Reprezentarea de modele vestimentare cu materiale adecvate prin raportarea la diferite date corporale (solduri late / inguste),utilizand ca si mijloace : propotionalitatea,ritmul,armonia

CUPRINS

Cap. 1. Argument

Cap. 2. Consideratii generale

2.1. Materiale textile

2.2. Structura materialului

2.3. Desenul materialului

Cap. 3. Principiile designului vestimentar

3.1. Ritmul

3.2. Proportia

3.3. Armonia

Cap. 4. Produse vestimentare

4.1. Propuneri de tinute vestimentare

4.2. Interpretarea solutiilor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Cap. 1. Argument

Designul este un proces care poate lua multe forme , depinzand de obiectul proiectat si de individul sau indivizii participanti .In contextul artelor aplicate , ingineriei , arhitecturii si alte astfel de eforturi creative , designul este atat un substantiv , cat si un verb . In contextul de verb , este procesul originarii si dezvoltarii unui plan pentru un obiect estetic si functional , care de obicei necesita cercetare , gandire si modelare considerabila , ajustari iterative si re-design . Ca substantiv este folosit de obicei pentru atat planul final al actiunii (un desen, model sau alte descrieri) , cat si ca rezultatul urmarii acelui plan al actiunii (al obiectului produs) .

In filozofie , substantivul abstract design se refera la scop / finalitate sau teologie . Designul este astfel contrastat cu neputinta , hazard sau lipsa de complexitate .

Moda este pentru unii o chestie frivola iar pentru altii ceva atat de complicat incat nu merita sa se gandeasca la ea . Adorata , hulita , disecata , moda continua sa-si vada , imperturbabila , de drumul ei .

De-a lungul istoriei ea a atras atentia atat artistilor cat si scriitorilor care au incercat sa gaseasca raspunsuri la toate intrebarile ridicate la ea ( Balzac : "Moda este de fapt opinia momentului in materie de imbracaminte" ; Gutier (putin cam misogin) "Femeile au doar simtul modei , nu si al imbracamintei" ; Destouche : "Un intelept urmeaza moda chiar daca rade de ea" ; George Bernard Show : "Moda este o epidemie controlata") .

Designerii creeaza moda atunci cand vor sa se distinga , sa evite sa le fie copiata opera . Rolul modei este de a proteja drepturile intelectuale ale creatorilor .

Reprezentarea de modele vestimentare cu materiale adecvate prin raportarea la diferite date corporale (solduri late / inguste),utilizand ca si mijloace : propotionalitatea,ritmul,armonia , este un capitol mic in designu-l vestimentar , o parte mica dar fara de care nu s-ar realiza atatea opere de arta ca sa zic asa . Propotionalitatea , ritmul , armonia sunt criterii de baza, cu ajutorul carora, daca ai putin talent si stii sa te joci, se poate crea ceva uimitor. Moda actuala presupune diversitatea, individualitatea pentru "super-femeia" sofisticata, puternica care stie sa-si puna in valoare personalitatea.

Cap. 2. Consideratii generale

2.1. Materiale textile

Educarea sau formarea ochilui in abilitatea de a selecta acele materiale textile, cu anumite desene sau cu o anumita structura, care atrag un numar mare de consumatori, este extrem de importanta si considerata a fi un "talent special". In designul vestimentar alegerea materialelor, corelarea proprietatiilor acestora cu caracteristicile modelelelor, este vitala; ea este conditionata si de diferitele tipuri de piete de desfacere, de anumite concepte privind "imaginea" unor case de moda sau firme, de "principile" artei, de tipul si structura produsului de imbracaminte, ocazia purtarii, de principiile, "modei", de calitate, de bun gust.

Materialul textil este elementul (suportul) cu ajutorul caruia se creaza si se realizeaza noile modele; selectarea acestuia si evolutia formei sau stilului, noilor produse, alcatuiesc o grupa de notiuni care trebuie considerate, intotdeauna impreuna.

Creatorii experimnetati studiaza noile materiale mai devreme, deci inainte de inceperea sezonului, pentru a se inspira si a le alege pe cele pentru care "vor crea" modelele sau pe care le vor folosi pentru modelele deja proiectate.

