ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR

ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR

Identificarea de forme in care se perfecteaza asigurarile, au ca elemente comune:

1. subiectii asigurarii;

obiectul asigurat;

3. riscul asigurat;

4. interesul in asigurare;

5. suma asigurata;

6. prima de asigurare;

7. paguba, dauna, avaria;

8. despagubirea;

9. perioada/durata asigurata.

1. Subiectii asigurarii

La raporturile juridice de asigurare iau parte directa intotdeauna asiguratul si asiguratorul, legati intre ei prin obligatii reciproce stabilite in conditii de asigurare.

De regula, asiguratul e cel care contracteaza asigurarea si este in drept sa incaseze despagubirea, fiind astfel si beneficiar al asigurarii.

Sunt insa si situatii in care pot interveni ca parti independente si distincte de cele principale: contractantul, respectiv beneficiarul.

a)      contractantul nu inseamna asigurat

ex: - la asigurarea salariatilor de catre firma pentru transportul la/ de la lucru;

- asigurarea accidentelor incheiate de societatile de turism in contul clientilor lor.

b)      beneficiarul nu inseamna asigurat - se gaseste la:

- asigurarile de viata - persoane mentionate in polita prin: - indicare nominala;

- mentioneaza doar calitatea sa.

- asigurari de bunuri la decesul asiguratului - persoana indreptatita sa incaseze despagubirea.

- asigurari de raspundere civila - terta persoana necunoscuta la momentul incheierii asigurarii.

Obiectul asigurat (clasificarea dupa obiect):

- bunul asigurat;

- persoana asigurata;

- raspuderea civila asigurata;

- interesul asigurarii;

- obiectul asigurat.

3.Riscul asigurat

Abordam riscul d.p.v. juridic si d.p.v. tehnic.

D.p.v. juridic, riscul reprezinta evenimentul viitor posibil, dar incert si afiliat in afara influentei vointei partilor, impotriva consecintelor carora asiguratul isi ia masuri de protectie prin incheierea asigurarii.

D.p.v. tehnic, riscul e abordat prin probabilitatea sa si volumul, intinderea sa. Legat de frecventa: in baza observatiilor statistice, asiguratorul evalueaza riscul prin nr. de evenimente intamplate in trecut, in imprejurari comparabile, in functie de care stabileste primele de asigurare. Se mai urmareste de asigurator evaluarea pagubelor potentiale, in functie de care decide daca, in ce masura si pana la ce nivel isi poate intinde acoperirea.

Evenimntul "riscul asigurat produs" devine caz asugurat generator de daune si obligatii pentru asigurator.La baza activitatii de asigurare sta principiul riscului.

Asiguratorul este cel care selecteaza riscurile, de regula la inceput, prin reglementari, respingand sau suprataxand unele din riscurile propuse a fi asigurate (cladiri ce nu corespund unor norme de securitate, oameni bolnavi, profesiuni riscante, etc.). Selectia se realizeaza si ulterior dupa contractarea asigurarii.

Daca n-ar exista aceasta selectie s-ar genera urmatoarele 3 fenomene defavorabile asigurarii .

1.s-ar crea o puternica antiselectie, adica o cerere mare de asigurari pentru riscuri defavorabile asiguratorului care, acceptate ar putea determine dezechilibrarea situatiei sale financiare.

ar incuraja oamenii sa nu-si incheie asigurari decat atunci cand ajung in situatii periclitante: cand imbatranesc, se imbolnavesc sau lucreaza in conditii de risc deosebite.

3. ar necesita prime atat de mari incat ar face neatragatoare asigurarea pentru marea parte a populatiei.

4.Interesul in asigurare

Una din regulile fundamentale e cea a existentei unui interes care sa justifice asigurarea bunului, persoanei, raspunderii civile respective.

La asigurarile de bunuri, intresul asigurat apartine titularului , proprietarului bunului pentru ca el suporta paguba provocata de distrugere sau avariere, iar titularul este si titularul asigurarii.

Sunt insa si situatii cand titularul interesului nu este titularul asigurarii (de ex. la asigurarea marfurilor in timpul transportului,la conditiile C.I.F., titularul asigurarii e exportatorul, iar titularul interesului este destinatarul importator).Sunt si situatii cand titularul interesului in asigurare e o alta persoana decat titularul, proprietarul bunului. Interesul pentru asigurare poate apartine oricarei persoane care are un interes legitim vadit sau vreo raspundere pentru conservarea bunului respectiv (de ex. chiriasul, transportatorul, depozitarul, creditorul cu drept de proprietate asupra bunului).

