SITUATIILE    FINANCIARE ANUALE

Se constituie din: (v. O.G. nr. 61/2001 pentru modificarea si completarea Legii Contabilitatii nr. 82/1991, art.27 (3):

bilant

cont de profit si pierdere

situatia modificarii capitalului propriu

situatia fluxurilor de trezorerie

politici contabile

note explicative.

Pentru persoanele juridice care aplica reglementarile contabile

armonizate cu directivele C.E.E. si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice, situatiile financiare anuale sunt cele simplificate, care se compun din:

bilant

cont de profit si pierdere

politici contabile

note explicative

Pentru institutiile publice, documentul oficial de prezentare a situatiei patrimoniului aflat in administrarea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale si a executiei bugetului de venituri si cheltuieli il reprezinta situatiile financiare. Acestea se intocmesc conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.

1. Componenta situatiilor financiare

Situatiile financiare trimestriale si anuale ale institutiilor publice cuprind:

bilantul;

contul de rezultat patrimonial;

situatia fluxurilor de trezorerie;

situatia modificarilor in structura activelor/capitalurilor;

anexe la situatiile financiare, care includ: politici contabile si note explicative;

contul de executie bugetara.

Situatiile financiare se intocmesc in moneda nationala, respectiv in lei, fara subdiviziunile leului. Pentru necesitatile proprii de informare si la solicitarea unor organisme internationale, se pot intocmi situatii financiare si intr-o alta moneda.

Intocmirea situatiilor financiare anuale trebuie sa fie precedata obligatoriu de inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv si a celorlalte bunuri si valori aflate in gestiune, potrivit normelor emise in acest scop de Ministerul Finantelor Publice.

Situatiile financiare trebuie sa ofere o imagine fidela a activelor, datoriilor, pozitiei financiare (active nete/ patrimoniu net/ capital propriu), precum si a performantei financiare si a rezultatului patrimonial.

Situatiile financiare se semneaza de conducatorul institutiei si de conducatorul compartimentului financiar-contabil sau de alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie.

Institutiile publice au obligatia sa prezinte la unitatile de trezorerie a statului la care au deschise conturile situatia fluxurilor de trezorerie pentru obtinerea vizei privind exactitatea platilor de casa, a soldurilor conturilor de disponibilitati, dupa caz, pentru asigurarea concordantei datelor din contabilitatea institutiei publice cu cele din contabilitatea unitatilor de trezorerie a statului.

Situatiile fluxurilor de trezorerie care nu corespund cu datele din evidenta trezoreriilor statului se vor restitui institutiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzatoare.

Este interzis institutiilor publice sa centralizeze situatiile financiare ale institutiilor din subordine care nu au primit viza trezoreriei statului.

Institutiile publice ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite secundari sau tertiari, depun un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte autoritati publice, institutii autonome si unitatile administrativ-teritoriale, ai caror conducatori au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finantelor Publice sau directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, dupa caz, un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

Unitatile fara personalitate juridica, subordonate institutiei publice, organizeaza si conduc contabilitatea operatiunilor economico-financiare pana la nivel de balanta de verificare, fara a intocmi situatii financiare.

Activitatea desfasurata in strainatate de unitatile fara personalitate juridica, subordonate institutiilor publice din Romania, se include in situatiile financiare ale persoanei juridice romane si se raporteaza pe teritoriul Romaniei.

1.1. Bilantul

1. Definitie. Componenta

Bilantul contabil prezinta situatia patrimoniului si rezultatele

obtinute de o entitate la un moment specificat, punand fata in fata prin dubla reprezentare mijloacele si resursele; este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capitaluri proprii ale institutiei publice la sfarsitul perioadei de raportare, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Actul de conducere in sectorul public (si in cel privat) impune folosirea informatiilor contabile la anumite perioade atat in cursul anului bugetar cat si la incheierea exercitiului intr-o forma centralizata, generalizata, sintetica. Acestei cerinte trebuie sa-i raspunda situatiile financiare prin intermediul carora datele inregistrate in conturi sunt prezentate sub forma unor indicatori economico-financiari cu ajutorul carora sa poata fi caracterizata situatia si starea patrimoniului, situatia financiara si rezultatele obtinute.

