Întocmirea situatiilor financiare anuale

ÎNTOCMIREA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE

1. LUCRARI PREGATITOARE ELABORARII SITUATIILOR FINANCIARE

1.1 Balanta contului înainte de inventariere

1.2. Inventarierea patrimoniului

Definirea, obiectul, scopul si momentele obligatorii de inventariere

Functiile inventarierii

Clasificarea inventarierii

Etapele inventarierii

A. Pregatirea inventarierii

B. Inventarierea propriu-zisa

C. Rezultatele inventarieri

1.3 Operatiuni de regularizare

1.4 Balanta de verificare dupa inventariere

1.5 Determinarea rezultatului repartizarea profitului sau finantarea pierderi

2. INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

1. LUCRARI PREGATITOARE ELABORARII SITUATIILOR FINANCIARE

Lucrarile pregatitoare au rolul de a verifica toate înregistrarile fectuate în cursul anului, de a efectua inventarierea patrimoniului, de a realiza înregistrari aferente sfârsitului de exercitiu si de a centraliza datele.

Lucrarile pregatitoare elaborari situatiilor financiare anuale:

1. Balanta contului înainte de inventariere
2. Inventarierea patrimoniului
3. Operatiuni de regularizare
4. Balanta de verificare dupa inventariere
5. Determinarea rezultatului, repartizarea profitului sau finantarea pierderi

1.1   Balanta contului înainte de inventariere

La sfârsitul exercitiului financiar se efectueaza o verificare daca au fost înregistrate în contabilitate toate operatiile economice si financiare.

Situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea si sa ofere o imagine completa si corecta a tuturor operatiilor economice desfasurate. Trebuie verificate corelatiile dintre evidenta contabila si cea operativa, dintre evidenta cronologica si sistematica si dintre conturile sintetice si analitice, Informatiile necesare întocmiri situatiilor financiare anuale se preiau din balanta de verificare care poate fi sintetica sau analitica.

La încheierea exercitiului financiar se întocmesc doua variante de balante.

1. Balanta preliminara
2. Balanta definitiva

Balanta de verificare are forma tabelara cu egalitati si corelatii în care sunt transpuse contul si sumele la un momendat. Dupa numarul de corelatii distingem balante cu serii de egalitatii de la 1 5. Scopul elaborari balantei înainte de inventariere este acela de a prezenta datele scriptice cu cele faptice stabilite prin inventariere.

Alaturi de balanta sintetica se elaboreaza si balante analitice, cu ajutorul balantei de verificare se pot depista 2 categorii de erori:

1. Erori care afecteaza egalitatile

erori de înregistrare

repetarea unor formule contabile

stabilirea gresita a unor formule contabile

trecerea gresita a sumelor într-o formula contabila corecta

2. Erori care nu afecteaza egalitatile

1.2 Inventarierea patrimoniului

Definirea, obiectul, scopul si momentele obligatorii de inventariere

Din punctul de vedere al contabilitatii, inventarierea este un procedeu de verificare faptica, valorica si cantitativa sau numai valorica a existentei si starii mijloacelor economice, a creantelor si datoriilor unei unitati patrimoniale, la un moment dat.

  Inventarierea patrimoniului reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, in patrimoniul unitatii la data la care aceasta se efectueaza.

Inventariera are ca scop stabilirea situatiei reale a elementelor de activ sau pasiv a unei unitati patrimoniale, respectiv evaluarea la nivelul valori actuale.

OBIECTUL INVENTARIERII il constituie:

Ÿ       Imobilizarile

Ÿ       Stocurile

Ÿ       Creantele

Ÿ       Disponibilitatile banesti

Ÿ       alte valori

Ÿ       datoriile

Ÿ       elementele extra patrimoniale

SCOPUL:

Ÿ       determinarea reala a patrimoniului;

Ÿ       asigurarea integritatii patrimoniului;

Ÿ       repartizarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor;

Ÿ       constatarea cresterilor sau deprecierilor valorilor contabile ale elementelor patrimoniale prin stabilirea valorii acuale si a valorii de utilitate;

Ÿ       stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale care sunt aduse ca aport in natura la capitalul social.