La asigurarile de persoane, interesul e dat de evenimentul privind persoana: deces, invaliditate ca urmare a unui accident, imbolnaviri, atingerea unei anumite varste.

La asigurarile de raspundere civila, interesul asigurarii e legat de raporturile juridice care intervin intre asigurat si tertele persoane prejudecate, asiguratul fiind obligat sa acopere daunele produse acestora.

Discutabila e situatia in care disparitia interesului in asigurare duce la incetarea efectului asigurarii.

5. Suma asigurata

Suma asigurata este suma stabilita prin contract sau act normativ si reprezinta limita maxima pana la care asiguratorul raspunde fata de asigurat in ipoteza producerii evenimentului asigurat.

A.     La asigurarile de bunuri, suma asigurata se stabileste in functie de valoarea bunurilor asigurate.

VA = VN - Uz

Uz = Cuz * VN

VA - valoarea de asigurare

VN - valoarea noua - val. de achizitie;

pret de catalog;

pret zile pe piata locala sau zonala.

Uz - uzura.

Coeficientul de uzura (Cuz) se stabileste in functie de:

vechime;

stare de intretinere;

grad de utilizare,etc.

Despagubirea nu poate depasi: - cuantumul pagubei (pentru ca asigurarea nu trebuie sa fie o sursa de imbogatire)

valoarea reala a bunului la momentul producerii evenimentului asigurat

suma asigurata.

In consecinta, daca asigurarea a fost contractata pentru o suma mai mare ca valoarea reala a bunului din momentul producerii evenimentului asigurat, surplusul de asigurare ramane fara efect.

A.1. La asigurarile facultative, suma asigurata se stabileste dupa dorinta asiguratului.

Bunurile pot fi asigurate: - la valoarea lor Sa ≤ VA

- la valoarea mai mica (subasig.) Sa < VA

- la valoare mai mare (supraasig.)    Sa > VA

Unii asiguratori prevad in conditiile lor de asigurare un maxim de suma pana la care asiguratul poate contracta asigurare.

A. La asigurarile obligatorii avem norma de asigurare = suma asigurata stabilita prin prevedere legala pe unitate de bun asigurat.

Momentele de referinta la care se realizeaza evaluarea de asigurare pot fi:

momentul inchiderii asigurarii;

momentul realizarii inspectiei de risc;

momentul convenit prin speculatiile clauzelor;

momentul realizarii evenimentului asigurat.

B.     La asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste dupa dorinta asiguratului. Nu se realizeaza evaluarea de asigurare dat fiind ca nici viata omului, nici sanatatea lui nu pot fi cuantificate , masurabile in bani.

In schimb, unele societati de asigurare prevad plafoane ale sumelor asigurate.

6. Prima de asigurare

Prima de asigurare = suma dinainte stabilita, pe care asiguratul e obligat, in baza contractului sau legii, sa o plateasca asiguratorului ca pret al garantiei pe care acesta i-o acorda.

Prima de asigurare se compune din 2 elemente principale:

prima neta (tehnica, pura) are ca destinatie constituirea fondului de asigurare curent din care se platesc despagubirile, respectiv sumele asigurate cuvenite.

adaosul la prima neta = determinata ca suma de procente si care e destinat:

acoperirii eventualelor diferente in plus dintre despagubirile preliminate si cele efectiv platite;

alimentarii fondului de rezerva;

acoperirii cheltuielilor asiguratorului;

obtinerii de profit.

Cele doua elemente alcatuiesc prima bruta (comerciala)

Pc = P_N + A

Ca determinare, prima de asigurare se stabileste in functie de 2 factori:

- cota tarifara P_A = c_t * Sa

- suma asigurata

Prima bruta P_B

A = P_N

a₁ - acoperirea fondului de rulment

a₂ - acoperirea fondului de rezerva

a₃ - cheltuieli de asigurare

a₄ - cota pentru profitul tehnic

Cota tarifara reprezinta prima bruta (comerciala) pe unitatea de calcul. Principiul cere ca primele sa fie astfel stabilite incat sa acopere cheltuielile pe fiecare forma de asigurare in parte.