Pentru pietele "mai putin pretioase", unde sunt folosite, cu precadere, materiale textile cu anumite desene, alegerea acestora este considerata, adeseori mai importanta decat dezvoltarea, noului stil, a noilor modele. Acesta este doar un punct de vedere, deoarece la orice "nivel" al pietei,pentru orice produs de imbracaminte, materialul "potrivit" usureaza munca designerului si rezultatele sunt net superioare.

Materialul textil, caracteristicile sau propunerile acestuia determina o serie de restricti imediate in design, cea mai evidenta dintre acestea fiind coleratia care trebuie sa existe intre material si scopul pentru care el a fost creat cum ar fi:

        Materialele "calduroase" sa fie utile pentru sezonul rece (cele realizate din lana), iar cele "racoroase" pentru sezonul cald (de exemplu "cool-wool");

        Materiale "bogate", "pretioase", "pretentioase", "fabuloase" cu proprietati estetice deosebite, sa fie pentru crearea vestimenetatiei de seara.

        Materialele "durabile" sa fie folosite la realizarea imbracamintei pentru timpul liber, joaca, sau tinuta de protectie.

Alegerea materialului in scopul creari si realizarii noilor produse de imbracaminte se bazeaza atat pe criterii stiintifice cat si pe criterii estetice, deosebit de important fiind, in acest sens, proprietatile ce asigura confort la purtare, valoarea de prezentare si mult mai rar, durabilitatea.

Tendintele in ceea ce priveste stilul desenelor, materialelor textile sunt ciclice, asemeni siluetei in moda si sunt adeseori, strans colerate cu aceasta din urma. Atunci cand silueta dreapta este in voga, sunt oferite numeroase desene de dimensiuni mari; cand stilul feminin, romantic, este popular, sunt cautate desenele florale, cu dimensiuni reduse; desenele "vorbarete" prezinta un motiv amuzant si sunt frecvent intalnite in imbracamintea copiilor.

2.2. Structura materialului

Structura sau contextura sunt cele ce dau valoare materialului, modul in care acesta este perceput, tactil si vizual (aspectul sau). Aspectul si structura materialului dicteaza silueta si tipul de imbracminte ce poate fi creat si realizat. Un material moale, cu drapaj foarte bun, nu este adecvat pentru produsele de imbracaminte ce cere anumita rigiditate sau stabilitate; de exemplu o matase fina nu este adecvata pentru o jacheta, dupa cum un material gros din lana nu este potrivit pentru o rochie "fluida" de seara. La proiectarea produselor de imbracaminte trebuie sa se tina cont de diferentele subtile dintre materiale si stilul adecvat al acestora; in acest sens patru componente sau elemente sunt esentiale in cazul unui material textil: fibra, firul, constructia si tratamentul de finisare.

Pentru a ne familiariza cu materialele textile, incercam sa le apreciem contextura si starea suprafetei, sa le pipaim, sa le drapam; recurgem apoi la modelare pentru a vedea cum poate fi acoperit si infrumusetat corpul omenesc. Folosind aceste metode am putea remarca faptul ca materialele stralucitoare, lucioase, creaza senzatia ca silueta sau conformatia sunt mai mari, mai ales in cazul unui produs de imbracaminte cu o silueta ajustata, suprafetele stralucitoare confera de asemenea un aspect mai elegant in comparatie cu cele mate, intunecate. Incercam apoi sa coleram materialele cu tipul de imbracaminte, ocazia purtarii, sezon (clima). Silueta si modelul produselor de imbracaminte sunt influentate de structura materialului textil, masa specifica, desen. Contextura materialului textil poate fi descrisa ca: "aspra", "noduroasa", "lejera",cu tuseu placut etc.

Pentru siluete cu linii rotunjite nu sunt recomandate bucleurile sau materialele prea voluminoase deoarece acestea creaza iluzia ca liniile curbe sunt si mai curbe, in loc sa fie atenuate sau estompate.

Materialele moi si netede, drapeaza bine si cad in falduri usoare, fiind recomandate in crearea unor linii curbe neaccentuate.

Trebuie cunoscute o serie de aspecte legate de fabricarea materialelor si a confectiilor textile ceea ce presupune evaluarea si testarea materialelor pentru a evita solutiile gresite.

Selectarea materialelor este dependenta de moda, estetica, contextura, destinatie, functionalitate.