Reprezentarea la un moment dat a patrimoniului institutiilor publice (si cel al operatorilor economici) in mod sintetic si exhaustiv se obtine cu ajutorul bilantului. Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul se prezinta practic sub forma unui complet ordonat al conturilor cu ajutorul caruia se organizeaza si se centralizeaza datele evidentei la nivelul fiecarei autoritati cu personalitate juridica, indiferent de obiect, marime, proprietate sau complexitate. [1]

Bilantul se intocmeste pe baza ultimei balante de verificare a conturilor sintetice, incheiata dupa inregistrarea tuturor documentelor in care au fost consemnate operatiunile economico-financiare aferente perioadei raportate.

Bilantul se prezinta sub forma unui tabel care are doua parti distincte: activul (partea dreapta) si pasivul (partea stanga). Acest tabel specific in forma si continutul sau este unul din procedeele specifice metodei contabilitatii, unul deosebit de important.

Schematic, bilantul se prezinta astfel:

Activ BILANT Pasiv

Imobilizari (necorporale, corporale, Capitaluri (rezultatul exercitiului

financiare) curent si rezultatul reportat;

Active circulante (stocuri, mijloace fonduri imobilizate; fonduri

de trezorerie, creante etc.) curente s.a.)

(din activ se scad datoriile Provizioane

curente cele cu termen de Datorii ( imprumuturi si alte

sub un an) datorii)

(din pasiv se scad creantele

restante cele peste un an)

Total Activ = Total Pasiv

Prin diferenta dintre total activ si total datorii se determina indicatorul active nete, care trebuie sa fie egal cu capitalurile proprii.

Patrimoniul oricarei entitati este reflectat in bilant sub doua aspecte: al componentei si structurii lui natural materiale, ca active in partea dreapta si ca mod de dobandire, ca provenienta, respectiv ca surse de formare, ca pasive in partea stanga. Toate drepturile si obligatiile inscrise in contabilitate, inclusiv in bilant, sunt evidentiate in momentul constituirii acestora si nu in momentul stingerii lor (al rambursarii, efectuarii platii/incasarii s.a.). activul prin componenta sa evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul,     clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (surse proprii si surse straine) si exigibilitatea lor.

Pentru fiecare element de bilant trebuie prezentata valoarea aferenta elementului respectiv pentru exercitiul financiar precedent. Teoretic, fiecarui post de bilant de activ sau de pasiv ii corespunde un cont contabil, cont de activ sau cont de pasiv: aceasta relatie exprima legatura dintre cont si bilant. In practica insa, in cadrul unor lucrari pregatitoare intocmirii bilantului, se efectueaza cumulari si disocieri ale soldurilor unor conturi, chiar inregistrarea unor solduri ale unor conturi de pasiv in activul bilantului, si invers (soldurile unor conturi de activ se inscriu in pasivul bilantului). Scopul acestor permutari este cel al cresterii potentialului informational si de analiza a bilantului.

Activele sunt prezentate in activul bilantului in starea lor la momentul incheierii acestuia: de aici denumirile de imobilizari, stocuri, disponibilitati banesti s.a. Activele datorita diversitatii, complexitatii, multitudinii acestora se clasifica unitar pe economie pentru a fi evidentiate in acelasi mod prin aceleasi inregistrari contabile oriunde functioneaza entitatea care intocmeste bilant contabil.

O prima clasificare a activelor este in active imobilizate sau fixe si active circulante sau curente.

Activele imobilizate, sau fixe, sunt, evident, imobilizari, respectiv bunuri imobile. Sunt valori economice a caror perioada de utilizare este mai mare de un an, deci se caracterizeaza printr-o utilizare durabila. Aceasta categorie de active participa la mai multe cicluri de productie/activitate. Activele cuprinse in categoria celor fixe se deosebesc de alte active materiale si prin valoarea mare de inregistrare a acestora in evidentele contabile (in prezent pragul valoric de la care un activ material este considerat activ fix este de peste 1800 lei[3]). Exemple de active imobilizate: cladiri, mijloace de transport, constructii speciale ca poduri, ziduri de sprijin s.a.

