EVALUAREA IMOBILIZARILOR

Evaluarea imobilizarilor

Imobilizarile fiecarei unitati patrimoniale, in functie de regulile generale de evaluare si implicit de momentul in care se efectueaza aceasta operatie, se evalueaza la urmatoarele patru categorii de valori: de intrare in patrimoniu, de inventar, bilantiera sau de inchidere a exercitiului, si de iesire din patrimoniu .

a. Valoarea de intrare sau contabila se stabileste in momentul achizitionarii, producerii sau intrarii imobilizarilor in patrimoniu prin alte modalitati. Aceasta valoare se determina avandu-se in vedere provenienta imobilizarilor, asa cum se prezinta in continuare

Imobilizarile procurate prin achizitionare de la furnizori (cu titlu oneros), inclusiv cele cu durata normala de utilizare expirata se evalueaza la costul de achizitie care este format din pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport si alte cheltuieli care se efectueaza pentru punerea imobilizarilor in stare de utilizare (instalare, proba, incercari s.a.).

In ceea ce priveste titlurile de participare si alte titluri imobilizate se retine ca fac exceptie de la regula anterioara in sensul ca in costul de achizitie se include numai pretul de cumparare, celelalte cheltuieli de achizitionare inregistrandu-se direct in cheltuielile de exploatare.

Pentru imobilizarile obtinute din productia proprie, evaluarea se face la costul de productie, care se determina prin insumarea costului de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate, a celorlalte cheltuieli directe de productie si a cotei proportionale de cheltuieli indirecte (comune de sectie) repartizate in mod rational si numai in masura in care sunt determinate de obtinerea imobilizarilor in cauza. Totodata, se pot lua in calcul dobanzile aferente imprumuturilor utilizate pentru finantarea investitiilor respective, pentru intreg ciclul de fabricatie.

La randul lor, imobilizarile intrate in patrimoniu cu prilejul asocierii, fuziunii s.a. se evalueaza la valoarea de utilitate, denumita si valoare de aport, care se stabileste cu acordul partilor, asa cum se convine intre aportant si reprezentantii societatii comerciale la care se face subscrierea de parti sociale sau actiuni in natura si totodata in functie de opinia unui specialist in domeniul evaluarii.

Imobilizarile care se obtin cu titlu gratuit sau prin donatie se evalueaza la valoarea actuala, facandu-se estimarea acesteia in functie de valoarea imobilizarilor cu caracteristici similare sau apropiate Aceasta problema se rezolva pe baza propunerii facute de un specialist si aprobarii consiliului de administratie al agentului economic.

Pentru imobilizarile existente in patrimoniul unitatii si care se reevalueaza in baza unor dispozitii legale exprese se stabileste, de asemenea, noua valoare de intrare, denumita valoare actualizata ^[2], pentru fiecare mijloc fix supus acestei operatiuni. In acest scop se inmulteste valoarea initiala existenta in contabilitate, cu un anumit coeficient de actualizare, care are caracter unitar pe tara si este precizat in actul normativ privind reevaluarea, fiind diferentiat pe trimestre in functie de data existentei mijlocului fix in patrimoniu, dar pana la maximum 30 iunie 1994, cand s-a efectuat reevaluarea anterioara.

Aceasta operatiune de reevaluare s-a efectuat, de regula, la data de 31 decembrie 1998 si incepand cu exercitiul financiar 1999, a influentat atat valoarea de intrare, cat si amortizarea imobilizarilor in cauza (cladiri, constructii speciale si terenuri), asa cum se va prezenta ulterior. Operatiunea amintita se poate continua si in prezent, atunci cand este cazul, iar rezultatele pe care le genereaza se inscriu in mod obisnuit in raportarile contabile ce se intocmesc.

Reevaluarea cladirilor, constructiilor speciale si a terenurilor se poate efectua in fiecare exercitiu in care indicele de inflatie determinat de Comisia Nationala pentru Statistica inregistreaza o crestere mai mare de 5% ^[3].

In cazul investitiilor puse in functiune partial sau total, fara intocmirea documentelor de inregistrare ca mijloace fixe, se utilizeaza valoarea stabilita prin situatiile de lucrari, la data punerii in functiune.

