupa desprimavarare plantele acoperind solul, situatie in care apa se foloseste cu precadere in procesul de transpiratie, deci pentru formarea recoltei.

Au fost aduse informatii noi si cu privire la rezistenta plantelor de trifoi rosu la excesul temporar de apa, din care rezulta ca la desprimavarare stagnarea apei la suprafata este daunatoare doar cand acest fenomen se manifesta mai mult de 4-6 zile, situatie in care sistemul radicular este distrus in proportie de 7-21% iar masa aeriana cu 17-40%; aceste date sunt utile pentru zonarea ecologica a trifoiului rosu, atat pentru furaj dar mai ales pentru samanta.

Cele aratate mai sus au condus la elaborarea unei tehnologii noi, intensive in care semanatul trifoiului rosu pentru samanta se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei si samanta se produce in exclusivitate in anul I la coasa I, cand procesul de proliferare a lastarilor nu se mai produce si in consecinta in numai 11 luni se obtin productii mai mari cu 109-120%, decat cele obtinute in tehnologia traditionala (dupa un an si 11 luni).

In continuare se pot alege urmatoarele solutii tehnologice:

- lotul semincer sa se mentina inca 1-2 ani, situatie in care se intra in tehnologia traditionala cand samanta se produce la coasele I sau II, in raport de conditiile de temperatura si umiditate intalnite pe parcursul infloritului;

- in urmatorii 2-3 ani plantele sa fie exploatate pentru producerea furajului;

- dupa 11 luni cultura sa fie intoarsa si sa urmeze in rotatie plante anuale exigente fata de azot, care valorifica foarte bine azotul simbiotic remanent.

La fel ca si in cazul lucernei, tehnologia traditionala si tehnologia intensiva se vor practica o perioada lunga de timp, dar pe masura ce nivelul agriculturii romanesti se va imbunatati, tehnologia intensiva va fi extinsa pe suprafete din ce in ce mai mari.

Au fost aduse imbunatatiri semnificative si in domeniul tehnologiei traditionale, la principalele elemente tehnologice, care contribuie la crearea conditiilor mai favorabile pentru formarea productiei de samanta.

Zonarea ecologica a trifoiului rosu pentru samanta

Trifoiul rosu prezinta cateva particularitati biologice care directioneaza zonarea ecologica a speciei. in primul rand productii economice de samanta se obtin cu consumuri de apa relativ mari, in timp ce lastarirea plantelor este mai putin abundenta decat la lucerna, iar lastarii au un potential de rezistenta la cadere remarcabil, datorita tulpinilor fistuloase.

In linii generale, producerea semintei la trifoiul rosu se realizeaza in zonele colinare umede unde exigentele hidrice si termice sunt satisfacute; conditii favorabile se intalnesc si in zonele colinare cu veri relativ calde, mai ales pe soluri brun roscate si aluvionare. Aceste conditii se intalnesc in judetele din centrul Transilvaniei, centrul si nordul Moldovei si nordul Campiei Dunarii.

Conditii favorabile pentru producerea semintei de trifoi rosu se intalnesc si pe solurile fertile din Campia Dunarii, sudul Moldovei, Dobrogea si Campia Banatului, in zonele unde apa se poate asigura si prin irigatii. In aceste zone se pot obtine productii mari de samanta si la soiurile tetraploide, mai ales cand se practica tehnologia intensiva; in zonele traditionale pentru cultura trifoiului rosu, soiurile tetraploide dau productii plafonate (mai mici cu 45-50%, in zonele colinare).

