LUCRARI DE INCHIDERE A EXERCITIULUI FINANCIAR

LUCRARI DE INCHIDERE A EXERCITIULUI FINANCIAR

1. Delimitari privind lucrarile de inchidere a exercitiului financiar

Lucrarile de inchidere a exercitiului financiar reprezinta etape premergatoare pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Aceste situatii finannciare au menirea de a prezenta situatia patrimoniala, performanta si modifiicarile pozitiei financiare a intreprinderii.

Respectarea acestor scopuri permite utilizatorilor sa ia decizii utile activitatii intreprinderii, iar aceste necesitati informationale sunt sintetizate de catre Cadrul general al IASB astfel:

a. a hotari cand sa cumpere, pastreze sau sa vanda o investitie de capital;

b. a evalua raspunderea sau gestiunea manageriala;

c. a evalua capacitatea intreprinderii de a plati si a oferi beneficii angajatitor;

d. a evalua garantiile pentru creditele primite;

e. a determina politicile de impozitare;

f. a determina profitul si dividendele acordate de intreprindere;

g. a elabora si utiliza date statistice;

h. a reglementa activitatea intreprinderilor.

Pe baza informatiitor furnizate de catre situatiile financiare se asigura prezentarea imaginii fidele a activitatii intreprinderii, data prin cele doua laturi ale sale: regularitate si sinceritate.

2. Structura situatiilor financiare

Cadrul national contabil prin OMFP 1752/2005 prevede ca intreprinderile din Romania trebuie sa intocmeasca si sa prezinte pentru fiecare exercitiu finannciar urmatoarele situatii financiare:

a. bilantul contabil;

b. contul de profit si pierdere;

c. situatia modificarilor capitalurilor proprii;

d. situatia fluxurilor de trezorerie;

e. note explicative.

Aceste situatii financiare formeaza un tot unitar, iar in functie de marimea unei intreprinderi, ele pot fi intocmite in doua tipuri de sisteme:

a. sistemul complet care cuprinde toate situatiite prezentate;

b. sistemul simplificat care cuprinde: bilantul, contul de rezultate si notele explicative.

3. Lucrarile de inchidere a exercitiului financiar

A. Prezentarea enumerativa a lucrarilor de inchidere a exercitiului financiar

In aceasta categorie sunt incluse:

a. stabilirea balantei de verificare inainte de inventariere;

b. inventarierea generala a patrimoniului;

c. contabilizarea operatiilor economico-financiare de regularizare: diferente de inventar; amortizari; ajustari de valoare; provizioane pentru riscuri si cheltuieli; delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor;

d. stabilirea balantei de verificare dupa inventariere;

e. determinarea rezultatului exercitiului;

f. distribuirea profitului sau finantarea pierderii;

g. redactarea bilantului contabil.

B. Stabilirea balantei de verificare inainte de inventariere

Acest tip de balanta de verificare se intocmeste in vederea prezentarii scriptice a situatiei patrimoniale pentru a pregati terenul pentru urmatoarea etapa, si anume inventarierea generala a patrimoniului.

Informatiile furnizate prin intermediul acestei balante de verificare vor fi commparate cu informatiile furnizate de inventarul faptic, acest tip de balanta fiind considerat un inventar contabil. Principalele relatii in cadrul acestui tip de balanta de verificare sunt:

a. corelatia dintre totalurile debitoare si creditoare ale conturilor;

b. inregistrarea cronologica si sistematica operatiilor economico-financiare;

c. inregistrarea sintetica si analitica a informatiilor din conturi.

C. Inventarierea generala a patrimoniului

Aceasta etapa stabileste situatia reala a patrimoniului, iar procesul inventarierii vizeaza doua segmente:

a. determinarea diferentelor cantitative de inventar;

b. determinarea diferentelor valorice de inventar.

Diferentele cantitative vizeaza compararea scripticului cu fapticul cantitativ pentru fiecare element patrimonial in parte si stabilirea plusurilor si minusurilor de inventar.

