Continutul economic si functia principalelor conturi

1. Conturile de capital

Crearea unei intreprinderi presupune mobilizarea unor mijloace importante atat materiale cat si financiare. Atunci cand aceste mijloace apartin unei singure persoane, valoarea acestora formeaza capitalul individual si apartine intreprinzatorului individual. De cele mai multe ori insa infiintarea unei intreprinderi necesita mijloace ce depasesc posibilitatile unei singure persoane. In aceste cazuri mai multi intreprinzatori pun la dispozitia noii intreprinderi mijloacele de care dispun, valoarea acestora formand capitalul social al intreprinderii. In afara acestor 2 forme de capital privat exista si capitalul public care apartine statului.

Indiferent de forma societatii comerciale (S.R.L, S.A., S.N.C) capitalul exprima sub forma valorica obligatiile societatii comerciale fata de detinatorii actiunilor, partilor sociale sau ai capitalului individual, obligatii care se mentin pe toata durata existentei societatii comerciale.

Constituirea capitalului unei societati comerciale poate avea loc in cel mult 2 etape:

Subscrierea capitalului conform actului constitutiv.

Varsarea capitalului in cuantumul si la termenele prevazute in actul constitutiv.

Contabilitatea capitalului se tine cu ajutorul contului sintetic de gradul I "101 capital social". Acesta cuprinde 2 conturi sintetice de gradul II si anume: "1011" capital subscris nevarsat si "1012" capital subscris varsat. Ambele sunt conturi de pasiv. Contul "1011" incepe sa functioneze prin creditarea sa cu valoarea capitalului social subscris conform actului constitutiv de catre actionare sau asociati in corespondenta cu debitul contului 456 intitulat Decontari cu asociatii privind capitalul. Contul "1011" se debiteaza cu valoarea capitalului varsat in corespondenta cu creditul contului 1012 capital subscris varsat. Soldul creditor al contului "1011" reprezinta:

Capital Subscris Nevarsat

D 1011 C

20.000.000 - valoarea capitalului subscris si nevarsat pana la aceasta data.

Contul "1012" - capital subscris varsat se crediteaza cu valoarea aportului efectiv de capital subscris prin debitarea contului "1011". Se mai crediteaza si valoarea majorarilor de capital social si se debiteaza valoarea diminuarilor de capital social. Soldul creditor reprezinta capitalul varsat aflat la dispozitia societatii comerciale.

Exemplu de creare a unui SRL. Trei asociati Ionescu, Popescu si Georgescu decid sa creeze un SRL. Conform actului constitutiv ei urmeaza sa aduca aport la capitalul noii societati urmatoarele:

Ionescu - depune suma de 000.000 lei la banca in contul societatii comerciale.

Popescu - va depune 3.000.000 lei la banca si va aduce marfuri de 7.000.000 lei.

Georgescu - va aduce un imobil evaluat la 20.000.000 lei pe care l-a achitat partial (8.000.000 lei), ramanand de platit in rate in termen de 3 ani diferenta de 12.000.000 lei de catre societatea comerciala. Capitalul subscris se va compune din:

bani: 9.000.000 lei;

marfuri: 7.000.000 lei;

imobil: 8.000.000 lei.

Inregistrarile in contabilitate vor fi urmatoarele:

Inregistrarea capitalului subscris conform actului constitutiv.

24.000.000 / "456" decontari cu asociatii privind capitalul = "1011" capital subscris nevarsat /24.000.000

Aportul bunurilor subscrise: depunerea banilor in contul bancar, aducerea marfurilor la sediul firmei, transferarea proprietatii asupra imobilului.

9.000.000/"512" disponibil la banca = "456" decontari cu asociatii/9.000.000

9.000.000/"1011" capital subscris nevarsat = "1012" capital subscris varsat/9.000.000

7.000.000/"371" marfuri = "456" decontari cu asociatii/7.000.000

20.000.000/"212" mijloace fixe = %

456"/8.000.000

"162" imprumuturi pe termen lung si mediu/12.000.000

2. Conturile de imobilizari

Capitalul societatilor comerciale poate fi plasat in diverse bunuri sau valori care sunt utilizate in activitatea acestora. Imobilizarile sunt bunurile si valorile destinate sa serveasca o perioada mai lunga de timp de cel putin un an si care nu se consuma la prima utilizare. Denumirea lor este data de faptul ca imobilizeaza resursele financiare ale intreprinderii o perioada lunga de timp.