Se afirma ca asigurarea prezinta ciclu de productie inversat. Legat de aceasta, in practica, sunt consacrate 3 metode de determinare a primelor:

A.     Metoda avansului de garantie

consta in acordarea garantiei de catre asigurator fara a se stabili plata cu anticipatie a unor prime, asteptandu-se sfarsitul anului de asigurare sau a unei perioade mai lungi (de cativa ani - sistemul Lloyd's - 3 ani) pentru a se vedea cat vor reprezenta despagubirile efectiv platite si a se stabili pe baza datelor certe, primele datorate de asigurati.

B. Metoda avansului de prima

consta in stabilirea platii de catre asigurati a unor avansuri asupra lor in baza unor calcule provizorii privind despagubirile preliminate, urmand ca dupa epuizare duratei de asigurare sa se determine primele definitive, dupa care sa se regularizeze conturile fiecarui asigurat in parte prin incasarea / restituirea diferentelor respective.

C. Metoda primelor fixe

este posibila numai in baza unor observatii statistice indelungate si facute pe scara larga, fara de care stabilirea primelor nu ar avea un caracter stiintific.

Dupa locul de plata al primelor d.p.v. juridic, avem:

prima cherabila atunci cand la scadenta asiguratorul e cel care se ingrijeste de incasarea ei la domiciliul asiguratului sau prin introducerea unei dispozitii de incasare in contul sau.

prima portabila atunci cand asiguratul e obligat sa se ingrijeasca de plata ei la scadenta:

prin plata in numerar la caseria asiguratorului;

prin introducerea unei dispozitii de plata in contul asiguratorului;

In practica internationala, in vederea stimularii grijii asiguratilor pentru bunurile aduse in asigurare s-a introdus sistemul majorarilor, respectiv reducerilor de prime, sistemul numit BONUS MALUS .

Asiguratii care printr-o grija deosebita a bunurilor nu au generat plati de despagubire, beneficiaza in anul de asigurare urmator de o reducere, bonificatie de prima - clauza BONUS.

Asiguratiilor care au generat plati de despagubire mari, respectiv plati repetate, li se v-a aplica la reinnoirea contractului o majorare de prima - clauza MALUS.

7.Paguba. dauna. avaria

Paguba = pierderea in expresie baneasca intervenita la un bun asigurat ca urmare a producerii evenimentului impotriva consecintelor caruia s-a incheiat asigurarea.

In terminologia clasica a asigurarilor, spre deosebire de limbajul uzual, prin avarie se intelege orice paguba, pierdere sau cheltuiala produsa unui mijloc de transport sau marfuri in timpul transportului.

In asigurarile de transport, prin avarie particulara (simpla ) - paguba suferita de cheltuielile facute fie numai la mijlocul de transport, fie numai la marfurile transportate in intervalul de la plecarea aceastora din depozit, respective incarcarea si pana la sosirea acestora la destinatie, descarcarea sau intrarea in depozit.

In asigurarile maritime exista un gen specific de avarie produsa in mod voit de om, denumita avarie comuna (generala). Aceasta e paguba care s-a produs in mod voit fie navei, fie marfurilor transportate, fie ambelor, precum si cheltuielile facute dupa deliberari motivate in scopul salvarii atat a navei, cat si a incarcaturii in intervalul de incarcare si plecare, pana la sosire si descarcare. E o paguba cauzata in mod expres de capitan in interesul salvarii intregii expeditii maritime si care se suporta printr-o contributie comuna a armatorilor, navrositorilor, proprietarilor de marfuri, a tuturor celor interesati in succesul transportului respectiv. Se spune si generala, nu pentru ca ar respecta o paguba mai mare decat o avarie particulara, ci pentru ca priveste totalitatea transportului.

In limbajul comun, utilizat in ultima vreme in asigurari s-a generalizat tendinta de a folosi termenul de avarie si pentru pagube partiale la alte bunuri decat mijloacele de transport si marfuri transportate (de ex: avarie la autovehicule, la cladiri, la un bun din gospodarie, etc.)

