CONCEPTUL DE ASIGURARE

CONCEPTUL DE ASIGURARE

Existenta individuala si socio-umana se greveaza pe necesitati si trebuinte, a caror satisfacere justifica si orienteaza activitatea omului.

Unele trebuinte pot fi satisfacute imediat sau intr-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile intr-o anumita eventualitate sub aspectul incertitudinii si al nesigurantei.

Observatiile de ordin statistic evidentiaza regularitatea si realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de insasi activitata omului, pagubele produse putand fi evaluate macar cu aproximatie. Incertitudinea consta in faptul ca nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra carora planeaza pericolele respective, intensitatea si momentul producerii evenimentului.

Inca din timpuri stravechi, oamenii au fost preocupati sa previna si sa suporte in comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamitati naturale si accidente).

O compensare a pagubelor este posibila prin doua modalitati:

efortul individual al fiecarei persoane care isi poate constitui rezerve proprii cu destinatie speciala (acoperirea pagubelor in caz de producere a pagubei);

efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui numar mare de persoane amenintate de acelasi pericol.

Ambele solutii au in vedere constituirea unor fonduri cu destinatie speciala, si anume acoperirea unor pagube pricinuite de calamitati naturale si accidente.

A doua solutie s-a impus in timp. Aceasta se bazeaza pe principiul comunitatii de risc si al mutualitatii, in virtutea caruia fiecare contribuabil participa cu sume mici pentru a fi sprijiniti, despagubiti cei care au suferit prejudicii in urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu sta la baza conceptului de asigurare.

Asigurarea reprezinta un sistem de relatii economice care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care sunt amenintate de aceleasi pericole in existenta si activitatea lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure.

In tarile dezvoltate asigurarile au devenit o importanta ramura a economiei nationale pentru ca, prin valoarea adaugata creata, societatile de asigurare, de intermediere sau de prestari de servicii inedite participa la sporirea produsului intern brut, ofera locuri de munca, participa la oferta de capital de imprumut pe piata financiara si prin sumele acordate asiguratilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

Unii specialisti pun in evidenta anumite valente ale asigurarilor

calitatea de ramura prestatoare de servicii

de intermediar financiar si

de activitate financiara.

Asigurarea ca ramura prestatoare de servicii se releva prin faptul ca societatea de asigurare, in schimbul primelor de asigurare incasate, ofera asiguratului un produs necorporal specific, si anume preluarea raspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin contractul de asigurare.

Asigurarea ca intermediar financiar rezida in faptul ca, mai ales in asigurarile de viata, societatea de asigurare ofera asiguratilor nu numai protectia de asigurare, ci si instrumentele de economisire si de fructificare a resurselor banesti.

Asigurarea ca activitatea financiara consta in aceea ca, in perioada derularii contractului de asigurare, asigurarea e influentata atat de marimea absoluta nominala a sumei acumulate, cat si de marimea reala a acesteia. Astfel, contractul de asigurare apare ca o creanta conditionata emisa de asigurator si achizitionata de asigurat.

Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic si financiar.

Din punct de vedere juridic - pentru a fi operanta, asigurarea trebuie sa capete o forma juridica, fapt ce rezulta dintr-un contract ca lege a partilor si din legea propriu-zisa emisa de puterea legislativa. Astfel, contractul de asigurare si legea de organizare a asigurarilor constituie izvoarele de drepturi si obligatii in materie de asigurari.

Din punct de vedere economic - asigurarea implica constituirea, in conditii specifice, a fondului de asigurare, in legatura cu care pot fi puse in evidenta cateva aspecte:

faptul ca asigurarea se constituie sub forma baneasca

fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecarei societati de asigurare, pe seama primelor de asigurare incasate

constituirea si utilizarea fondului de asigurare implica relatii economice intre parti prin fluxurile banesti pe care le presupune incasarea primelor si apoi plata despagubirilor aferente.

Din punct de vedere financiar - se poate aprecia ca asigurarea se constituie intr-un intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate care platesc esalonat primele de asigurare si persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

PREMISELE ASIGURARII

Acestea rezida din caracterul evenimentului asigurat

Caracterul aleator al evenimentelor la care se refera asigurarea. Atfel, evenimentul trebuie sa fie intamplator, realizarea lui sa nu depinda de vointa partilor implicate in asigurare. In acest scop, pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie sa fie posibil in viitor, cu consecinte intrevazute, dar totusi nesigur sub aspectul producerii, a masurii in care va provoca sau nu pagube si sub aspectul localizarii si al duratei;

Caracterul evaluabil al evenimentelor. Astfel, pentru a fi asigurat, evenimentul trevuie sa poata fi cuprins in cercetarea statistica, sa decurga dupa legitatile evenimentelor intamplatoare, incadrandu-se in legile de calcul a probabilitatilor.

Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se refera la numarul de cazuri care se pot ivi si la nivelul la care e necesara acoperirea pagubelor. Aceasta face posibila stabilirea primelor de asigurare ce urmeaza a fi platite.

Mutualitatea reflecta constituirea si utilizarea fondului de asigurare dupa principiul "unul pentru toti si toti pentru unul".

Fondul de asigurare - constituit exclusiv sub forma baneasca prin contributia unui numar mare de persoane fizice si juridice - este utilizat in scopul inlaturarii urmarilor generate de producerea evenimentelor asigurate.