Pentru zonarea ecologica a trifoiului rosu sunt luate in consideratie urmatoarele zone de favorabilitate:

* Zona foarte favorabila cuprinde judetele: Constanta, Tulcea, Braila, Ialomita, Calarasi, Sectorul Agricol Ilfov, Teleorman, Dolj si Olt; in aceste zone, loturile semincere de trifoi rosu se pot amplasa numai in unitati agricole cu posibilitati de irigare, unde tehnologia intensiva asigura productii mari de samanta. in aceste zone se pot
inmulti cu precadere soiurile tetraploide. Conditii la fel de favorabile se intalnesc si in judetele: Dambovita, Buzau, Prahova, Vaslui, Vrancea, Galati, Iasi, Timis si Arad, unde tehnologia intensiva se poate practica in 4-6 ani din 10, cand la sfarsitul verii
si inceputul toamnei cad cantitati suficiente de apa pentru asigurarea rasaritului si dezvoltarii plantelor pe parcursul toamnei. in restul anilor II-III, tehnologia traditionala asigura productii de samanta care sunt superioare celor ce se pot obtine in zonele traditionale de cultura.

In situatiile mentionate loturile semincere de trifoi rosu se amplaseaza pe soluri fertile (cernoziomuri, soluri aluvionare si soluri brun-roscate permeabile, cu pH-ul de peste 6,2, unde temperatura medie multianuala depaseste 10,5-11,0C, in prima grupa de judete si 9,5-10,5 C in grupa a doua de judete, iar precipitatiile medii anuale sunt de 450-550 mm in grupa intai si de 550-650 mm in grupa a doua.

* Zona favorabila pentru producerea semintei de trifoi rosu cuprinde solurile brun-roscate si solurile aluvionare din zonele colinare cu veri relativ calde, situate in centrul si nordul Transilvaniei, in nordul Campiei Dunarii si in zonele colinare din nordul Moldovei, in care temperatura medie multianuala este mai mare de 9,0 C, iar precipitatiile medii nu depasesc 700 mm.

* Zona mediu favorabila cuprinde restul zonelor de favorabilitate in care trifoiul rosu se cultiva pentru furaj; prin luarea unor masuri tehnologice speciale se pot obtine productii economice de samanta, de pe suprafetele destinate pentru producerea furajului. In aceste zone temperaturile medii multianuale depasesc 7,5-8,0C, iar precipitatiile medii anuale depasesc 750 mm. in aceste situatii recoltarea primei coase pentru furaj se face in asa fel incat infloritul plantelor si formarea semintei sa aiba loc cu precadere in lunile iulie si august, cand conditiile de temperatura si umiditate sunt mai favorabile.

Locul trifoiului rosu in cadrul asolamentului

Pentru organizarea loturilor semincere de trifoi rosu, in tehnologia intensiva, cele mai bune premergatoare sunt acelea care inlesnesc o lucrare de calitate si cat mai timpurie a solului si care combat eficient buruienile. Dintre acestea sunt de preferat plantele anuale furajere ce elibereaza terenul pe parcursul primaverii si in prima jumatate a lunii iunie, dar si cerealele de toamna si de primavara. In aceasta situatie dupa eliberarea terenului de resturi vegetale, masurile tehnologice precizate la lucerna pentru samanta sunt valabile si pentru trifoiul rosu.

In situatia in care se practica tehnologia traditionala pot fi considerate bune premergatoare in afara de cerealele de toamna si de primavara si prasitoarele timpurii care elibereaza terenul pana la inceputul toamnei.

Pentru cultura trifoiului rosu, destinata deopotriva pentru furaj si samanta se intalnesc urmatoarele situatii:

- in zonele traditionale pentru cultura trifoiului rosu, cand acesta se cultiva sub plante protectoare, dintre acestea cele mai indicate sunt: orzoaica de primavara si ovazul recoltat pentru furaj in faza de lapte-ceara. Sunt mai putin favorabile, ca plante protectoare, cerealele de toamna care dezvolta o masa vegetala mai bogata, cum sunt: orzul, orzoaica si graul;

- in zonele colinare relativ umede in care se poate practica tehnologia intensiva pentru furaj, cultura trifoiului sub planta protectoare nu este indicata, iar premergatoarele cele mai bune sunt cerealele de toamna si de primavara cat si cartofii timpurii; in acest din urma caz, samanta de trifoi rosu se produce dupa tehnologia traditionala.

