CONTABILITATEA STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

CONTABILITATEA STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

l'rin stoc se intelege totalitatea bunurilor materiale existente la o intreprindere, utilizate pentru asigurarea continuitatii activitatii.

De cele mai multe ori principala sursa de venituri a societatilor comerciale in general si in special a celor cu amanuntul si cu ridicata o constituie vanzarea marfurilor.

Ulili/and etalonul monetar, valoric in marime absoluta, stocul bunurilor detinute pentru vanzare reprezinta unul din cele mai mari active ale societatilor comerciale. Costul bunurilor vandute reprezinta ponderea in totalul cheltuielilor, de cele mai multe ori mai mare decat suma celorlalte cheltuirii.

Dar stocurile nu sunt importante numai pentru intreprinderile cu activitate de comert. Ele, deseori, reprezinta un element important si pentru intreprinderile producatoare. Acestea detin, de regula, trei categorii de stocuri; materii prime si materiale pentru fabricarea produselor, semifabricatele si productia in curs de executie, adica acele produse partial finisate, si produsele finite disponibile pentru comercializare.

in general insa. in economie notiunea de ..stoc' are doua sfere de cuprindere si anume;

a) in sens larg stocul reprezinta cantitatea de active materiale si financiare existente la un moment dai inlr-o unitate patrimoniala si

b) in sens restrans, stocul reprezinta un ansamblu de materii prime, materiale destinate productiei, respectiv de semifabricate, produse finite, marfuri destinate etc. vanzarii.

Conform regleincniarilor stocurile sunt active:

a) delinule pentru a 11 vandute deslasurarii normale a activitatii:

h) in curs de productie, in vederea van/arii in aceleasi conditii ca mai sus: sau

c) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile, ce urmeaza a 11 folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

In literatura de specialitate stocurile sunt clasificate din mai multe puncte de vedere, notiunile cele mai importante cu care se poate opera sunt:

Stocul curent reprezinta stocul ce se constituie din anumite cantitati de materii prime, materiale, combustibil, obiecte de inventar si din alte mijloace circulante materiale necesare deslasurarii normale si continue a procesului de productie ,n intervalul de timp dintre doua aprov.zionari succesive.

Stocul curent este influentat de marimea consumului mediu /Unic si de marimea perioadei medii dintre livrarile consecutive.

Consumul mediu zilnic se determina pe baza datelor preva/ute in planurile de productie, in tisele tehnologice cu consumurile specillce pentru fiecare produs sau serviciu.

Durata medie dintre doua aprovizionari consecutive se determina pe baza evidentei operative a stocurilor - fisa de magazie - si a contractelor de aprovizionare incheiate utilizandu-se urmatoarea formula:

D = durata de timp dintre aprovizionari:

C cantitatile intrate sau cele contractate.

Stocul curent atinge un nivel maxim in momentul aprovizionarii cu materii prime, materiale, obiecte de inventar, combustibil etc.. adica in momentul incarcarii in gestiune si descreste pe masura ce acestea trec in consum pana in momentul cand se reia ciclul de aprovizionare. Este evident ca atat timp cat intervalele dintre doua aprovizionari sunt mai scurte si stocurile vor fi mai mici si pe cale de consecinta viteza de rotatie a.mijloacelor circulante va 11 marita.

O conditie prealabila pentru realizarea finala a marfurilor este aducerea lor.de la producatori cat mai aproape de locul de achizitionare in vederea consumului si utilizarii lor finale. De regula, in acest proces intervin unul sau mai multi intermediari in functie de natura marfurilor si de organizarea miscarii marfurilor.

Se stie ca una dintre etapele de realizare a bunurilor m circuitul lor de la producator la consumator este stocarea, deoarece o desfacere corecta nu poate fi organizata pe principii eficiente tara stocare.

Stocul curent se determina dupa formula:

unde:

D - durata medie dintre aprovizionari;

S_t. = stocul curent;

O, - consumul anual de materie prima, materiale auxiliare etc. normat, necesar pentru indeplinirea planului;

T_ni - intervalul mediu dintre doua aprovizionari consecutive, calculat pe baza termenelor certe calendaristice prevazute in contracte sau pe baza intervalului mediu dintre aprovizionarile efective:

q, - consumul mediu zilnic rezultat din impartirea consumului din anul curent la 360 de zile.

Pentru a caracteriza calitativ stocurile in general este utilizat un sistem de indicatori bazati pe inregistrarea stocurilor la sfarsitul unei perioade de gestiune, precum si stocurile consemnate in diverse momente ale perioadei, cu prilejul inventarierii.

Nivelul absolut al stocului este evidentiat fie in expresie naturala, cu ajutorul etalonului fizic, fie in expresie valorica, cu ajutorul etalonului valoric.

Stocul in marime fizica este urmarit in cadrul fiecarei entitati patrimoniale pe baza documentelor justificative sau a celor de evidenta operativa, cum sunt, de exemplu, fisa de magazie, note de intrari - receptie, bonuri de consum, proces-verbal de constatare a pierderii/deteriorarii etc.