2.3 Desenul materialului

Arta decorarii produselor de imbracaminte consta in utilizarea unor detalii sau elemente accesorii, functionale sau ornamentale, in scopul infrumusetarii, cresterii, atractivitatii, propuneri in valoarea etc. Elementele care nu alcatuiesc structura sa de baza, ar fi, gulerele, mansetele, clapele, epoletii etc., iar detaliile sunt elemenete decorative adaugate produsului de inbracaminte ar fi, broderii, panglici, dantele etc.

Cand se doreste decorarea unui produs de inbracaminte se au in vedere o serie de aspecte, similarea celor ce intervin in selectarea materialelor textile cum ar fi:

                    Elementele decorative trebuie sa accentueze produsul de imbracaminte sau sa-l faca neasteptat, neobisnuit.

                    Culorile si dimenesiunile elemntelor decorative sa completeze intregul si sa sublinieze, sa intareasca sau sa "infrumuseteze" proportiile inbracamintei.

                    Elementele decorative sa fie compatibile cu instructiunile de intretinere ale materialelor pe care le ornamenteaza.

                    Elementele decorative nu trebuie marite in mod arbitrar, ci trebuie pastrate anumite proportii, ce pot fi subordonate unor norme care se deduc din experienta si relatia omului cu obiectele si chiar cu lumea inconjuratoare.

                    Nu exista parti izolate, ele trebuie compuse, gandite si supuse unei interdependente spre a forma un tot unitar.

                    Realizarea unei armoniI perfecte intre suprafete, liniI si culoare inseamna o echilibrare a intregului ansamblu decorativ si a tuturor partilor ce trebuie decorate.

Pentru a corela caracteristicile desenelor materialelor textile cu particularitatile de conformatie ale corpului omenesc se recomanda ca in cazul liniIlor mai "drepte" sau mai "ascutite" ale siluetei, sa se foloseasca desene geometrice; se considera ca desenele florale nu sunt compatibile cu liniIle sau "croielile ascutite" deoarece nu este creat un aspect armonios, echilibrat. Femeile a caror conformatie cere linii moi, curbe rotunjite si delicate, arata cel mai bine in materiale cu desene"usoare", pastelate; impresia de suplu, moale, atat a desenului cat si a croielii este esentiala in stabilirea unui echilibru total. Siluetele care cer linii curbe extrem de bine pot aborda desene care nu sunt nici prea"ascutite" nici prea "rotunjite" si care confera flexibilitate si miscare "liniei" generale; in acest caz exista o oarecare libertate in alegerea desenului, deoarece un desen cu motive geometrice pot fi adeseori indulcit de o silueta semiajustata.

Cap. 3. PRINCIPIILE DESIGNULUI VESTIMENTAR

In design , un principiu reprezinta doua lucruri :

        Linia directoare sau de ghidare , tehnica sau metoda de utilizare a unui element , pentru a obtine un anumit efect ;

        Termenul care descrie efectul visual rezultat din aplicarea cu cucces a acelei metode

Atunci cand sunt aplicate , cu success , tehnicile de echilibrare (de exemplu) , efectul visual rezultat este cel al unei distributii egale sau in balans a maselor volumelor , suprafetelor , culorilor etc. , deci de echilibru ; astfel , un principiu este atat un process , cat si un rezultat .

Principiile pot fid oar comparate cu reguli sau formule sin u confundate cu acestea , deoarece nu sunt tot atat de rigide ; ele sunt flexibile si inepuizabile , atat prin aplicatiile pe care le au , cat si prin relatiile lor reciproce . Un principiu este distinctiv numai din alte principii . Orice principiu este distinctive numai din punct de vedere theoretic deoarece in practica este extrem de dificil , sin u neaparat necesar , sa se delimiteze exact unde anume intervine si se opreste un principiu si unde incepe altul ; de asemenea nici interactiunea lor nu poate fi pe deplin detaliata . Chiar daca aceste tehnici sunt doar orientative , exista totusi limite in afara carora orice violare a principiilor designului conduce la efecte neplacute , stangace , greoaie etc .