8. Despagubirea de asigurare.Sistemul de acoperire la asigurarile de bunuri.

I.            PAGUBA TOTALA

a) S_a ≥ V_mea b) S_a < V_mea

P_g = V_mea Pg = V_mea

D_p = Pg = V_mea D_p = S_a

V_mea = valoarea bunului la momentul producerii evenimentului asigurat

II.         PAGUBA PARTIALA

1.sistemul acoperirii proportionale

- grad de acoperire prin asigurare

S_a V_meaD_pP_g

a) S_a ≥ V_mea    b) S_a < V_mea

D_P = P_g

sistemul acoperirii primului risc

a)     b) S_a < V_mea - cotele de tarifare sunt mai mari

D_p= P_g D_pI = P_g ≤ S_a

D_pII = P_gII ≤ S_{a ramasa}

S_{a ramasa} = S_a - D_pI

3.sistemul acoperirii limitate sau cu fransiza

- limita in jurul careia intra in discutie interventia sau noninterventia asiguratorului se numeste fransiza. Ca si termen, sub aspect etimologic, vine de la verbul " franchir" = a trece, a sari peste ceva.

- fransiza = partea din valoarea pagubei, dinainte stabilita, pe care asiguratorul nu o despagubeste, ea ramanand in sarcina asiguratorului.

Exista 3 modalitati de stabilire a fransizei:

in marime absoluta, adica suma fixa dinainte stabilita;

in marime relativa - cota procentuala din Pg sau din Sa;

in sistem mixt - marime relativa, dar minim o suma fixa.

Fiecare din cele 3 tipuri de fransiza se poate aplica in 2 variante:

fransiza deductibila - cand cuantumul ei se scade din orice paguba, asiguratorul achitand numai ceea ce se permite aparatului de asigurare sa se concentreze spre lichidarea operativa a daunelor importante.

ieftineste costul asigurarii - numar mare de daune marunte totalizeaza un volum de plati de despagubire, plus economiile realizate cu salariile personalului suplimentar care ar fi fost necesar lichidarii pagubelor marunte, dau posibilitatea asiguratorilor sa stabileasca prime mai reduse comparativ cu sistemul acoperirii complete.

sistemul are o functie educativa, contribuind la prevenirea evenimenzelor asigurate.

3.1. in suma fixa: F

3.1.1. deductibila

a) b) S_a < V_mea

P_g, F - le stiu P_g, F - le stiu

D_p = P_g - F D_p = P_g - F ≤ S_a

3.1. nedeductibila, simpla / atinsa

a) S_a ≥ V_mea b) S_a < V_mea

P_g, F- le stiu P_g, F

i) P_g < F i) P_g < F

D_p = 0 D_p = 0

ii) P_g > F P_g > F

D_p = P_g D_p = P_g ≤ S_a

3. in cota procentuala: f = % (P_g)

3.1. deductibila

a) S_a ≥ V_mea b) S_a < V_mea

P_g P_g

f (% P_g) f (% P_g)

F = % P_g F = % P_g

D_p = (100 - %) * P_g D_p = (100 - %) * P_g ≤ S_a

3. nedeductibila

3.3. sistem mixt: %(P_g, S_a), dar minim F

3.3.1.deductibil    a) S_a ≥ V_mea b) S_a < V_mea

P_g P_g

F_fin = max F_fin = max

D_p = P_g - F_f D_p = P_g - F_f ≤ S_a

3.3. nedeductibila

a) S_a > V_mea b) S_a < V_mea

P_g P_g

F_f = max F_f = max

i) P_g < F_f D_p = 0 i) P_g < F_f D_p = 0

ii) P_g > F_f D_p = P_g P_g > F_f D_{p =} P_g ≤ S_a

9. Durata de asigurare

Durata asigurata reprezinta perioada la care se refera, drepturile si obligatiile partilor. Duratele pentru care o forma de asigurare poate fi incheiata sunt prevazute in regulamentele si conditiile de asigurare.

Dupa perioada asigurata, avem:

asigurari cu durata determinata (fixa);

asigurari cu durata nedeterminata - cazul asigurarilor viagere.

La asigurarile de bunuri si raspundere civila, durata asigurata e de minim un an.

La asigurarile de viata, avem durate asigurate minim de 5 ani, respective 6 ani.

Stabilirea cu exactitate a duratei asigurate are importanta deosebita deoarece drepturile si obligatiile partilor se rezuma la aceasta durata.