Valoarea de intrare pentru animalele de productie este constituita din costul de productie al animalelor pentru carne, la care se adauga sporurile de pret in functie de categoria biologica.

b. Valoarea de inventar este denumita in mod curent valoare actuala a fiecarui element patrimonial. Aceasta valoare se stabileste in functie de utilitatea bunului in unitate si pretul pietei la data efectuarii inventarierii, operatiune care este obligatorie cel putin o data pe an, de regula, inaintea incheierii exercitiului financiar.

In cazul imobilizarilor corporale si necorporale amortizabile este necesara sa se aiba in vedere in acest scop si amortizarea inregistrata in contabilitate pana la data efectuarii inventarierii, amortizare care se deduce din valoarea actuala in vederea determinarii valorii nete contabile. Aceasta ultima operatie nu este necesara in situatia in care valoarea actuala este inferioara valorii nete contabile.

In ceea ce priveste imobilizarile financiare se retine ca evaluarea se efectueaza in mod diferentiat pentru titlurile imobilizate si pentru cele de participare, folosindu-se valoarea de utilitate pe care o prezinta pentru unitatea in cauza si respectiv cursul mediu al ultimei luni a exercitiului sau valoarea probabila de negociere, dupa cum titlurile fac parte din categoria celor cotate sau a celor necotate la bursa.

Titlurile de participare detinute in capitalul altei societati comerciale, datorita puterii de control sau de influenta pe care o confera detinatorului asupra activitatii emitentului, se evalueaza la valoarea de utilitate ce poate fi mai mare decat cea corespunzatoare cursului de la bursa sau celei probabile de negociere a unui numar redus de asemenea titluri. Valoarea in cauza se determina prin luarea in calcul a urmatoarelor elemente: cotatia de la bursa, rentabilitatea si perspectivele de rentabilitate, conjunctura economica, avantajele pe care le aduce detinatorului controlul sau influenta asupra activitatii societatii comerciale emitente s.a.

In legatura cu stabilirea valorii actuale aferente imobilizarilor inventariate se retine ca este justificat sa se aiba in vedere si situatia in care se afla unitatea patrimoniala la acea data. In acest sens se aplica, dupa caz, principiul continuitatii activitatii, folosindu-se valoarea de utilitate sau se are in vedere reducerea sensibila a activitatii viitoare, utilizandu-se alte valori decat cele de utilitate, denumite si valori lichidative care se stabilesc dupa o optica de evaluare adecvata sistarii activitatii sau nonactivitatii.

c. Valoarea bilantiera sau de inchidere a exercitiului se determina in vederea inscrierii imobilizarilor in bilantul contabil anual.

Pentru stabilirea valorii analizate se compara valoarea de intrare sau contabila cu cea de inventar sau de utilitate, operatiune in urma careia se pot constata doua situatii si anume:

- existenta unor plusuri de valoare, atunci cand valoarea de inventar este superioara celei de intrare, plusuri care nu se inregistreaza in contabilitate, imobilizarile respective raman reflectate in contabilitatea curenta la valoarea de intrare;

- existenta unor minusuri de valoare si aceasta in cazul in care valoarea de inventar este inferioara celei de intrare datorita unor deprecieri care au avut loc. Aceste minusuri se oglindesc in contabilitate sub forma amortizarilor sau provizioanelor, dupa cum deprecierea este ireversibila si respectiv reversibila. In contabilitatea curenta se mentine valoarea de intrare, insa in bilantul contabil anual se inscrie valoarea contabila neta in sensul ca valoarea de intrare se diminueaza cu amortizarile si/sau provizioanele inregistrate in contabilitate sau altfel spus la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatul inventarierii.

Valoarea bilantiera a depozitelor in valuta se determina in functie de cursul de schimb la acea data, iar diferentele de curs valutar aferente acestor creante imobilizate influenteaza contul de diferente din conversie, reluandu-se la deschiderea exercitiului urmator.

d. Valoarea de iesire din patrimoniu se foloseste pentru inregistrarea in contabilitate a diminuarilor care se produc in masa imobilizarilor unitatii patrimoniale ca urmare a vanzarii, scoaterii propriu-zise din functiune, distrugerii, lipsei in gestiune s.a. Aceasta valoare este cea de intrare in patrimoniu sau cea stabilita ulterior cu prilejul unor reevaluari efectuate prin dispozitiile legale exprese, denumita, in ambele cazuri, si valoare contabila, existenta in evidenta la data iesirii din patrimoniu.