Dupa intoarcerea loturilor semincere de trifoi rosu regimul hidric al solului poate sa fie deficitar pe un strat relativ adanc, fapt ce plafoneaza reusita culturilor de toamna; acestea sunt posibile in zonele colinare umede, in anii favorabili si in regim irigat, cand dupa recoltarea lotului semincer poate urma in cultura raigrasul aristat si hibrid cat si cerealele de toamna. in anii II si III dupa intoarcerea lotului semincer postmergatoarele cele mai indicate sunt porumbul pentru boabe si furaj, sfecla de zahar si furajera, cat si cartofii.

Revenirea lotului semincer de trifoi rosu pe aceeasi suprafata este posibila dupa o perioada de 2-3 ani, cand se practica tehnologia intensiva si dupa 4-5 ani in cazul tehnologiei traditionale.

Utilizarea ingrasamintelor si amendamentelor

Trifoiul rosu pentru samanta este mai putin exigent fata de fertilizarea cu ingrasaminte fosfatice decat lucerna; productii economice se obtin la continuturi ale solului B in fosfor mobil de 7-8 mg/100 g (tabelul 25).

Pentru calcularea dozei de ingrasamant fosfatic se poate folosi formula mentionata la lucerna. in lipsa datelor de cartare agrochimica, se administreaza doze de P₆₀.₇₀(P₂ O₅) pe cernoziomuri si P_80-90 pe restul tipurilor de sol.

Ingrasamintele potasice sunt necesare doar pe solurile acide cu continuturi in potasiu mobil mai mici de 16 mg/100 g (in stratul de sol de 0-30 cm); pe aceste soluri formula indicata pentru fosfor este valabila si pentru calcularea dozei de ingrasamant potasic. In lipsa datelor de cartare agrochimica, pe soluri acide, se aplica anual K50-70 (K₂0).

Fertilizarea cu ingrasaminte azotate nu este indicata pentru loturile semincere de trifoi rosu. Cand insa planta premergatoare a fost fertilizata cu doze moderate de ingrasaminte azotate, nu se vor inregistra depresiuni de productie (tabelul 25).

Tabelul 25

Efectul fertilizarii asupra productiei de samanta la trifoiul rosu in tehnologia intensiva; anul I, coasa I, in regim irigat, pe cernoziomul cambie de la Fundulea (media anilor 1983 -1986)

(dupa I.Moga si D.Craiu-1987)

Ingrasamintele organice aplicate plantelor premergatoare, cu doi ani inainte de insamantarea trifoiului, nu are efecte negative asupra productiei de samanta de trifoi rosu; in aceasta situatie interventia cu ingrasaminte fosfatice si potasice nu este necesara nici pe solurile sarace in aceste elemente.

Folosirea amendamentelor calcaroase este utila pe solurile acide al caror pH este mai mic de 5,8, cand se administreaza o data la 8-9 ani, 5-6 t/ha de carbonat de calciu (sau alt amendament calcaros); administrarea amendamentelor calcaroase se face de regula sub lucrarea de baza a solului, la una din culturile anuale de primavara, din cadrul rotatiei.

Datele experimentale prezentate in tabelul 25 evidentiaza eficienta deosebita a organizarii loturilor semincere de trifoi rosu in zonele din sudul tarii, in regim irigat; in aceste zone, in tehnologia intensiva, in numai 11 luni, cand se aplica corect toate masurile agrotehnice, soiurile diploide produc 700-745 kg/ha, iar soiurile tetraploide 450-486 kg/ha. in consecinta ar fi de dorit ca samanta de trifoi rosu sa se produca si in zonele din sudul tarii, in regim irigat, cu precadere pentru soiurile tetraploide, dar si pentru soiurile diploide. in aceste zone s-ar putea produce cantitati semnificative de samanta de trifoi rosu pentru export, unde Romania ar putea fi competitiva cu cele mai performante firme straine din vestul Europei.

