UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE : MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZAREA : FINANTE BANCI

ANUL III,ZI

CONTROLUL DE GESTIUNE PE BAZA

BILANTULUI CONTABIL

CUPRINS

Notiunile si functiile bilantului contabil.............3

Structura bilantului.....................5

Intocmirea bilantului..................8

Analiza activitatii economico-finanaciara pe baza bilantului contabil......................11

Structura privind situatia patrimoniului...........12

Principalii indicatori.................13

Tabele indicatori....................20

Bilantul financiar......................23

1. NOtIUNILE sI FUNCtIILE BILANtULUI CONTABIL

Pentru realizarea functiilor contabilitatii: de informare, decizie si control, este necesar ca in urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate de conturi si calculele contabile, in documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu numai specialistilor, ci si celor interesati de gestiunea unitatii patrimoniale in calitate de: investitor, administrator, banca, creditor, fiscalitate si alte organisme economice si sociale. Aceste documente de sinteza constituie obiectul de baza al contabilitatii financiare, deoarece redau o imagine fidela asupra situatiei patrimoniale, rezultatelor si situatiei financiare a intreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii 82/1991, toti agentii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligati sa intocmeasca bilant contabil.

Bilantul este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale. Bilantul contabil contribuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si asupra rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala, care presupune:

respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

respectarea principiilor: prudentei, permanentei metodelor, continuitatea activitatii bilantului de deschidere cu cel de inchidere, a noncompensarii;

posturile inscrise in bilant trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum si rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Importanta bilantului contabil deriva din functiile pe care acesta le indeplineste:

functia de generalizare a datelor contabilitatii;

functia de cunoastere a mersului activitatii economico-financiare;

functia previzionala

1) Functia de generalizare a datelor in ciclul contabil de prelucrare a informatiilor izvoraste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitatii curente, dupa criterii bine stabilite, intr-un numar restrans de indicatori, care sa poata oferi o imagine de ansamblu asupra situatiei economico-financiare a unitatii patrimoniale.

2) Functia de analiza a mersului activitatii economico-financiare se manifesta prin aceea ca, pe baza bilantului contabil se analizeaza periodic, gradul realizarii indicatorilor proiectati si a rezultatelor, se identifica rezerve si se stabilesc masuri de perfectionare a activitatii economice si financiare.

Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, managerii unitatilor patrimoniale analizeaza periodic situatia economico-financiara, pe baza bilantului contabil, a anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale darii de seama contabile.

3) Functia previzionala consta in posibilitatea oferita de bilant de a orienta activitatea viitoare. in acest scop, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de raportare.

2. STRUCTURA BILANtULUI CONTABIL

Bilantul contabil are in componenta sa documente si situatii de sinteza economica sau de control fiscal, cuprinzand urmatoarele elemente

Bilantul propriu-zis;

Contul de "Profit si pierdere"

Anexa la bilant;

Raportul de gestiune

Avand acelasi scop, de informare asupra situatiei patrimoniului, a situatiei financiare a unitatii patrimoniale si a rezultatelor obtinute, aceste parti constitutive formeaza un tot unitar.

Pentru societatile bancare, modelele si normele metodologice se elaboreaza de Banca Nationala cu avizul Ministerului Finantelor.

La intocmirea bilantului contabil, se au in vedere urmatoarele reguli:

posturile de bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

nu sunt admise compensari intre conturile ce se inscriu in bilant si respectiv intre conturile de venituri si cheltuieli din contul de "Profit si pierdere".

in practica se cunosc doua scheme de bilant, una sub forma de tablou cu doua parti: partea stanga, activul, si partea dreapta, pasivUl numita si schema orizontala de bilant, si modelul sub forma listei verticale sau schema bilantului vertical.

Bilantul sub forma de tablou cu doua parti pune in evidenta egalitatea intre resurse si utilizari, iar modelul de bilant sub forma listei verticale ordoneaza structurile patrimoniale in active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind prezentarea situatiei nete a patrimoniului.

