Obiectivul fundamental al contabilitatii

Obiectivul fundamental al contabilitatii

Obiectivul fundamental al contabilitatii ca practica sociala il constituie furnizarea de informatii in masura sa asigure o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a modificarii pozitiei financiare aferente unei intreprinderi. Aceasta se realizeaza prin intocmirea si prezentarea de situatii financiare anuale (documente contabile de sinteza si raportare) la finele exercitiului financiar, ele constituind produsul final al contabilitatii Setul complet al situatiilor financiare este format din:

bilant;

(2) contul de profit si pierdere;

(3) situatia fluxurilor de trezorerie;

situatia modificarilor capitalului propriu;

(5) note explicative.

Informatiile privind pozitia financiara sunt redate, in primul rand, de bilant, cele privind performanta intreprinderii de contul de profit si pierdere, iar informatiile privind modificarile pozitiei financiare prin intermediul celorlalte componente ale situatiilor financiare.

♦ Pozitia financiara a intreprinderii exprima si definesc pozitia entitatii fata de mediul economico-social care a furnizat resursele acesteia, respectiv fata de proprietar si tertele persoane (creditori).

Ecuatia generala in masura sa dezvaluie aceste raporturi este de forma:

sau daca se face recurs (se utilizeaza) la categorii de capital propriu:

O intreprindere are o pozitie financiara pozitiva in cazul in care situatia neta a patrimoniului este mai mare sau cel putin egala cu obligatiile. In aceste conditii este asigurata independenta financiara a entitatii in raport cu mediul economico-social al acesteia, adica are posibilitatea sa-si onoreze datoriile fata de terti din lichiditatile si cvasilichiditatile detinute (echivalente de numerar certe in viitor - exemplu: vanzari de incasat).

♦ Performanta financiara a intreprinderii este determinata de acele activitati specifice care produc transformari cantitative si calitative in masa patrimoniului generand simultan consumurile de resurse (cheltuieli) si rezultate (venituri). La nivelul contabilitatii, echilibrul specific acestor activitati este descris prin prisma cheltuielilor si a veniturilor. Prin compararea veniturilor si cheltuielilor se determina rezultatul, care poate fi:

- profit cand veniturile > cheltuielile

- pierdere cand veniturile < cheltuielile

Ecuatia rezultatului este de forma:

In obiectul contabilitatii, rezultatul este evidentiat si prin variatia situatiei nete a patrimoniului (capitalului propriu) intre 2 momente succesive, relatia utilizata in acest sens fiind:

Daca se are in vedere ca majorarea capitalului propriu poate fi si efectul unui aport la capital, iar micsorarea capitalului propriu poate fi si efectul unei retrageri de capital, atunci relatia devine:

♦ In definirea modificarilor pozitiei financiare, activele si pasivele, utilizarile si resursele sunt grupate in raport de durata de existenta mai mare sau mai mica de 1 an. Raporturile de schimb sunt astfel delimitate si ierarhizate pentru a evalua capacitatea entitatii contabile de a genera lichiditati si cvasilichiditati, precum si de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie. Pentru acesta, operatiile economico-financiare care produc modificari in masa patrimoniului sunt grupate in operatii de investitie, operatii de finantare, operatii de exploatare, valorile economice, componente ale masei patrimoniului, prezentandu-se astfel:

Ecuatia statica (la un moment dat) privind modificarea situatiei financiare, asa cum este in contabilitate, are forma:

Situatia financiara este pozitiva daca Resursele permanente > Utilizarile permanente. In acest caz o parte din Utilizarile temporare (activele circulante) este finantata din Capitalurile permanente (formate din Capital propriu + Datorii pe termen lung) ceea ce confera siguranta si stabilitate in finantarea activitatii de exploatare. O asemenea apreciere se dezvaluie in intregime in conditiile in care activele sub forma de disponibilitati banesti > pasivele sub forma de Datorii pe termen scurt (creditele bancare pe termen scurt).

Pe baza relatiei de mai sus se determina trezoreria neta ca diferenta intre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment. Trezoreria neta la momentul N este dependenta de trezoreria neta la momentul N-1 si de fluxul net de trezorerie inregistrat intre cele 2 momente, care se determina pe baza relatiei de mai jos:

Fluxul net de trezorerie indica si el modificarea pozitiei financiare a intreprinderii.

*

In ceea ce priveste conceptul de imagine fidela ("true and fair view" - origine britanica), acesta apare in Legea societatilor comerciale engleze, in care se preciza ca "fiecare bilant al unei societati trebuie sa dea o imagine fidela a situatiei afacerilor societatii la sfarsitul exercitiului, si fiecare cont de profit si pierdere al unei societati trebuie sa dea o imagine fidela a rezultatului societatii pentru exercitiul financiar".

Conform versiunii franceze, imaginea fidela este definit prin 2 termeni: sinceritate si regularitate. Sinceritatea semnifica aplicarea cu buna credinta si profesionalism a standardelor si procedurilor contabile, in functie de cunoasterea pe care responsabilii de conturi trebuie sa o aiba in mod normal asupra realitatii, a importantei operatiilor si situatiilor. Regularitatea inseamna ca orice informatie referitoare la situatia financiara a patrimoniului si a rezultatelor, este obtinuta prin respectarea regulilor si procedurilor in vigoare, pornind de la principiile de baza. Conformitatea cu regulile inseamna respectarea stricta a prevederilor impuse de legi, regulamente si uzante.