MOMENTE ÎN CARE SE EFECTUEAZA INVENTARIEREA:

Inventarierea se efectueaza, in mod obligatoriu, in urmatoarele momente:

1. la inceputul activitatii unei unitati;
2. cel putin o data pe an, pe parcursul functionarii unitatii;
3. in cazul fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii unei unitati;
4. in cazul calamitatilor naturale sau al unor cazuri de forta majora;
5. in cazul predarii-primirii gestiunii
6. in cazul spargerii sau la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului;
7. in cazul modificarii preturilor bunurilor;
8. ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune care nu pot fi stabilite cert, decat prin inventariere.

Inventarierea si inventarul joaca un rol de seama si indeplinesc functii importante in contabilitate si in gestiunea patrimoniului.

Raspunderea pentru organizarea inventarieri revine directorului, administratorului, coordonatorului de credit. Inventarierea se efectueaza de catre o comisie de inventariere numita prin decizia scrisa a conducatorului si e formata din cel putin doua persoane.

Din comisie nu pot face parte gestionarul si contabilul gestiuni inventariate. Gestiunile mici pot fi inventariate si de o singura persoana.

Inventarierea poate fi efectuata cu salariati proprii sau cu persoane pregatite în acest domeniu.

Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiti decît în cazuri justificate prin decizie scrisa, emisa de cel care i-a numit.

Functiile inventarierii

Inventarierea îndeplineste urmatoarele functii:

a.            Functia de control a concordantei dintre informatiile furnizate de contabilitate si realitate.

Prin compararea situatiei faptice, stabilita prin inventariere, cu situatia scriptica din contabilitate se stabilesc plusurile si minusurile de inventar si se iau masuri in vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea, in vederea delimitarii rspunderilor si a intaririi ordinei in gestionarea patrimoniului. Cu ajutorul inventarierii se identifica bunurile inutilizabile, comenzile sistate, creantele vechi si neincasate, etc si pe aceasta baza se iau masuri pentru preintampinarea sau limitarea pagubelor, pentru cresterea vitezei de rotatie si sporirea eficientei.

b.            Functia de stabilire a situatiei nete si a rezultatului exercitiului

Inventarierea este punctul de pornire si de inchidere al oricarui exercitiu financiar. Pe baza inventarierii se deschid conturile si tot pe baza inventarierii se inchid si se definitiveaza bilantul contabil.

Situatia neta a patrimoniului = Active inventariate – Datorii inventariate.

Daca se face abstractie de modificarea aportului proprietarului la capitalul social, atunci rezultatul net se determina in functie de variatia situatiei nete astfel:

Rezultatul net = Situatia neta de la sfarsitul exercitiului – Situatia neta de la inceputul exercitiului

c.             Functia de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si vanzarilor

Unitatile patrimoniale mici si mijlocii pot folosi pentru evidenta stocurilor metoda inventarului intermitent. In aceasta varianta de lucru se inregistreaza in conturile de stocuri numai stocurile initiale si finale ale elementelor patrimoniale resprective, iar intrarile din cursul lunii se inregistreaza in conturile de cheltuieli corespunzatoare.In aceste conditii, inventarierea de la sfarsitul fiecarei luni sta la baza determinarii iesirilor din depozite (a consumurilor si a vanzarilor) astfel:

Iesiri din depozite = Stocuri initiale + Intrari din cursul lunii – Stocuri finale.

Clasificarea inventarierii

Inventarierile ca procedeu al metodei contabilitatii se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a)     Dupa momentul in care se efectueaza se deosebesc

Inventarierile periodice – se efectueaza periodic (luna, trimestru) conform unei planificari proprii intocmite de catre fiecare unitate patrimoniala. Frecvanta acestor inventarieri se stabileste in functie de particularitatile fiecarei gestiuni si de ritmul miscarii elementelor patrimoniale.

Inventarierile anuale – sunt obligatoriu de efectuat inainte de inchiderea conturilor si intocmirea bilantului.

b)     Dupa sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale se deosebesc:

Inventarierile generale – cuprind toate elementele patrimoniale aflate in patrimoniul unei unitati.