Designerul trebuie sa cunoasca toate categoriile de principii , puterea lor , nivelul de aplicare , gradul de complexitate , caror elemente se pot aplica , potentialul lor in vestimentatie etc . Principiile care pot fi aplicate tuturor elementelor sunt considerate a fi mai puternice , pe cand cele ce se pot aplica numai anumitor elemente sunt socotite a fi mai "slabe" ; acest lucru nu poate fi insa generalizat .

Parerile specialistilor sunt diferite in ceea ce priveste principiile designului definirea si numarul lor exact ; astfel , exista voci care afirma ca sunt trei tipuri generale de principii : "liniare" sau "directionale" , care "concentreaza atentia" si "sintetizatoare" . "Principiile liniare" conduc privirea dintr-o parte in alta sau catre un punct culminant accentuand o anumita directie ; principiile care "concentreaza atentia" produc si focalizeaza privirea pe un anumit punct , accentuand astfel si zona corpului pe care acesta cade ; "principiile sintetizatoare" ghideaza privirea in jurul compozitiei imbracamintei , legand si integrand partile sale.

"Principii directionale" "Principii focalizatoare"

- repetitia - concentrismul

- paralelismul - contrastul

- succesiunea - accentul

- alternanta

- gradatia

- tranzitia "Principii sintetizatoare"

- radiatia

- ritmul - proportia

- scara

- echilibrul

- armonia

- unitatea

De asemenea , in design se pot regasi sau nu dominanta si / sau coordonarea .

"Principiile directionale" sunt in general , "mai simple" , cele din cea de a doua categorie ("focalizatoare") sunt mai cuprinzatoare , iar "principiile sintetizatoare" sunt cele mai complexe . Toate principiile pot fi folosite atat sub aspect structural , cat si sub aspect decorative . Deoarece , uneori , pot sa apara dificultati in vizualizarea modului in care unele principii pot fi aplicate anumitor elemente (mai ales la incepatori) , in cele ce urmeaza se incarca exemplificarea modului de utilizare in parte . Sa incepem deci , asa cum este normal , dela simplu la complex .

3.1 RITMUL

Ritmul este senzatia unei miscari organizate ; el poate fi curgator sau sacadat , vizibil (evidet) sau sugerat (subtil) . Deoarece ritmul implica un aranjament al unei miscari interne organizate , el nu necesita sau nu cere neaparat prezenta repetitiei , insa aceasta din urma contribuie la intalnirea lui . Sensul de continuitate confera ritmului atat intriga cat si securitate .

Ritmul face parte din categoria principiilor directionale deoarece sugereaza o anumita miscare , care are o anumita orientare . Din punct de vedere fizic , el accentueaza directia de-a lungul careia miscarea curge , influentand si perceperea dimensiunilor corpului , prin propria marime , desfasurare si dinamica . Cu cat este mai vie sau mai active unitatea ritmica , cu atat ea cere mai multa atentie si , totodata , mareste mai mult ; de exemplu , liniile curbe ale imbracamintei creeaza destul de usor un anumit ritm dar , in acelasi timp , accentueaza liniile curbe ale corpului .

Ritmul , ca miscare organizata , se poate deplasa in cateva directii , putand contribui astfel la unitatea ansamblului .

Din punct de vedere psihologic , ritmul poate crea o usoara anxietate , sau poate progresa gradat spre un punct culminant care se elibereaza apoi intr-un torent pentru a se dezvolta din nou . Una dintre satisfactiile ritmului consta in previzibilitatea sa : el poate agita printr-o bataie scanteietoare sau poate linisti printr-un val unduitor . Ritmul este mult mai subtil si mai sofisticat cand abia sugereaza miscarea , decat atunci cand o exprima clar : de obicei , cu cat unitatea ritmica este mai scurta si mai lina , cu atat efectul este mai incitant . Utilizat in exces , ritmul poate sa conduca la intristare si dezechilibru . Deci , cantitatea si caracterul ritmului utilizat influenteaza profound aspectul general al imbracamintei si starea generate de acesta ; senzatia de ritm , create intr-un produs , trebuie sa existe si atunci cand purtatorul nu se misca , deoarece miscarea corpului nu inseamna ritm in imbracaminte .

