Definitia si structura veniturilor

Definitia si structura veniturilor

In acest capitol autorul isi propune de a analiza si examina definitia si structura veniturilor intreprinderii, modul de evaluare si de constatare a acestora.

Venitul reprezinta afluxul global de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune rezultat in procesul activitatii ordinare a intreprinderii, sub forma de majorare a activelor sau de micsorare a datoriilor, care conduc la cresterea capitalului propriu, cu exceptia sporurilor pe seama aporturilor proprietarilor intreprinderii.

Venitul cuprinde numai afluxul global de avantaje economice obtinute sau care urmeaza sa fie obtinute de intreprindere in contul ei. In componenta venitului nu se includ sumele incasate in numele tertelor persoane, de exemplu cum sunt taxele pe valoarea adaugata, accizele, incasarile obtinute de intreprindere din incasarea organizatiilor terte, din vinzarea produselor sau marfurilor acestora, deoarece aceste sume nu constituie un avantaj economic al intreprinderii si nu influenteaza asupra capitalului propriu al acesteia.

Taxa pe valoarea adaugata si accizele nu se considera ca venituri ale intreprinderii, deoarece acestea reprezinta impozite indirecte si sunt incasate in numele organelor de stat si se varsa in buget.

In functie de sursele de intrare a veniturilor in cadrul intreprinderii acestea se divizeaza in doua grupe: venituri din activitatea operationala si venituri din activitatea neoperationala.

Structura veniturilor si componenta lor este prezentata de SNC 18 "Venitul".

Schema nr.3

Structura veniturilor intreprinderii

Veniturile intreprinderii

Venituri din activitatea operationala Venituri din activitatea neoperationala

Venituri Alte venituri Ven. din Ven. din Venit

din operationale activitatea de activitatea exceptional

vinzari    investitii financiara

Veniturile din activitatea operationala cuprind sumele rezultate din activitatea de baza a intreprinderii. Acestea cuprind:

a) veniturile din vinzari care includ incasarile din vinzarea produselor, marfurilor, prestarea serviciilor, operatiile de barter, operatiile de constructie;

b) alte venituri operationale care la rindul lor includ sumele primite sau de primit din iesirea (vinzarea, schimbul) activelor curente cu exceptia produselor finite si marfurilor, arenda curenta precum si sub forma de amenzi, penalitati, despagubiri, recuperari de daune materiale rezultate din modificarile metodelor de evaluare a activelor curente.

Din veniturile din activitatea neoperationala fac parte sumele primite sau de primit din alte feluri de activitati ale intreprinderii, care cuprind:

a) veniturile din activitatea de investitii, in a caror componenta intra sumele rezultate din iesirea si recalcularea activelor pe termen lung ale intreprinderii - sumele incasate din vinzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe, dividendele calculate, dobinzile, sumele diferentelor din reevaluarea activelor pe termen lung iesite, veniturile din operatiile cu partile legate;

b) veniturile din activitatea financiara, care cuprind sumele rezultate din transmiterea in folosintaa altor persoane juridice si fizice, pe un termen mai mare de un an, active nemateriale si materiale pe termen lung, valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, venituri sub forma de diferente de curs valutar, subventii de stat, prime, premii sume sponsorizate, sume conform contractelor neincluse in concurenta, etc.

c) venituri exceptionale la care se refera sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurari, persoanele fizice si juridice sub forma de recuperare a pierderilor din calamitati, perturbari politice si alte evenimente exceptionale.

Inainte de contabilizarea veniturilor este necesar de se tine seama de doua momente principale:

1) masurarea venitului, adica determinarea marimii acestuia care trebuie sa fie reflectata in contabilitate si rapoarte financiare;

2) constatarea venitului, adica stabilirea perioadei de gestiune in care venitul trebuie sa fie reflectat in contabilitate si rapoarte financiare.

In conformitate cu cerintele SNC, venitul se determina la valoare venala, care reprezinta suma cu care activul poate fi schimbat in procesul operatiei comerciale intre partile independente care au consimtit tranzactia. Valoarea venala care rezulta din tranzactii este negociata de vinzator si cumparator si cuprinde suma mijloacelor banesti primita sau de primit sau sub alta forma de compensatie.

In unele cazuri suma venitului poate fi mai mica sau mai mare decit valoarea venala a produselor, marfurilor si serviciilor vindute. Astfel, daca marfurile si produsele se vind cu reducere la pret, marimea venitului va fi mai mica, iar in cazul tranzactiilor combinate si vinzarii de marfuri pe credit - mai mare decit valoarea venala a acestora.

In cazul in care intreprinderea vinde marfuri, produse la o valoare mai mica decit pretul ordinar de vinzare, marimea venitului este mai mica decit valoare venala a acestora cu suma reducerii acordate. In cazul tranzactiilor combinate, care include vinzarea marfurilor si prestarea serviciilor, venitul cuprinde: venitul din vinzarea marfurilor, produselor care se masoara la valoarea venala a acestora si venitul din prestarea serviciilor. La vinzarea marfurilor, produselor sau serviciilor pe credit, marimea venitului este mai mare decit valoarea venala a acestora si cuprinde: venitul din vinzarea marfurilor, produselor si serviciilor care se masoara la valoarea venala a acestora in momentul vinzarii si venitul sub forma de dobinzi care se determina luind ca baza de calcul cota procentuala stabilita in contractul incheiat intre vinzator si cumparator.

