Organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor

Organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor

In conformitate cu Reglementarile Contabile Simplificate, armonizate cu Directivele

Europene, contabilitatea valorilor materiale se poate organiza dupa doua metode:

metoda inventarului permanent

metoda inventarului intermitent

In cazul inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza, pe baza de documente justificative, toate operatiile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a marimii stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.

Relatia de calcul specifica conturilor de stocuri in aceasta situatie este urmatoarea :

Si + I - E = Sf ,

In care :

Si = valoarea stocului existent la inceputul perioadei;

I = valoarea intrarilor in cursul perioadei;

E = valoarea iesirilor in cursul perioadei;

Sf = valoarea stocului existent la sfarsitul perioadei.

Odata cu introducerea pe scara tot mai larga a calculatoarelor, a etichetelor si a marcajelor electronice, metoda inventarului permanent a devenit tot mai simplu de utilizat si mai putin costisitoare.[1]

2) Inventarul intermitent presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz :

o       Conturile de stocuri se debiteaza la sfarsitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere si se crediteaza la inceputul perioadei urmatoare, cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfarsitul perioadei precedente;

o       Intrarile de stocuri din cursul perioadei se inregistreaza direct in conturile de cheltuieli, conform premisei ca aceste stocuri sunt destinate consumului sau vanzarii si nu pastrarii acestora in depozit;

o       Iesirile de stocuri se determina prin calculul extracontabil, conform relatiei :

Si + I - Sf = E

Dezavantajul acestei metode consta in lipsa unor informatii detaliate privind stocurile existente in patrimoniu, la un moment dat. Fata de metoda inventarului permanent prezinta si dezavantaje ca imposibilitatea efectuarii unui control asupra gestiunii stocurilor prin intermediul contabilitatii; orice eroare sau omisiune de inregistrare la efectuarea inventarului fizic duce la informatii false in documentele contabile de sinteza, incalcandu-se astfel principiul imaginii fidele; orice pierdere sau furt din gestiune apare ca o iesire din stoc, inclusa in cheltuielile exercitiului.