OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITATII

CUVINTE CHEIE:

Patrimoniu

Subiectul patrimoniului

Obiectul patrimoniului

Bunuri economice

Relatii de drepturi

Relatii de obligatii

Contabilitatea joaca un rol crucial in dezvoltarea economica a unei natiuni. Succesul unei dezvoltari este strans legat de performantele sistemelor contabile utilizate la nivel micro si macroeconomic. Contabilitatea a existat mai intai ca practica si mult mai tarziu ca stiinta.

Prima lucrare de contabilitate a fost publicata la Venetia, in anul 1494, apartinea unui calugar franciscan, pe nume Luca Paciolo. In tratatul sau "Summa de Aritmetica, Proportioni et Proportionalita", Paciolo consacra un capitol contabilitatii ("Tractatus particularis de computis et scripturis") prin care pune bazele utilizarii ulterioare a tehnicii contabile in partida dubla.

Patrimoniul - obiect de studiu al contabilitatii

Contabilitatea, ca disciplina stiintifica independenta, are un obiect propriu de studiu si o metoda specifica de lucru. Dintotdeauna la baza obiectului de studiu al contabilitatii a stat patrimoniul.

Prin patrimoniu, in general, se intelege totalitatea bunurilor apartinan unei persoane fizice sau juridice, dobandite in cadrul relatiilor de drepturi si a relatiilor de obligatii. Din modul de definire rezulta ca sunt necesare doua elemente interdependente pentru a putea vorbi de patrimoniu: subiectul de patrimoniu si obiectul patrimoniului.

Subiectul patrimoniului poate fi o persoana fizica sau juridica, care are capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu (isi exercita drepturi si isi asuma obligatii);

Obiectul patrimoniului il reprezinta bunurile economice, ca obiecte de drepturi si obligatii, precum si relatiile de drepturi si relatiile de obligatii in cadrul carora au fost dobandite bunurile respective.

Bunurile economice formeaza averea, adica acea parte a patrimoniului cu continut concret material. Bunurile pot fi determinate din punct de vedere fizic si din punct de vedere economic.

Din punct de vedre fizic bunrile economice pot fi:

-bunuri materiale (masini, utilaje, instalatii, cladiri);

-serviciile de diverse categorii;

-avutia spirituala (stocul de stiinta si tehnologie, stocul de informatii);

-alte bunuri atrase in circuitul economic (solul si zacamintele sale).

Din punct de vedre economic, bunurile pot fi determinate in functie de cele doua componente ale lor: valoarea de utilitate, data de faptul ca orice bun este creat intr-un anumit scop, pentru a satisface anumite nevoi, si, valoarea (bunurile exprimate in bani pot fi schimbate in cadrul circuitului bani-marfa-bani).

In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect sub care se reflecta patrimoniul, relatiile de drepturi si relatiile de obligatii, precizam urmatoarele:

Relatiile de drepturi presupun ca titularul de patrimoniu sa-si procure o parte din avere pe seama resurselor proprii, acele bunuri ii apartin de drept;

Relatiile de obligatii au in vedere situatia in care, titularul de patrimoniu isi procura o parte din avere din resurse apartinand altor persoane fizice sau juridice, bunurile nu ii apartin de drept.

Structura de ansamblu a patrimoniului se prezinta astfel:

Conceptii privind patrimoniul

Potrivit conceptiei juridice, patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor economice ca obiecte de drepturi si obligatii precum si raporturi de drepturi si obligatii in cadrul carora au fost dobandite.

Conceptia economica defineste patrimoniul prin prisma categoriei economice de capital, si anume, patrimoniul este privit sub aspectul destinatiei capitalului precum si a provenientei acestuia.

Potrivit teoriei financiare, patrimoniul se compune atat din bunurile economice in care s-au investit fondurile intreprinderii, cat si din sursa de finantare a acestor fonduri (proprii, straine).

Contabilitatea, potrivit conceptiei economico-juridice, studiaza ansamblul miscarilor de valori exprimabile in bani, dintr-un perimetru contabil de mica sau mare intindere, precum si raporturile economico-juridice care iau nastere intre diferite entitati economice si care genereaza decontari banesti. Calculele contabilitatii reflecta deopotriva atat mijloacele, in ordinea miscarii si transformarii lor, cat si resursele, in ordinea lor de formare si dupa destinatie.