Exista 3 tipuri de imobilizari si anume: necorporale, corporale si financiare.

2.1. Contabilitatea imobilizarilor necorporale

Imobilizarile necorporale numite si nemateriale, intrucat nu au un corp material cuprind:

cheltuieli de constituire ale societatii comerciale care sunt ocazionate de infiintarea societatii comerciale si care cuprind diversele taxe achitate, cheltuieli de prospectare a pietii, cheltuieli cu publicitatea initiala. Valoarea acestor cheltuieli se poate amortiza in maxim 5 ani.

Cheltuieli de cercetare-dezvoltare sunt cele care sunt efectuate pentru dezvoltarea activitatii viitoare ca de exemplu: cheltuieli de fabricatie al unui nou model de autoturism. Ele se amortizeaza tot in cel mult 5 ani.

Concesiunile cuprind imobilizarile preluate cu acest titlu de catre unitatea primitoare de la autoritatile publice. De exemplu: terenurile, cladirile, etc., ele se amortizeaza pe durata prevazuta in contractul de concesionare.

Brevetele de inventie - acte care dau dreptul inventatorului sa exploateze inventia sa un anumit numar de ani. Acest drept poate fi cumparat de societatile comerciale.

Marca de fabrica si de comert - este dreptul de a aplica un desen specific sau un nume pe un produs. Acest drept apartine in exclusivitate celui care l-a utilizat prima data.

Fondul comercial - reprezinta diferenta dintre evaluarea reala si valoarea de inregistrare a unor imobilizari corporale. El se compune din: clientela, vad comercial, debusee traditionale (piete traditionale), reputatie. De regula fondul comercial nu se amortizeaza.

Programele informatice achizitionate de la terti sau create de angajatii societati care se amortizeaza in cel mult 3 ani.

Contabilitatea imobilizarilor necorporale se tine cu ajutorul conturilor din clasa II (conturi de imobilizari), grupa 20 imobilizari necorporale care contine urmatoarele conturi:

"201" - cheltuieli de constituire;

"203" - cheltuieli de cercetare si dezvoltare,

"205" - concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare;

"207" - fond comercial;

"208" - alte imobilizari necorporale.

Toate aceste conturi sunt de activ. Ele se debiteaza cu valoarea de inregistrare a imobilizarilor necorporale intrate in patrimoniu, in corespondenta cu creditul conturilor care arata sursa acestor imobilizari si anume in cazul celor achizitionate cu titlu oneros prin creditul contului "404" furnizori de imobilizari. In cazul celor obtinute din productie proprie, prin creditul contului "721" venituri din productia de imobilizari necorporale. In cazul celor aduse ca aport de catre asociati, prin creditul contului "456" decontari cu asociatii privind capitalul. Se crediteaza cu ocazia iesirii din patrimoniu a imobilizarilor necorporale in corespondenta cu creditul urmatoarele conturi:

"280" - amortizari privind imobilizarile necorporale cu valoarea amortizarii inregistrata pana la data iesirii.

"672" - cheltuieli privind operatia de capital, cu valoarea neamortizata a imobilizarilor iesite din patrimoniu.

"456" - decontari cu asociatii privind capitalul, cu valoarea imobilizarilor retrase de asociati din capitalul social.

Soldul debitor reprezinta valoarea la pret de inregistrare a imobilizarilor necorporale existente in patrimoniu.

Amortizarea anuala a imobilizarilor necorporale se calculeaza prin impartirea valorii de inregistrare la durata normala de exploatare a acestora stabilita in ani.

De exemplu, in cazul unei licente de fabricatie achizitionata cu 90.000.000 lei si prevazuta a fi utilizata conform contractului timp de 5 ani, amortizarea anuala va fi egala cu 18.000.000 lei/an.

Amortizarea imobilizarilor necorporale se include pe cheltuielile unitatii lunar pana la atingerea valorii de inregistrare.

Imobilizarile se amortizeaza incepand din luna urmatoare punerii lor in functiune sau a achizitionarii lor si se scot de la amortizare incepand din luna urmatoare iesirii din patrimoniu.