Cunoasterea marimii stocului in expresie cantitativa este necesara pentru calcularea spatiilor de depozitare -pastrare si pentru dimensionarea ofertei spre consuni la fiecare sortiment de materiale, materii prime, marfuri etc.

Cunoasterea marimii stocului in expresie valorica permite analiza acestei imobilizari de fonduri si luarea celor mai corespunzatoare decizii referitoare la activitatea desfasurata.

Stocul final se calculeaza la sfarsitul unei perioade de gestiune, deoarece in cursul perioadei stocurile suiera modificari in sensul cresterii sau micsorarii datorita efectuarii operatiunilor de aprovizionare, desfacere, consum sau pierderilor voluntare si involuntare legate de circuitul normal de exploatare al unitatii - perisabilitati, degradari fizice, delapidari, sustrageri etc.

Stocul final se calculeaza dupa formula:

S, = S, + IN -IE-p

unde:

S, ~ sioc final:

.S¹, = stoc initial;

M¹' =. intrari; IE ~ iesiri; p - pierderi.

Stocul mediu caracterizeaza sintetic situatia stocurilor si poate fi calculat fie in expresie fizica, fie in expresie

valorica. Stocul mediu S se calculeaza astfel:

- in situatia cand se cunosc doar stocul initial (.V ) si

stocul final (S_f) al perioadei de gestiune cercetate se face media aritmetica simpla a acestor stocuri:

S,. +S, (cantitativ) nr.de uniiati fizice

r- utilizand datele din contabilitatea analitica se preiau stocurile existente Ia intervale regulate de timp. de exemplu la inceputul lunii sau al trimestrului, si astfel se poate obtine aflarea stocului scriptic sub forma unei medii cronologice simple i| nivelelor extrase din evidenta;

-. stocurile de inventar urmarite dc-a lungul unei perioade de gestiune au ca rezultai obtinerea stocului mediu faptic sub forma unei medii cronologice* ponderate a rezultatelor inventarierii efectuate in perioada respectiva.

Rata stocului se determina ca raport procentual intre marimea stocului existent intr-un moment al perioadei analizate si livrarile en gros sau cu amanuntul inregistrate in acea perioada, dupa relatia:

g

Rata stocului % = - x 100 D

unde:

.S' - marimea stocului existent;

D - perioada de timp.

Stocul exprimat in zile rulaj exprima, de asemenea, marimea relativa a stocului si se calculeaza distinct pentru comertul cu ridicata (en gros).

Stocul exprimat in zile - desfacere se calculeaza pentru unitatile de desfacere cu amanuntul (en detail) astfel:

Stoc in zile rulaj = S : -

Stoc in zile desfacere = S :

in care:

S - reprezinta stocul existent Ia un moment dat;

R - rulajul total al lunii, trimestrului sau anului de gestiune:

D - desfacerea sau vanzarea cu amanuntul;

Z - numarul de zile al perioadei respective.

Prin calculul acestui indicator se face o estimare a numarului de zile in care desfacerea este asigurata lira a face vreo reaprovizionare a unitatii analizate.

Viteza de rotatie a mijloacelor circulante este un indicator calitativ calculat pe total sau pe elemente structurale ale activelor circulante care caracterizeaza gradul de eficienta al utilizarii lor.

Acest indicator reflecta toate modificarile produse in activitatea economica si financiara a intreprinderii, exprimand timpul in care acestea trec continuu si succesiv - (de cate ori) - prin stadiile de aprovizionare productie desfacere.

Cresterea vitezei de circulatie a stocurilor reprezinta o cale sigura de sporire a eficientei economice a intreprinderilor, in general, si a celor comerciale, in special, avand o importanta deosebita atat ca mijloc de analiza a utilizarii cu eficienta a activelor respective cat si un instrument de determinare a necesarului de astfel de active. .

Viteza de circulatie a stocului se calculeaza astfel:

unde:

V_r - viteza de rotatie;

S - stocul mediu al perioadei de gestiune;

D ~ desfacerea medie zilnica;

Z - numarul de zile al perioadei respective.

Cresterea vitezei de circulatie a stocurilor reprezinta efectul conjugat al mai multor factori cum sunt:

organizarea relatiilor cu furnizorii si cu prestatorii de servicii in transport astfel incat aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibili sa se efectueze la timp;

cresterea operativitatii;

adaptarea la conditiile de piata si selectarea

furnizorilor;

- inlaturarea sub si supradimensionarii stocurilor de materii prime si materiale, optimizarea stocurilor etc.