Inventarierile partiale – cuprind numai unele elemente patrimoniale (materiale, marfuri, produse) sau numai unele gestiuni din unitatea respectiva.

c)     Dupa modul in care se efecueaza, sunt:

Inventarieri totale – se extend asupra tuturor sortimentelor care formeaza un element patrimonial (sortimente de materiale, sortimente de produse) sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune, indifferent de natura lor (mijloace fixe, obiecte de inventar, marfuri).

Inventarieri prin sondaj – cuprind numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o gestiune.

d)     In functie de conditiile in care se desfasoara inventarierile sunt:

Inventarieri ordinare – au, de regula, un caracter normal, planificat.

Inventarieri extraordinare – sunt impuse de anumite situatii de exceptie,

cum ar fi:

• În cazul predarii - primirii gestiunii;
• La cererea organelor de control;
• Cu ocazia modificarilor preturilor;
• Cu o cazia divizarii sau comasarii de gestiuni;
• În urma calamitatilor si a altor cazuri de forta majora;
• Când exista indicii de plusuri sau minusuri în gestiune.

Etapele inventarierii

Inventarierea este o lucrare complexa care se deruleaza in mai multe etape:

A.   Pregatirea inventarierii

B.    Inventarierea propriu-zisa

C.    Rezultatele inventarieri

A.    PREGATIREA INVENTARIERII

Pregatirea inventarierii presupune pregatirea conditiilor normale de desfasurare a inventarieri. Administratorul are obligatia de a emite decizia de inventariere si de a asigura conditii normale comisiei de inventariere.

Pregatirea inventarierii este o etapa premergatoare inventarierii propriu-zise. In cadrul acestei etape etape se iau o serie de masuri organizatorice si se executa unele lucrari contabile.

Despre lucrarile de natura organizatorica se poate mentiona:

se constituie prin dispozitie scrisa a conducatorului unitatii o comisie centrala de inventariere si mai multe subcomisii in functie de numarul de gestiuni ce urmeaza a fi inventariate;

se sigileaza caile de acces in gestiuni, cu exceptia locului in care incepe inventarierea;

se cere gestionarului o declaratie scrisa din care trebuie sa rezulte: daca are in gestiunea sa bunuri nereceptionate sau bunuri care nu apartin gestiunii; daca are documente de predare-primire a bunurilor care nu au fost operate in evidenta sa operativa sau nu au fost predate la contabilitate; daca a primit sau predate bunuri fara sa se intocmeasca documentele necesare; daca are cunostinta de avidenta unor plusuri sau minusuri in gestiune;

se sisteaza operatiunile de intrare-iesire a bunurilor din gestiune;

se identifica locurile in care ar putea fi depozitate bunurile care se inventariaza si se sigileaza;

se grupeaza bunurile ce urmeaza a se inventaria pe sortimente si pe categorii de preturi. Se aranjeaza separate bunurile degradate, bunurile primate in custodie, spre reparare sau pastrare;

se verifica daca aparatele de masura sunt in buna stare de functionare.

Lucrarile pregatitoare ale inventarierii de natura contabila

se asigura inregistrarea tuturor operatiunilor in contabilitatea sintetica si analitica si in evidenta operative condusa in cadrul gestiunilor (fise de magazine, rapoarte de gestiune, etc);

se verifica exactitatea inregistrarilor prin confruntarea informatiilor din contabilitate cu cele din evidenta operative si prin intocmirea balantelor de verificare sintetice si analitice;

se ridica de la gestiuni toate evidentele operative si se vizeaza dupa ultima operatiune (benzi de la casele de marcat, fise de magazine, rapoarte de gestiune, etc)

B.     Desfasurarea inventarierii

Realizarea inventarieri presupune respectarea ce comisia de inventariere a reglementarilor legale privind conditiile de lucru în desfasurarea în desfasurarea operatiunilor de inventariere:

• se afiseaza la loc vizibil programul de inventariere
• sigilarea tuturor locurilor, a cailor de acces în afara locurilor unde se efectueaza inventarierea în ziua respectiva, sigiliul se pastreaza la seful comisiei de inventariere.
• la reluarea inventarieri se verifica daca sigiile nu au fost deteriorate
• închiderea si sigilarea depozitelor în situatia în care inventarierea se intrerupe se face sub observarea gestionarului
• documentele se pastreaza în gestiunea inventariata si se depoziteaza în locuri special amenajate (fisete, casete, dulapuri) care vor fi sigilate.