Din conceptiile prezentate anterior rezulta principalele trasaturi ale obiectului contabilitatii si anume:

Contabilitatea studiaza patrimoniul in expresie valorica;

Contabilitatea studiaza modul de gestionare al patrimoniului;

Contabilitatea studiaza echilibrul patrimonial

Echilibrul patrimonial poate fi redat cu ajutorul ecuatiei:

Ehilibrul global al patrimoniului este expresie a dublei determinari a patrimoniului:

-de bunuri economice, ca purtatori materiali ai proprietatii si,

-de drepturi si obligatii ca expresie a raporturilor de proprietate cu privire la aceste bunuri.

1.2.Structuri patrimoniale de activ

CUVINTE CHEIE:

Lichiditate

Activ

Imobilizari

Stocuri

Creante

Disponobilitati banesti

Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice ca avere concreta si drepturile de creanta. Continutul activului patrimonial se determina in baza a doua criterii:modul de valorificare si gradul de lichiditate.

Modul de valorificare se refera la modul cum participa mijloacele economice la procesul de productie, cum se consuma si cum isi transmit valoarea asupra produselor obtinute, inclusiv la felul in care se asigura reproductia lor.

Lichiditatea desemneaza calitatea unui mijloc economic de a parcurge calea normala a ciclului de exploatare pana la transformarea lui in bani. Gradul de lichiditate reprezinta timpul necesar unui bun pentru a se transforma in bani.

Un activ reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere. Beneficiile economice se refera la capacitatea activelor de a se transforma in numerar sau in echivalente ale numerarului (de exemplu, prin vanzare) sau de a reduce iesirile de numerar (de exemplu o noua tehnologie de productie care micsoreaza costurile).

In baza criteriilor mentionate, delimitam urmatoarele structuri patrimoniale de activ:

activele imobilizate si activele circulante.

Activele imobilizate

Activele imobilizate cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Se diferentiaza trei categorii de imobilizari: imobilizari necorporale, imobilizari corporale, imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale cuprind acele valori economice care nu imbraca forma de bunuri fizice concrete si sunt reprezentate de : cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiunile, brevetele, licentele, marcile de fabrica si alte drepturi similare primite, fondul comercial si alte imobilizari necorporale.

In structura imobilizarilor necorporale sunt incluse: ( ) cheltuieli de constituire, (2) cheltuieli de dezvoltare, (3) concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare si alte imobilizari necorporale, (4) fondul comercial si (5) avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie.

Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu infiintarea, dezvoltarea si fuziunea intreprinderii (taxe de inregistrare si inmatriculare, cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate) numai cand reglementarile permit imobilizarea acestora. Amortizarea acestor active se realizeaza sistematic pe parcursul unei perioade de maximum 5 ani.

Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea unor obiective strict individualizate, a caror fezabilitate tehnologica a fost demonstrata si care vor fi utilizate in intreprindere sau comercializate. Amortizarea se realizeaza sistematic pe durata utila de viata

Concesiunile, brevetele, licentele, marcile, drepturile si valorile similare si alte imobilizari necorporale includ costurile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu in cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui know-how, a unei licente, a unei marci si a altor drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala. Alte imobilizari necorporale includ active nenominalizate in grupele mentionate, cum ar fi: programele informatice create de intreprindere sau achizitionate de la terti in scopul utilizarii pentru nevoile proprii etc. Amortizarea acestor active se realizeaza sistematic pe durata cat intreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizari.

Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal atunci cand rezulta din achizitia unei alte intreprinderi al carei cost de achizitie este superior valorii de piata a activelor nete dobandite (activele dobandite mai putin datoriile preluate). Cauza existentei fondului comercial o constituie existenta unor elemente necorporale generate de intreprindere care nu sunt recunoscute distinct in contabilitate (de exemplu: reputatia, clientela, vadul comercial, firma etc.) Fondul comercial este supus unei amortizari sistematice pe durata de utilizare si in nici un caz nu poate depasi 20 de ani de la data achizitiei.

