EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE

EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE

1 MODUL DE REALIZARE A EVALUARII

Inregistrarea operatiunilor economice care au loc in unitatile patrimoniale se face folosindu-se exprimarea baneasca (valorica) deci evaluarea.

Evaluarea este definita in majoritatea dictionarelor ca fiind operatiunea de a aprecia, de a stabili valoarea, pretul, numarul, a calcula, a scotoci etc.

Reevaluarea inseamna a evalua din nou, o repetare a actiunii de evaluare. In practica economica, reevaluarea are in vedere, de regula, aducerea valorii la pretul zilei.

Prin urmare intre evaluare si reevaluare nu exista deosebiri de esenta, ci vizeaza momente diferite ale existentei elementelor care fac obiectul acestor operatiuni.

Evaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabilitatii care consta in cuantificarea si exprimarea valorica, in etalon banesc a existentei, miscarii si transformarii patrimoniului economic pentru a reflecta in contabilitate. Fara evaluare nu se poate realiza contabilitatea unitatilor patrimoniale.

Contabilitatea foloseste evaluarea atat pentru inregistrarea curenta a operatiei economice cat si pentru centralizarea si generalizarea datelor sale informationale. Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii exprimate cantitativ, cu elemente banesti concretizate in preturi, tarife si costuri.

Evaluarea este strans legata de calculatie, intrucat pentru reflectarea exacta in conturi a existentei si miscarii elementelor patrimoniale in fazele circuitului economice    este necesara stabilirea precisa a valorii acestora.

Pentru ca prin evaluare sa se dea o imagine fidela patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor, la efectuarea evaluarii se vor respecta urmatoarele principii:

principiul stabilirii obiectului evaluarii - obiectul evaluarii reprezinta continutul acesteia, de aceea el trebuie delimitat in timp si spatiu de multitudinea si diversitatea obiectelor, fenomenelor si proceselor economice ce intra in obiectul contabilitatii. Astfel, la evaluarea mijloacelor fixe se foloseste metoda analitica de evaluare care presupune evaluarea individuala a fiecarui mijloc fix.

Principiul valorii reale

Principiul alegerii formei de evaluare al elementelor patrimoniale

Principiul prudentei

Principiul permanentei metodelor

In operatiunea de evaluare intervin

subiectul care efectueaza evaluarea, respectiv specialistul evaluarilor, care poate avea pregatire economica, juridica, tehnica etc.

obiectul supus evaluarii sau reevaluarii, reprezentat de bunuri tangibile sau intangibile

Evaluarea economica a unei intreprinderi vizeaza stabilirea valorii patrimoniului la un moment dat, o masurare a avutiei (bogatiei) reale, cat ti a potentei acesteia de a-si mari bogatia in perioada urmatoare.

Evaluarile pot fi clasificate in functie de:

a) obiectul supus evaluarii:

- evaluari de bunuri cum ar fi active fixe, elemente ale activelor circulante;

- evaluari de elemente intangibile care pot sau nu sa fie inregistrate in contabilitate, dar care contribuie la mentinerea si dezvoltarea activitatii firmei.

- evaluari de active economice

- evaluari de societati comerciale, firme, intreprinderi

b) obiectul (scopul) pentru care se face evaluarea:

- evaluarea contabila se realizeaza in activitatea curenta de reflectare in contabilitate a existentei, miscarii si valorificarii potentialului patrimoniului de a produce profit. Aceasta evaluare se face in conformitate cu reglementarile in vigoare, respectiv Legea 22/1991 si Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii.

- evaluarea economica vizeaza stabilirea valorii la zi a activului sau intreprinderii in vederea privatizarii, vanzarii, lichidarii, cesionarii.

In tara noastra, in prezent, evaluarea economica a intreprinderilor cu capital majoritar de stat se face in vederea aplicarii Legii nr. 59/1991 privind privatizarea societatilor comerciale.

c) beneficiarul evaluarii:

- evaluari pentru beneficiari directi, respectiv societatea supusa evaluarii, in vederea privatizarii, vanzarea de actiuni, marirea capitalului social, vanzarea unor active.

- evaluari pentru institutii financiar-bancare, in vederea garantarii unor credite, impozitarea unor operatiuni de vanzare si cumparare de valori mobiliare si imobiliare, cesionare, fuziune.

- evaluarii pentru instantele judecatoresti, atunci cand apar actiuni sau litigii legate de marimea, miscarea si lichidarea patrimoniului, averii sau capitalului unei persoane juridice.

- evaluari pentru persoane fizice, care pot fi salariati, mostenitori ai proprietarilor decedati sau persoane care doresc sa cumpere actiuni, titluri de valoare sau sa realizeze operatii de asociere, in vederea realizarii in comun a unor obiective.