Diferentele valorice presupun compararea valorii contabile a fiecarui element patrimonial cu valoarea justa a acestora, iar din aceasta comparatie rezulta doua situatii:

a. daca valoarea contabila este mai mare decat valoarea justa, diferenta este considerata o depreciere a elementului patrimonial, care conform principiului prudentei va fi contabilizat prin intermediului conturilor de deprecieri de valoare, avand la baza un cont de cheltuiala specific;

b. daca valoarea contabila este mai mica decat valoarea justa, diferenta este considerata o apreciere care din punct de vedere al principiului prudentei nu se va contabiliza, deoarece este considerata un castig sau venit probabil.

Relatia proprie a etapei de inventariere este:

Situatia neta = Activ inventariat - Datorii inventariate

Rezultatele etapei de inventariere sunt consemnate prin intermediul proocesului verbal de inventariere.

Realizarea inventarierii se prezinta prin urmatoarele modalitati:

a. prin observare directa;

b. prin intermediul registrelor sau unor documente justificative;

c. prin confirmari externe de la terti.

Inventarierea mai presupune si stabilirea diferentelor dintre valorile contabile ale elementelor din situatiite financiare si valoarea justa sau de piata. Din aceasta comparatie pot rezulta doua situatii:

a. deprecieri de valoare care sunt contabilizate deoarece sunt considerate cheltuieli sau pierderi probabile;

b. aprecieri de valoare care nu sunt contabilizate deoarece sunt considerate venituri sau castiguri probabile.

4. Contabilizarea operatiunilor de regularizare

A. Contabilizarea plusurilor si minusurilor de inventar

Contabilizarea acestor diferente este tratata diferit in functie de tipul operatiunii de inventariere.

Daca este vorba de o inventariere a cantitatilor bunurilor economice, contabilizarea plusurilor si minusurilor se realizeaza astfel:

a. plusurile sunt contabilizare ca venituri curente sau se procedeaza la reducerea cheltuielilor corespunzatoare tipului de bun constatat plus la inventariere;

b. minusurile sunt contabilizate sub forma de cheltuieli.

Daca este vorba de o inventariere valorica contabilizarea diferentelor se realizeaza astfel:

a. in cazul in care se constata deprecieri, contabilizarea se realizeaza prin intermediul conturilor de cheltuieli privind deprecierea bunurilor economice;

b. in cazul in care se constata aprecieri aceste diferente nu se contabilizeaza conform principiului prudentei.

B. Contabilizarea operatiunilor privind amortizarea imobilizarilor

Amortizarea reprezinta un sistem de recuperare a valorii de intrare a imoobilizarilor prin intermediul metodelor de amortizare pe toata durata normata de functionare. Sistemul de amortizare se bazeaza pe urmatorii factori:

a. valoarea de intrare;

b. durata normata de functionare;

c. metoda de amortizare.

Formula contabila de principiu este urmatoarea:

Cheltuieli privind amortizarea = Amortizarea imobilizarilor

C. Contabilizarea operatiunilor privind deprecierile de valoare

Deprecierea de valoare a unui bun economic este data de scaderea valorii contabile sub valoarea justa a unui element patrimonial la sfarsitul unui exercitiu financiar. Deprecierea poate fi de doua feluri:

a. depreciere reversibila - diferenta care va fi contabilizata prin intermediul conturilor de deprecieri de valoare;

b. depreciere ireversibila - diferenta care va fi contabilizata prin intermediul conturilor de amortizari extraordinare.

Daca deprecierea este reversibila (valoarea contabila este mai mare decat valoarea justa) contabilizarea acestei diferente se realizeaza prin intermediul urmatoarei formule contabile:

Cheltuieli privind deprecierile de valoare = Deprecieri de valoare a bunurilor

D. Contabilizarea operatiunilor privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

Aceasta structura bilantiera reprezinta surse de finantare pentru evenimente care pot sa apara in activitatea viitoare a intreprinderii si pot genera cheltuieli sau plati de natura incerta, astfel incat sa nu se influenteze in mod negativ rezultatul exercitiului in care se produc aceste evenimente.

Principalele evenimente pentru care sunt constituite astfel de evenimente sunt: litigii, garantii de buna executie acordate clientilor, deprecierea cursului de schimb valutar, cresterea inflatiei etc.

Contabilizarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli se realizeaza astfel:

a. constituirea lor:

Cheltuieli privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli = Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

b. anularea lor in momentul realizarii evenimentului de risc:

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli = Venituri privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

E. Contabilizarea operatiunilor privind delimitarea in timp a cheltuielilor

Aceste operatiuni economico-financiare sunt determinate de aplicarea principiului independentei exercitiilor financiare care impune contabilizarea chelltuielilor si veniturilor in contul exercitiilor financiare la care apartin fiecare. Aceasta delimitare se realizeaza prin intermediul urmatoarelor elemente patrimoniale, si anume:

a. cheltuieli constatate in avans;

b. venituri constatate in avans.

Daca in cursul unui exercitiu financiar s-au realizat cheltuieli care apartin altor exercitii financiare viitoare, la sfarsitul exercitiului curent se va realiza urmatoarea formula contabila de principiu:

Cheltuieli in avans = Conturi de cheltuieli curente

In momentul in care cheltuiala ajunge la scadenta in cadrul exercitiului respectiv, adica cheltuiala in avans devine cheltuiala curenta, formula contabila este urmatoarea:

Conturi de cheltuieli curente = Cheltuieli in avans

Conturile de venituri in avans functioneaza similar cheltuielilor, cu deosebirea ca ele vizeaza elemente de venituri curente.

Constatarea veniturilor in avans:

Conturi de venituri curente = Venituri constatate in avans

In momentul termenului de scadenta al veniturilor curente, adica atunci cand veniturile in avans devin venituri curente, formula contabila se prezinta astfel:

Venituri constatate in avans = Conturi de venituri curente

5. Balanta de verificare a conturilor dupa inventariere

Acest tip de balanta este instrumentul care sta la baza intocmirii si prezentarii situatiilor financiare, deoarece in acest stadiu al fluxului informational contabil situatia scriptica a patrimoniului este identica cu cea faptica.

6. Determinarea rezultatului exercitiului

Rezultatul exercitiului se determina ca diferenta intre cheltuieli si venituri, iar din acest punct de vedere el poate fi:

a. profit, daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile;

b. pierdere, daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

Fluxul informational contabil privind rezultatul este urmatorul:

a. inchiderea conturilor de cheltuieli:

Rezultatul exercitiului = ./. Cheltuieli

b. inchiderea conturilor de venituri:

./. Venituri = Rezultatul exercitiului

c. determinarea profitului brut:

Profit brut = Venituri totale - Cheltuieli totale

d. calculul si inregistrarea rezervei legale:

Rezerva legala = Profit brut * 5%

Rezultatul exercitiului = Rezerva legala

e. calculul profitului impozabil:

Profit impozabil = Profit brut + Cheltuieli nedeductibile - Venituri neimpozabile

Cheltuieli nedeductibile - cheltuieli care nu genereaza venituri (neadmise de cadrul fiscal national).

Venituri neimpozabile - venituri care au fost deja impozitate prin retinere la sursa, conform principiului evitarii dublei impuneri.

f. calculul si inregistrarea impozitului pe profit:

Impozit pe profit = Profit impozabil * procent impozit (16%)

Cheltuieli cu impozitul pe profit = Impozit pe profit

Concomitent se inchide contul de cheltuiala cu impozitul pe profit:

Rezultatul exercitiului = Cheltuieli cu impozitul pe profit

g. determinarea profitului net:

Profit net = Profit brut - impozit pe profit - rezerva legala

h. reportarea profitului net in situatiile financiare ale exercitiului curent:

Rezultatul exercitiului = Rezultat reportat

Profitul net este cel care ramane la dispozitia actionarilor intreprinderii, care va fi distribuit in exercitiul financiar urmator prin hotarare AGA pe urmatoarele destinatii:

a. acoperirea de pierderi contabile ale exercitiilor anterioare;

b. majorare de capital social;

c. constituire si majorare de rezerve;

d. distribuiri de dividende.

Profitul net poate fi pastrat in evidentele contabile atat timp cat intreprinderea are asemenea interese.

7. Redactarea bilantului contabil

Prin intermediul acestui concept se intelege intocmirea si prezentarea propriu-zisa a situatiilor financiare anuale, mentionate de cadrul national conntabil, si anume: Legea contabilitatii nr. 82/1991 si OMFP nr. 1752/2005.

Pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare trebuie sa se respecte un anumit format de catre toate intreprinderile, astfel incat sa se prelucreze la nivel macroeconomic informatii omogene din punct de vedere al continuutului si modului de prezentare.