A) Bilantul propriu-zis poate fi alcatuit in doua variante sau sisteme, in functie de gruparea intreprinderilor in intreprinderi mici , mijlocii si intreprinderi mari, grupare ce se face in functie de praguri fiscale ( care au in vedere valoarea activului bilantului, cifra de afaceri si numarul mediu de salariati ).

a.     Bilant contabil in sistem simplificat, in cazul intreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schema de bilant mai redusa.

b.    Bilant contabil in sistem de baza prevazut sa fie utilizat de intreprinderi mari, acesta cuprinzand posturi si indicatori completi privind activitatea si rezultatele intreprinderii.

Bilantul unitatilor patrimoniale care desfasoara activitati economice cuprinde toate elementele de activ si pasiv grupate dupa destinatie si respectiv provenienta lor.

activul bilantului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

a)    Activele imobilizate

b)    Activele circulante

c)    Conturile de regularizare si asimilare-activ

d)    Primele de rambursare a obligatiunilor

Capitalul social subscris nevarsat se inscrie distinct in grupa activelor circulante ale bilantului.

Pasivul bilantului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

a)    Capitalurile proprii

b)    Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

c)    Datoriile

d)    Conturile de regularizare si asimilare-pasiv

Elementele patrimoniale in bilant sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, dupa criteriul lichiditatii activului si a exigibilitatii pasivului, astfel: posturile de activ sunt asezate in ordinea crescatoare a lichiditatii ( de la cele mai putin lichide - cum este cazul activelor imobilizate la disponibilitatile banesti ca forma de lichiditate absoluta ), iar in pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai putin exigibile ( de la capital - ultimul cont care se inchide in cazul lichidarii patrimoniului ) la datoriile curente.

Structura bilantului o stabileste Ministerul Finantelor la sfarsitul fiecarui an financiar.

B) Contul de "Profit si pierdere" reprezinta o recapitulatie a veniturilor si a cheltuielilor, dupa cum urmeaza:

a.     Venituri din exploatare;

b.    Cheltuielile activitatii de exploatare;

c.     Rezultatul activitatii de exploatare;

d.    Venituri financiare;

e.    Cheltuieli financiare;

f.       Rezultatul activitatii financiare;

g.    Venituri exceptionale;

h.     Cheltuieli exceptionale;

i.        Rezultatul operatiunilor exceptionale;

j.        Venituri totale;

k.     Cheltuieli totale;

l.        Rezultatul brut al exercitiului;

m.  Impozitul pe profit;

n.     Rezultatul net al exercitiului.

3. iNTOCMIREA BILANtULUI

Pentru intocmirea bilantului contabil se utilizeaza datele existente in balanta de verificare finala a conturilor sintetice, puse de acord cu cele din balanta conturilor analitice.

Operatiunea de completare a bilantului consta in prelucrarea si transcrierea datelor din balanta de verificare finala si din bilantul exercitiului anterior.

In formularul de bilant propriu-zis se inscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflecta elementele patrimoniale de activ, precum si soldurile creditoare ale conturilor destinate urmaririi elementelor patrimoniale de pasiv, facandu-se dupa caz anumite grupari, insumari, rectificari ale lor.

Elementele patrimoniale de activ se inscriu in bilant la valoarea de intrare in patrimoniu ( contabila ) pusa de acord cu rezultatul inventarierii in sensul diminuarii ei cu amortizarile si provizioanele pentru depreciere, care poate fi denumita valoare neta.

Elementele patrimoniale de pasiv se consemneaza in bilant la valoarea de intrare, iar provizioanele reglementate, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli constituie posturi bilantiere distincte.

Un numar relativ redus de conturi sintetice au posturi corespondente in bilant. Acestea se completeaza prin inscrierea soldurilor finale pe care le au conturile corespondente. De exemplu: "Furnizori-debitori" (409), " Decontari cu asociatii privind capitalul" (456), "Rezultatul exercitiului" (121), "Repartizarea profitului" (129) etc.

O alta grupa de conturi de activ contine conturi ce au posturi corespondente in bilant, insa elementele patrimoniale care le reflecta sunt supuse uzurii si/sau deprecierii, fapt pentru care posturile bilantiere se completeaza prin scaderea din soldurile debitoare ale conturilor respective a soldurilor finale creditoare ale conturilor corespunzatoare de amortizari si/ sau provizioane.