Ritmul este un principiu ce are o putere moderata , chiar si atunci cand se aplica liniei , suprafetei , formei sau combinatiilor dintre aceste elemente care se regasesc intr-un desen . Linia , prin diferite linii , poate contribui la crearea ritmului . Desi este necesara o anumita distanta intre linii si forme pentru ca aranjamentul sa "respecte" , ritmul va curge mult mai usor daca aceste suprafete sunt sufficient de mici pentru a putea purta privirea de la un effect la altul , generandu-se astfel un effect de directie si miscare . Suprafetele sau pauzele prea mari conduc insa la pierderea batailor ritmice . Cresterea sau descresterea intervalelor poate si utilizata pentru o injecta vitalitate sau liniste intr-un ritm , cat si pentru a conduce spre un punct culminant .

Formele pot oferi si ele efecte ritmice puternice , fie ca sunt colturoase sau abrupte , unduioase sau rigide etc . desenele , care deriva din aceste relatii ritmice , ofera o imansa varietate in revigorarea miscarii , pentru a conduce privirea in directia dorita de designer .

Ritmul poate fi un incredient active pentru multe principii mai complexe . El poate accentua un anumit punct , cu putere sau "in joaca" , sau poate contribui la realizarea echilibrului , manevrand atentia printr-un aranjament care sugereaza stabilitate . Miscarile ochiului , determinate de ritm , influenteaza apparent proportiile sau creeaza iluzii optice in ceea ce priveste lungimea , latimea sau marimea ; ritmul trebuie sa conduca , de asemenea , la armonizarea elementelor folosite si , in fine , el poate contribui puternic la asigurarea unitatii prin crearea continuitatii coerentei .

Din punct de vedere structural , cusaturile curgatoare , marginile usor serpuite , cutele sau faldurile curbe , drapate , creeaza ritmuri gratioase , iar liniile drepte , pliurile paralele etc.. , creeaza ritmuri mai sacadate . Elementele decorative , cum ar fi sirurile de panglici sau de alte pasmanterii , pot genera , de asemenea , un anumit ritm .

3.2 PROPORTIA

In ceeea ce priveste imbracamintea , in mod traditional , proportia se ocupa , in principal cu liniile de sectionare , formele sau ariile constituiente si , deoarece ariile contin contexture , culorile sau desenele ce apar in fiferite cantitati sau proportii ; in final , ea implica orice element . nu se pune problema daca proportia exista sau nu , deoarece ea este prezenta , oriunde , in mod sigur intrebarea la care trebuie gasite raspunsuri este : "Ce anume face ca proportiile sa fie placute sau neplacute ?" . acestea , cat si alte idei legate de frumusete sau uratenie sunt subiecte cu anumite preferinte culturale , insa cateva linii orientative s-au dovedit a fi acceptate de-a lungul multor decenii , civilizatii si culture ; chiar daca unele dintre aceste sugestii iau forma unor formule matematice , cele mai minunate aplicatii ale proportiei par sa aiba o usoara deviatie , o atingere magica care sfideaza analizele precise . Multiplicarile si divizarile extreme de exacte , jumatatile egale sau strictele formule matematice par sa produca relatii sterile , lipsite de imaginatie .

Esenta proportiilor placute este similara cu linia noasrta familiara de ghidare : o suficienta varietate pentru a trezi interesul , insa nu prea multa , pentru ca copleseste . Multi oameni considera ca divizarea in doua zone egale este mai putin interesanta , deoarece este simpla , usoara si nimic altceva : acelasi lucru este valabil si in cazul patratului , a formelor care au toate laturile egale sau a divizarii egale a suprafetei .

Proportia are efecte profunde asupra dimensiunilor aparente ale figurii situatiei . Prin modul in care designerul , manipuleaza fiecare noua relatie dintre suprafata si forma , stabilind o anumita silueta si divizand interiorul ei , el creeaza , de fapt , o noua proportie si un nou aranjament visual . Faprul ca proportiile aparente ale (figurii) siluetei umane , dezvaluie marea putere si provocare a proportiei : ca poate crea iluzia de frumusete si perfectiune acolo unde , de fapt , acestea ("idealul") nu exista .

