Organizarea calculatiei costurilor - Principiile calculatiei costurilor

Organizarea calculatiei costurilor

Generalitati privind organizarea calculatiei costurilor

Organizarea calculatiei costurilor pleaca de la optiunea unui anumit sistem de calculatie a costurilor, optiune care are la baza: nomenclatura functiilor executate, tehnologia si organizarea productiei, obiectivele urmarite de managementul societatii.

Odata ce s-a optat pentru un sistem de calculatie anume, pentru implementarea sa se parcurg urmatoarele etape:

identificarea purtatorilor de costuri si a unitatii de calculatie

stabilirea locurilor / sectoarelor de costuri

stabilirea sistemului de documente si formularele de evidenta necesara

stabilirea perioadei de calculatie si a timpului in care se face raportarea costului si a abaterilor

Locurile sau sectoarele de costuri detin un loc important in calculatia costurilor. Ele se pot defini astfel: subdiviziuni ale cadrului tehnico-productiv, organizatoric si administrativ al intreprinderii in raport de care se organizeaza planificarea si urmarirea analitica a cheltuielilor de productie.

Purtatorii de costuri reprezinta P, L, S ca rezultat material concret al procesului de productie. Obtinerea P, L, S reprezinta cauza cheltuielilor de productie si desfacere.

Drept purtatoare de costuri, productia poate fi luata in considerare fie in ansamblul sau, fie la nivelul unui singur purtator de P, L, S ceea ce constituie de fapt forma cea mai reprezentativa a purtatorilor de costuri.

O atentie deosebita trebuie acordata gradului de finisare a productiei ca purtator de costuri, facandu-se distinctii intre productia terminata si productia neterminata.

Determinarea costului unitar presupune ca productia obtinuta sa poata fi exprimata cantitativ cu ajutorul unei unitati de calculatie:

unitati fizice

unitati conventionale

Unitatile fizice sunt unitati de masura tehnice (m, m², m³, bucati, duzina, l, hl, etc.). Exprimarea in unitati fizice este conditionata de existenta omogenitatii naturale a productiei.

Unitatile conventionale se folosesc cand nu exista omogenitate naturala a productiei. Ele pot imbraca una din formele:

unitati tehnice de masura privite in raport cu o caracteristica calitativa esentiala a produsului (hl lapte cu 3% grasime)

unitati de timp (ore functionare utilaje, ore manopera)

forma abstracta a unor cifre de echivalare obtinute prin calcul, prin calcularea unei particularitati care este comuna tuturor produselor

Acest procedeu presupune stabilirea caracteristicilor comune productiei, caracteristici care stau la baza stabilirii coeficientului de echivalenta.

In luna martie, productia unei fabrici de sticla s-a concretizat in:

- 200.000 borcane 1 l

- 160.000 borcane 0,75 l

- 40.000 borcane 0,5 l

Aceasta productie a ocazionat cheltuieli directe si indirecte de 281.600.000 lei.

Se va determina costul unitar pe fiecare fel de borcan.

Se calculeaza coeficientul de echivalenta (k_e) in functie de consumul specific de materie prima (sticla topita). Produsul etalon este borcanul de 1 l, astfel:

pentru borcanul de 1 l se consuma 400 gr

pentru borcanul de 0,75 l se consuma 320 gr

pentru borcanul de 0,5 l se consuma 240 gr

Se determina productia in unitati echivalente:

Se calculeaza costul / unitate echivalenta:

Se calculeaza costurile unitare pe fiecare sortiment:

Se calculeaza costurile totale pe fiecare sortiment:

Unitatile de calcul conventionale au de regula un caracter intermediar, costul fiecarui produs se stabileste in final in raport cu unitatea de masura fizica.

Principiile calculatiei costurilor

1. Principiul delimitarii in timp a cheltuielilor de productie

Acest principiu este de fapt o transpunere a principiului independentei exercitiului preluat din CF. Transpus in CG inseamna ca fiecarei perioade de calculatie i se atribuie cheltuielile aferente productiei fabricate, indiferent de momentul in care au fost efectuate.

Astfel, alaturi de cheltuielile curente de productie (C_t) apar si cheltuielile cu productia neterminata la inceputul lunii (C_i) si cheltuielile anticipate. In aceste conditii, cheltuielile aferente productiei finite (C_PF) vor fi: C_PF = C_i + C_t - C_f, unde C_f - cheltuielile cu productia neterminata la sfarsitul lunii.

In cheltuielile curente ale perioadei este inclusa si cota cheltuielilor anticipate aferente perioadei.

Ex

in CF: 658 "Alte cheltuieli de exploatare" = 471 "Cheltuieli in avans"

in decembrie - abonament revista trim. I: 30.000 lei

471 = 512

- ian.: 658 = 471 10.000

- febr.: 658 = 471 10.000

- martie: 658 = 471 10.000

471 - o creanta a anului precedent (2002) asupra anului in curs (2003)

471

10.000

10.000

10.000

2. Principiul delimitarii cheltuielilor aferente productiei finite de cele aferente productiei neterminate

in CF: prod. neterminata_initiala: 711 = 331

in CG:    prod. neterminata_initiala: 921 = 901

→ in CF: prod. neterminata_finala: 331 = 711

→ in CG:    prod. neterminata_finala: 933 = 921 (obtinerea prod. neterminate_finala)

901 = 933 (transferarea spre CF)

3. Principiul delimitarii cheltuielilor de productie in spatiu

Acest principiu presupune 2 aspecte:

delimitarea cheltuielilor de exploatare pe activitati, astfel:

- cheltuieli de fabricatie propriu-zise (921, 922, 923)

- cheltuieli de administratie (924)

- cheltuieli de desfacere (925)

urmarirea cheltuielilor pe fiecare sectie, atelier sau centru de responsabilitate in parte, astfel:

sau 922

analitic Centrala Electrica analitic Atelier

sectia 1

4. Principiul separarii cheltuielilor de exploatare de cheltuielile ocazionate de celelalte activitati (extraordinara, financiara) care nu se includ in costul de productie, facand obiect al CG

5. Principiul delimitarii costului subactivitatii potrivit caruia cheltuielile fixe generate de subactivitati (gradul de neocupare a capacitatii de productie) nu se vor include in costul produselor, ci vor afecta rezultatul exercitiului.

evidenta delimitarii costului subactivitatii:

902 = 923

cost subactiv. chelt. de regie fixa aferente gradului de neoc. a capacitatii de productie

transmiterea catre CF:

cost subactiv.

NOTA

Costul subactivitatii este tratat ca si cost de productie.

6. Principiul decontarii sau imputarii cheltuielilor se poate face asupra costului produsului sau rezultatului. Sunt mai multe criterii de decontare, cel recunoscut in legislatia romaneasca este criteriul rational de imputare a cheltuielilor fixe, proportional cu gradul de activitate, fara sa fie insa excluse si alte criterii: criteriul ocazionarii, criteriul contributiei, de acoperire.