Lucrarile solului

In situatia in care samanta de trifoi rosu se produce in loturi semincere sau in culturi folosite deopotriva pentru furaj si samanta, lucrarile solului indicate pentru lucerna sunt valabile in totalitate si pentru trifoiul rosu.

Cand trifoiul rosu se cultiva sub plante protectoare, lucrarile solului care se executa pentru aceste culturi satisfac exigentele si pentru trifoiul rosu. Cand planta protectoare este o cereala de toamna este important ca pregatirea patului germinativi sa asigure o buna maruntire a stratului superficial al solului pentru ca samanta sa fie incorporata la o adancime minima de 1,5 cm, pentru provocarea unei rasariri uni-l forme si cat mai rapide; pregatirea patului germinativ se face in preajma semanatului, cu grapa cu colti care va lucra perpendicular pe directia randurilor de semanat al plantei protectoare. Prin aceasta lucrare buruienile rasarite si cele in curs de rasarire! sunt distruse pe cale mecanica. Imediat dupa semanat o tavalugire usoara a culturi| poate sa conduca la o rasarire mai uniforma a trifoiului rosu.

Samanta si semanatul

Trifoiul rosu are samanta ovata de culoare galbena cu nuante de violaceu. Masa a 10 de boabe este cuprinsa intre 1,7 si 2,0 g, iar greutatea hectolitrica este de 78-82 kg.

Epoca de semanat, la fel ca si la lucerna, conditioneaza nivelul tehnologic practicat. In tehnologia traditionala semanatul se face la desprimavarare; calendaristicii anii normali, intervalul optim de semanat se inscrie intre 10 si 30 martie. in zonei colinare semanatul se poate face si dupa recoltarea unor culturi furajere timpuri cum sunt borceagurile, cu conditia de a nu se depasi termenul de 20-25 mai.

In tehnologia intensiva intervalul termic optim de semanat este cuprins intri 900 - 1100C; calendaristic acest interval se inscrie intre 15 si 25 august in zonele colinare umede si intre 25 august si 10 septembrie in zonele irigate din sudul tarii. Rezultatele experimentale obtinute in zonele colinare umede, pe soluri acide, au evidentiat ca atunci cand semanatul lotului semincer se face in primele zile ale lunii august, in anul I de vegetatie si de producere a semintei, plantele se dezvolta luxuriant, iar productia de samanta scade cu pana la 60%.

Densitatea optima de semanat este conditionata de gradul de imburuienare al solului si de eficacitatea erbicidelor folosite; in tehnologia traditionala norma optima de samanta este de 3-4 kg/ha (150-200 s.g.m²), cand semanatul se face in randuri distantate la 50-60 cm si de 10-12 kg/ha, cand se seamana in randuri la 25 cm; aceasta ultima solutie este posibila numai pe terenurile putin imburuienate si cand se folosesc erbicide eficiente.

Cercetarile realizate pe solurile acide in ultimii ani au evidentiat ca varianta optima de semanat, la 25 cm intre randuri cu o norma de samanta utila de 400 s.g./m² (8 kg/ha); in aceste conditii cand semanatul lotului semincer se face in tehnologia intensiva, plusul de samanta fata de situatia in care semanatul se face in randuri distantate este de pana la 35%, care se poate aplica printr-o dispunere mai echilibrata a plantelor in spatiu; soiurile diploide in zonele colinare umede, pe soluri acide, in tehnologia intensiva (in 11 luni de la semanat) au realizat nivele de productie de pana la 370 kg/ha, care pot fi apreciate ca foarte eficiente economic.

