SISTEMUL CONTABIL

SISTEMUL CONTABIL

Orice intreprindere, indiferent de marimea sa trebuie sa-si dovedeasca permanent puterea de functionare, capacitatea de adaptare si de a face fata concurentei chiar daca ea este dura, chiar daca mediul economic si social este in pilna transformare. Ori pentru aceasta este necesar recunoasterea la toate nivelele a rolului contabilitatii in complexitatea sa, respectiv contabilitatea financiara si contabiliatea de gestiune.

Contabiliatea ca sistem, asa cum se prezinta ea astazi este rezultatul unui lung proces istoric si nu rezultatul vointei deliberate a agentilor economici sau rezultatul unor cuceriri stiintifice.

In cursul istoriei sale, contabiliatea s-a transformat dintr-o simpla tehnica de inregistare a schimbarilor comerciale, intr-un mijloc de control apoi intr-un instrument de gestiune iar in zilele noastre ea constituie din ce in ce mai mult o garantie sociala.

Altfel spus, contabilitatea ca sistem nu mai este un simplu instrument, ea este un fenomen social, traversata de contradictii ale societatii, devenind o garantie.

Contabilitatea detine astfel si poate fi in acelasi timp o functie a unitatii patrimoniale deoarece vizeaza acreditarea ideii unei bune gestiuni din partea administratorilor. Contabilitatea este in general prezenta ca un instrument de masura a rezultatului, mijloc de apreciere a situatiei patrimoniale si in consecinta ca un instrument de gestiune si de calcul economic.

Rezultatele si situatia patrimoniala a unitatii intereseaza un ansamblu vast de agenti economici, fiecare dintre ei prezentand exigente diferite:

administratorul intreprinderii considera contabilitatea ca instrument    de gestiune;

actionarii vor sa cunoasca daca isi pot mentine increderea in plasamentele lor;

bancile vor sa aprecieze rentabiliatea intreprindrii si riscurile probabile in cazul mentinerii si dezvoltarii concursurilor bancare;

fiscalitatea determina suma eventualelor impozite si taxe pe care unitatea le datoreaza;

creantierii, in special furnizorii, vor sa stie daca solvabilitatea pe termen scurt a unei unitati permite continuarea fara riscuri a livrarilor lor;

statul omniprezent in orice agent economic, se regaseste in toate cazurile precedente.

Daca avem in vedere insa elementele de structura ale sistemului contabil, vom observa ca pe plan international s-au conturat doua conceptii:

conceptia monista care presupune ca contabilitatea de gestiune si cea financiara se realizeaza concomitent, fara o scindare riguroasa a acestora. Solutia integrarii contabilitatii de gestiune in contabilitatea financiara este destul de delicata, deoarece presupune combinarea functionalitatii sistemelor de conturi specifice contabilitatii de gestiune cu functionalitatea conturilor de cheltuieli (clasa 6) ale contabilitatii financiare. Practic, in aceasta conceptie de organizare a contabilitatii de gestiune, conturile de cheltuieli din contabilitatea financiara intra in corespondente contabile directe cu conturile utilizate in contabilitatea de gestiune.   

Adversarii conceptiei integraliste sustin ca aceasta solutie este greu de practicat datorita interferarii inregistrarilor din contabilitatea financiara cu cele din contabilitatea de gestiune.

De asemenea, se reproseaza acestei conceptii faptul ca se soldeaza conturile de cheltuieli din contabilitatea financiara, la finele fiecarei perioade de gestiune, ceea ce face dificila intocmirea si prezentarea contului de "Profit si pierdere" din contabilitatea financiara.

conceptia dualista care presupune organizarea contabilitatii de gestiune intr-un circuit complet autonom fata de contabilitatea financiara, consta in prelucrarea distincta a cheltuielior de catre cele doua contabilitati, fiecare dintre ele urmarind validarea obiectivelor sale specifice , putandu-se merge pana la organizarea si conducerea fiecarei contabilitati in compartimente functionale distincte.

Contabilitatea de gestiune este o contabilitate analitica deoarece da posibilitatea determinarii rezultatelor analitice, este o contabilitate interna intrucat informatiile furnizate sunt utilizate numai in interiorul societatii fara a fi permisa furnizarea acestora catre terti, este o contabilitate manageriala deoarece informatiile furnizate sunt utilizate in luarea deciziilor totusi trebuie spus ca contabilitatea de gestiune este de fapt o parte a contabilitatii manageriale intrucat aceasta presupune si utilizarea de informatii furnizate de alte discipline.