De exemplu perechile de conturi: "Imobilizari necorporale in curs" (230) si "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor in curs" (293) sau "Terenuri" (2111) si "Amortizarea terenurilor" (2810) etc.

O alta grupa distincta de conturi de pasiv o constituie cele care se inscriu in bilant prin gruparea si insumarea soldurilor creditoare de la mai multe conturi. De exemplu: "Rezerve legale" (1061), "Rezerve statutare" (1063) si "Alte rezerve" care formeaza postul "Rezerve"; "Prime de emisiune sau de aport" (1041), " Prime de fuziune" (1042) constituie postul "Prime legate de capital" etc.

O categorie distincta de conturi o constituie cele de activ care in vederea inscrierii lor in posturi bilantiere se grupeaza cate doua sau trei conturi ce reflecta elemente patrimoniale distincte, iar din totalul soldurilor debitoare se scade totalul soldurilor creditoare ale conturilor de amortizari si/sau provizioane aferente. De exemplu: "Cheltuieli de constituire si de cercetare-dezvoltare", post in componenta caruia sunt incluse soldurile conturilor: "Cheltuieli de constituire" (201), "Cheltuieli de cercetare si dezvoltare" (203), "Amortizarea cheltuielilor de constiture" (2801), "Amortizarea cheltuielilor de cercetere si dezvoltare" (2803) si "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale" (290).

Se poate considera o categorie distincta si specifica de conturi cele incadrate in grupele 42-45 din planul de conturi, pentru care atat in activ cat si in pasiv se gaseste cate un post bilantier cu denumirea "Alte creante" si respectiv "Alte datorii". La aceste posturi se inscriu in general aceleasi conturi, dupa cum prezinta solduri finale debitoare si respectiv creditoare, dintre care se amintesc conturile privind personalul, asigurarile sociale, protectia sociala, bugetul statului, alte organisme publice, decontari in cadrul grupului si conturi asimilate celor de mai sus, fara vreo compensare intre ele.

Pentru contul de "Profit si pierdere" datele necesare sunt preluate din ultima balanta de verificare, numai ca in acest caz sunt preluate rulajele cumulate ale conturilor de venituri si cheltuieli, adica se prezinta o miscare, o

realizare cumulata a veniturilor si cheltuielilor si a rezultatelor financiare pe anul respectiv.

Celelalte anexe la bilant se intocmesc in baza datelor din bilant si a soldurilor analitice din ultima balanta de verificare.

Datorita caracterului complex al lucrarilor impuse de intocmirea bilantului perioada de elaborare a acestuia este lunga, termenul limita de publicare oficiala in Monitorul Oficial fiind 15 aprilie pentru exercitiul anterior.

4. Analiza activitatii economico-financiare pe baza bilantului contabil

Intocmirea bilantului contabil pe langa functia de generalizare a datelor are ca scop elaborarea unui document in baza caruia sa se faca analiza urmatoarelor aspecte:

realizarii indicatorilor in comparatie cu bugetul de venituri si cheltuieli pe anul respectiv si cu anul de baza ( anul precedent ). Acesta se numeste analiza dinamica.

identificarea unor resurse financiare posibile pentru dezvoltarea activitatii .

Analiza activitatii firmei in baza bilantului este obligatorie. Compartimentele de contabilitate ale unitatilor patrimoniale nu pot depune bilantul contabil la Directia Generala a Finantelor Publice decat in conditiile in care Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, conducerea executiva a unitatii au analizat situatia patrimoniala a firmei si au intocmit in acest scop, un proces-verbal de concluzii si masuri. Un exemplar din procesul-verbal de analiza a bilantului contabil se depune odata cu celelalte formulare din darea de seama contabila.