EVALUAREA CURENTA

EVALUAREA LA DATA INTRARII

Bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoarea contabila, care se stabileste astfel:

bunurile reprezentand aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit la valoarea de utilitate, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achizitie denumita cost de achizitie;

bunurile produse in unitatea patrimoniala, la costul de productie.

Costul de achizitie a unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau in gestiune a bunului respectiv.

Costul de productie pentru imobilizarile construite sau produse de intreprindere cuprinde : costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia acestora.

Cheltuielile generale de administrare, cheltuielile de desfacere si cele financiare, de regula, nu se includ in costurile de productie. In costurile de productie pot fi incluse si dobanzile la creditele bancare contractate pentru productia cu ciclu lung de fabricatie, aferent perioadei.

Valoarea de utilitate pentru imobilizarile aduse ca aport, obtinute cu titlu gratuit sau prin donatie este stabilita in functie de pretul pietei, utilitate, prin comparatie cu valoarea unor imobilizari cu caracteristici tehnice similare sau apropriate, starea si amploarea acestora, etc.

EVALUAREA LA DATA IESIRII

Imobilizarile corporale se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea de intrare.

Iesirea unei imobilizari din patrimoniu poate fi datorata mai multor cauze:

scoaterea din folosinta la expirarea duratei de utilizare sau inainte de acest termen;

constatarea unui minus in gestiune la inventariere;

scoaterea din folosinta ca urmare a unor situatii de forta majora (distrugere generata de cataclisme naturale, incendii, etc.);

vanzarea activelor imobilizate;

cedarea cu titlu gratuit sub forma unor donatii sau subventii;

alte cauze care determina iesirea activelor imobilizate din patrimoniu.

In cazul iesirii prin vanzare, creanta asupra tertului este inregistrata la pret de vanzare.

Valoarea neamortizata a unui bun cedat genereaza o cheltuiala exceptionala privind operatiile de capital. In cazul iesirilor de imobilizari amortizabile, se calculeaza amortizarea si pentru perioada scursa intre inceputul exercitiului si data efectiva cand are loc constatarea iesirii din acel exercitiu.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimoniala trebuie sa fie aceleasi pe tot parcursul exercitiului, precum si de la un exercitiu la altul. In anumite cazuri prevazute de dispozitiile legale, unitatea patrimoniala poate schimba metodele de evaluare, facand in acest sens mentiuni in anexa la bilant, inclusiv influenta asupra situatiei patrimoniale si financiare, precum si a rezultatului exercitiului.

In concluzie, prin operatiunea de evaluare trebuie sa se aduca unele corective elementelor cuprinse in bilantul contabil. Aceste corective trebuie facute in raport cu valoarea patrimoniala de moment a fiecarui element, cu capacitatea potentiala de a produce profit si cu gradul (probabilitatea) de valorificare a acesteia.

EVALUAREA PERIODICA

EVALUAREA CU OCAZIA INVENTARIERII

Evaluarea activelor imobilizate se face la valoarea actuala sau de utilitatea fiecarui element, denumita valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului si pretul pietei.

Pentru imobilizarile corporale, amortizabile - valorile obtinute la inventar - trebuie sa se tina seama de amortizarea calculata, in sensul deducerii acesteia, valoarea de inventar fiind data de valoarea neta contabila rezultata din planul de amortizare, exceptand situatiile in care valoarea actuala este considerata ca fiind inferioara valorii nete contabile.

In principiu, nu sunt admise compensarile intre minusurile si plusurile de valoare aferente obiectelor apartinand aceleiasi categorii.

Valoarea actuala poate fi determinata si prin reevaluarea activelor imobilizate care se desfasoara, de regula, in baza prevederilor unor dispozitii legale. Pot fi reevaluate totalitatea activelor corporale sau numai o anumita categorie.

Estimarea imobilizarilor la inventar in vederea determinarii valorii lor actuale se face tinand cont si de situatia unitatii din acel moment care, de regula, consta in aplicarea principiului continuitatii activitatii, in caz contrar trebuie sa se aiba in vedere valoarea lichidativa a unitatii.

EVALUAREA CU OCAZIA INCHIDERII EXERCITIULUI

Elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii (valoarea de utilitate actuala).

In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilita in urma inventarierii:

diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea de intrare;

diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoare de intrare a imobilizarilor corporale se inregistreaza in contabilitatea pe seama amortizarii, in cazul cand este ireversibila sau se constituie un provizion, atunci cand deprecierea este reversibila, valoarea acestor elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Activele imobilizate raman inregistrate in contabilitatea curenta la valoarea lor de intrare (valoare contabila) iar in bilantul contabil sunt evidentiate la valoarea neta contabila, acesta fiind valoarea contabila diminuata cu marimea amortizarii sau provizioanelor constatate.