Extensia numerica a asiguratilor reflecta o cerinta in derularea procesului de asigurare. Numarul de asigurati trebuie sa fie suficient de mare pentru necesitatile vizand calculul primelor de asigurare, evaluarea si dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare si utilizarea lui eficienta.

Echidistanta asiguratilor fata de risc e necesara, mai precis, se impune identificarea intereselor similare ale asiguratilor pentru a promova o anumita forma de asigurare si despagubirea in acelasi fel a asiguratilor pentru o anumita categorie de riscuri.

Mutualitatea fondului de asigurare are un rol deosebit de important. Din acest motiv nu intra in sfera asigurarilor rezervele centralizate ale societatii sau ale agentilor economici, chiar daca acestea ar avea ca destinatie acoperirea calamitatilor la nivel de referinta. In consecinta, conceptul de autoasigurare vehiculat in teoria economica nu are relevanta pentru a explica conceptul de asigurare, tocmai pentru ca nu are la baza premisa obligatorie a mutualitatii.

Promovarea asigurarilor implica urmatoarele conditii obiective si subiective

Conditii subiective

Interesul pentru asigurare ar putea fi interpretat prin simtul necesitatii de a identifica, preveni si preintampina evenimentele, riscurile generatoare de pagube. Acesta se afla in corelatie cu evolutia generala a societatii, cu nivelul ei de dezvoltare, cu nivelul de cultura si civilizatie a omului.

Suportabilitatea financiara a asigurarii se refera la posibilitatile financiare ale persoanelor fizice si juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Cu alte cuvinte, suportabilitatea financiara a asigurarii poate promova interesul pentru asigurare, il poate bloca sau il poate amana.

Conditiile obiective se refera la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra in sfera asigurarilor

sa fie sporadice

sa aiba o anumita regularitate

sa aiba extensie teritoriala

sa se produca in viitor.

DELIMITARILE CONCEPTUALE ALE ASIGURARII   

In sensul cel mai larg, fie ca relatie, fie ca sistem, asigurarile pot fi abordate ca:

asigurari sociale si

asigurari comerciale

Asigurarile sociale se refera la persoane, avand menirea crearii unor rezerve banesti centralizate afectate protectiei, sub diferite forme, a membrilor societatii.

Unii autori atribuie acestor asigurari denumirea de "asigurari gratuite" realizabile ca asigurari sociale de stat.

In conditiile tranzitiei la economia de piata, in Romania cota de asigurari sociale a crescut. Asigurarile sociale au, in tara nostra, o forma de organizare specifica. Astfel, in domeniul asigurarilor sociale un loc central il ocupa Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, iar resursele mobilizate in acest scop se constituie in Bugetul Asigurarilor Sociale.

Asigurarile comerciale sunt realizate de firme prin societati specializate si pe principii economice. Asigurarile comerciale pot fi: de bunuri, persoane sau raspundere civila. Promovarea lor implica societatile de asigurare - in calitate de asigurator si persoana fizica sau juridica - in calitate de asigurat, aflate in raporturi oneroase vizand: plata unor prime de asigurare, preluarea protectiei impotriva anumitor riscuri, despagubirea pentru pagubele generate de riscurile asigurate.

FUNCTIILE ASIGURARII

Functia de repartitie este explicata    prin procesul de redistribuire a unei parti din produsul intern brut. Aceasta functie se manifesta in doua cazuri

in procesul de formare a fondului de asigurare pe seama primelor de asigurare

in procesul de dirijare a fondului de asigurare catre destinatiile sale legale: plata indemnizatiei de asigurare, finantarea unor activitati cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodaresti ale organizatiilor de asigurare si constituirea unor fonduri de rezerva;

Functia de control - ca functie complementara a asigurarilor, urmareste modul cum se incaseaza: primele de asigurare si alte venituri ale organizatiilor de asigurare, cum se efectueaza: platile cu titlu de indemnizatii de asigurare, cheltuielile de prevenire a    riscurilor, cheltuielile administativ-gospodaresti, determinarea corecta a drepturilor asiguratilor, gospodarirea judicioasa a fondului de asigurare.

Functia de compensare a pagubelor reprezinta principala functie a asigurarilor si prezinta interes atat pentru asigurat, cat si pentru economia unei tari:

pentru asigurat, asigurarea da o marja de siguranta cu privire la protectia bunurilor si a vietii, iar

pentru ansamblul economiei nationale, asigurarea nu poate preintampina pagubele dar, prin acordarea operativa de despagubiri, poate sa realizeze, intr-un termen relativ rezonabil, refacerea conditiilor pentru desfasurarea activitatii productive sau a capacitatii de munca pentru persoanele vatamate.

Functia de prevenire a producerii pagubelor este a doua functie ca importanta si se realizeaza pe doua cai

prin finantarea unor activitati de prevenire a calamitatilor si accidentelor

prin formularea unor asemenea conditii de asigurare care sa-i constranga pe asiguratori sa promoveze actiuni de prevenire a evenimentelor si sa ii cointereseze in mentinerea in buna stare a bunurilor asigurate.

Functia financiara rezida in aceea ca asigurarea este apreciata ca fiind una din parghiile sistemului financiar. Incasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul exercitiului financiar si scadenta la inceputul anului de referinta.

Plata despagubirilor si a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe masura aparitiei si argumentarii necesitatii platilor.

Diferenta dintre incasari si plati poate fi utilizata ca sursa generala de creditare in economie, fiind constituita in depozite sau in disponibilitati curente la banci.