3.3 ARMONIA

Armonia este o senzatie agreabila , o consistenta a dispozitiei , o combinatie placuta a unor lucruri diferite , dar care sunt utilizate in mod similar . Unele elemente si principii ofera un compromise incantator intre doua extreme , plictiseala si conflict , care par sa apartina una alteia si sa coopereze in jurul unei teme commune . Uneori armonia "curge" usor si previzibil , iar alteori ea pare sa izvorasca din surse surprinzatoare . Armonia este concordanta deplina intre elementele unui intreg si, potrivit traditiei, partile sau functiile acestuia (intregului) trebuie structurate organic si totodata distinct intr-un tot omogen, astfel incat sa produca un efect de ansamblu unitar si echilibrat ('unitate in varietate").

Armonia este unul dintre cele mai subiective principii deoarece, in diferite perioade de timp, chiar si in cadrul aceleiasi culturi, au existat diferite conceptii despre ceea ce este ea de fapt. Armonia presupune o deplina conlucrare intre toate cele trei aspecte ale designului (functional, structural si decorativ,), in caz contrar ea fiind distrusa.

Efectele fizice ale armoniei cer ca toate partile produsului sa fie corecte dimensionate si proportiile bine "combinate" astfel incat sa rezulte o imagine unitara, corespunzatoare figurii umane; extremele dimensiunilor fizice trebuie evitate, dupa cum trebuie evitata si monotonia unei egalitatii constante.

Din punct de vedere psihologic, armonia pare ca infloreste, ca izvoreste cu adevarat; ea manipuleaza celelalte principii si elemente ale disgnerului pentru a stabili tonul sau starea, pentru a furniza ideea centrala a infatisarii cuiva. Armonia coreleaza si integreaza, in mod placut, partile unui produs de imbracaminte, fiind unul dintre cele mai puternice si "gingase" principii sintetizatoare.

Cap. 4. Produse vestimentare

4.1. Propuneri de tinute vestimentare

Primavara aduce noi propuneri vestimentare din partea designerilor , iar unul dintre cele mai noi trenduri ale sezonului este reprezentat de varietatea cromatica a tinutelor . Vara acestui an se anunta hot , iar hainele din categoria 'street-wear' cu care o vom intampina sunt pe masura . Oranjul , violetul si albastrul electric sunt cateva dintre culorile-vedeta in 2008 .

Desi moda in 2008 este definita de sobrietate si distinctie , putem anticipa ca multi dintre noi nu vor renunta la stilul casual in favoarea vestimentatiei formale , asa ca ce ; mai bine e sa aducem un tribut confortului si sa propunem cateva tinute easy-to-wear - tocmai bune pentru cei care nu sunt inca obisnuiti cu stilul office . Luminozitatea , senzualitatea , masculinitatea , farmecul si stilul versatil sunt cuvinte-cheie care definesc colectiile marilor designeri etalate pe podiumurile internationale . Moda masculina s-a maturizat , dar stilul army ramane in tendinte , chiar daca a fost reinterpretat . Pantalonii voluminosi si camasile cambrate sunt doua dintre must-have-urile sezonului . Nuantele neutre sunt preferabile pentru a potoli explozia cromatica declansata in 2008 . Griul , albul , negrul si bejul raman in continuare la moda .

Temele si stilurile nu mai sunt stricte si distincte, piesele putand fi schimbate si combinate in cele mai diverse moduri cu cele noi, dar si cu altele deja existente in garderoba noastra, in functie de fantezia si personalitatea fiecaruia. Materialele si tesaturile la moda sunt de buna calitate, naturale sau cu aspect natural si se pot combina in mod armonios sau intr-un contrast voit indraznet: stofa cu piele sau tricot,dar si tricot cu dantela. Aceleasi indrazneli sunt valabile si la combinatiile de imprimeuri si culori, uneori neobisnuite fata de cele clasice.

Propun in aceasta lucrare cateva tinute vestimentare, pentru femei, respectand cerintele impuse de ritm, armonie si proportie(anexe). Descrierea acestor propuneri se regaseste in cadrul subcapitolului 4.2.

4.2. Interpretarea solutiilor

ANEXELE 1, 2, 3 - tinute vestimentare si accesorii adecvate pentru o tinuta de zi.

Se observa corelatia intre materialele utilizate si scopul pentru care au fost create produsele.

