Metode de calculatie a costurilor

1 Metoda globala

Se aplica în acele unitatii în se fabrica un singur produs, lucrare sau serviciu acolo unde nu exista semifabricate sau productie neterminata la sfârsitul perioadei de gestiune iar daca ea exista fie ca este constanta, fie ca este nula sau semnificativa.

Metoda se utilizeaza si cazul când din procesul productivitatii se obtin mai multe produse cuplate din aceiasi materie prima sau cu aceiasi tehnologie. Ea se aplica si la sectiile de productie auxiliare din cadrul întreprinderilor cu productie omogena. Obiectul calculatiei este reprezentat de productia obtinuta, lucrare executata, servicii prestate. Cheltuielile directe se colecteaza pe singurul produs fabricat sau global pentru toate produsele care se realizeaza din aceiasi materie prima si prin acelasi procedeu tehnologic. Cheltuielile indirecte se repartizeaza global asupra conturilor analitice unde s-au înregistrat. Cheltuielile directe deschise pentru produc singular sau produse cuplate realizate din aceiasi materie prima si prin acelasi procedeu tehnologic. Cheltuielile directe (materie prima si materiale), salariile personalului direct productiv contributiei aferenta si alte cheltuieli directe se înregistreaza în cursul lunii în debitul contului 921 ”Cheltuieli ale activitati de baza” sau 922 ”Cheltuieli ale activitati auxiliare”. Cheltuielile indirecte (comune) se înregistreaza în debitul contului 923 ” Cheltuieli indirecte de productie” iar cheltuielile generale de administratie si conducere se înregistreaza în debitul contului 924 ” Cheltuieli generale de administratie ” pe feluri de cheltuieli dupa natura. În urma calculatiei costurilor efective contul 921 ”Cheltuieli ale activitati de baza” se crediteaza prin debitul contului 902 ” Decontari interne privind productia obtinuta ”. Costul unitar efectuat se determina dupa cum urmeaza:

în cazul întreprinderii unde din procesul de productie rezulta un singur produs, lucrare sau serviciu costul unitar efectiv se determina prin raportarea totalului cheltuielilor directe si indirecte la cantitatea de produse obtinute

în cazul produselor cuplate si sortodimensionale cheltuielile de productie care au fost colectate global se repartizeaza pe feluri de produse prin procedeul coeficientilor de echivalenta.

Variante ale organizarii calcului efectiv

a. Pe feluri de costuri în functie de cantitatea totala de producs fabricat se raporteaza fiecare fel de cost la cantitatea totala de produse obtinute:

= costul unitar efectiv

feluri de costuri (materii rpime, salarii, contributii, indirecte de productie)

Q = cantitatea totala de produse obtinute.

b.     Pe feluri de costuri si pe cantitatile fabricate si vândute în perioada respectiva. Costurile cu

materiile prime, materiale, salarii, contributii, deci costurile directe de productie se raporteaza la cantitatea fabricata în timp ce cheltuielile indirecte de productie si cele de administratie si conducere se raporteaza la cantitatea vânduta în acea perioada:

= costuri directe de productie

= costuri indirecte de productie

= costuri generale de administratie si conducere

= cantitatea totala de produse fabricate

= productia vânduta

c.      Pe locuri de costuri. Acestea se vor aplica doar în acele unitatii unde din productie se obtine un

singur produs. Procesul tehnologic se desfasoara pe mai multe stadii succesive de lucrare (etape sau locuri de cost):

locul de cost 1 livreaza locului de cost 2 cantitatea iar în urma prelucrarii rezulta cantitatea

locul de cost 2 livreaza locului de cost 3 cantitatea iar în urma prelucrarii rezulta cantitatea

În fiecare etapa de prelucrare produsul atinge un anumit grad de prelucrare iar în ultima etapa (la ultimul loc de cost) se obtine produse finite. Astfel se poate determina costul în fiecare etapa sau stadiu de prelucrare cât si costul unitar al produsului finit:

= costul total al locului I, II, III .n

,,,…,= productia totala prelucrata la fiecare stadiu de prelucrare sau la loc de cost (I,II.III, ,n)

= costuri generale de administratie si conducere

= costuri de desfacere, marketing

= cantitatea totala de produse fabricate.

Costul unitar pe fiecare produs pe fiecare loc de cost se calculeaza astfel:

costul unitar al locului i-1

catitatea intrata în procesul de prelucrare

cost unitar de prelucrare al fiecarui loc de cost .

2 Metoda pe comenzi

Metoda de calculatie pe comenzi se aplica în unitatile economice cu productie individuala si de serie unica cum ar fi cazul întreprinderilor constructoare de masini, mobila, confectii, reparatii de masini si utilaje. Productia finita se obtine într-un singur exemplar sau într-un numar de mic de exemplar care nu se repeta sau daca se repeta acestea apar cu totul accidental.

De asemenea produsele finite se poate obtine prin asamblarea partilor sale componente (piese, subasamble), obiecte de evidenta si calculatie a costurilor îl constituie comanda în raport de care se colecteaza cheltuielile directe si se repartizeaza cheltuielie indirecte iar purtatorul de cheltuieli este productia lansata cu o comanda. Obiectul unei comenzi difera în cazul productiei individuale care se organizeaza de regula în varianta „ fara semifabricate sau productiei de serie care se pote organiza atât în varianta nesemifabricate si varianta cu semifabricate.