Avansurile si imobilizarile necorporale in curs de executie sunt active imobilizate care nu au fost terminate la sfarsitul exercitiului financiar, inclusiv sumele de bani achitate in contul activelor necorporale.

Imobilizarile corporale (numite active fixe sau active tangibile) cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi. Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri, constructii speciale, masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de transport, mobilier si aparatura birotica).

Terenuri si constructii Terenurile reprezinta imobilizari corporale ce cuprind doua categorii: terenuri si amenajari de terenuri. Terenurile au durata de utilizare nelimitata, fiind singurele elemente ale imobilizarilor corporale care nu se supun amortizarii. In schimb, investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor si alte lucrari similare se supun amortizarii. Constructiile sunt mijloace fixe reprezentate de cladiri achizitionate de la terti sau din productie proprie, care se supun amortizarii, deoarece ele au durata de utilizare limitata. Cu toate ca o constructie nu poate fi separata de terenul pe care il ocupa, este important sa se evidentieze separat terenurile si constructiile.

Instalatiile tehnice si masini sunt mijloace fixe reprezentate de echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru), aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de transport, animale si plantatii.

Potrivit legislatiei din tara noastra, sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

are o valoare mai mare decat limita stabilita prin lege (in prezent 1800 lei);

are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi sau formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului lot, set sau corp. Costul de achizitie sau de productie al mijloacelor fixe se include treptat in cheltuielile activitatii prin procesul amortizarii, cu scopul masurarii corecte a rezultatelor activitatii. Amortizarea se determina pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora in functiune si pana la expirarea duratei utile de viata tinand seama de conditiile specifice de utilizare a mijloacelor fixe.

Alte instalatii, utilaje si mobilier includ active nenominalizate in grupele mentionate, cum ar fi: mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.

Avansurile si imobilizarile corporale in curs de executie includ imobilizarile in curs de executie (care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii efectuate de intreprindere sau de terti, inclusiv sumele de bani achitate in contul activelor corporale.

Imobilizari financiare (numite si investitii financiare pe termen lung) cuprind valorile financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati sub forma titlurilor de participare, creantelor atasate participatiilor, imprumuturilor acordate si alte imobilizari financiare.

Titlurile de participare si interesele de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare in capitalul altor intreprinderi, care asigura intreprinderii detinatoare exercitarea controlului, respectiv a unei influente semnificative in gestiunea intreprinderii emitatoare de titluri. Ele pot fi detinute si din alte motive strategice.

Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare, altele decat categoriile mentionate, pe care intreprinderea le detine si nu are nici intentia, nici posibilitatea sa le revanda

Creantele imobilizate reprezinta creantele legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate. Creantele legate de participatii sunt acele creante ale intreprinderii create cu ocazia acordarii de imprumuturi intreprinderilor la care detine titluri de participare. Imprumuturile acordate pe termen lung sunt sumele acordate de intreprindere tertilor in baza unor contracte pentru care intreprinderea percepe dobanzi, potrivit normelor legale. La alte creante imobilizate se includ garantiile si cautiunile depuse de intreprindere la terti in vederea garantarii bunei executii a unor obligatii.

Activele circulante

Denumite si active curente, activele circulante cuprind toate activele de exploatare si cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an, detinute de catre o societate sub forma stocurilor si a productiei in curs de executie, a creantelor, a plasamentelor si disponibilitatilor banesti.

Stocurile si productia in curs de executie cuprind acele valori economice care intervin in ciclul de exploatare al unitatii patrimoniale pentru a fi consumate ca materii prime si materiale, vandute cand imbraca forma de produs finit sau marfa, sau in curs de executie daca au calitatea de productie neterminata.

In sfera stocurilor se includ ( ) materii prime si materiale consumabile (2) productia in curs de executie, (3) produse finite si marfuri si (4) avansuri pentru cumparari de stocuri.

Materiile prime si materialele consumabile includ: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, stocurile aflate la terti, ambalajele.

Materiile prime sunt destinate utilizarii in procesul de productie, participa direct la generarea produselor, regasindu-se in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata

Materialele consumabile (de exemplu, materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile) sunt destinate utilizarii in procesul de productie si participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit.