Potrivit reglementarilor contabile simplificate stocurile sunt active circulante:

a) detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

b) in curs de productie in vederea vanzarii in aceleasi conditii;

c) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Stocurile cuprind:

marfurile, respectiv bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii; materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata;

materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje sau alte materiale consumabile) care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit; produsele, respectiv:

. semifabricatele, prin care se inteleg produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de fabricatie) si care trec in continuare in procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor;

. produsele finite, adica produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul unitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

. rebuturile, materialele recuperabile sau deseurile; animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji si altele), crescute si folosite pentru reproductie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum si animalele pentru productie - lana, lapte si blana; ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte;productia in curs de executie, care reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor ji receptiei tehnice sau necompletate in intregime. in cadrul productiei in curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate. in cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti, care se inregistreaza distinct in contabilitate pe categorii de stocuri,

in aplicarea acestor prevederi este necesar sa se asigure:

a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate in unitate si inregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, in custodie sau in consignatie se receptioneaza si se inregistreaza distinct ca intrari in gestiune. In contabilitate, valoarea acestor bunuri se inregistreaza in conturi in afara bilantului;

b) in situatia unor decalaje intre aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a ti in mod cert in proprietatea unitatii, se procedeaza astfel:

bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune atat la locul de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor insotitoare; bunurile sosite si nerecepjionate se inregistreaza distinct in contabilitate ca intrare in gestiune;

c) in cazul unor decalaje intre vanzarea si livrarea bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

bunurile vandute si nelivrate se inregistreaza distinct in gestiune, iar in contabilitate, in conturi in afara bilantului; bunurile livrate, dar nefacturate, se inregistreaza ca iesiri din gestiune atat la locurile de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune potrivit legii;

d) bunurile aprovizionate sau vandute cu clauze privind dreptul de proprietate se inregistreaza la intrari si, respectiv, la iesiri, atat in gestiune, cat si in contabilitate, potrivit contractelor incheiate.

1.1. Evaluarea stocurilor

Stocurile cuprind toate bunurile existente in patrimoniu care au ca destinatie vanzarea in cursul normal ai activitatii inclusiv bunurile aflate in tranzit, precum si bunurile destinate consumului productiv sau neproductiv.

Pentni ca se considera ca in mod firesc aceste bunuri vor fi transformate in mijloace banesti intr-o perioada de un an ele vor fi incadrate in categoria mijloacelor circulante.

Evaluarea unui activ se face luand in considerare faptul ca va genera beneficii viitoare pentru intreprinderea care il detine. Aceste beneficii viitoare vor reprezenta baza pentru definirea unui activ.

De regula, valoarea prezenta a acestor beneficii viitoare o reprezinta pretul de cumparare al acelui activ.

Evaluarea stocurilor reprezinta una dintre cele mai interesante si in acelasi timp controversata problema a contabilitatii. Valoarea atribuita marfurilor vandute sau materialelor consumate are o evidenta influenta asupra rezultatelor intreprinderii. Pe cale de consecinta, costul stocurilor are si o influenta semnificativa asupra obligatiilor fiscale ale intreprinderii, a impozitului pe profit.

Potrivit reglementarilor contabile simplificate bunurile si deci inclusiv stocurile, se evalueaza in functie de sursa de provenienta astfel:

a) stocurile aduse ca aport in natura la capitalul social la constituirea sau fuziunea societatilor comerciale se evalueaza la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii, de regula, determinata printr-un raport de expertiza tehnica;

b) stocurile dobandite cu titlu gratuit la valoarea justa.

Prin valoare justa, dupa cum am mai aratat, se intelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv.

c) stocurile procurate cu titlu oneros (contra plata) sunt evaluate la costul de achizitie;

d) stocurile produse in unitate, la cost de productie efectiv.

in evaluarea stocurilor cele mai des utilizate metode se bazeaza pe cost.

Costul reprezinta baza primara de evidenta a stocurilor, care este definit ca fiind pretul platit pentru obtinerea unui activ.

Potrivit acestei definitii, costul stocurilor cuprinde urmatoarele elemente:

a) pretul, din factura din care se scad diferitele discounturi (reduceri) acordate de furnizor;

b) cheltuielile de transport - aprovizionare inclusiv costul asigurarii;

c) taxele si tarifele aplicabile.

Potrivit reglementarilor contabile simplificate costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc.

Se cunoaste ca stabilitatea pretului pentru cele mai multe categorii de stocuri pe parcursul unei perioade de gestiune, mai ales intr-un an este practic imposibila.

De cele mai multe ori preturile de achizitie pentru diverse categorii de stocuri difera. Ele difera pentru ca suni procurate din surse diferite si pentru ca in momentul vanzarii lor este greu de identificat care anume bun a fost vandut in conditiile in care au fost aprovizionate loturi identice dar la preturi diferite.

Regula evaluarii stocurilor, determinarii costului stocurilor vandute sau consumate se bazeaza pe ipoteza ca in realitate ordinea de vanzare estimata ar putea sa nu fie aceeasi cu ordinea reala.

Metode de evaluare a stocurilor la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum

Materiile prime si materialele consumabile care sunt reinnoite in mod constant si a caror valoare globala este de importanta secundara pentru persoana juridica pot fi trecute in activ la o cantitate si o valoare nemodificata, atunci cand acestea nu se modifica semnificativ.

Costul stocurilor, care nu sunt de obicei fungibiie si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte, trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.

Bunurile fungibiie sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge in mod substantial unele de altele.

Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabii este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita in cazurile in care stocurile cuprind un numar mare de elemente, care suYit de regula fungibiie.