Modelul de calculs al costului unitar este urmatorul:

productie individuala varianta fara semifabricate:

= costul unitar al productiei individuale lansat cu o comanda de fabricatie

= cheltuielile directe la nivelul unui element de cheltuieli sau articol de calculatie (i ia valorile de de la 1 la n)

= cheltuielile indirecte la nivelul unui element de de cheltuiala sau articol de calculatie (j ia valorile de la 1 la t)

S = sectia de fabricatie în care se realizeaza produsul individual si ia valori între 1 si n.

varianta cu mai multe produse

= cost unitar mediu al unitatii de produs

Q = cantitatea de produse frabricate într-o comanda

productia de serie cu semifabricate. În cazul productiei de serie mica în varianta cu semifabricat

produsele finite se obtine prin îmbinarii mecanice a unor partii componente ( piese, subansamble,

repere, semifabricate) care se realizeaza în unitate sau se cumpara din afara. Costul unitar al produselor finite se determina astfel:

= cost unitar al produsului finit

= cheltuieli directe de asamblare la nivelul unui element de cheltuiala sau articol de calculatie

= cheltuieli indirecte de asamblare la nivelul unui element de cheltuiala sau articol de calculatie

= consumul specific din elementele componente c ( piese, repere, subansamble sau semifabricate) al produsului p

= costul unitar al unui element component al produsului p

= cantitatea de produse finite obtinuta cu o comanda de fabricatie

Se calculeaza anterior costul unitar al fiecarei piese, reper, subansamblu sau semifabricat care intra în structura produselor finite prin montare sau asamblare. Pe masura ce se primesc comenzile de la clientii acestea se vor înscrie în registrul de comenzi purtând un simbol (numar sau cod) acest simbol se va înscrie pe documetul justificativ pentru productia respectiva. Costul efectiv al produsului sau produselor lansate cu o comanda se va stabili doar la sfârsitul perioadei de gestiune în care acestea s-au finalizat. Daca productia lansata cu o comanda de fabricatie se predau partial la magazin cu produsele finite la terminarea comenzii acestea vor fi înregistrate la cost prestabilit

3 Metoda pe faze

Metoda pe faze se aplica în unitatile cu productie de masa sau serie mare unde produsul finit se obtine dintr-un proces tehnologic cu caracter relativ omogen desfasurat pe faze succesive de lucrare a materiilor prime, materialelor ( industria textilelor, siderurgica, industria berii, a maselor plastice, industriei alimentare). Putem lua drept exemplu industria berii unde produsul finit se obtine dintr-un proces tehnologic omogen desfasurat în urmatoarele faze succedsive de prelucrare, prepararea orzului, fabricarea maltului, fierberea, fermentatia , umplerea butoaielor, a sticlelor etc. Obiectul de calculatie a costurilor îl constituie faza de productie iar cheltuielile de productie se colecteaza direct sau prin repartizare cheltuielilor indirecte pe fiecare faza. Metoda pe faze se aplica în 2 variante:

Varianta fara semifabricate ( fara transferarea cheltuielilor de productie de la o faza la alta). În

cazul variantei fara semifabricate costul nu se determina dupa fiecare faza ci doar în ultima faza de fabricatie când s-a obtinut produsul finit. La sfârsitul fiecarei faze de fabricatie nu rezulta semifabricate care sa fie depozite, ci numai productie în curs de executie care trece imediat de la o faza de prelucrare la alta fara depozitarii intermediare sau depozitarii de scurta durata.

Exemplu: Daca pentru o unitate economica în care procesul de fabricatie este divizat în 3 faze costul efectiv al produsului finit se determina astfel:

= costul pe unitatea de produs

= cheltuielie fazei I, II, III,

= productia totala finita

Varianta cu semifabricate ( cu transferarea cheltuielilor de la o faza la alta) se aplica în acele

unitatii economice cu productie de masa si unde dupa fiecare faza de prelucrare rezulta semifabricate care se depoziteaza temporar în vederea prelucrarii în fazele urmatoare sau pentru a fi vândute tertilor în acesta stare. Acesta este cazul întreprinderilor din industria tesaturilor, filaturilor, pielariei.

Vom lua exemplul unei unitati de productie în care procesul de fabricatie este divizat în 3 faze (varianta cu semifabricat) costul efeectiv al produsului finit se determina dupa cum urmeaza:

= costul unitar al semifabricatelor

= cheltuielile totale ale productiei în faza I inclusive costurile cu materiile prime

= productia totala obtinuta în faza I

Se observa ca costul primei faze se transfera la cea de a doua faza. La faza a III a de fabricatie costul unitar al semifavbricatului se dermina:

Costul ultimei faze reprezinta costul prodsului finit ():

Dintre metodele de calculatie a costurilor analizate mai sus nici una nu se regaseste într-o forma pura în practica întreprinderilor. In cele mai multe cazuri ele se utilizeaza într-o forma combinata.

Metodele de calculatie a costurilor analizate mai sus capata noi dimensiuni în conditiile în care sunt adoptate costurile prestabilite sub forma costurilor normate/planificate sau costurilor standard. De aceea, în cele mai multe lucrari de specialitate, inclusiv în reglementarile contabile din tara noastra, în sistematica metodelor de calculatie a costurilor, calculatia costurilor standard sau normate, este analizata ca o metoda distincta.

O asemenea metoda consta în antecalculul costurilor înainte de începerea fabricatiei produsului, urmarirea si controlul abaterilor de la aceste costuri în vederea luarii masurilor necesare înlaturarii lor. De regula, costurile prestabilite si abaterile sunt transformate în marimi de înregistrare si decontare contabila prin adunari efective ale productiei obtinute.