Consta in constatarea, descrierea si evaluarea elementelor patrimoniale si se face la locurile de depozitare a bunurilor respective, costatarile trecandu-se in listele de inventariere.

Listele de inventariere se intocmesc separat pe locuri de depozitare, pe categorii de bunuri si pe personae responsabile de integritatea lor. De asemenea, se intocmesc liste de inventariere separate pentru: bunurile necorespunzatoare calitativ, bunurile fara miscare si de prisos, creante si datorii incerte sau in litigiu.

Bunurile inventariate se inscriu in listele de inventariere cu precizarea denumirii, codului, unitatii de masura, indicilor calitativi, pretului unitar de evidenta. Listele de inventariere se completeaza citet, fara stersaturi sau intercalari de randuri. Spatiile libere se bareaza, iar eventualele corecturi se certifica de catre persoanele care urmeaza sa semneze aceste liste.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numarare, cantarire, masurare sau calcule tehnice. Bunurile aflate in ambalaje originale se verifica prin sondaj, stivele formate din saci, lazi, cutii, containere etc. se desfac si se verifica separate, bunurile de volum mare (de masa) cum ar fi silozurile de cereale, rezervoarele de benzina sau de vin de inventariaza pe baza de calcule tehnice si pe baza analizelor de laborator.

Elementele patrimoniale de activ si de pasiv, a caror existenta nu poate fi costatata prin inventarieri fizice se verifica pe baza datelor din contabilitate. Acest procedeu se utilizeaza in cazul bunurilor apartinand unitatii, dar care se afla in afara acesteia (mijloace fixe date in chirie, materiale lasate in pastrarea furnizorului, produsele expediate catre clienti si refuzate de catre acestia, bunuri trimise spre prelucrare la terti, etc). Tot prin acest procedeu, al constatarilor indirecte, se verifica: disponibilitatile banesti din conturile de la banci (reflectate in extrasele de cont eliberate de catre banci); creantele si obligatiile unitatii in raport cu tertii (oglindite in contabilitatea analitica si in extrasele de cont confirmate de terti).

In vederea calcularii plusurilor si minusurilor de inventar, elementele patrimoniale se evalueaza la valoarea de intrare in patrimoniu devenita valoare contabila.

Pentru asigurarea imaginii fidele, evaluarea elementelor patrimoniale se face astfel:

• bunurile de natura imobilizarilor si stocurilor se evalueaza la valoarea actuala, denumita si valoare de inventar;
• bunurile depreciate se evalueaza la valoare de utilitate a fiecarui element, stabilita in functie de utilitatea bunului in unitate si de pretul pietei;
• creantele si datoriile se evalueaza la valoarea lor nominala;
• creantele si datoriile incerte si in litigiu se evalueaza la valoarea lor de utilitate, stabilita in functie de valoarea lor probabila de incasat, respective de plata;
• disponibilitatile, creantele si datoriile in devize se evalueaza la cursul in vigoare din ultima zi a exercitiului;
• titlurile imobilizate se evalueaza la valoarea de utilitate pe care o reprezinta pentru unitatea patrimoniala, iar investitiile financiare pe termen scurt se evalueaza la cursul mediu al ultimei luni a exercitiului sau la valoarea probabila de negociere, dupa caz.

In cazul activelor, se vor compara valorile inregistrate in contabilitate (Vc) cu valoarea de inventar (Vi) a elemetelor patrimoniale. Pot aparea urmatoarele situatii:

a)     daca Vi > Vc, atunci in listete de inventariere se trec valorile din contabilitate;

b)    daca Vi < Vc, atunci in listele de inventariere se trec valorile de inventar, diferenta reprezentand deprecierea bunurilor respective.