La iesirea din gestiune a stocurilor si altor active fungibiie, acestea se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia dintre metodele mentionate mai jos:

a) metoda primul intrat - primul iesit - FIFO;

b) metoda costului mediu ponderat - CMP;

c) metoda ultimul intrat - primul iesit - LIFO.

Potrivit metodei "primul intrat - primul iesit' (FIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile ieste din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului urmator, in ordine cronologica.

Metoda "costului mediu ponderat' (CMP) presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate Fi calculata periodic sau dupa fiecare receptie.

Potrivit metodei "ultimul intrat - primul iesit' (L1FO). bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului anterior, in ordine cronologica.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor si a activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul. Daca, in situatii exceptionale, administratorii decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, in notele explicative trebuie sa se prezinte urmatoarele informatii:

- motivul schimbarii metodei; si

- efectele sale asupra rezultatului.

O persoana juridica trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificata.

Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfarsitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie.

Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

In conditiile folosirii inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.

in functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie, sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.

Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei, in acest caz, iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea ce se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor. in acest scop, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin constituirea unui provizion pentru depreciere.

Profesionistii contabili utilizeaza pentru determinarea costului stocurilor vandute sau date iri consuni mai multe metode de evaluare cum sunt:

metoda identificarii specifice;

metoda costului mediu ponderat;

metoda primului intrat - primului iesit;

metoda ultimului intrat - primului iesit;

metoda costului standard;

metoda pretului de vanzare cu amanuntul.

Metoda identificarii specifice

Este una dintre metodele cele mai sigure de determinare a costului stocurilor vandute sau consumate. Este utilizata in situatia in care unitatile din stocul final pot fi identificate ca provenind din anumite cumparari. De exemplu, consideram urmatoarea situatie:

Metoda costului mediu ponderat

1. Metoda costului mediu ponderat (CMP) este utilizata in cadrul intrarilor de stocuri din acelasi sortiment cu preturi variate si consta in calculul si determinarea costului unitar dupa doua variante.

a) C.U.M.P. (Costul unitar mediu ponderat) este determinat dupa fiecare intrare, in cursul lunii si inregistrarea iesirilor la acest pret stabilit ulterior (sau metoda pe loturi);

b) C.U.M.P. (Costul unitar mediu ponderat) determinat

lunar la sfarsitul perioadei de gestiune (luna) si inregistrarea tuturor iesirilor la acest cost (sau metoda globala).

Diferenta intre cele doua costuri consta in faptul ca pe parcursul perioadelor de gestiune stocurile iesite nu sunt evaluate ci doar urmarite in miscarea lor din punct de vedere cantitativ, evaluarea facandu-se numai la sfarsitul lunii.

Conform acestei metode se presupune ca determinarea costului stocului are la baza costul mediu al bunurilor disponibile pentru vanzare pe parcursul exercitiului.

Costul mediu ponderat se determina prin impartirea costului total al bunurilor disponibile pentru vanzare la numarul total de unitati disponibile pentru vanzare. In acest mod se obtine un cost mediu ponderat pe unitate care se atribuie unitatilor din stocul final.

Dar inainte de a prezenta formulele de calcul dupa care se determina costul unitar mediu ponderat vom incerca sa definim pe scurt notiunile utilizate, medie si medie ponderata.

Media statistica exprima un demers logic, concretizeaza realitatea, exprima tipicul, esentialul, eliminand elementele aleatoare. Ca exemplu de medii statistice se pot enumera:

- castigul mediu pe salariat;

- consumul mediu de alimente;

- profitul mediu;

- durata medie a zilei de lucru;

- durata medie a vietii.

Media aritmetica este cea mai raspandita medie statistica, si poate definita astfel:

Media aritmetica a unei variabile statistice este egala cu suma valorilor acestor variabile impartita ta numarul unitatilor luate in calcul.

Simboluri;

XpX-j.Xj,,*,, - nivelul caracteristicilor cuprinse in

calcul;

;7,,,rt,- numarul unitatilor statistice; <5, - frecventa unitatilor statistice;

x - media aritmetica;

x - caracteristica in varietatea ei.

Media aritmetica simpla:

Alte metode de determinare a costului stocurilor. Metoda costului standard presupune stabilirea unuipret unic de inregistrare a iesirilor, ce de regula

corespunde sursei principale de aprovizionare.

Diferenta intre, pretul real si cel standard se

inregistreaza in contabilitate intr-un cont separat.

Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a marfurilor

la preturi standard, adica la .preturile medii ale bunurilor

respective, denumite preturi de inregistrare se poate face

numai cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de pret

fata de costul de achizitie sau de productie dupa caz.

Diferentele de pret astfel stabilite, la intrarea bunurilor respective in patrimoniu, se inregistreaza proportional, atat asupra valorii bunurilor iesite cat si asupra stocurilor.

Preturile standard utilizate pentru inregistrarea in contabilitate a stocurilor inclusiv a marfurilor trebuie sa fie actualizate, de regula, cel putin o data pe an, in functie de evolutia preturilor si de alti factori. Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite se face cu ajutorul coeficientului de repartizare a carei formula de calcul am prezentat-o mai sus.