Pe baza bilantului contabil se intocmeste bilantul financiar. Structura acestuia este prezentata in tabelul ce urmeaza

STRUCTURI PRIVND SITUATIA PATRIMONIULUI

Principalii indicatori

Principalii indicatori ce pot fi calculati se grupeaza in patru mari categorii:

indicatori de structura;

indicatori de gestiune a bilantului;

indicatori de analiza a echilibrului financiar;

indicatori de analiza a rezultatelor ;

I. INDICATORII DE STRUCTURA

Indicatorii de structura financiara se stabilesc ca raport intre un post sau o grupa de posturi de activotalul bilantului precum si ca raport intre elementele de activ si cele de pasiv, respective ntre elementele de pasiv si cele de activ.

Modalitatea diferita de calcul determina gruparea indicatorilor de structura in trei categorii:

Indicatori de structura a activului;

Indicatori de structura a pasivului;

Indicatori de structura a bilantului

Indicatorii de structura a activului

Reflecta aspecte privind patrimoniul valorilor materiale ale intreprinderii si mai putin elemante de politica financiara.

Rata activelor imobilizate exprima ponderea in totalul patrimoniului a valorilor materiale tilizate in permanenta de reprindere si se calculeaza ca raport intre activele nete si total activ.

; unde AI -active imobilizate si TA-total active

Rata imobilizarilor corporale se calculeaza ca raport intre imobilizarile corporale si total active,masurand capacitatea intreprinderilor de a rezista in cazul unei crize sau de a se dezvolta in situatia schimbarilor conditiilor tehnice si cerintelor pietei.

; unde IC-imobilizari corporale, TA-total active

Rata imobilizarilor financiare se calculeaza ca raport intre imobilizarile financiare si total activ,masurand intensitatea legaturilor financiare pe care intreprinderea le-a stabilit cu alti agenti economici.

; unde IF- imobilizari financiare, TA- total active

Rata activelor circulante exprima ponderea activelor circulante in totalul activelor intreprinderii.

; unde AC-active circulante, TA-total active

Rata disponibilitatilor:

; unde D-disponibilitati, TA-total active

Rata stocurilor este calculata ca raport intre stocuri si total activ.

unde S- stocuri, TA- total active

Indicatorii de structura a pasivului

Permit aprecierea politicii financiare a intreprinderii prin punerea in evidena a unor aspecte privind

- stabilitatea financiara

- autonomia financiara

- gradul de indatorare.

1. Rata stabilitatii financiare reflecta legatura dintre capitalul permanent, aflat in mod stabil la dispozitia intreprinderii si totalul patrimoniului.

unde Cap perm- capitalul permanent, TP- total passive

2. Rata autonomiei financiare

2.1 Rata autonomiei financiare la termen

unde Cap propriu- capital propriu, Cap perm.-capital permanent

2.2 Rata autonomiei financiare globale

unde Cap. Propriu-capital prorpiu, TP-total pasiv

3. Rata de indatorare

3.1 Rata de indatorare la termen

unde Otml- obligatiile pe termen mediu si lung,

Cap perm.-capital permanent

3.2 Rata de indatorare globala

unde DT-datorii totale, TP-total pasiv

Indicatorii de structura a bilantului

Se calculeaza prin raportarea posturilor de activ la cele de pasiv si invers.

1. Rata de finantare indica nivelul de acoperire a activelor fixe de catre resursele permanente.

Daca nivelul ratei este mai mic decat 1, deducem ca intreprinderera finanteaza o parte din imobilizarile sale pe seama datoriilor pe termen scurt. Acest lucru se intampla rar pentru ca in practica, de obicei, valoarea acestei rate este supraunitara

unde Cap perm.- Capital permanent, AI- Active imobilizate

2. Lichiditatea curenta exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt pe seama activelor din exploatare:

unde Aexp- active din exploatare, Pexp-pasive din exploatare

3. Lichiditatea rapida exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi rapid transformate in lichiditati.

Acest indicator tine seama ca lichiditatea stocurilor este foarte variabila si de aceea, in formula de calcul, stocurile sunt deduse din activele din exploatare.

unde Aexp- active din exploatare, Pexp-pasive din exploatare

Iar S-stocuri

II INDICATORII DE GESTIUNE A BILAN ULUI

Masoara viteza de transformare a activelor in lichiditati, si viteza de reinnoire a datoriilor este data de procese financiare care genereaza aceste transformari privite pe de o parte ca alocari de fonduri banesti, pentru desfasurarea activitatilor si achitarea datoriilor iar, pe de alta parte, ca recuperarea acestui fond din vanzari sau apelarea la resurse imprumutate.