Se poate produce samanta de trifoi rosu si pe suprafete destinate pentru furaj, cand norma de samanta este de 18-20 kg/ha si semanatul se face in randuri normale (12,5 cm). Aceasta norma de samanta este indicata si in situatia in care semanatul trifoiului rosu se face in cultura ascunsa; in aceasta situatie norma de samanta a plantei protectoare va fi redusa cu 30-35%.

In toate situatiile adancimea optima de semanat este de 1,5 - 2,0 cm, cand semanatul se face primavara si de 2,0 - 2,5 cm, cand semanatul se face la sfarsitul verii si inceputul toamnei. Pentru inscrierea in limitele de adancime mentionate, tavalugirea solului inainte de semanat se impune mai ales in tehnologia intensiva; in aceasta situatie tavalugirea este indicata si dupa semanat, pentru punerea semintei in contact mai intim cu solul.

Lucrarile de intretinere

In lupta cu buruienile un loc important il au masurile tehnologice, care daca sunt aplicate corect diminueaza simtitor potentialul de imburuienare al solului.

Prezenta buruienilor in loturile semincere de trifoi rosu determina scaderi semnificative ale productiei si deprecierea calitatii semintei. Trifoiul rosu fiind o cultura robusta, reuseste sa diminueze gradul de imburuienare, dar pentru obtinerea unor loturi semincere curate se impune folosirea erbicidelor cat si executarea corecta a prasilelor, cand loturile sunt semanate in randuri distantate.

Buruienile monocotiledonate si samulastra, cand planta premergatoare este o cereala, se combat eficient cu erbicidele: Butiran 11 (6-8 l/ha), Benefel (4-5 l/ha), Diizocab 80 CE sau Eradicane in doza de 6-7 l/ha; aceste buruieni pot fi combatute si dupa rasarirea culturii cu unul din erbicidele: Eusilade forte, larga super, Gallant super (1,5 - 1,6 l/ha) aplicate in faze timpurii de crestere a plantelor.

Buruienile dicotiledonate pot fi combatute cu Basagran, Dual sau Lasso (2,0 - 2,5 l/ha), aplicate la inceputul fazei de rozeta. O foarte buna eficienta o are erbicidul Pivot 100 L. C, care se aplica in doza de 0,5 - 0,7 l/ha la 12-15 zile dupa rasarirea trifoiului rosu. Acest erbicid nu combate palamida; aceasta poate sa fie combatuta relativ eficient cu erbicidul 2,4 D. B. (2,0 - 2,5 l/ha) care se aplica in faze timpurii de dezvoltare a buruienilor. Erbicidul Asulox (3,0 - 3,5 l/ha) combate eficient stevia (Rumex spp.).

Cand lotul semincer se seamana in randuri distantate, sunt necesare 2-3 prasile mecanice; prima lucrare se face cand plantele de trifoi rosu au inaltimea de 8-10 cm, iar prasilele urmatoare la intervale de 15-20 de zile. Cand lotul semincer se seamana la inceputul toamnei, la 20-25 de zile dupa rasarirea plantelor se executa primi prasila mecanica care se repeta la desprimavarare, cand buruienile se gasesc in faze timpurii de vegetatie. De regula, prasilele manuale de corectie sunt necesare doar ii situatia in care unele buruieni necombatute sunt prezente in vetre.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Unii agenti patogeni cum sunt: Pythium spp., Cuscuta spp., Sitona spp., pot afecta si loturile semincere de trifoi rosu: combaterea acestora se face dupa recomandarile mentionate pentru lucerna.

Combaterea daunatorilor prin tratamente chimice se diferentiaza fata de lucerna prin numarul mai redus de tratamente; de regula trifoistile sunt afectate de un i mar mai redus de daunatori, pentru combaterea carora sunt necesare tratamente chimice.

In loturile semincere de trifoi rosu sunt suficiente doua tratamente chimice; primul tratament se aplica la inceputul imbobocim plantelor, iar al doilea la sfarsita infloritului. Insecticidele cele mai eficiente sunt: Fastac 10 CE (150 ml/ha), Decis2j| CE sau Karate 2,5 CE (300 ml/ha).

