Piata informatiei contabile

Piata informatiei contabile

Piata reprezinta un ansamblu coerent, un sistem de relatii de vanzare-cumparare intre agentii economici, care sunt pe de o parte legati prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla in raporturi de opozitie, fiecare urmarind propriul interes (relatii de concurenta).

Pe piata de informatii contabile se intalnesc cererea de informatii, care vine din partea utilizatorilor de informatii contabile si oferta de informatii sustinuta de producatorii informatiei contabile.

Intre producatorii de informatii contabile si utilizatorii acestora exista o lipsa de incredere, motiv pentru care intervin cei care verifica si certifica informatiile contabile.

1. Utilizatorii informatiei contabile

Dupa Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC), informatiile contabile trebuie sa satisfaca necesitatile informationale ale unui complex de utilizatori:

investitorii prezenti si potentiali;

personalul angajat;

creditorii financiari;

furnizorii si alti creditori comerciali;

clientii;

guvernul si institutiile sale;

publicul.

Desi informatiile din situatiile financiare de sinteza (produsul contabilitatii financiare) se adreseaza utilizatorilor externi, managerii unitatilor patrimoniale utilizand cu predilectie informatiile din contabilitatea de gestiune, aceasta categorie de utilizatori foloseste si ea informatia de tip extern. Celor sapte categorii de utilizatori ai informatiilor contabile, care se publica, prevazuti in cadrul conceptual al I.A.S.C. li se adauga managerii unitatilor patrimoniale si instantele judecatoresti.

a) Managerii si nevoia de informatii

Contabilitatea este principala sursa de informatii la nivelul intreprinderii. Managerii utilizeaza din situatiile financiare informatiile referitoare la pozitia financiara, rezultatele obtinute si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii.

b) Investitorii

Pentru investitori informatia contabila trebuie sa-i ajute sa decida momentul cand trebuie sa cumpere, sa conserve sau sa vanda parti din capital. Pentru anglo-saxoni informatia contabila trebuie sa ofere investitorului o imagine cat mai fidela asupra situatiei intreprinderii, in timp pentru continentali regula contabila de baza este prudenta.

c) Actionarii

Acestia sunt interesati si de informatiile referitoare la capacitatea unitatii de a plati dividendele (castigul pe actiune).

d) Angajatii

Personalul angajat si sindicatele sunt interesati de informatiile referitoare la stabilitatea locurilor de munca si rentabilitatea intreprinderii. De asemenea, ei solicita informatii referitoare la nivelurile si modalitatile de remunerare, avantajele in materie de pensionare, natura si marimea oportunitatilor profesionale. De altfel Nota 8 la conturile anuale se refera la "Informatii privind salariatii, administratorii si directorii".

e) Creditorii financiari

Creditorii financiari sunt tertii care acorda imprumuturi intreprinderii, pe o durata stabilita in prealabil si in schimbul unei dobanzi. Aceste imprumuturi trebuie rambursate la scadenta. Oferta de informatie trebuie sa aiba in vedere alaturi de situatiile financiare de sinteza si date previzionale referitoare la fluxurile monetare (cash-flow).

f) Furnizorii si alti creditori comerciali

Furnizorii sunt interesati de solvabilitatea intreprinderii si gradul de lichiditate a acesteia. In functie de aceasta isi pot proiecta politica fata de clientul lor. Creditorii comerciali sunt in general interesati de o intreprindere pe o perioada mai scurta decat creditorii financiari, numai daca nu sunt dependenti de continuitatea activitatii intreprinderii ca principal client.

g) Clientii

Clientii sunt interesati ca furnizorii lor sa-si continue activitatea pentru a avea garantia surselor de bunuri si servicii care sa le asigure securitatea aprovizionarii lor. Acest interes se manifesta in special cand au o colaborare pe termen lung cu intreprinderea respectiva sau sunt dependenti de ea.

h) Guvernul si institutiile sale

Statul si institutiile sale sunt interesate de activitatea unitatilor patrimoniale. Statul face apel la informatiile contabile ale agentilor economici pentru realizarea functiei fiscale.