Contabilitatea de gestiune serveste gestionarilor din interiorul intreprinderii, care au misiunea de a decide transformarea resurselor care le-au fost incredintate din exterior pentru administrarea si de a realiza surplusul care asigura cresterea, fara alte resurse din exterior. Pentru atingerea scopului, ei trebuie sa actioneze direct asupra proceselor de transformare a resurselor in rezultate. Pentru a urmarii etapele pe care resursele le parcurg, contabilitatea de gestiune este cea care "deschide" cutia neagra ce reprezinta procesul de conversie a resurselor consumate in rezultate fiind detaliat acest proces pe centre de responsabilitate si pe produse.

Contabilitatea de gestiune ofera deci acele informatii care privesc gestiunea interna a intreprinderii, criteriile dupa care aceasta isi calculeaza costurile si asigura masurarea performantelor interne, la nivel de sector de activitate sau produs.

Contabilitatea de gestiune este contabilitatea circuitului intern si ofera posibilitatea cunoasterii costurilor complete sau partiale, procedeaza la studiul lor continuu, la estimarea evolutiei lor, la compararea costurilor pertinente cu costurile provocate de solutiile altrenative avute in vedere.

Contabilitatea analitica si de gestiune apare ca un complement    indispensabil al contabilitatii financiare, ca un instrument de care are nevoie si la un loc, alcatuiesc "un tot unitar".

Organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune intr-un circuit autonom fata de contabilitatea financiara presupune utilizarea unor sisteme de conturi ale contabilitatii de gestiune independente de cele ale contabilitatii financiare, carora sa li se imprime principii, reguli si corespondente contabile care sa permita preluarea cheltuielior din contabilitatea financiara, fara a solda conturile de cheltuieli ale acesteia la finele fiecarei perioade de gestiune.   

Prin modul sau de organizare, contabilitatea de gestiune ofera un model al intreprinderii considerata ca un sistem de centre de costuri sau centre de profit prin care se releva influentele factorilor de ordin extern sau de ordin intern asupra activitatii intreprinderii.

Daca prin contabilitatea generala se ofera informatii prelucrate unitar, realizeaza legatura intreprinderii cu mediul, luarea deciziilor la nivel managerial este posibila numai in urma primirii informatiilor de care are nevoie, ori aceste informatii sunt furnizate de contabiliatea de gestiune sau manageriala, care primeste, inregistreaza si analizeaza datele contabilitatii interne.

Organizarea contabilitatii de gestiune nu este supusa unor norme unitare, reglementate, dar organizarea ei se impune deoarece contabilitatea de gestiune trebuie sa aiba un caracter unitar pentru a facilita activitatea de control privind modul de gestionare, gospodarire si folosire eficienta a patrimoniului intreprinderii. Modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei intreprinderi, in functie de specificul activitatii, respectiv de obiectul de activitate, particularitatile tehnologiei si organizarea productiei, tipul de productie, marimea si structura organizatorica a intreprinderii, caracterul procesului de productie si gradul sau de mecanizare si automatizare.,precum si de necesitatile informationale ale organelor de decizie, avand din acest punct de vedere o larghete mai mare decat contabilitatea financiara.

O rationala organizare a contabilitatii de gestiune, pornind de la dezvoltarea in analitice a conturilor de gestiune interna, este necesara deasemenea, avand in vedere faptul ca trebuie asigurat de modul de agregare a costurilor produselor si deci nivelul competitivitatii si eficientei exportului. Aceasta, deoarece preturile formate pe piata nu pot fi indiferente producatorilor care au un cost efectiv ce se va compara cu pretul pietei, demonstrand eficienta sau ineficienta muncii lor.

Contabilitatea de gestiune are posibilitatea sa sprijine efectiv activitatea de conducere la toate nivelele ierarhice si a compartimentelor functionale prin furnizarea de infomatii exacte si operative pentru luarea unor decizii, avand tehnica determinarii costurilor.

Fara nici o indoiala ca, utilizarea contabilitatii de gestiune este indispensabila pentru diagnostic, simularea efectelor probabile uneia sau alteia dintre optiuni, luarea deciziilor, controlul eficientei realizarii lor.