Statul si economia de piata

Statul si economia de piata.

Macroeconomia se ocupa cu structura si functionarea economiei de piata si presupune o reducere drastica a domeniului de interventie a statului in probleme economice.Atat teoria cat si practica economica au demonstrat necesitatea interventiei statului ca autoritate publica in functionarea normala si eficienta a institutiilor de interes national, strategic in asigurarea echilibrului macroeconomic.Intr-o economie de piata ,statul trebuie sa intervina in rezolvarea urmatoarelor probleme:

- proprietatea privata trebuie garantata;

- concurenta si liberul schimb sa coexiste;

- ocuparea deplina a fortei de munca;

- realizarea unei distributii echilibrate a resurselor ( alocarilor ) pentru finantarea cheltuielilor publice ,astfel incat deficitul bugetar sa se micsoreze de la an la an.

Cele mai dezvoltate tari ale lumii, democratice, care au inregistrat progrese in domenii de varf, unde economia de piata dicteaza cererea si oferta, unde rolul statului viza cu preponderenta rezolvarea celor patru mari probleme, nu le pot satisface in integralitatea lor si in acelasi timp.

Peste tot, somajul dainuie intr-o proportie mai mare sau mai mica, finantarea cheltuielilor publice este realizata de rezultatele economiei private, pentru ca nici un stat oricat de multe resurse proprii ar avea, acoperirea cheltuielilor publice este imposibila.

In orice societate moderna statul ca reprezentant al intereselor nationale trebuie sa asigure existenta unui cadru institutional adecvat care sa garanteze printre altele libertatea individului pentru a realiza propria afacere .Respectarea legii si ordinii publice,o aparare militara adecvata ,un sistem de protectie sociala si acorduri diferite cu state ale lumii,trebuie asigurate de stat.Realizarea si aplicarea acestor deziderate nu se pot realiza decat cu eforturi financiare sustinute in cea mai mare parte de contribuabili.

Dupa 1990 multe venituri fiscale provenite de la platitorii de impozite , au luat calea subventiilor acordate regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital majoritar de stat pentru acoperirea pierderilor.Din anul 1990 si pana in anul 1996, impozitul pe salarii ocupa ponderea cea mai mare in structura veniturilor fiscale cu consecinte grave asupra scaderii productivitatii muncii, diminuarea numarului de personal angajat cu carte de munca si sporirea evaziunii fiscale prin practicarea muncii fara documente legale de angajare.

Ritmul lent de privatizare a societatilor cu capital de stat a fost favorizat si de disfunctionalitatile sistemului bancar din tara noastra care a produs pierderi de zeci de miliarde de lei, prin acordarea de credite neperformante, preferentiale ceea ce a favorizat coruptia si bancruta frauduloasa.Statul trebuie sa impuna ordine in viata economica si sociala prin intarirea controlului fiscal. Introducerea impozitului pe veniturile globale reprezinta un pas hotarator in impunerea tuturor veniturilor obtinute de persoanele fizice. Relansarea sistemului fiscal este tot atat de importanta ca si privatizarea intreprinderilor si lichidarea celor care consuma resurse fara echivalent valoric,prin inregistrarea pierderilor.Ca urmare statul ,este chemat sa gestioneze resurse insuficiente avand un rol de echilibru la nivel macroeconomic si microecomic.

Promovarea unui sistem fiscal pentru dezvoltarea economica pe de o parte, dar si schimbarea de mentalitate si atitudine a subiectilor impozabili cu privire la datoria morala a impozitului, este benefica pentru intreaga societate.Statul are obligatia cel putin morala fata de contribuabil ca la inchiderea anului financiar sa prezinte public in fata natiunii modul de realizare a veniturilor statului si cum au fost cheltuiti banii publici.

Moralitatea prelevarii de impozite se pune cu precadere in societatile avansat liberale unde proprietatea privata se bucura de mare apreciere, iar perceperea excesiva a unor impozite este considerata ca un atentat la libertate.In aceste conditii ,toti cetatenii dupa puterea lor financiara trebuie sa contribuie cu o parte din veniturile realizate la dezvoltarea societatii.Si in Cartea Cartilor[1] gasim indemnul: " Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea ; celui cu vama, vama ; celui cu teama, teama ; celui cu cinstea, cinste "

Nu se pot realiza interese comune intre contribuabil si stat daca eforturile nu sunt comune.Guvernul trebuie sa sporeasca cheltuielile pentru invatamant, educatie ,cultul pentru munca eficienta si de calitate.O natiune instruita chiar cu sacrificii materiale si financiare reprezinta temelia unei democratii in care cetateanul are deopotriva drepturi dar si obligatii.Puterea politica, prin legi trebuie sa promoveze inteligenta, moralitatea prin sentimentul religios, siguranta persoanelor si a proprietatii, libertatea si justitia, favorabile dezvoltarii unui sistem fiscal elastic si rentabil.

Promovarea personalitatii umane va satisface automat si functia financiara a statului.Cresterea calitatii vietii depinde de foarte multi factori- esential este sa promovam investitiile productive prin atragerea capitalului strain, reducerea importurilor si dezvoltarea exporturilor.Instruirea si calitatea muncii a facut dintr-o Germanie ruinata dupa cel de-al doilea razboi mondial cea mai prospera natiune din Europa. In secolul al IX-lea unul din economistii de marca ai Austriei remarca :

".Cei care cresc animale sau fac pilule in farmacie sunt intr-adevar productivi, dar dascalii care fac educatia tineretului si a celor mai varstnici, marii muzicieni, medicii, judecatorii si administratorii, sunt cu mult mai productivi.Primii produc valori de schimb, cei din urma produc forte de productie"

Fiscalitatea ca sistem de dezvoltare sau inhibare economica este consecinta convergentei sau divergentei factorilor politici ,economici si sociali.Un sistem fiscal performant nu trebuie sa conduca la o crestere a costului fortei de munca care influienteaza diminuarea ofertei locurilor de munca. Nivelul cotelor de impozitare a profitului speculativ ca urmare a discrepantei dintre cerere si oferta trebuie sanctionat prin impunere progresiva pentru a descuraja inflatia datorata unor preturi fara justificare economica.Echilibrul intre oferta deficitara si cererea excedentara poate fi realizata printr-o rata maximala a marjei brute a profitului (profit brut/cifra de afaceri) in corespondenta cu nivelul rentabilitatii capitalului propriu. Profitul stimulativ se asigura astfel pe seama cresterii ofertei si nu a preturilor.

Cresterea produsului intern brut, ocuparea fortei de munca, se poate realiza prin oferta.Economistii ofertei ,au pus un mare accent pe reducerea impozitelor care pot majora recompensarile ce revin dupa plata impozitelor, fortei de munca, inovatiei, economiilor si investitiilor.Unii specialisti au sustinut ca incasarile totale din impozite pot avea un ritm ascendent ca rezultat a unei reduceri a nivelului de impozitare.Aceasta are loc daca nivelurile mai scazute de impozitare dau un rezultat pozitiv activitatii productive,incat cresterea procentuala a produsului intern brut depaseste reducerea procentuala a nivelului de impozitare.Nivelul scazut al impozitelor,poate conduce la sporirea veniturilor fiscale prin reducerea evaziunii fiscale si a fraudei.