Activele circulante, sau curente, sunt acele valori economice existente sub forma stocurilor, creantelor, disponibilitatilor banesti. Acestea se afla intr-o continua stare de transformare ca forma materiala si/sau valorica. Spre deosebire de activele fixe, utilizarea acestora este limitata conventional la un singur ciclu de productie / activitate. Stocurile, ca active circulante, sunt acele valori economice care prin natura lor sunt utilizate ca materii prime, materiale (consumabile), ambalaje etc.

In mod conventional in categoria stocurilor sunt incluse si obiectele de inventar. Valoarea de inregistrare in contabilitate a obiectelor de inventar este de sub 1800 lei indiferent de durata lor de functionare. De asemenea, sunt inregistrate ca obiecte de inventar acele bunuri care au o durata de functionare mai mica de un an, indiferent de valoarea lor contabila. Datorita acestor particularitati, obiectele de inventar se mai denumesc curent drept bunuri de mica valoare sau de scurta durata. Sunt asimilate obiectelor de inventar echipamentul de protectie, de lucru, sportiv, sculele si verificatoarele s.a.

Disponibilitatile banesti reprezinta numerarul din casieria institutiei si sumele aflate in conturile curente sau de disponibil deschise la unitatile bancare sau ale trezorerie statului. Din categoria disponibilitatilor banesti fac parte si carnetele de cecuri cu limita de suma, acreditivele si avansurile de trezorerie. Toate acestea se constituie in active si sunt reflectate in activul bilantului.

Pasivele reprezinta acelasi patrimoniu, dar reflectat din punctul de vedere al provenientei, respectiv al surselor de formare: capital propriu, surse atrase, imprumutate s.a. Rezulta ca, prin componenta sa, pasivul bilantului evidentiind sursele de finantare a bunurilor/activitatii economice indica gradul de finantare proprie/atrasa, inclusiv exigibilitatea surselor imprumutate (termenul de rambursare/decontare).

Capitalul, sub diferitele sale forme, reprezinta fonduri proprii si reflecta modul de finantare din surse proprii a bunurilor economice aflate in circuit (acestea din urma sunt redate in activul bilantului).

Pe langa resurse proprii, bunurile/activitatea este finantata si din imprumuturi, din care rezulta obligatii de rambursare, decontari cu persoane fizice, juridice etc. Aceste persoane sunt denumite generic creditori intrucat crediteaza institutia/operatorul in cauza. Ca sursa de finantare, datoriile sunt rambursabile din momentul nasterii obligatiei fata de cei care le-au acordat (daca nu s-a convenit altfel) pana in momentul rambursarii complete (daca este vorba de credite bancare sau de credite acordate de persoane fizice) sau, in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare, pana in momentul platii lor. Datoriile se grupeaza si in datorii financiare (creditele primite de la banci sau institutii de credit pe termen lung si/sau mijlociu), datorii fiscale (impozite datorate pe profit, pe salarii etc.), datorii salariale (privind obligatiile salariale ale angajatorului fata de angajati) s.a.

In pasivul bilantului se reflecta si creantele. Acestea sunt valori avansate de o persoana fizica/juridica in calitate de proprietar, administrator, finantator al unei parti din patrimoniu cu scopul de a primi un echivalent valoric. Beneficiarii respectivelor valori avansate poarta denumirea de debitori (institutia, operatorul caruia i se acorda sume cu titlu rambursabil devine debitor pana la achitarea debitului).

Egalitatea dintre activul si pasivul bilantului este obligatorie si are ca baza economica corespondenta deplina intre mijloacele (active) si sursele de procurare a acestora (pasive). Nu pot exista in patrimoniul unei institutii (sau al unui operator economic) mijloace fara sursa de finantare, si invers.