. Metoda pretului cu amanuntul este utilizata dupa cum sugereaza si denumirea in activitatea comerciala cu amanuntul, pentru evaluarea costului stocului de articole numeroase si cu miscare rapida care au marje similare si pentru care nu este benefic sa se utilizeze o alta formula de determinare a costului.

Totodata putem preciza ca exista doua argumente principale care justifica utilizarea acestei metode, in primul rand, chiar daca legislatia noastra nu o cere in mod explicit conducerile societatilor comerciale pot cere intocmirea unor situatii financiare lunare si cunoscand ca inventarul fizic este costisitor si necesita un volum de munca deosebit pentru determinarea costului stocului este utilizata metoda pretului cu amanuntul.

in al doilea rand deoarece iutr-o gestiune de marfuri la pret cu amanuntul, articolele si produsele au coduri si etichete pentru preturi diferite, s-a instituit practica inventarierii fizice, a stocului pe baza acestor indicatori-coduri si etichete - astfel incat sa se reduca valoarea totala a stocului la costul acestuia prin utilizarea metodei pretului cu amanuntul.

Termenul de pret cu amanuntul implica pretul de vanzare pe piata al articolelor aflate in stoc.

in situatia in care pentru estimarea stocului final este utilizata metoda pretului cu amanuntul contabilitatea si evidentele trebuie sa reflecte stocul initial atat la cost cat si la pret cu amanuntul. Iesirile nete evaluate la pret de vanzare cu amanuntul reflecta soldul contului de venituri din vanzarea marfurilor mai putin valoarea marfurilor restituite si a rabaturilor comerciale acordate.

. Metoda ultimului intrat - primului iesit (LIFO; last in - first out) potrivit careia costul unitar de achizitie al ultimei cantitati intrate in patrimoniu si in gestiune se atribuie primelor cantitati iesite. Dupa epuizarea ultimului lot se utilizeaza preturile lotului achizitionat inaintea acestuia si tot asa in ordinea inversa intrarilor. Aceasta metoda se bazeaza pe ipoteza potrivit careia costurile ultimelor cantitati cumparate ar trebui sa fie atribuite asupra primelor cantitati utilizate sau vandute, iar costul stocului final reflecta stocurile cumparate anterior.

Acesl procedeu evalueaza marfa iesita la pretui cel mai mare si o pastreaza in stoc la pretul cel mai vechi.

Ca dezavantaj al metodei se poate mentiona faptul ca in perioadele de inflatie are loc micsorarea profitului real al societatii si pe cale de consecinta a impozitului pe profit prin majorarea cheltuielilor cu marfa.

in practica exista o argumentatie solida de sustinere a acestei metode plecand de la ideea ca pentru 'asigurarea continuitatii activitatii este necesara o anumita marime a stocului pentru o anumita perioada de timp.

Sustinatorii metodei LIFO aduc argumentul ca cea mai corecta determinare a venitului net se obtine in cazul in care costurile curente ale marfurilor sunt corelate cu preturile curente de vanzare indiferent de faptul ca sunt vandute cantitati mai recent sau mai din urma intrate.

Metoda este utilizata si pentru faptul ca in situatia in care se inregistreaza o reducere sau o crestere a preturilor ea va contribui la stabilirea costului bunurilor vandute cat mai aproape de nivelul pretului la momentul vanzarii.

Aceasta metoda odata utilizata va duce la o valoare mai mica a veniturilor in perioadele inflationiste si la o valoare mai mare a venitului net in perioadele de deflatie, in comparatie cu celelalte metode de evaluare a stocurilor.

. Metoda primului intrat ~ primului iesit (l^;ll''O; First in - First out) potrivit careia costul de achizitie al primei cantitati de bunuri intrate in patrimoniu si in gestiune se atribuie primelor cantitati iesite. Dupa epuizarea primului lot se utilizeaza preturile

lotului urmator achizitionat si tot asa in ordinea intrarilor.

Acest procedeu evalueaza bunurile iesite la pretul cel mai vechi si le pastreaza in stoc la pretul cel mai mare.

Aceasta metoda odata utilizata va duce la o valoare mai mare a veniturilor in perioadele inflationiste si la o valoare mai mica a venitului net iti perioadele de deflatie in comparatie cu celelalte metode de evaluare a stocurilor.

Metode de organizare a contabilitatii stocurilor

Reglementarile contabile simplificate statueaza in ceea ce priveste organizarea contabilitatii stocurilor ca aceasta se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea metodei inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Utilizarea metodei inventarului permanent presupune inregistrarea contabila a tuturor operatiunilor de intrare si de iesire ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat calitativ cat si valoric.

Utilizarea metodei _ inventarului intermitent presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii faptice a stocurilor la sfarsitul perioadei. In aceasta situatie iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Valoare iesiri = Stoc initial -f Valoare intrari - Stoc final

Ca organizare contabila metoda inventarului intermitent consta in inregistrarea soldului initial al conturilor de stocuri la inceputul lunii in debitul conturilor de cheltuieli de exploatare privind stocurile. De asemenea, si toate intrarile din cursul lunii se inregistreaza in cheltuielile de exploatare, urmand ca la sfarsitul lunii sa se incarce conturile de stocuri prin debitare cu valoarea stocului faptic.