Rezultatele inventarierii se consemneaza intr-un proces verbal de inventariere, care cuprinde:

perioada si gestiunile inventariate;

persoanele care au participat la inventariere;

plusurile si minusurile constatate;

bunurile depreciate;

creantele si datoriile incerte sau in litigiu;

concluziile si propunerile comisiei privind cauzele diferentelor de la inventar si persoanele vinovate;

propuneri privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar si de casare a mijloacelor fixe.

In termen de trei zile de la data incheierii inventarierii, propunerile din

procesul verbal de inventariere vor fi prezentate administratorului pentru luarea unor masuri in vederea solutionarii situatiilor aparute. Administratorul, cu avizul compartimentului financiar-contabil si a compartimentului juridic, va decide in termen de 5 zile asupra solutionarii propunerilor facute de comisie.

Listele de inventariere, impreuna cu o copie dupa procesul verbal de inventariere, vor fi trimise compartimentului financiar-contabil si rezultatele inventarierii vor fi inregistrate in evidenta operativa (fise de magazine, raport de gestiune, fisele de mijloace fixe, registrul numerelor de inventar, registru de casa, fisa obiectelor de inventar, etc) si in evidenta contabila (fisa de cont), in termen de 5 zile de la data terminarii operatiunilor de inventariere.

Destinatiile listelor de inventar:

pentru inventarierea bunurilor si valorilor

pentru stabilirea plusurilor sau minusurilor constatate

pentru întocmirea registrului inventar

pentru stabilirea provizioanelor si ajustarilor de valoare

centralizator a operatiilor de inventariere

Pe ultima lista de inventariere gestionarul mentioneaza sub forma de declaratie ca toate bunurile au fost inventariate si consemnate în liste în fata sa, de asemenea declara ca nu are obiectii privind desfasurarea inventarieri iar daca da vor fi solutionate de comisia de inventariere.

Toate rezultatele finale ale inventarierii se trec in Registrul inventar, completat anual intr-un singur exemplar.

C.    REZULTATELE INVENTARIERI

  Stabilirea rezultatelor inventarierii se face direct in listele de inventariere. Aceste rezultate se determina prin compararea masurilor constatate direct prin inventariere cu cele inregistrate in contabilitate.

  Inregistrarea in contabilitate a rezultatelor inventarierii se face in conformitate cu Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile, aprobate prin Hotarirea Guvernului nr. 704/1993.

  Prin compararea celor doua stocuri, scriptic si faptic, se constata eventualele plusuri sau minusuri la inventariere:

   Stoc scriptic    >    stoc faptic    =    minus inventar

   Stoc scriptic    <    stoc faptic    =plus inventar

  In cazul in care se constata diferente intre situatia scriptica si cea faptica se vor analiza cauzele care au dus la aceste rezultate.

  Dupa constatarea plusurilor si minusurilor de inventar se procedeaza la regularizarea diferentelor potrivit Ordinului ministrului finantelor nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabilitatii armonizate cu directiva a-IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standartele Internationale de Contabilitate.

Diferentele constatate cu prilejul inventarierii generale a patrimoniului sunt regularizate prin urmatoarele modalitati:

 1.   compensarea plusurilor cu minusuri de inventar

2.   inregistrarea plusurilor de inventar si imputarea minusurilor de inventar persoanelor vinovate.

Compensarea plusurilor cu minusurile sunt acceptate numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

• bunurile sunt de acelasi fel, sunt asemanatoare in ceea ce priveste aspectul exterior: culoare, model, dimensiuni, ambalaj etc.
• plusurile si minusurile trebuie sa fie aferente aceleiasi perioade de gestiune si aceleiasi gestiuni;
• compensarile de fac pentru diferentele constatate in cadrul aceluiasi exercitiu.

Compensarea se face atat cantitativ cat si valoric. Limita de compensare o constituie cantitatea cea mai mica, indiferent ca este cu plus sau cu minus.