Contabilitatea amortizarii imobilizarilor necorporale se tine cu ajutorul contului "280 Amortizari privind imobilizarile necorporale" care contine conturi sintetice de gradul II corespunzatoare fiecarui cont de imobilizari necorporale, adica:

280

2801 - "Amortizarile cheltuieli de constituire"

2803 - "Amortizarile cheltuielilor de cercetare-dezvoltare"

280 - este un cont de pasiv care se crediteaza cu valoarea amortizarii mobilizarilor necorporale incluse pe cheltuieli prin debitul contului "681 Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele".

Contul 280 se debiteaza cu amortizarea aferenta imobilizarilor necorporale iesita din patrimoniul prin creditul conturilor in care sunt inregistrate imobilizarile necorporale, adica conturile de la 201 la 208.

Soldul creditor al contului 280 reprezinta valoarea amortizarii calculate si inregistrate aferente imobilizarilor existente in patrimoniu.

Exemplu: o SC achizitioneaza o licenta cu 90.000.000 lei cu durata de amortizare 5 ani.

A_AN = 18.000.000 A_L = 1.500.000

Inregistrarea achizitionarii

= 404/107.100.000

Virarea banilor

amortizarea 1.500.000 / 681=2805/1.500.000

Dupa 3 ani firma vinde licenta la valoarea de 40.000.000 lei.

%

722 ("Venituri din cedarea activelor")/40.000.000 lei

Inregistrarea de scoatere din evidenta a licentei.

% = 205/90.000.000

Dupa aceste inregistrari conturile 205 si 805 se soldeaza reflectand faptul ca licenta a iesit din patrimoniu.

2.2. Contabilitatea imobilizarilor corporale

In categoria imobilizarilor corporale intra terenurile si mijloacele fixe.

Terenurile se inregistreaza in contabilitate la intrarea in patrimoniu la costul de achizitie sau la valoarea de utilitate in cazul celor aduse ca aport la capital. Terenurile nu se amortizeaza, in schimb se amortizeaza investitiile facute pentru amenajarea de lacuri, balti, iazuri, etc.

Mijlocul fix este obiectul singular sau complexul de obiecte cu functionare unitara si care indeplinesc cumulativ 2 conditii:

Are o valoarea mai mare decat limita minima stabilita de lege;

Are o durata de utilizare mai mare de un an.

Amortizarea imobilizarilor corporale este operatia prin care se recupereaza uzura fizica si morala ca urmare a utilizarii acestora sau a trecerii timpului pentru refacerea capitalului investit in aceste imobilizari. Amortizarea se include pe cheltuielile firmei.

Durata de utilizare normala a mijloacelor fixe si metodele de amortizare ale acestora sunt stabilite prin lege.

In conformitate cu prevederile legii in tara noastra se pot utiliza 3 metode de amortizare si anume:

a)      amortizarea liniara - care consta in includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume stabilite proportional cu durata normala de utilizare a mijloacelor fixe exprimata in ani. Amortizarea anuala se calculeaza astfel:

Vi - valoarea de inregistrare; C_A - cota de amortizare anula;

Dn - durata normala de exploatare exprimata in ani.

Daca un mijloc fix are Dn = 5 ani, cota de amortizare va fi:

b)        amortizare degresiva - care consta in multiplicarea cotelor de amortizare anuala cu un coeficient stabilit de lege;

c)        amortizarea accelerata - care consta in calcularea si includerea pe cheltuieli in primul an de functionare a jumatate din valoarea de inregistrare a mijlocului fix, cealalta jumatate amortizandu-se linear in ceilalti ani ramasi din durata normala de utilizare.

Contabilitatea imobilizarilor corporale se tine cu ajutorul conturilor din grupa 21, din care fac parte: "211 Terenuri", "212 Mijloace fixe". Ambele sunt conturi de activ. Ele se debiteaza cu valoarea de inregistrare a terenurilor sau a mijloacelor fixe acumulate de la furnizori prin creditul contului "404 Furnizori de imobilizari", cu valoarea celor aduse ca aport la capital prin creditul contului "456 Decontari cu asociatii privind capitalul".

Contul "211 Terenuri" se crediteaza cu valoarea terenurilor vandute prin creditul contului "672 Cheltuieli privind operatiunile de capital" sau cu valoarea celor retrase de catre asociati prin debitul contului "456 Decontari cu asociatii privind capitalul".

Contul "212 Mijloace fixe" se crediteaza cu valoarea mijloacelor fixe vanduse sau scoase din folosinta prin debitul contului "281 Amortizari privind imobilizarile corporale" cu valoarea amortizarii inregistrata pana la data respectiva si prin debitul contului "672 Cheltuieli privind operatiunile de capital" cu valoarea neamortizata pana la data iesirii din patrimoniu.