ANEXA NR. 4 - o tinuta vestimentara pentru ocazii speciale, ce confera o conotatie emotionala pura, de libertate, bucurie si veselie prin balanta de culori si echilibrul acestora. Elementele asociate si colorile folosite se armonizeaza perfect.

ANEXA NR. 5 - tinuta vestimentara adecvata pentru o silueta perfecta, culori armonizate, marcarea liniei taliei, elemente ornamentale adecvate liniei si stilului proiectat.

ANEXA NR. 6 - o tinuta ce sugereaza delicatete, feminitate. Ochiul este astfel invitat sa faca o analiza a elementelor ce sunt armonios imbinate cu o maiestrie care accentueaza efectul global. Forma decolteului, asocierea materialelor si cromatica sunt elemente ce imprima valoare tinutei.

ANEXA NR. 7 - ansmblu vestimentar prezentat in doua variante, cu piese de culori diferite, ce creaza un echilibru si o armonie. Linia simpla accentueaza valoarea materialelor folosite.

ANEXA NR. 8 - tipuri de tinute, ce determina o serie de restrictii privind proiectarea (destinatie, ocazia purtarii, stil, linie de conceptie). " Liniile "extreme" accentueaza siluetele "extreme".

ANEXA NR. 9 - un ansmblu vestimentar simplu, ce presupune punerea in valoare a materialelor folosite, a armoniei cromatice si respectiv a siluetei.

Concluzii

Practic, noua moda face posibila aparitia tuturor combinatiilor in functie de gusturi, preferinte si gen. Se pot adopta teme de actualitate corelate cu siluetele impuse, proportiile, lungimile, materialele, imprimeurile si culorile adecvate. In plus, e moderna suprapunerea armonioasa a pieselor de imbracaminte.

Astazi oferta vestimentara este atat de variata incat se gaseste cate ceva pentru toata lumea, indiferent de silueta, dimensiuni, proportii, inaltime sau colorit. Important este sa stim ce alegem, ce se potriveste fiecaruia dintre noi, pentru a ne pune in valoare personalitatea.

İdentificarea tipului de conformatie ne va ajuta sa intelegem ce croieli, tesaturi si imprimeuri ne avantajeaza. Numai asa vom sti ce sa subliniem si ce sa ascundem. Fiecare avem caracteristici (zone ale corpului) care trebuiesc accentuate mai mult decat altele. Inainte de a urma moda orbeste trebuie sa intelegem ce ni se potriveste, pentru a putea identifica din tendintele modei ce putem purta si ce nu. Scopul vestimentatiei potrivite este sa creeze iluzia unei siluete foarte bine proportionate, compensand prin iluzii optice.

Suprafata poate crea iluzii optice ce afecteaza inaltimea, greutatea si marimea, aceste efecte depind de modul in care suprafata este divizata si subdivizata, cu ajutorul liniilor, in forme si suprafete mai mici.

Modelele de imbracaminte trebuie proiectate si executate in asa fel incat sa scoata in evidenta partile frumoase ale corpului si sa mascheze eventualele defecte. Liniile corpului si cele ale imbracamintei trebuie sa fie in armonie, indiferent daca aceasta se naste din accentuarea unui efect sau din atenuarea lui.

Referitor la designul vestimentar, trebuie sa avem in vedere in primul rand, omul, in toata perfectiunea si imperfectiunea lui, cu intrega sa lume reala si imaginara, obiectiva si subiectiva. In al doilea rand, vom avea in vedere imbracamintea, cea care poate corecta sau distorsiona, dezvalui sau insela, infrumuseta sau urati, altfel spus cea creeaza imagine sau spectacol.

Bibliografie

1. NICOLAE VALENTIN VARTAN, Imaginea de sine, Ed. Polirom, 1999

2. ADRIANA NANU, Arta pe om, Ed. Masib, Sibiu

3. VIRGINIA MERTICARU, DANIELA GIURGIU, Materii prime

textile, Ed. Economica Preuniversitaria

4. ANTONELA CURTEZA, Design, Ed. Ankarom, Iasi, 1998

5. C. RADINSCHI, Desen artistic, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti,

1979

6. CAROL SPENSER, In armonie cu tine insati, Ed. Aquila, 1993

7. GHEORGHE CIONTEA, Utilajul si tehnologia meseriei, Ed. Didactica

si Pedagogica Bucuresti, 1991