Pe baza informatiilor furnizate de unitatile patrimoniale statul isi determina politicile fiscale, calculeaza venitul national, produsul intern brut, conturile nationale si elaboreaza previziuni macroeconomice.

i) Publicul

De situatia financiara a unitatilor patrimoniale sunt interesate din ce in ce mai mult urmatoarele categorii ale publicului: analistii financiari, responsabilii politici ai colectivitatilor locale, agentiile pentru protectia consumatorilor.

j) Instantele judecatoresti si nevoia de proba in justitie

Datorita faptului ca informatiile din contabilitate au la baza documente justificative, contabilitatea reprezinta un mijloc de proba in viata afacerilor.

Producatorii informatiilor contabile

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii obligatia organizarii si conducerii contabilitatii proprii revine: societatilor comerciale, societatilor/companiilor nationale, regiilor autonome, institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, societatilor cooperatiste si celorlalte persoane juridice cu scop lucrativ.

Obtinerea informatiilor contabile in unitatile patrimoniale se realizeaza fie in cadrul unor compartimente de contabilitate organizate distinct conduse de directorul financiar-contabil, contabilul sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie, fie de persoane juridice autorizate (societati comerciale de profit) sau de catre persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil.

Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului, ceea ce se realizeaza prin atributiile pe care acesti factori de decizie le stabilesc in sarcina conducatorului compartimentului de contabilitate si personalului din subordinea acestuia.

In situatiile in care contabilitatea este realizata de catre societati comerciale de profil sau de catre persoane fizice autorizate acestea raspund pentru serviciile prestate.

Societatile comerciale de profil si expertii contabili pot efectua urmatoarele lucrari:

a)     tinerea sau supravegherea contabilitatii si intocmirea situatiilor financiare;

b)    efectuarea de analize economico-financiare;

c)     efectuarea de audit financiar-contabil;

d)    efectuarea de evaluari patrimoniale;

e)     efectuarea de expertize contabile;

f)      executarea de lucrari cu caracter financiar-contabil (intocmirea de situatii periodice, consolidarea conturilor, intocmirea de planuri de finantare);

g)     executarea de lucrari cu caracter fiscal;

h)     efectuarea de lucrari de organizare administrativa si informatica.

3. Normarea, normalizarea si armonizarea contabila

Pana in anul 1990 se utiliza in Romania conceptul de "normare a contabilitatii", prin care se intelege procesul de elaborare de norme, instructiuni si precizari privind organizarea si conducerea contabilitatii.

Normele (standardele) sunt reguli obligatorii stabilite prin lege sau prin uz, dupa care trebuie sa se conduca cineva sau pe baza carora se face o apreciere.

Normele contabile sunt reguli precise de evaluare, de inregistrare, de grupare (clasificare) si de prezentare a informatiilor contabile.

Normalizarea contabilitatii are ca scop elaborarea si aplicarea unor concepte, metode, reguli si proceduri privind productia si utilizarea informatiei contabile in vederea asigurarii comparabilitatii informatiilor in timp (normalizarea temporara) si in spatiu (normalizare spatiala).

Obiectivele normalizarii contabilitatii sunt:

determinarea unei terminologii si a principiilor contabile generale;

definirea informatiilor continute in situatiile financiare;

stabilirea modului de prezentare (forma) a acestor situatii financiare;

elaborarea unui plan de conturi si a unei scheme de contabilizare a diferitelor operatii.

4. Calitati si limite ale informatiilor contabile

4.1. Calitati ale informatiilor contabile

Indiferent de destinatarii si de obiectivele informatiei contabile, ea trebuie sa aiba anumite calitati.

Informatiile contabile trebuie sa fie exacte, omogene si verificabile, utile si oportune. De asemenea, ele trebuie sa fie prezentate in concordanta cu baza lor juridica si economica, aplicarea normelor contabile sa fie realizata cu sinceritate, iar informatiile sa fie furnizate regulat, astfel incat sa poata fi utilizate in procesul decizional.

Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (I.A.S.C.) precizeaza cele patru caracteristici principale care determina utilitatea informatiilor furnizate de situatiile financiare:

n    inteligibilitatea;

n    relevanta;

n    credibilitatea;

n    comparabilitatea.

a) Inteligibilitatea

O calitate esentiala a informatiilor furnizate de situatiile financiare este aceea ca ele pot fi intelese usor de utilizatori. In acest scop utilizatorii trebuie sa posede cunostinte suficiente privind desfasurarea activitatilor economice si a afacerilor, de notiuni de contabilitate.

b) Relevanta (Pertinenta)

Informatiile contabile sunt relevate atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, facilitand evaluarea evenimentelor trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile trecute.

c) Credibilitatea (Fiabilitatea)

Informatia este credibila atunci cand nu contine erori semnificative sau elemente care sa conduca la interpretari eronate, nu este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere in ea, in vederea reprezentarii fidele a tranzactiilor sau a altor activitati.

d) Comparabilitatea

Informatia contabila trebuie sa fie comparabila in timp, astfel incat pe baza ei sa se poata identifica tendintele si performantele unitatii patrimoniale.

4. Limitele informatiei contabile

a) Oportunitatea

Daca exista o intarziere exagerata in obtinerea si raportarea informatiei contabile, aceasta isi poate pierde relevanta. Conducerea intreprinderii trebuie sa caute un echilibru intre respectarea termenelor si o credibilitate suficienta.

b) Echilibrul intre avantaje si costuri

Avantajele obtinute de utilizatorii informatiei contabile trebuie sa fie superioare costului furnizarii acestora.

c) Echilibrul intre caracteristicile calitative

Obtinerea unui echilibru adecvat intre caracteristicile informatiei contabile este necesara pentru satisfacerea obiectivului situatiilor financiare.

d) Imaginea fidela (Prezentarea fidela)

Informatiile contabile din conturile anuale reprezinta imaginea fidela a situatiei financiare, a performantelor si evolutia situatiei financiare ale intreprinderii.

5. Imaginea fidela in contabilitate

Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata in M. Of. nr. 629/ 26.08.2002 stipuleaza la articolul 10: "Documentele oficiale de prezentare a situatiei economico-financiare . sunt situatiile financiare anuale, care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare, fluxurilor de trezorerie si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata".

Imaginea fidela este pentru anglo-saxoni un principiu (principiu suprem) in timp ce pentru majoritatea tarilor europene, imaginea fidela este obiectivul principal al contabilitatii. La acest punct de vedere subscriu si normalizatorii romani. De altfel, numerosi specialisti considera imaginea fidela ca o convergenta a tuturor celorlalte principii contabile.

Imaginea fidela este un concept de origine anglo-saxona. El a aparut sub sintagma "true and fair view", in Legea societatilor comerciale (Companies Act) din anul 1947. Sub diferite combinatii ("true", "fair", "correct", "full") a fost utilizat in legislatie inca din anul 1844.

Interpretarea imaginii fidele a dat nastere la doua puncte de vedere majore:

Cel de origine anglo-saxon, care este acreditat in tari in care s-a realizat deconectarea contabilitatii de la fiscalitate si se acorda prioritate reflectarii realitatii economice. In aceste tari situatiile financiare apar ca o sinteza a contabilitatii financiare si a contabilitatii de gestiune. "Contabilitatea trebuie sa ofere o "imagine fidela" a realitatii economice."

Cel continental, in tari in care contabilitatea financiara a servit si serveste inca unor scopuri de natura fiscala. Pana la aplicarea directivei a 4-a, intreprinderilor din aceste tari nu li-se solicita reflectarea prin contabilitate a realitatii economice.

Imaginea fidela nu poate fi confundata cu o copie exacta a realitatii economice, ci este reprezentata de imaginea in care se poate avea incredere, careia i se poate acorda credit.

Reprezentarea intreprinderii prin contabilitate este totusi o reprezentare relativa. "Bilantul nu reda imaginea intreprinderii, asa cum o oglinda reflecta imaginea noastra, ci creeaza o imagine a acesteia".

Imaginea fidela este asigurata si garantata de catre expertii contabili sau auditori, care sunt chemati sa ateste calitatea lucrarilor contabile. Informatiile contabile trebuie sa fie verificabile din punct de vedere al sinceritatii si al autenticitatii documentelor pe baza carora se deruleaza intreaga tehnologie contabila.