Evidenta amortizarii imobilizarilor corporale se tine cu ajutorul contului "281 Amortizari privind imobilizarile corporale". Este un cont de pasiv care se crediteaza lunar cu valoarea amortizarii calculata si inclusa pe cheltuieli prin debitul contului "681 Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele".

Contul "281" se debiteaza cu valoarea amortizarii aferente imobilizarilor corporale iesite din patrimoniu.

Exemplu: o SC achizitioneaza un utilaj in valoare de 60.000.000 lei cu durata normala de folosire de 5 ani.

inregistrarea achizitionarii fara TVA

- achitarea facturii furnizorului

- amortizarea anuala

A_A = 12.000.000/ an; A_L = 1.000.000

- inregistrarea amortizarii

- dupa 4 ani utilajul se strica

% = 212/60.000.000

2.3. Contabilitatea imobilizarilor financiare

Imobilizarile financiare cuprind titlurile de participare, titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu, alte titluri si creante imobilizate.

Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni sau parti sociale pe care o unitate le detine in capitalul altei unitati patrimoniale si care ofera unitatii detinatoare posibilitatea unui control sau a unei influente contabile asupra activitatii unitatii emitente si obtinerea de dividende.

Titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu sunt acele titluri, actiuni sau parti sociale pe care unitatea patrimoniala le dobandeste in vederea realizarii unor venituri financiare, fara a putea interveni in gestiunea unitatii emitente.

Creantele legate de participatii reprezinta imprumuturile acordate de o unitate detinatoare de titluri de participare unitatii la care detine aceste titluri.

Alte titluri sau creante imobilizate cuprind garantiile si cautiunile depuse de o unitate patrimoniala la alte unitati cum sunt de exemplu: garantiile pentru furnizarea de energie electrica, gazul metan, telefonul, etc. Imobilizarile financiare nu se amortizeaza.

Evidenta imobilizarilor financiare se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 26 "Imobilizari financiare" - care cuprinde urmatoarele conturi:

"261 Titluri de participare";

"262 Titluri imobilizate ale activitatilor de portofoliu";

"263 Alte titluri imobilizate";

"267 Creante imobilizate";

"269 Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare".

Primele 4 conturi sunt de activ. Ele se debiteaza cu valoarea titlurilor achizitionate si achitate prin creditul contului "512 Conturi curente la banca" sau "531 Casa" si cu valoarea ramasa de achitat prin creditul contului "268 Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare, care se crediteaza cu valoarea imobilizarilor financiare vandute prin debitul contului "672 Cheltuieli privind operatiile de capital".

Contul "269" este de pasiv si se crediteaza cu valoarea ramasa de achitat a titlurilor financiare cumparate debitandu-se cu sumele achitate in numerar prin creditul contului "531 Casa" sau prin banca prin creditul contului "512 Conturi curente la banca".

3. Conturile de stocuri si productie in curs de executie

Stocurile si productia in curs de executie cuprind ansamblul bunurilor si serviciilor destinate: - fie a fi revandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie; - fie a fi consumate la prima lor utilizare.

Din categoria stocurilor fac parte:

a)    Marfurile - care sunt bunuri cumparate de unitatea patrimoniala in vederea revanzarii lor in aceeasi stare;

b)    Materiile prime - care sunt bunuri achizitionate in vederea consumarii lor pentru fabricare produselor. Ele se regasesc in produsul finit integral sau partial fie in stare initiala, fie transformate;

c)    Materiale consumabile - care sunt bunuri care participa sau ajuta la procesul de productie fara a se regasi in produsul finit ca de exemplu: combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, etc.;

d)    Produsele care se impart in 3 categorii:

produse semifabricate - sunt bunuri care au trecut prin una sau mai multe forme de prelucrare si care urmeaza sa mai treaca prin alte faze ale procesului tehnologic, dar care pot fi livrate ca atare si clientilor;

produse finite - bunurile care au strabatut intregul proces tehnologic care pot fi stocate sau livrate clientilor;

produse reziduale - care rezulta din procesul tehnologic si care pot fi valorificate in afara intreprinderii constand in rebuturi nerecuperabile, deseuri, etc.