Contabilitatea stocurilor in cazul utilizarii inventarului permanent se poate organiza dupa una din urmatoarele metode in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii de evidenta si informare ale unitatii patrimoniale:

a) metoda operativ contabila (per solduri);

b) metoda cantitativ valorica (pe fise de cont analitic);

c) metoda global valorica.

. Metode de organizare a contabilitatii stocurilor*

Contabilitatea valorilor materiale conduce cantitativ si valoric sau numai valoric prin utilizarea metodei inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Metoda inventarului permanent consta in inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiilor de intrare si iesire, fapt ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor atat cantitativ cat si valoric. Diferentele in plus sau in minus se descopera odata cu sondajele efectuate sau cu inventarierile periodice ocazie cu care se corecteaza stocul si respectiv soldul contului de stocrri.

in cazul utilizarii acestei metode, contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din urmatoarele metode in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii de evidenta si informare ale intreprinderii.

a) metoda operativ contabila (per solduri) care consta in tinerea la locul de depozitare a evidentei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar in contabilitate a evidentei valorice desfasurate pe gestiuni, iar in cadrul gestiunilor pe grupe sau

subgrupe de bunuri, dupa caz.

Controlul exactitatii si concordantei inregistrarilor, evidenta depozitelor cu cele din contabilitatea intreprinderii se asigura lunar prin evaluarea stocurilor transcrise din fisele de magazie (de stoc) document de evidenta tehnico-operativa in registrul stocurilor.

In metoda operativ-contabila (pe solduri) se folosesc formulare tipizate comune:

- Fisa de magazie (cod 14-3-8 si 14-3-8/a, dupa caz);

- Fisa de cont pentru operatii diverse (cod 14-6-22);

- Borderou de predare a documentelor (cod 14-3-7);

- Registrul stocurilor (cod 14-3-11);

Fisele de magazie servesc pentru evidenta cantitativa, pe feluri de stocuri, la locul de depozitare, iar in contabilitate, pentru controlul operatiilor inregistrate de gestionar sau persoana desemnata, pentru preluarea in registrul stocurilor a cantitatilor aflate in stoc, precum si pentru calculul valorii bunurilor existente in stoc la sfarsitul lunii, in scopul confruntarii cu datele din contabilitatea sintetica.

La gestiune, fisele de magazie se tin in ordinea in care sunt inscrise materialele in registrul stocurilor, in aceste fise, cantitatile se inregistreaza zilnic de gestionar sau persoana desemnata, pe baza documentelor de intrare (factura, aviz de insotire a marfii, nota de receptie si constatare de diferente etc.) si a documentelor de iesire (bon de consum - individual si colectiv, fisa limita - individuala si colectiva, aviz de insotire a marfii, factura etc.) pozitie cu pozitie.

Documentele de intrare si iesire a materialelor vor fi puse la dispozitia persoanei din compartimentul financiar-contabil desemnata pentru evidenta materialelor, care raspunde de verificarea documentelor si controlul operatiilor efectuate in fisele de magazie.

Preluarea documentelor de catre persoana desemnata se face dupa ce se verifica: emiterea si completarea corecta a documentelor de intrare si de iesire a valorilor materiale, inregistrarea corecta a acestora in fisele de magazie si stabilirea exacta a stocului scriptic in aceste fise. Erorile constatate in evidenta gestiunilor se corecteaza in prezenta persoanei care raspunde de inregistrarile efectuate in fisele de magazie, iar abaterile de la regulile de intocmire si utilizare a

documentelor se aduc la cunostinta conducatorului compartimentului financiar-contabil sau a persoanei desemnate sa conduca contabilitatea, dupa caz, pentru stabilirea masurilor ce se impun.

Semnatura persoanei desemnate pentru evidenta stocurilor in fisele de magazie constituie dovada verificarii inregistrarilor efectuate si preluarii documentelor de intrare si de iesire a materialelor.

Preluarea documentelor privind miscarea stocurilor se face pe baza Borderoului de predare a documentelor (cod 14-

in contabilitate, documentele privind miscarea stocurilor se grupeaza pe gestiuni, surse de aprovizionare (de la furnizori, din preluare de la terti, consum intern etc.) si, in cadrul acestora, pe conturi de materiale si gestiuni, iar in cadrul gestiunilor pe grape sau subgrupe de materiale, dupa caz.

Intrarile sau iesirile de bunuri de natura stocurilor se inregistreaza in contabilitatea sintetica si analitica, fie direct pe baza acestor documente, fie cu ajutorul unor situatii intocmite zilnic sau la alte perioade stabilite de unitate prin centralizarea datelor din documentele respective.