Materialele de natura obiectelor de inventar reprezinta bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control, matritele folosite la executarea anumitor produse si alte obiecte similare).

Stocurile aflate la terti reprezinta diverse bunuri de natura stocurilor aflate in proprietatea intreprinderii, dar care fizic se gasesc in custodie, prelucrare, consignatie la terti.

Ambalajele sunt bunuri utilizate in scopul protectiei pe timpul transportului sau depozitarii diverselor active.

Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. Se includ, de asemenea, lucrarile, serviciile in curs de executie.

Produsele finite si marfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate, produse finite, produse reziduale, animale si marfuri.

Semifabricatele sunt produse al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o faza de fabricatie (segment organizational) si care trec in continuare in procesul tehnologic al altor faze de fabricatie (segment organizational) sau se livreaza tertilor.

Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricatie prevazute de procesul tehnologic al intreprinderii, fiind depozitate in vederea vanzarii catre terti.

Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricatie: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri.

Animalele includ animale si pasari nascute sau cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji si altele), crescute si folosite pentru reproductie, animale si pasari la ingrasat pentru a fi valorificate, colonii de albine, precum si animale pentru productia de lana, lapte si blana

Marfurile sunt acele bunuri care au fost cumparate de intreprindere in vederea revanzarii.

Avansurile pentru cumparari de stocuri reprezinta sume de bani platite cu anticipatie furnizorilor in contul aprovizionarii cu bunuri si servicii.

Creantele sau valorile in curs de decontare reprezinta valori economice avansate temporar de catre titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice pentru care urmeaza sa se primeasca un echivalent valoric. Principalele creante urmarite si evidentiate de contabilitate sunt:

Avansuri acordate furnizorilor reprezinta creante sub forma unor finantari temporare acordate furnizorilor inainte ca datoria fata de acestia sa existe. Daca aceste finantari sunt acordate dupa executarea partiala a unei comenzi sau a onorarii unui contract, vor fi denumite aconturi.

Clientii reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a bunurilor, lucrarilor sau serviciilor care fac obiectul de activitate al firmei. Decontarea dintre firma si client intervine ulterior.

Efectele comerciale de primit(polite, cambii, instrumente de plata si credit), reprezinta titluri de valoare negociabile, care fac dovada unei creante intr-o suma determinata si platibila imediat sau intr-un termen scurt; fiind negociabile, pot fi cedate, vandute sau transmise.

Decontarile cu asociatii privind capitalul, reflecta un drept (creanta) asupra actionarilor sau asociatilor care au subscis sa participe la constituirea sau la marirea capitalului social si care, nu au varsat integral contributia la care s-au angajat.

Alte creante reflecta drepturi ale unitatii patrimoniale rezultate din relatiile de decontare cu personalul, bugetul statului si alte institutii publice, creantele privind decontarile in cadrul grupului, debitorii diversi.

Plasamentele si disponibilitatile banesti cuprind toate valorile

economice care imbraca forma sau indeplinesc functia de bani. Structural, se pot delimita in:

titluri de plasament sau investitii financiare temporare,

disponibilitati banesti (numerarul din casierie si depozitele din conturile la banci) si ,

alte valori financiare sau de trezorerie.

Disponibilitatile banesti se delimiteaza sub forma numerarului din casieria unitatii, depozitele din conturile bancare, acreditivele si avansurile de trezorerie.

Acreditivele reprezinta lichiditati aflate intr-un cont la banca, la dispozitia unui furnizor, din care se vor efectua platile catre acesta pe masura executarii lucrarilor sau a prestarii serviciilor.

Avansurile de trezorerie reflecta sume acordate unor persoane care urmeaza a fi justificate sau restituite(in cazul utilizarii partiale a sumei primite ca avans).

Alte valori de trezorerie cuprind timbre fiscale si postale, tichete si bilete de calatorie, bilete de tratament si odihna.

1.3. Structuri patrimoniale de pasiv

CUVINTE CHEIE:

pasiv

exigibilitate

capital permanent

capital propriu

datorii

Pasivul, prin componenta sa reflecta modul de finantare a mijloacelor economice si gradul de exigibilitate al surselor de finantare. Finantarea poate fi proprie sau straina, iar exigibilitatea se refera la termenul de decontare al surselor de finantare.