Intocmirea bilantului este precedata de o serie de lucrari pregatitoare: inventarierea, reevaluarea, clasificarea creantelor si datoriilor dupa vechime (in curente de pana la un an, si necurente de peste un an), operatii de regularizare s.a. Toate aceste lucrari, si altele, contribuie la intocmirea unui bilant realist, care reflecta situatia de fapt.

Modificarile bilantului

Exercitarea atributiilor date prin lege institutiilor publice face ca functionarea acestora sa fie activa, dinamica. Activitatea institutiilor si autoritatilor in interesul public se efectueaza cu cheltuieli, cu incasari de venituri si viramente de credite bugetare, cu transferuri si subventii s.a.

Astfel, fiecare operatie economica, financiara, da nastere unei modificari in bilant. In practica insa nu se incheie si nici nu se poate incheia - bilant contabil dupa fiecare operatie economica si nici dupa efectuarea catorva operatii. Operatorii economici, institutiile publice si celelalte entitati incheie bilanturile contabile potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991.

Cu referire directa la institutiile public, Legea prevede ca acestea sa incheie bilant contabil la sfarsitul exercitiului bugetar, la incheierea trimestrelor si a semestrului I, in momentul inceperii functionarii, la incetarea activitatii, in cazul fuzionarii s.a.

Bilantul se modifica ca urmare a unei singure operatii fie numai in activ, fie numai in pasiv, fie simultan in activ si in pasiv in sensul majorarii sau diminuarii cu aceeasi suma a unor posturi din bilant. In toate situatiile de modificare a bilantului se mentine egalitatea dintre activ si pasiv. Principalele modificari ale bilantului ca urmare a unei operatii economice se incadreaza in unul din urmatoarele tipuri:

I. Modificari de structura:

a) A + x - x = P

Se modifica simultan unul sau mai multe posturi numai in activul bilantului, fara a afecta egalitatea acestuia cu pasivul.

b) A = P + x x

Se modifica simultan unul sau mai multe posturi numai in pasivul bilantului, fara a afecta egalitatea acestuia cu activul.

II. Modificari de volum:

a)      A + x = P + x

Se majoreaza simultan un post/mai multe posturi atat in activul cat si in pasivul bilantului, fara a afecta egalitatea bilantiera.

b)      A x = P x

Se diminueaza simultan un post/mai multe posturi atat in activul cat si in pasivul bilantului, fara a afecta egalitatea bilantiera.

Bilantul, fiind singurul instrument contabil cu ajutorul caruia patrimoniul este reprezentat sub dublu aspect ca active si pasive va reflecta in posturile sale oricare din cele patru tipuri de modificari care pot avea loc in decursul desfasurarii activitatii astfel incat egalitatea dintre cele doua parti ale tabloului bilantier sa se mentina (neexistand alternativa inegalitatii intre acestea). In cazul ambelor tipuri de modificari se produc schimbari in posturile de bilant, fara influentarea totalului bilantier in cazul modificarilor de structura si cu diminuarea sau majorarea totalului in cazul modificarilor de volum.

Totodata, bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale institutiei publice la sfarsitul perioadei de raportare, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Pentru fiecare element de bilant trebuie prezentata valoarea aferenta elementului respectiv pentru exercitiul financiar precedent. Daca valorile prezentate anterior nu sunt comparabile, absenta comparabilitatii trebuie prezentata in notele explicative.

Un element de bilant pentru care nu exista valoare nu trebuie prezentat, cu exceptia cazului in care exista un element corespondent pentru exercitiul financiar precedent.

In bilant, elementele de natura activelor sunt prezentate in functie de gradul crescator al lichiditatii, iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate in functie de gradul crescator al exigibilitatii.

Un activ reprezinta o resursa controlata de catre institutia publica ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru institutie si al carui cost poate fi evaluat in mod credibil.

O datorie reprezinta o obligatie actuala a institutiei publice ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.

Activele si datoriile curente se prezinta in bilant distinct de activele si datoriile necurente.

Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in calitate de proprietari ai activelor unei institutii publice, dupa deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii se mai numesc si active nete sau patrimoniu net si se determina ca diferenta intre active si datorii.

In functie de necesitatile de informare, Ministerul Finantelor Publice poate solicita prezentarea in bilant a unor informatii suplimentare fata de cele care trebuie prezentate in mod curent, de regula.

Formatul bilantului nu poate fi modificat de la un exercitiu financiar la altul. Ca structura si continut, in bilantul contabil se reflecta toate principiile contabilitatii.

1. Contul de rezultat patrimonial

Contul de rezultat patrimonial (simbol 121) prezinta situatia veniturilor, finantarilor si cheltuielilor din cursul exercitiului curent.

Veniturile si finantarile sunt prezentate pe feluri de venituri dupa natura sau sursa lor, indiferent daca au fost incasate sau nu.

Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, dupa natura sau destinatia lor, indiferent daca au fost platite sau nu.

Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentata valoarea aferenta elementului corespondent pentru exercitiul financiar precedent. Daca valorile prevazute anterior nu sunt comparabile, absenta comparabilitatii trebuie prezentata in notele explicative.

Un element din contul de rezultat patrimonial pentru care nu exista valoare nu trebuie prezentat, cu exceptia cazului in care exista un element corespondent pentru exercitiul financiar precedent.

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprima performanta financiara a institutiei publice, respectiv excedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se determina pe fiecare sursa de finantare in parte, precum si pe total, ca diferenta intre veniturile realizate si cheltuielile efectuate in exercitiul financiar curent.

1.3. Situatia modificarilor in structura activelor/capitalurilor

Situatia modificarilor in structura activelor/capitalurilor ofera informatii referitoare la structura capitalurilor proprii, influentele rezultate din schimbarea politicilor contabile, influentele rezultate in urma reevaluarii activelor, calculului si inregistrarii amortizarii sau din corectarea erorilor contabile.

Situatia prezinta in detaliu cresterile si diminuarile din timpul anului ale fiecarui element al conturilor de capital.

1.4. Anexele la situatiile financiare

Anexele sunt parte integranta a situatiilor financiare. Ele contin: politici contabile si note explicative.

Notele explicative furnizeaza informatii suplimentare care nu sunt incorporate in situatiile financiare.

Notele explicative la situatiile financiare contin informatii referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum si orice informatii suplimentare care sunt relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute.

Notele explicative se prezinta sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilant trebuie sa existe informatii in notele explicative.

Pentru elementele prezentate in notele explicative, se va prezenta, de regula, suma corespunzatoare anului curent si celui precedent pentru comparatie.

Urmatoarele informatii trebuie prezentate cu claritate si repetate ori de cate ori este necesar, pentru buna lor intelegere:

a) numele persoanei juridice care face raportarea;

b) faptul ca situatiile financiare sunt proprii acesteia;

c) data la care s-au incheiat sau perioada la care se refera situatiile financiare;

d) moneda in care sunt intocmite situatiile financiare;

e) exprimarea cifrelor incluse in raportare (lei).

1.5. Contul de executie bugetara

Contul de executie bugetara cuprinde toate operatiunile financiare din timpul exercitiului financiar cu privire la veniturile incasate si platile efectuate, in structura in care a fost aprobat bugetul, si trebuie sa contina:

a) informatii privind veniturile:

- prevederi bugetare initiale, prevederi bugetare definitive

- drepturi constatate

- incasari realizate

- drepturi constatate de incasat

b) informatii privind cheltuielile:

- credite bugetare initiale, credite bugetare definitive

- angajamente bugetare

- angajamente legale

- plati efectuate

- angajamente legale de platit

- cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse).

c) informatii privind rezultatul executiei bugetare (incasari realizate minus plati efectuate).

Contul de executie bugetara se intocmeste pe baza datelor preluate din rulajele debitoare si creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie sa corespunda cu cele din conturile deschise in trezorerie sau la banci, dupa caz.