In cazul schimbului de marfuri sau servicii venitul se masoara in felul urmator: daca se produce un schimb de marfuri si servicii identice cu aceeasi valoare, aceasta nu se considera drept o tranzactie de profit. Schimbul de produse, marfuri, servicii neidentice se considera drept o tranzactie profitabila. In acest caz venitul se masoara la valoarea venala a marfurilor si serviciilor primite pe calea schimbului, corectata cu suma mijloacelor banesti virate.

Pentru constatarea venitului este necesar de a se tine seama de respectarea unor criterii anumite, care difera in functie de sursele de obtinere a acestora: vinzarea produselor finite si marfurilor, prestarea serviciilor, darea in folosinta a altor persoane a activelor proprii. Criteriile generale pentru constatarea tuturor felurilor de venituri sunt: existenta unei certitudini intemeiate ca avantajele economice aferente tranzactiei vor fi obtinute de intreprindere; existenta posibilitatii reale de a determina certitudinea sumei venitului.

In baza SNC 18, "Venitul", paragraful 13, venitul se constata in baza metodei specializarii exercitiilor in perioada de gestiune in care a fost obtinut, indiferent de momentul efectiv de incasare a mijloacelor banesti sau a altor forme de compensare. Deci, venitul se constata numai atunci cind intreprinderea are o certitudine intemeiata in obtinerea acestuia. In unele cazuri o astfel de certitudine survine numai dupa primirea mujloacelor banesti sau dupa inlaturarea incertitudinilor de natura diversa. De exemplu, la efectuarea operatiilor de export pot aparea dificultati vizind primirea autorizatiei emise de autoritatile unui stat strain privind transferarea mijloacelor banesti obtinute din exportul marfurilor. In acest caz, venitul nu se constata pina la momentul primirii unei astfel de autorizatii. In cazul cind apar indoieli referitor la primirea sumei cuvenite, inclusa anterior in venit, aceasta suma se trece la cheltuieli, dar nu la diminuarea sumei venitului constatate initial.

De exemplu, in cazul aparitiei unor creante dubioase, marimea acestora in functie de metoda adoptata de intreprindere in politica de contabilitate, se trece la majorarea cheltuielilor perioadei sau se recupereaza pe seama rezervei create anterior, dar nu se trece la diminuarea sumei venitului constatate anterior.

Conform cerintelor SNC 18, venitul se constata pe fiecare tranzactie. Insa in anumite circumstante, venitul poate fi constatat pe componente distincte ale unei tranzactii.

Veniturile si cheltuielile aferente unora si acelorasi tranzactii sau operatii economice sunt constatate intr-o singura perioada de gestiune. Pentru asigurarea concordantei veniturilor si cheltuielilor in perioada de gestiune, intreprinderea poate, in caz de necesitate, sa creeze rezervele corespunzatoare pe seama cheltuielilor perioadei.

In concluzie, putem mentiona ca la constatarea venitului este necesar de a respecta principiul prudentei sau conservatismului, potrivit caruia veniturile se constata si se reflecta in contabilitate numai atunci cind acestea sunt cistigate si cind intreprinderea este sigura ca le va obtine.

Majoritatea intreprinderilor obtin venit prin vinzarea produselor finite, a marfurilor sau prestarea serviciilor. In afara de venitul rezultat din vinzarea produselor finite si prestarea serviciilor, intreprinderile obtin de asemenea venituri sub forma de dobinzi, redevente si dividente.

Dobinzile reprezinta venitul obtinut din acordarea in folosinta a mijloacelor banesti altor persoane prin procurarea titlurilor de valoare. Acestea cuprind veniturile: aferente conturilor de depozit si altor conturi bancare; din acordarea imprumuturilor banesti si de marfuri altor persoane fizice si juridice; din procurarea titlurilor de datorii (obligatiuni, cambii). Dobinzile aferente conturilor de depozit si altor conturi bancare, precum si din acordarea imprumuturilor banesti si de marfuri altor persoane, se determina in baza cotei procentuale stabilita de contractul incheiat intre intreprindere si debitori.

Redeventele reprezinta venitul obtinut din transmiterea in folosinta altor persoane a activelor nemateriale, de exemplu, a brevetelor, emblemelor comerciale, drepturilor de autor, programelor informatice drepturilor de exploatare a resurselor naturale.

Dividentele reprezinta sumele calculate in urma repartizarii venitului net dupa impozitare intre actionari in conformitate cu cota de participatie in capitalul statutar. Dividentele se constata ca venit atunci cind este stabilit dreptul intreprinderii la primirea acestora, adica la anuntarea la adunarea generala a actionarilor.

Dupa ce a prezentat definitia si structura veniturilor intreprinderilor autorul isi propune studierea modului de calculare a impozitului pe venit si virarea lui la buget.