1. Numarul de rotatii ale activului

unde CA-cifra de afaceri, TA-total active

2. Numarul de rotatii ale imobilizarilor

unde CA-cifra de afaceri, AI-active imobilizate

3. Numarul de rotatii ale capitalului permanent

unde CA-cifra de afaceri, Cap.per-capital permanent

4. Numarul de rotatii ale capitalului propriu

unde CA-cifra de afaceri, CP-capital permanent

III INDICATORII DE ANALIZA A ECHILIBRULUI FINANCIAR

La nivelul unei firme din punct de vedere al echilibrului financiar putem vorbi de echilibrul pe termen lung - se realizeaza cand se compara capitalul permanent cu activele imobilizate; echilibrul curent - se realizeaza cand se compara activele circulante cu obligatiile pe termen scurt; echilibrul pe termen scurt - se realizeaza cand se compara fondurile de rulment cu necesarul de fond de rulment.

1. FONDUL DE RULMENT - FR

Bilantul financiar prezinta activul si pasivul ca fiind format din doua mari mase:

- o masa relativ stabila cu o durata mai mare de 1 an, formata din active imobilizate si capitalul permanent;

- o masa relativ mobila cu o durata mai mica de 1 an, formata din active circulante si obligatii pe termen scurt.

Daca se considera ca stocurile si creantele, care se refac in mod continuu, constituie nevoi permanente, atunci aceste necesitati trebuie acoperite din surse permanente de finantare.

Finantarea activelor circulante se realizeaza prin existenta fondului de rulment care se determina prin doua modalitati:

FR = Cap perm - AI

In acest caz, fondul de rulment reprezinta acea parte a capitalului permanent care depaseste valoarea activelor imobilizate si care acopera o parte a activelor circulante. Aceasta modalitate de calcul pune accent pe originea fondului de rulment denumita "Analiza externa a fondului de rulment".

FR = AC - Oblig pe termen scurt

In acest caz, fondul de rulment exprima excedentul activelor circulante peste valoarea obligatiilor pe termen scurt. Relatia evidentiaza modul de finantare a activelor circulante, iar modalitatea de calcul este denumita "Analiza interna a fondului de rulment".

In urma efectuarii operatiei de calcul a fondului de rulment, acesta poate lua o valoare pozitiva sau negativa

(+) Daca valoarea fondului de rulment este pozitiva, deducem existenta unei situatii favorabile agentului economic

(-) Daca valoarea fondului de rulment este negativa, deducem ca firma se gaseste intr-o situatie de disconfort financiar.

2. NECESARUL DE FOND DE RULMENT

La nivelul unui agent economic, ciclul de productie se separa in trei faze principale: aprovizionarea, productia si desfacerea. Pentru desfasurarea fiecareia din aceste faze sunt necesare resurse financiare care trebuie sa fie asigurate de firma

Sumele pe care trebuie sa le cheltuiasca o firma pentru desfasurarea procesului de productie, exceptand sumele necesare finantarii imobilizarilor, reprezinta necesarul de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment reprezinta necesarul resurselor de finantat ca urmare a decalajului temporal dintre plati si incasari si in speta, dintre fluxurile de exploatare si fluxurile datoriilor fata de furnizori.

NFR = AC - Dat exploatare

In urma efectuarii operatiei de calcul a necesarului de fond de rulment, acesta poate lua o valoare pozitiva sau negativa

(+) Daca valoarea necesarului de fond de rulment este pozitiva, se indica un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare. Daca acest surplus se datoreaza unei politici de investitii privind activele imobilizate, sau datorita cresterii vanzarilor, se considera ca fiind o situatie normala.

In cazul in care valoarea necesarului de fond de rulment este pozitiva, ca urmare a decalajului nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si crean elor pe de o parte si exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte, se apreciaza situatia ca fiind nefavorabila deoarece la nivelul firmei se manifesta o incetinire a incasarilor si o urgentare a platilor.