Irigarea trifoiului rosu

Irigarea loturilor semincere de trifoi rosu se impune cand acestea se organizeaza in Campia Dunarii, sudul Moldovei, Dobrogea si Campia de Vest a tarii. in aceste conditii amplasarea loturilor semincere de trifoi in tehnologia intensiva este posibila numai in regim irigat; in anii secetosi prima udare se aplica imediat dupa semanat, cu o norma de 35-40 mm; in toamnele foarte secetoase irigarea se repeta dupa 8-10 zile, folosind o norma de 40-45 mm.

Trifoiul rosu, fiind mai exigent fata de apa, se cere sa fie irigat suplimentar si pe parcursul perioadei de vegetatie, in anii secetosi; in primaverile secetoase sunt necesare doua udari de 45-55 mm; prima udare se aplica la 25-35 de zile dupa desprimavarare, iar cea de a doua, la inceputul imbobocirii plantelor. Interventia cu udari suplimentare nu este indicata nici in situatia in care seceta se manifesta in continuare.

Alegerea perioadei optime de fructificare si recoltarea semintei

In zonele colinare umede, plantele de trifoi rosu la coasa I se dezvolta luxuriant, lastarii vegetativi reprezentand 30-40% din totalul lastarilor, motiv pentru care inflorirea este modesta si foarte esalonata; in aceste conditii este de dorit sa se recolteze coasa I pentru furaj (semisiloz, semifan), in intervalul cuprins intre inceputul si mijlocul fazei de imbobocire, samanta producandu-se la coasa II-a. Aceasta masura se impune in toate situatiile in care semanatul se face la desprimavarare si samanta de trifoi rosu se produce in anii II si III de vegetatie.

In zonele colinare cu veri relativ secetoase, in anii II si III de vegetatie, samanta se produce la coasa I; in aceste zone producerea semintei la coasa a II-a este de preferat doar in anii cu rezerva mare de apa in sol la desprimavarare si in prima jumatate a primaverii, cand coasa I se recolteaza pentru furaj la inceputul imbobocirii plantelor.

In zonele din sudul tarii unde loturile semincere se seamana in tehnologia intensiva in regim irigat, samanta se produce in exclusivitate in anul I, la coasa I. in situatii extreme, cand cultura este imburuienata la coasa I, samanta se poate produce si la coasa a Ii-a, coasa I recoltandu-se pentru furaj cu cateva zile inainte de inceputul imbobocitului, cand insa nivelul productiei va fi mai mic (cu 30-35%).

Asa cum s-a aratat lotul semincer de trifoi rosu semanat in tehnologia intensiva se poate mentine inca 1-2 ani, cand samanta se va produce tot la coasa I; in acest caz nivelul productiei va fi mai mic decat in anul I, la coasa I, cu 40-50%, dar va fi net superior celui din zonele traditionale de cultura a trifoiului rosu.

Recoltarea lotului semincer se face cand 82-85% din pastai s-au brunificat. In zonele din sudul tarii si in zonele colinare cu veri relativ secetoase, recoltarea se poate face in doua faze: la epoca mentionata mai sus plantele se recolteaza cu vindroverul, taierea acestora facandu-se cat mai de sus posibil. Masa cosita se lasa in brazde cat mai largi si dupa 2-3 zile se treiera cu combina echipata cu ridicator sau cu botari.

Recoltarea se poate face si direct din lan, cand la maturitatea semintelor se face un tratament cu un desicant; desicantul cel mai folosit in tara noastra este Reglone, care se aplica in doza de 4,5-5,0 l/ha, urmand ca treieratul sa se faca dupa 3-5 zile insorite.

Inainte de depozitare samanta se va conditiona cu selectoarele universale. Decuscutarea este o masura obligatorie, operatie pentru care se folosesc masinile electromagnetice.