Diferentele de inventar pot fi cantitative sau valorice, diferentele cantitative se înregistreaza în contabilitate în vederea aduceri nivelului scriptic la cel faptic adica la situatia reala care se calculeaza astfel:

Dif. de inventar = (stoc faptic – stoc scriptic) x pret de înregistrare în contabilitate

Diferentele valorice sub forma de „+” de inventar nu se înregistreaza în contabilitate, cele sub forma de „-” se înregistreaza ca ajustari si pierderi de valoare sau ca amortizari suplimentare, dupa formula:

Dif. Valorice = (stoc faptic x valoare actuala) – (stoc faptic x valoare contabila)

Daca se constata „+” în gestiune bunurile respective vor fi evaluate la valoarea justa sau de înlocuire, - pot fi imputabile sau neimputabile, cele neimputabile se datoreaza unor riscuri de confuzie de sortimente, riscuri de vânzare, furturi prin efractie, calamitati evaluarea lor se face la valoarea de înregistrare sau înlocuire. Daca exista lipsuri imputabile, evaluarea se face la valoarea de înlocuire.

1. 3 Operatiuni de regularizare

Aplicarea principiului independentei exercitiului, presupune delimitarea în timp a cheltuielilor si veniturilor ce apartin fiecarui exercitiu.

Din categoria operatiunilor care se regularizeaza amintim:

cheltuieli în avans

venituri în avans

Acestea reprezinta cheltuieli si venituri efectuate în exercitiul n dar care se refera la exercitiul n + 1.

Diferentele de curs valutar aferente unor disponibilitati, creante si datorii în valuta, la sfârsit de an înainte de întocmirea bilantului se înregistreaza cheltuieli si venituri latente, aferente disponibilitatilor, creantelor si datorii în valuta. Aceste diferente se trec pe venituri sau cheltuieli financiare. Se stabilesc prin compararea valori contabile cu valoarea actuala stabilita pe baza cursului valutar din ultima zi a anului comunicat de BNR:

Diferentele favorabile de curs valutar daca creste cursul disponibilitatilor si creantelor si scade pentru datorii

Diferente nefavorabile de curs daca scade cursul disponibilitatilor si creantelor si creste pentru datorii

1.4 Balanta de verificare dupa inventariere

Dupa efectuarea inventarieri se înregistreaza plusurile si minusurile constatate la inventar precum si operatiile de regularizare dupa care se întocmeste o balanta de verificare care reflecta situatia reala a patrimoniului.

Reprezinta o baza de date din care se i-au informatii contabile în vederea întocmiri situatiilor financiare anuale.

Are urmatoarea structura:

simbol cont

sold initial la 1 ianuarie

rulaje luna curenta (decembrie)

rulaje cumulate (1 ianuarie – 31 decembrie)

sold final (31 decembrie)

1. 5 Determinarea rezultatului, repartizarea profitului sau finantarea pierderi

Documente utilizate pentru efectuarea inventarierii

liste de inventariere

proces verbal de inventariere

registru inventa

declaratia gestionarului

Plusurile constatate la inventar se inregistreaza in patrimoniu prin debitarea conturilor de activ corespunzatoare, astfel:

1.     Plusul de imobilizari corporale si necorporale constatat se inregistreaza ca o intrare de imobilizari si ca o crestere a capitalurilor proprii reflectate in contul 131 “Subventii pentru investitii”

20 “Imobilizari necorporale” = 131 “Subventii pentru investitii

21 “Imobilizari corporale” = 131 “Subventii pentru investitii

2. Plusurile de materii prime se inregistreaza ca o intrare in conturile de stoc si ca o reducere a cheltuielilor:

301 “Materii prime” = 601 “Cheltuieli cu materiile prime”

Pentru a nu influenta rulajul contului 601 “cheltuieli cu materiile prime”, inregistrarea de mai sus se poate face in rosu in debitul contului de cheltuieli si in creditul contului de stoc.