e)    Productia in curs de executie - reprezinta produsele, lucrarile sau serviciile care au strabatut o parte din procesul tehnologic, dar nu sunt finalizate sau receptionate. Spre deosebire de produsele semifabricate, ele nu pot fi livrate ca atare clientilor;

f)      Obiectele de inventar - sunt o categorie aparte a stocurilor care desi se aseamana cu mijloacele fixe, in sensul ca nu se consuma la prima utilizare, ci se uzeaza treptat in timp, nu sunt incluse in categoria mijloacelor fixe, deoarece nu indeplinesc cumulativ cele 2 conditii. Din categoria obiectelor de inventar fac parte: SDV - scule, dispozitive, verificatoare; ACM - aparate de masura si control; Matritele; Echipamentul de lucru si cel de protectie; etc.

Contabilitatea stocurilor se poate organiza dupa 2 metode admise de lege:

metoda inventarului permanent;

metoda inventarului intermitent.

Metoda inventarului permanent consta in inregistrarea in contabilitate a fiecarei operatii de intrare sau de iesire, fapt care asigura posibilitatea stabilirii si cunoasterii din contabilitatea in orice moment al stocurilor existente.

Metoda inventarului intermitent consta in inregistrarea tuturor intrarilor direct pe cheltuieli, valoarea bunurilor neconsumate stabilindu-se prin inventariere faptica la sfarsitul fiecarei luni. Aceasta valoare se inregistreaza in conturile de stocuri scazandu-se concomitent din cheltuielile lunii respective. La inceputul lunii urmatoare valoarea stocurilor inventariate se trece din nou pe cheltuieli, la fel ca si valoarea celor intrate.

Aceasta metoda nu permite cunoasterea permanenta prin evidenta contabila a valorii stocurilor si doar cu intermitenta, o data pe luna, cand se face inventarierea faptica. In schimb are avantajul de a elimina documentele si munca de evidenta a stocurilor (receptii, bonuri de consum, fise de magazie).

Contabilitatea stocurilor se tine cu ajutorul conturilor din clasa III "Conturi de stocuri si productie in curs de executie". Aceasta contine grupe de conturi corespunzatoare principalelor categorii de stocuri de exemplu: "30 Materii si materiale", "32 Obiecte de inventar", "34 Produse".

Conturile de stocuri sunt conturi de activ cu exceptia conturilor de diferenta de pret si a contului care tine evidenta uzurii obiectelor de inventar.

Pentru exemplificare functionarii conturilor de stocuri vom analiza functionarea contului "300 Materii prime".

In cazul aplicarii inventarului permanent contul "300" se debiteaza cu:

valoarea materiilor prime achizitionate de la furnizori pe baza de factura prin creditul contului "401 Furnizori";

valoarea celor achizitionate cu numerar pe baza de bon fiscal prin creditul contului "542 Avansuri de trezorerie" sau "531 Casa";

valoarea materiilor prime aduse ca aport la capital prin creditul contului "456 Decontari cu asociatii privind capitalul";

Contul "300" se crediteaza cu:

valoarea materiilor prime consumate in procesul de productie prin debitul contului "600 Cheltuielile cu materiile prime";

valoarea mat. prime nevandute din stoc prin debitul contului "371 Marfuri".

Soldul debitor reprezinta valoarea materiilor prime existente in stoc la data stabilirii soldului.

In cazul inventarului intermitent valoarea materiilor prime intrate se inregistreaza direct in debitul contului "600 Cheltuieli cu materiile prime" prin creditul contului "401 Furnizori", "542 Avansuri de trezorerie", "531 Casa".

La sfarsitul lunii valoarea materiilor prime neconsumate stabilita prin inventarieri se inregistreaza in debitul contului "300 Materii prime", prin creditul contului "600 Cheltuieli cu materiile prime".

La inceputul lunii urmatoare contul "300 Materii prime" se crediteaza cu suma existenta in sold prin debitul contului "600 Cheltuieli cu materiile prime".

Exemplu: o SC are un stoc la 01.05 materii prime in valoarea de un 1.000.000. In cursul lunii mai achizitioneaza cu factura de la furnizori materii prime in valoare de 4.500.000, (tot in luna 05). Se dau in consum, conform bonurilor de consum, materii prime in valoarea de 4.000.000 lei. La finele lunii mai se inventariaza stocuri de materii prime constatandu-se ca acesta este in valoarea de 1.500.000.