Verificarea inregistrarilor efectuate in conturile de stocuri si fisele de magazie se face cu ajutorul Registrului stocurilor in acest scop, in registrul stocurilor, la sfarsitul fiecarei luni, se inscriu pe feluri de stocuri, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual' subgrupe, stocurile cantitative din fisele de magazie, se calculeaza valoarea cantitatilor aflate in stoc pe baza preturilor de inregistrare si se totalizeaza valoarea acestora pe pagini ale registrului stocurilor, pe subgrupe de materiale, grupe de stocuri, conturi si magazii (depozite).

In masura in care nu se constata diferente intre valoarea cantitatilor in stoc din fisele de magazie si soldurile conturilor

de materiale din contabilitate, registrul stocurilor se poate intocmi trimestrial.

In cazul in care se constata ca exista frecvente diferente intre soldurile conturilor de stocuri din registrul stocurilor si cele din contabilitate, provenind din inregistrarea operatiilor, evaluarea cantitatilor de stocuri din documentele de intrare si de iesire, prelucrarea acestora etc., diferentele respective pot fi localizate printr-o noua centralizare a intrarilor si iesirilor valorice de materiale, pe grupe sau feluri de materiale si confruntarea totalurilor obtinute cu datele din registrul stocurilor.

Pentru produse finite si produse reziduale, metoda operativ-contabila (pe solduri) se aplica in acelasi mod ca si pentru stocurile de materii prime si materiale consumabile, in acest caz, evidenta cantitativa pe feluri de produse se tine la magazie (depozit) cu ajutorul fiselor de magazie, iar evidenta valorica se tine in contabilitate cu ajutorul contului sintetic de produse finite, desfasurat in analitic pe gestiuni, in care inregistrarile se fac pe baza datelor obtinute prin centralizarea zilnica a documentelor de miscare a produselor respective.

Verificarea inregistrarilor ia sfarsitul lunii se face, de asemenea, cu ajutorul registrului stocurilor in care se stabilesc soldurile pe feluri de produse finite si pe total cont prin transcrierea cantitatilor in stoc din fisele de magazie si evaluarea acestora pe baza preturilor de inregistrare.

b) metoda cantitativ valorica (pe fise de cont analitic) care consta in tinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar in contabilitate a evidentei cantitativ-valorice. Contabilitatea stocurilor se desfasoara pe gestiuni iar in cadrul acestora pe categorii de bunuri. Verificarea exactitatii si concordantei inregistrarilor efectuate in evidenta de la locul de depozitare cu cele din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitatile din fisele de depozit (stoc) cu cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.

in metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic) se folosesc urmatoarele formulare tipizate comune:

- Fisa de magazie (cod 14-3-8 si 14-3-871, dupa caz);

- Fisa de cont analitic pentru valori materiale (cod 14-

- Fisa de cont pentru operatii diverse (cod 14-6-22);

- Borderou de predare a documentelor (cod 14-3-7);

- Balanta analitica a valorilor materiale (cod 14-6-

30/c).

Evidenta cantitativa a materialelor se tine la gestiune cu ajutorul fiselor de magazie care se aranjeaza in ordinea fiselor de cont analitic din contabilitate, in fisele de magazie, inregistrarile se fac zilnic de gestionar sau persoana desemnata, pe baza documente'.or de intrare si de iesire a materialelor. Dupa inregistrare, documentele respective se predau la contabilitate pe baza de borderou, in contabilitate, documentele primite se inregistreaza in fisele de cont analitic pentru valori materiale si se stabilesc stocurile si soldurile, dupa ce in prealabil s-a verificat modul de emitere si completare a documentelor privind miscarea materialelor. De asemenea, pe baza acelorasi documente se intocmesc situatiile centralizatoare privind intrarile si iesirile de materiale pentru inregistrare in contabilitatea sintetica. '

Controlul inregistrarilor din conturile sintetice si cele analitice ale stocurilor se asigura lunar, cu ajutorul balantei de verificare, intocmita separat pentru fiecare cont de stoc.

in vederea intocmirii balantei de verificare este necesar ca, lunar, sa se efectueze controlul asupra concordantei stocurilor scriptice din fisele de magazie cu cele din fisele de cont analitic pentru valori materiale.

baza Procesului-verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale (cod 14-2-3/Aa).

2. Metoda inventarului intermitent se utilizeaza in cazul unitatilor mici sau mijlocii si consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei, in cursul perioadelor de gestiune miscarile de stoc (intrari - iesiri) nu se inregistreaza prin conturile de stoc ci prin conturile de cheltuieli. La sfarsitul perioadei de gestiune, pe baza inventarului faptic se compara si se regularizeaza stocul de inventar cu cel scriptic (contabil) care se poate face in doua moduri:

al) cand valoarea stocului de inventar e mai mare decat valoarea stocului contabil, deci variatia de stoc inregistreaza diferente in plus faptic, se efectueaza inregistrarea:

Metoda cantitativ-valorica pentru evidenta analitica a produselor finite si produselor reziduale se aplica in acelasi mod ca si pentru celelalte stocuri, cu urmatoarele particularitati:

- atat intrarile, cat si iesirile valorice pol fi inregistrate in fisele de cont analitic pentru stocuri numai lunar, prin inmultirea cantitatilor totale de produse finite si produse reziduale cu preturile unitare respective, fara a mai fi necesara evaluarea cantitatilor de produse in documente;

- pentru controlul inregistrarilor din contabilitatea sintetica si cea analitica a produselor finite, in locul balantei de verificare se poate folosi registrul stocurilor.

c) metoda global-valorica consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelul gestiunii cat si in evidenta contabila.