3. Plusurile de materiale consumabile se inregistreaza:

302 “Materiale consumabile” = 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”

4. Plusurile constatate la obiectele de inventar se inregistreaza:

303 “Materiale de natura obiectelor = 603 “Cheltuieli privind materialele de natura

de inventar” obiectelor de inventar”

5. Plusurile de produse finite se inregistreaza:

345 “Produse finite” = 711 “Variatia stocurilor”

6 .Plusurile de marfuri la o unitate care tine evidenta marfurilor la cost de achizitie

se inregistreaza:

371 “Marfuri” = 607 “Cheltuieli cu marfurile”

7. Plusuri de numerar in casierie

a)     La unitatile cu capital privat

5311 “Casa in lei” = 7588 “Alte venituri din exploatare”

b)     La unitati cu capital de stat

5311 “Casa in lei” = 4481 “Alte datorii fata de bugetul statului”

Minusurile constatate la inventariere se inregistreaza ca o iesire din patrimoniu a elementelor de active, prin creditarea conturilor corespunzatoare, astfel:

1. Minusurile imobilizarilor necorporale si corporale integral amortizate:

280 “Amortizari privind imobilizarile necorporale” = 20 “Imobilizari necorporale”

281 “Amortizari privind imobilizarile corporale” = 21 “Imobilizari corporale”

2. Minusurile imobilizarilor necorporale si corporale partial amortizate:

% = 20 “Imobilizari necorporale”

280 “Amortizari privind imobilizarile necorporale”

6588 “Alte cheltuieli de exploatare”

% = 21 “Imobilizari corporale”

281 “Amortizari privind imobilizarile corporale”

6588 “Alte cheltuieli de exploatare”

3. Minusuri de materii prime:

601 “Cheltuieli cu materiile prime”= 301 “Materii prime”

4. Minusuri de materiale consumabile:

602 “Cheltuieli cu materialele consumabile” = 302 “Materiale consumabile”

5. Minusuri de obiecte de inventar:

603 “Cheltuieli privind materialele de = 303 “Materiale de natura obiectelor

natura obiectelor de inventar” de inventar”

6. Minusuri de produse finite:

711 “Variatia stocurilor” = 345 “Produse finite”

7. Minusuri de marfuri la o unitate care tine evidenta marfurilor la cost de achizitie:

607 “Cheltuieli cu marfurile” = 371 “Marfuri”

8. Lipsurile peste normele stabilite si pierderile cauzate de proasta gestiune se pot imputa celor vinovati la valoarea de inlocuire reprezentata de costul de achizitie, care cuprinde pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate a bunului respectiv.

Inregistrarea in contabilitate a valorii bunurilor imputate, ceea ce inseamna, in primul rand, crearea creantei fata de persoana vinovata, este urmatoarea:

4282 „Alte creante in legatura = %

cu personalul” 7588 „Alte venituri din exploatare”

4427 „TVA colectata”

Daca valoarea bunurilor se imputa tertilor (persoane din afara unitatii), in locul contului 4282,'Alte creante in legatura cu personalul' se utilizeaza contul 461 'Debitori diversi'.

Concomitent cu operatia mentionata anterior, se descarca gestiunea cu elementele patrimoniale de natura stocurilor.

Veniturile si cheltuielile înregistrate în contabilitate se deconteaza la sfârsitul exercitiului asupra contului 121 astfel:

121 = clasa a VI a de conturi

clasa a VI a de conturi = 121

Dupa efectuarea acestor înregistrari în contul 121 apare rezultatul exercitiului sub forma de profit brut sau pierdere. Daca se obtine profit acesta se impoziteaza cu 16%, imp. pe profit se înregistreaza astfel:

691 = 441

121 = 691

Dupa aceasta operatie se determina profitul net astfel:

Pf. Net = Pf. Brut – Imp. pe profit

Repartizarea profitului pe destinatii se face dupa aprobarea situatiilor financiare anuale astfel:

- sumele reprezentând rezerve constituite din profitul curent, se înregistreaza astfel

129 = 106

Profitul ramas nerepartizat se preia în 117 ,,Rezultat reprotat” si urmeaza a fi repartizat pe destinatii legale.

Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului sau din profitul reportat, rezerve, capital social conform AGA.