Inregistrarea in cazul inventarului permanent

a)      achizitionarea de materii prime

b)      darea in consum a materiilor prime conform bonurilor de consum (iesire)

2)Inregistrarea in cazul inventarului intermitent

a)      inregistrarea pe cheltuieli a valorii materiilor prime existente in stoc la 30.04

b)      cumpararile tot pe cheltuieli

4 Conturile de terti

Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si a creantelor unitatii patrimoniale in relatiile acesteia cu furnizorii, cu clientii, cu angajatii, cu bugetul statului, cu bugetul asigurarilor sociale, fondurile speciale, cu actionarii sau asociatii, cu diversi debitori sau creditori.

Contabilitatea furnizorilor si a clientilor tine evidenta operatiilor patrimoniale privind achizitiile sau livrarile de marfuri, produse, lucrari sau servicii, pe baza de facturi.

Contabilitatea furnizorilor se tine cu ajutorul conturilor din grupa 40 intitulata furnizori si conturi asimilate. Cel mai frecvent utilizat din aceasta grupa este contul "401 Furnizori" care tine evidenta decontarilor cu furnizorii interni sau externi. Este un cont de pasiv care se crediteaza cu: valoarea la pret de achizitie a materiilor prime; marfurilor; obiectelor de inventar; achizitionarile cu facturi prin debitul conturilor de stocuri corespunzatoare. Se mai crediteaza cu valoarea a pret de achizitie al lucrarilor executate, si serviciilor prestate de furnizori prin debitul conturilor de cheltuieli din clasa

Contul 401 se debiteaza cu sumele achitate furnizorilor prin banca prin creditul contului "512 Conturi curente la banci") sau cu numerar (prin creditul contului "531 Casa").

Soldul debitor reprezinta obligatiile de plata neachitate pana la acea data fata de furnizori.

Exemplu: O S.C. achizitioneaza marfuri de la un furnizor, factura fiind in valoare de 5.000.000 lei.

Inregistrarea in contabilitatea societatii care cumpara este urmatoarea:

5.000.000/"371Marfuri" ="401 Furnizori"/5.000.000

A doua operatie: societate achita prin banca furnizorului de marfa 3.000.000 lei.

3.000.000/401 Furnizori = 512 Conturi curente la banci/3.000.000

Contabilitatea clientilor se tine cu ajutorul conturilor din grupa "41 Clienti si conturi asimilate". Cel mai utilizat din aceasta grupa este contul "411 Clienti". Acesta tine evidenta decontarilor cu clientii interni sau externi pentru bunurile, lucrarile sau serviciile executate si facturile acestora. Este cont de activ.

Contul 411 se debiteaza cu: valoarea la pret de vanzare a produselor finite facturate clientilor prin creditul contului 701 intitulat "Venituri din vanzarea produselor finite, a lucrarilor executate si serviciilor prestate prin creditul contului 704 venituri din lucrari executate si servicii prestate, cu valoarea marfurilor vandute cu facturi prin creditul contului 707 Venituri din vanzarea marfurilor si cu valoarea TVA colectata, inscrisa in factura prin creditul contului 4427 TVA colectat.

Contul 411 se crediteaza cu sumele incasate de la clienti prin banca prin debitul contului 512 Conturi curente la banci sau in numerar prin debitul contului 531 Casa. Soldul debitor reprezinta valoarea facturilor emise catre clienti si neincasatre pana la data stabilirii soldului.

Exemplu: O S.C. presteaza pentru o firma din Germania servicii conform contractului pe care le factureaza cu suma de 5000 DM.

Inregistrarea :

5 Conturile de trezorerie

Contabilitatea trezoreriei tine evidenta existentului si a miscarilor de valori concretizate in titluri de plasament, disponibilitati banesti in conturile bancare si in serviciul unitatii, credite bancare pe termen scurt, efecte comerciale, alte valori de trezorerie.

Titlurile de plasament sunt actiuni sau obligatiuni achizitionate de unitatea patrimoniala in vederea obtinerii unui profit pe termen scurt. Disponibilitatile banesti la banci reprezinta bani scriptici de care unitatea poate dispune pentru a-si achita datoriile fata de terti sau pentru a-I transforma in numerar. Pentru sumele detinute in conturile bancare, bancile acorda dobanzi iar pentru operatiunile de incasari sau plati, de depuneri sau ridicari de numerar bancile percep comisioane.