Verificarea concordantei inregistrarilor din evidenta gestiunii cu cea din contabilitate se face periodic. Metoda global-valorica se utilizeaza in principal pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul si, de asemenea, pentru unitatile care nu sunt dotate cu tehnica de calcul corespunzatoare.

Metoda global-valorica se aplica pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul tipizat comun Fisa de cont pentru operatii diverse (cod 14-6-22) si formularul tipizat specific comertului cu amanuntul Raport de gestiune (cod 11-4-8).

Potrivit, acestei metode, contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor se tine global-valoric, atat la gestiune, cat si in contabilitate, iar controlul concordantei inregistrarilor din evidenta gestiunii si din contabilitate se

efectueaza numai valoric la perioade stabilite de unitate (decadal, chenzinal sau lunar).

Raportul de gestiune se completeaza pe baza documentelor de intrare si de iesire a marfurilor si ambalajelor si de depunere a numerarului de vanzare, iar in fisele valorice (tinute pe gestiuni in cadrul conturilor de marfuri si ambalaje din contabilitate), inregistrarile se fac pe baza acelorasi

documente.

Soldurile valorice ale marfurilor si ambalajelor aflate in gestiune se verifica pe baza raportului de gestiune predat la contabilitate, precum si cu ocazia inventarierii.

Metoda global-valorica se foloseste, de asemenea, pentru evidenta rechizitelor de birou, imprimantelor, materialelor destinate ambalarii si pentru evidenta cartilor tehnice, in acest caz, evidenta cantitativa se tine pe feluri de rechizite, imprimate, materiale pentru ambalare si carti tehnice, la locurile de gestionare, cu ajutorul Fiselor de magazie (cod 14-3-8), care se completeaza de gestionar sau

persoana desemnata.

Evidenta valorica a miscarilor se tine in contabilitate, pe gestiuni, in cadrul contului de materiale consumabile, cu ajutorul Fiselor de cont pentru operatii diverse (cod 14-6-22). inregistrarile in fisele de magazie se fac pe baza documentelor de intrare si de iesire a materialelor consumabile respective si se preiau de catre contabilitatea stocurilor, in prealabil facandu-se verificarea inregistrarilor din fisele de magazie. Prin centralizarea datelor din documentele respective se asigura inregistrarea acestora, atat in fisele valorice pe gestiuni, cat si in conturile sintetice de conturi.

Pentru obiecte de inventar si echipament de protectie se tine numai evidenta cantitativa la magaziile (depozitele) din sectii, pe feluri de obiecte, cu ajutorul Fiselor de magazie (cod 14-3-10) si pe persoane responsabile, la darea in folosinta a obiectelor, pe baza de fisa, marca sau cu ajutorul formularului

Fisa de evidenta a obiectelor de inventar in folosinta .

in contabilitate, evidenta valorica se tine cu ajutorul Fisei de cont pentru operatii diverse (cod 14-6-22), pe sectii (locuri de munca, unitati etc.), in care inregistrarile se fac valoric in functie de intrari si iesiri (scoateri din uz).

Miscarile de obiecte de inventar, intervenite ulterior darii in folosinta sau restituirii, nu este necesar sa fie inregistrate in evidenta magaziei (depozitului) in cazul cand la primirea obiectelor noi se predau cele uzate de acelasi fel. In asemenea situatii, in mod obligatoriu, pe documentul de dare in folosinta, pentru obiectele ridicate direct de la magazia de obiecte noi, se face mentiunea "primit obiectele uzate', iar pentru obiectele ridicate de gestionarii magaziilor din sectii, in locul celor uzate se mentioneaza "inlocuit obiectele uzaie', obiectele uzate ramanand la magazioner, in vederea scoaterii

lor din uz.

Documentele ce se intocmesc pentru darea in folosinta, care poarta una din aceste mentiuni, nu se inregistreaza in evidenta magaziei (depozitului), dar se confrunta la sfarsitul fiecarei luni cu procesele-verbale pentru scoaterea din functiune a mijloacelor fixe/de declarare a unor bunuri si se anexeaza la acestea.

Controlul exactitatii inregistrarilor se efectueaza la perioadele stabilite de unitate (decade, chenzinal sau lunar) si cu ocazia inventarierilor, evaluandu-se stocurile existente cu preturile unitare legale pe baza Listelor de inventariere (cod 14-3-12/1) si confruntandu-se soldul astfel obtinut cu soldul conturilor respective din contabilitate.

Includerea pe cheltuieli a valorii obiectelor de inventar si a echipamentului de protectie, integral la darea in folosinta sau esalonat pe o perioada de cel mult trei ani, in limita normelor legale, se face in conformitate cu hotararea consiliului de administratie. Aceste obiecte se scot din uz pe baza procesului verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe de declasare a unor materiale.