In functie de gradul de exigibilitate al surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:

Capital permanent, format din capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si datoriile pe termen lung;

Datorii pe termen scurt, sau curente, formate din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu un an.

Capitalurile proprii corespund finantarii proprii a bunurilor economice si sunt delimitate prin:

Capitalul individual sau social se constituie la infiintarea societatii si se diferentiaza in capital subscris nevarsat(nedepus) si capital subscris varsat (depus). Odata constituit, capitalul poate fi majorat prin: emisiune de noi actiuni sau parti sociale, aportul intreprinzatorului, fuziune, operatii interne de majorare, sau, diminuat prin rambursarea catre asociati a unei parti din capital precum si prin acoperirea pierderilor suferite in exercitiile financiare enterioare.

Primele de capital sunt generate de operatiuni de crestere a capitalului si in functie de metoda de majorare folosita, imbraca forma primelor de emisiune, prime de fuziune, prime de aport si prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.

Rezervele din reevaluare reprezinta plusul de valoare creat prin reevaluarea imobilizarilor.

Rezervele intreprinderii se delimiteaza sub forma rezervelor legale, rezerve pentru actiuni proprii, rezerve statutare, alte rezerve.

Rezultatul reportat sub forma de profit nerepartizat sau pierdere neacoperita.

Rezultatul exercitiului sub forma de profit sau pierdere.

Subventiile penru investitii obtinute de la buget pentru achizitionare sau creare de active imobilizate.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, ocazionate de litigii, amenzi si penalitati, cheltuieli legate de activitatea de service in perioada de garantie, cheltuielile cu reparatiile capitale esalonate,sunt prelevari din rezultate pe seama cheltuielilor, pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila, sau pentru cheltuieli care devin exigibile in perioada urmatoare. Caracteristic provizioanelor este faptul ca producerea riscului este incerta sau probabila si in contabilitate se vorbeste de o depreciere reversibila si incerta.

Reglementarile introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din Romania le definesc ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incerta

Recunoasterea provizioanelor se face numai in momentul in care:

o intreprindere are o obligatie curenta (legala sau implicita) generata de un eveniment anterior;

este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a stinge obligatia respectiva si

poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei.

Datoriile sau capitalul strain reprezinta resurse atrase temporar de catre unitatea patrimoniala sub forma de :

datorii financiare care cuprind credite bancare pe termen lung si mediu, si, datorii ce privesc investitiile financiare;

datorii comerciale delimitate sub forma furnizorilor si a efectelor de platit;

datorii fiscale, salariale si sociale

alte datorii cuprind datorii fata de asociati si actionari, creditori diversi.

O datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii, ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse, care incorporeaza beneficii economice. Iesirea beneficiilor economice pentru decontarea unei datorii presupune plata in numerar, transferul altor active, prestarea de servicii sau inlocuirea respectivei datorii cu o alta.

Structuri privind valorile rectificative si valorile de regularizare

Valorile rectificative corecteaza, prin adunare sau scadere, valoarea celorlalte structuri patrimoniale, obtinandu-se valoarea reala a activelor si pasivelor. In categoria valorilor rectificative se includ amortizarile, ca structuri de pasiv (valori rectificative de pasiv contra activ) si ajustarile privind deprecierea activelor (valori rectificative de pasiv contra activ).

Valorile de regularizare reprezinta structuri de activ sau pasiv, create prin activarea cheltuielilor sau pasivizarea veniturilor. Aici se includ cheltuielile inregistrate in avans (chirii, abonamente, prime de asigurare), cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii (reparatii capitale neprevizibile, reparatii curente si revizii tehnice), precum si veniturile inregistrate in avans (chirii, taxe, dobanzi incasate).

INTREBARI DE CONTROL

definiti categoria de patrimoniu potrivit conceptiei juridice.

ce este lichiditatea?

ce sunt imobilizarile si care sunt principalele categorii de imobilizari?

care este componenta activelor circulante?

care sunt elementele capitalului permanent?

ce sunt provizioanele?

ce este exigibilitatea?

care sunt principalele categorii de datorii?

ce sunt valorile de regularizare?

definiti valorile rectificative.