Contabilitatea disponibilitatilor banesti la banci sau in caserie se tine separat pentru lei si separat pentru devize. Inregistrarea operatiunilor in devize se face si in lei la cursul de referinta al Bancii Nationale din ziua efectuarii operatiunii.

Contabilitatea mijloacelor de trezorerie se asigura cu ajutorul conturilor din clasa 5 intitulata conturi de trezorerie care cuprinde 4 grupe de conturi:

grupa 50 Titluri de plasament - cuprinde conturi care tin evidenta actiunilor sau obligatiunilor proprii sau emise de alte unitati.

Grupa 51 Conturi la banci - cuprinde conturi pentru evidenta efectelor comerciale de plata in curs de incasare a disponibilitatilor banesti in lei si in valuta din conturile bancare., a creditelor bancare pe termen scurt (pana la un an si a dobanzilor aferente acestor credite.

Grupa 53 Casa - cuprinde conturile: 531 Casa, care tine evidenta numerarului in lei sau in devize din caseria unitatii si contul 532 Alte valori, care tine evidenta timbrelor fiscale si postale si a altor hartii cu valoare nominala (ex. Tichete de masa);

Grupa 54 Acreditive - cuprinde contul 541 Acreditive si contul 542 Avansuri de trezorerie. Acreditivul este un instrument de decontare prin care un client pune la dispozitia furnizorului sau o suma de bani reprezentand contravaloarea unor produse, lucrari sau servicii pe care urmeaza sa le primeasca de la acesta. Suma se vireaza la o banca agreata de ambele parti, furnizorul urmand a incasa suma dupa livrare pe baza unor documente prezentate bancii unde este deschis acreditivul.

Avansurile de trezorerie sunt sumele platite de unitatea patrimoniala unor angajati ai sai pentru achizitii cu numerar, deplasari sau alte plati.

Conturile cel mai frecvent utilizate sunt: 531 Casa si 512 Conturi curente la banci.

Contul 531 Casa este cont de activ. El se debiteaza cu sumele incasate in numerar prin caseria unitatii in corespondenta cu conturile care arata provenienta acestor sume. Se crediteaza cu sumele platite in numerar din caseria unitatii in corespondenta cu debitul conturilor care tin evidenta destinatarilor acestor plati. Soldul contului, care este debitor, reprezinta valoarea numerarului existent in caserie.

Contul 512 Conturi curente la banci - este un cont de activ. El tine evidenta incasarilor si platilor efectuate din disponibilul din conturile bancare ale unitati patrimoniale. Se debiteaza cu sumele incasate de la clienti prin creditul contului 411 Clienti, cu numerarul depus la banca din caseria unitatii prin creditul contului 531 Casa sau 581 Varsaminte interne, cu dobanzile incasate pentru disponibilul din conturi prin creditul contului 766 Venituri din dobanzi. Contul 521 se crediteaza cu sumele platite din contul bancar pentru achitarea furnizorilor prin debitul contului 401, pentru achitarea altor obligatii fata de terti prin debitul conturilor din clasa 4 cu sumele ridicate in numerar prin debitul contului 531 Casa sau 581. Soldul debitor reprezinta disponibilitatile existente in conturile bancare.

Ex.: O S.C. incaseaza de la un client 3.000.000 lei prin banca.

de la alt client incaseaza 5.000.000 lei in casa.

5.000.000/531 = 411/5.000.000

achitarea unei facturi unui furnizor cu numerar in valoare de 2.500.000

ridicarea de numerar cu cec de la banca 10.000.000 lei

2 feluri de inregistrare:

6 Conturile de cheltuieli, de venituri si de rezultate

Cheltuielile unitatii patrimoniale sunt sumele platite sau de platit pentru consumul de materii prime si materiale, lucrari si servicii executate de terti, munca prestata de angajati, amortizarea imobilizarilor si alte consumuri de fonduri banesti impuse de reglementarile legale (ex.: miozitele si taxele.)

Conturile de cheltuieli sunt structurate in functie de continutul lor economic in 3 categorii:

a)      cheltuieli de exploatare - care cuprind consumurile ocazionate de activitatea de productie, de prestari servicii sau de comert a unei S. C. din aceasta categorie fac parte consumul de materii prime si materiale, de obiecte de inventar, de energie, salariile personalului, serviciile prestate de terti, costul marfurilor vandute, chiriile.

b)      Cheltuielile financiare - sunt generate de activitatea financiara a S.C. Ele cuprind dobanzile datorate pentru creditele bancare sconturile acordate clientilor, pierderile din vanzarea titlurilor de plasament;

c)      Cheltuieli exceptionale - care au un caracter ocazional si nu sunt generate de activitatea curenta sau financiara a unitatii. Ele cuprind amenzile si majorarile de intarziere datorate, valoarea neamortizata a mijloacelor fixe vandute.