(-) Daca valoarea necesarului de fond de rulment este negativa, se indica un surplus de resurse temporare in raport cu nevoile temporare. Aceasta situatie este normala daca este rezultatul angajarii unor datorii cu scadenta mai mare sau accelerata vitezei de rotatie a activelor. Situatia este anormala cand este rezultatul unor activitati de reinnoire a stocurilor.

3. TREZORERIA NETA

Analiza trezoreriei nete reprezinta de fapt studiul echilibrului financiar pe termen scurt, in cadrul caruia se compara o marime relativ constanta (fondul de rulment) cu o marime fluctuanta (necesarul de fond de rulment).

Intre aceste doua marimi, numai in mod exceptional poate exista egalitate. De regula ele difera, aflandu-se in una din urmatoarele situatii:

fondul de rulment > necesarul de fond de rulment sau necesarul de fond de rulment > fondul de rulment

TN = FR - NFR

Daca la baza exprimarii trezoreriei nu se plaseaza bilantul financiar ci se ia in calcul structura bilantului contabil atunci trezoreria mai poate fi determinata potrivit relatiei :

TN = Trezoreria de activ - Trezoreria de pasiv

Trezoreria de activ cuprinde disponibilitatile din conturi casa precum si plasamentele

Trezoreria de pasiv cuprinde creditele curente si soldul creditor al bancii.

Trezoreria neta poate avea valoare pozitiva sau negativa

(+) O trezorerie pozitiva indica echilibrul financiar al firmei, cand fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment si asigura posibilitatea efectuarii de plasamente si a detinerii de disponibil.

Nu intotdeauna insa o trezorerie pozitiva este semnul unei situa ii favorabile pentru ca

scopul firmei nu este obtinerea unei trezorerii, ci antrenarea resurselor in activitati eficiente.

Daca pe termen scurt trezoreria pozitiva inseamna realizarea echilibrului financiar, pe termen lung abundenta resurselor stabile ar putea sugera ineficienta utilizarii lor, cu efecte negative pentru sporirea capitalului si rambursarea imprumuturilor contractate.

(-) O trezorerie negativa evidentiaza un dezechilibru financiar, cand necesarul de fond de rulment nu poate fi finantat in intregime din resurse permanente, apelandu-se pentru aceasta la credite pe termen scurt.

IV INDICATORII DE ANALIZA A REZULTATELOR

Mobilul intregii activitati care se desfasoara in cadrul unei economii de piata este obtinerea profitului, absenta acestuia facand imposibila continuarea activitatii. Gradul in care capitalul, in intregul sau, contribuie la obtinerea profitului, se analizeaza cu ajutorul indicatorului economico-financiar numit rata rentabilitatii.

Principalele rate de rentabilitate, pe baza carora se studiaza rezultatele obtinute, sunt urmatoarele:

Rata rentabilitatii economice - masoara performanta activului total al intreprinderii, independent de modul de finantare si de sistemul fiscal

Rata rentabilitatii comerciale - caracterizeaza eficienta politicii comerciale (pentru toate cele trei faze: aprovizionare, stocare, vanzare), reflectand mai ales politica de preturi practicate de intreprindere.

Rata rentabilitatii financiare - este indicatorul cu ajutorul caruia se masoara perfomanta capitalului propriu, iar in mod indirect, oportunitatea mentinerii acestuia in afaceri.

Rata rentabilitatii resurselor consumate - se calculeaza ca raport intre profitul din exploatare sau profitul brut al exercitiului si costul productiei vandute.

Rata rentabilitatii capitalului avansat si ocupat - se exprima ca raport intre rezultatul current al exercitiului si capitalul avansat.

Rata rentabilitatii resurselor avansate si consumate - imbina eficienta utilizarii capitalului avansat cu gradul de realizare a productiei si eficienta utilizarii stocurilor cu rata rentabilitatii comerciale.

INDICATORI DE STRUCTURA AI ACTIVULUI

INDICATORI DE STRUCTURA AI PASIVULUI

INDICATORII DE STRUCTURA AI BILANTULUI

INDICATORII DE STRUCTURA AI BILANTULUI

INDICATORII ANALIZEI ECHILIBRULUI FINANCIAR