ABORDARI PRIVIND BILANTUL CONTABIL

Abordari privind bilantul contabil

Abordarea bilantului contabil poate fi facuta in mai multe moduri, in functie de cele doua conceptii, procedand de o maniera similara celor mai sus prezentate referitor la conceptul de patrimoniu.

a) Abordarea patrimoniala - face posibila existenta unui echilibru valoric intre utilizari sau active patrimoniale si resurse sau pasive patrimoniale. Astfel, ecuatia economica a bilantului imbraca urmatoarele forme:

Utilizari = Resurse

Activ = Pasiv

Din punct de vedere juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala privita ca ansamblul drepturilor si angajamentelor pe care le are un titular de patrimoniu la un moment dat. Activul bilantier reflecta elementele patrimoniale ce apartin proprietarului sau drepturi patrimoniale, iar pasivul bilantier, ceea ce datoreaza tertilor sau angajamente patrimoniale.

1) Drepturile patrimoniale dau posibilitatea titularului de patrimoniu de a dispune liber de bunurile sale (drept de proprietate), precum si de a beneficia de anumite drepturi asupra tertilor (drepturi de creanta).

Drepturile patrimoniale confera titularilor posibilitatea de a utiliza un anumit bun, in scopul consumului, productiei sau fructificarii acestuia pentru obtinerea unui venit. O intreprindere poate detine drepturi de proprietate asupra unei varietati de bunuri: unele sunt bunuri materiale (imobilizari corporale, active circulante), dar pot imbraca si o forma nemateriala (imobilizari necorporale).

Drepturile de creanta sau drepturi asupra tertilor reprezinta forma de manifestare a angajamentelor convenite cu partenerii de afaceri (clientii), ale caror termene de plata, functie de natura prestatiilor, sunt ulterioare efectuarii acestora, precum si debitorii intreprinderii in calitatea lor de beneficiari ai unor imprumuturi, a caror rambursare este ulterioara si care antreneaza inevitabil un cost suplimentar ce imbraca forma dobanzii aferenta creditului contractat.

2) Angajamentele patrimoniale sunt reflectate in pasivul bilantului si imbraca forma obligatiilor sau datoriilor (financiare, comerciale, fiscale, sociale) pe care intreprinderea trebuie sa le ordoneze la o anumita data. Datoriile exprima valoarea resurselor straine folosite de intreprindere pe o perioada mai mare sau mai mica de timp rezultate din relatiile acesteia cu furnizorii, bancile, statul, asociatii, propriul personal.

b) Abordarea functionala - aceasta modalitate de abordare are in vedere finalitatea bilantului de a raspunde exigentelor unei analize dinamice, deoarece se bazeaza pe ipoteza continuitatii activitatii. Aceasta permite investigarea activitatii pe cicluri de operatiuni, luand in considerare rolul fiecaruia in functionarea intreprinderii. Modelul de bilant promovat de sistemul contabil romanesc, dupa 1 ianuarie 1994, prevede structurarea elementelor de activ dupa destinatia lor, iar a celor de pasiv dupa originea lor. Abordarea de tip functional presupune tratarea bilantului contabil prezentat de intreprindere, prin regruparea functiilor acesteia. Elementele de activ si de pasiv ale bilantului functional trebuie reclasificate dupa criteriul duratei (cu durata peste un an si, respectiv, cu durata sub un an), fapt ce permite trecerea de la bilantul functional la cel financiar. Sub aspect financiar, orice bilant se descompune in trei mari mase: fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) si trezoreria neta (TN). Relatia care degaja informatia privind echilibrul financiar al intreprinderii este urmatoarea:

TN = FR - NFR

Echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor pe termen scurt privind gestionarea stocurilor, relatiile de decontare cu clientii, furnizorii etc., cat si pe termen mediu si lung privind finantarea investitiilor din capitaluri permanente.

c) Abordarea bilantului potrivit conceptiei anglo - saxone si nord - americane considera bilantul ca documentul de sinteza care prezinta situatia financiara a firmei. Complementar rolului sau de a completa informatiile privind "compozitia beneficiului", bilantul contribuie la furnizarea bazei informationale privind evaluarea structurii capitalului, calculul ratei de randament si determinarea lichiditatii si flexibilitatii financiare a intreprinderii.

Metodele de prezentare si intocmire a bilantului variaza de la o tara la alta. Principalele elemente care diferentiaza prezentarea bilantului in diferite tari sunt: ordonarea activelor si pasivelor, si modul de inscriere a rezultatului in bilant.

O prima modalitate de prezentare consta in clasarea elementelor de activ in ordinea lichiditatii    crescatoare si a elementelor de pasiv in ordinea exigibilitatii crescatoare. Cea de-a doua modalitate de prezentare, utilizata predilect de tarile anglo-saxone, claseaza elementele de activ dupa lichiditatea descrescatoare, iar pe cele de pasiv dupa exigibilitatea descrescatoare, ceea ce evidentiaza faptul ca accentul este pus pe lichiditatile si exigibilitatile imediate. Caracteristic intreprinderilor nord-americane, bilantul poate fi prezentat fie in format orizontal (in cont), fie in format vertical (in lista).