Veniturile unitatii patrimoniale - reprezinta sumele incasate sau de incasat din livrari de bunuri, lucrari sau servicii sau din executarea unor obligatii legale sau contractuale. Tot in categoria veniturilor se incadreaza si valoarea productiei stocate sau in curs de executie, valoarea imobilizarilor obtinute din productie proprie, si valoarea activelor vandute. Conturile de venituri sunt structurate la fel ca si cele de cheltuieli si anume:

a)      venituri din exploatare - care cuprind veniturile din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor si serviciilor, valoarea productiei aflate in stoc si a productiei in curs de executie, valoarea imobilizarilor din productia proprie.

b)      Venituri financiare - generate de activitatea financiara care cuprind veniturile din participatii, (dividendele incasate la alte firme), dobanzile incasate, valoarea sconturilor obtinute (reduceri, sume care se cedeaza clientilor cu scopul de a-I determina sa plateasca mai repede).

c)      Venituri exceptionale - care include valoarea donatiilor primite, valoarea activelor vandute, valoarea despagubirilor incasate.

Contabilitatea cheltuielilor se tine cu ajutorul conturilor din clasa "6 Conturi de cheltuieli", iar cea a veniturilor cu ajutorul conturilor din clasa "7 Conturi de venituri".

Conturile de cheltuieli sunt toate de activ. In debitul acestor conturi se inregistreaza cheltuielile efectuate in corespondenta cu creditul conturilor de stocuri din clasa 3, de terti din clasa 4, sau de trezorerie din clasa 5. La sfarsitul fiecarei luni, toate conturile de cheltuieli se soldeaza prin creditarea lor in corespondenta cu debitul contului 121 Profit si pierderi (Sf = 0)

Conturile de venituri sunt de pasiv cu o singura exceptie si anume contul 711 Venituri din productia stocata - care este bifunctional. Se crediteaza contul de venituri cu valoarea bunurilor sau lucrarilor facturate prin debitul contului 411 Clienti sau incasarile in numerar prin debitul contului 531 Casa. La sfarsitul fiecarei luni toate conturile de venituri se soldeaza prin debitarea lor in corespondenta cu creditul contului 121 Profit si pierdere.

Rezultatul unui exercitiu de gestiune (profitul sau pierderea) il reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile aferente ale aceluiasi exercitiu. Atunci cand veniturile sunt mai mari ca cheltuielile, rezultatul este profitul exercitiului. In situatia inversa rezultatul este pierderea aferenta exercitiului respectiv.

Evidenta rezultatului exercitiului o tine contul 121 Profit si pierdere care face parte din clasa 1. Este un cont bifunctional. La sfarsitul fiecarei luni el se crediteaza cu veniturile inregistrate pana atunci in cursul lunii in corespondenta cu debitul conturilor de venituri din clasa 8 si se debiteaza cu cheltuielile inregistrate in cursul lunii prin creditarea contului de cheltuieli din clasa     Soldul creditor reprezinta profitul cu care s-a incheiat exercitiul respectiv iar cel debitor este pierderea.

Ca formular de sinteza si de raportare, contul de profit si pierdere face parte din bilant alaturi de bilantul contabil propriu-zis si de anexele la bilant. El este structurat pe cele 3 nivele de activitate la fel ca si conturile de venituri si cheltuieli.

Exemplu:

O S. C. realizeaza in cursul lunii mai urmatoarele venituri:

din vanzarea produselor finite cu factura catre clienti 5.000.000 lei

din vanzarea marfurilor cu numerar 3.000.000 lei

din dobanzi incasate in banca 100.000 lei.

Societatea a inregistrat in cursul lunii cheltuieli cu materiile prime 2.000.000 lei, cheltuieli cu salarii 1.500.000, cheltuieli cu marfurile 2.000.000, cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala 750.000, cheltuieli cu amenzile si penalitatile 250.000, cheltuieli cu impozitul pe profit 703.000.

venituri:

cheltuieli:

%