Rolul contabilitatii in economia de piata

Rolul contabilitatii in economia de piata

Descentralizarea economiei a determinat aparitia si dezvoltarea liberei initiative care solicita agentului economic sa-si asume riscul in activitatea sa pentru ca activitatea pe care o desfasoara are loc in conditii de concurenta. Pentru a putea sa se mentina si sa reziste in aceasta lupta agentul economic trebuie sa isi cunoasca rezultatele activitatii sale astfel incat din venituri sa-si acopere

cheltuielile si sa obtina si profit. Pentru indeplinirea obiectului de activitate, patrimoniul ag. ec. se afla intr-o permanenta miscare si transformare ca urmare a urmatoarelor procese economice :

. aprovizionarea - urmareste cheltuielile privind transportul si aprovizionarea cu materiale prime si materiale efectuate cu mijloace proprii si straine (inchiriate) ; cheltuielile cu incarcarea, descarcarea materialelor in depozit si magazie (cheltuieli de manipulare); pierderi pe timpul transportului in limita normelor legale

. productia - urmareste totalitatea cheltuielilor aferente productiei precum si cheltuielile realizate ca rezultat al activitatii desfasurate de ag. ec. si care produc in patrimoniul unitatii modificarea de volum si structura, transformari cantitative si calitative, determinand rezultatele financiare ca rezultat al unor operatii economico - financiare consumatoare de resurse si producatoare de rezultate.

Activitatile desfasurate de un ag. ec. pot fi grupate astfel :

1. activitati de exploatare sau de productie

2. activitati financiare

3. activitati exceptionale

In functie de aceste activitati se angajeaza si cheltuielile, respectiv se utilizeaza mijloace banesti si financiare pentru a satisface anumite necesitati productive sau obligatii.

Cheltuielile se clasifica astfel :

a. cheltuieli de exploatare - consum de materii prime si materiale, amortizarea imobilizarilor, energie, apa, gaz, fond de somaj,

cheltuieli cu deplasari, detasari, reclame, protocol, publicitate, alte servicii executate de terti (transporturi, servicii, etc.)

b. cheltuieli financiare - cheltuieli legate de emiterea, cumpararea si rascumpararea titlurilor de valoare, diferente nefavorabile de

curs valutar, cheltuieli cu depozite.

c. cheltuieli exceptionale - pierderi din calamitati naturale, debitori prescrisi, amenzi, penalitati, donatii, despagubiri. Corespunzator acestor categorii de cheltuieli, unitatea obtine si venituri, ca rezultat al vanzarii de marfuri sau produse, executare de lucrari si prestari de servicii.

Veniturile se impart in :

a) venituri din exploatare - din comercializarea marfurilor, livrari produse, executari de lucrari si prestari servicii

b) venituri financiare - din dobanzi si din participatii (dividendul obtinut prin cumparari de actiuni de la alte SC)

c) venituri exceptionale - din despagubiri si penalitati

. desfacerea - urmareste si tine evidenta cheltuielilor privind desfacerea produselor (cheltuieli cu ambalarea, transportul, depozitarea, sortarea si intretinerea sau conservarea lor)

. repartitie - urmareste modul de constituire si legalitatea formarii fondurilor din resurse proprii pentru a asigura desfasurarea normala a activitatii de finantare.

Cunoscand aceste elemente se apreciaza ca obiectul contabilitatii il reprezinta inregistrarea, urmarirea si controlul sistematic al existentei, miscarii si transformarii patrimoniului in procesul de productie (de exploatare) precum si al surselor de formare ale acestora concomitent cu rezultatul obtinut. Pentru aceasta, contabilitatea utilizeaza procedee comune cum ar fi :

o documentele, care stau la baza prelucrarii informatiilor privind operatiile economice patrimoniale si prin care se face dovada infaptuirii lor;

o evaluarea, care consta in exprimarea operatiunilor economice in unitati monetare reprezentind o identificare a fiecarui element de patrimoniu si care are in vedere prevederile legale, dar nu se ia in consideratie un etalon unic de apreciere sau comparatie ci se au in vedere prevederile legale, dar nu se ia in consideratie un etalon unic de apreciere sau comparatie ci se are in vedere costul de achizitie, perioada de utilizare sau gradul de uzura si alte elemente ce constituie la stabilirea bunului ;

o calculatia care consta intr-o inlantuire de calcule economice ale caror rezultat se urmareste sistematic prin intermediul conturilor si

generalizate cu ajutorul bilantului.

Ca procedee specifice, contabilitatea utilizeaza: contul, dubla inregistrare, balanta de verificare, tehnici de iinregistrare si bilantul contabil.