STRUCTURA SI ORGANIZAREA CONTABILITATII CAPITALURILOR

Structura si organizarea contabilitatii capitalurilor

Capitalurile detinute de catre agentii economici reprezinta surse stabile si permanente de finantare a activului patrimonial. Datorita faptului ca se afla la dispozitia agentilor economici o perioada mai mare de timp, ele poarta denumirea de capitaluri permanente si se pot structura astfel:

a) Capitaluri proprii;

b) Provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

c) Capitaluri straine.

a) Capitalurile proprii reprezinta dreptul titularilor de patrimoniu (actionari si asociati) asupra activelor unei persoane juridice, dupa deducerea tuturor datoriilor. Acestea se constituie din aportul proprietarilor, din profit si din alte surse proprii. In contabilitatea financiara, capitalurile proprii se structureaza in doua categorii:

capital propriu nominalizat, reprezentat de capitalul social, care reflecta valoarea activelor investite direct de catre actionari sau asociati;

capitaluri proprii nenominalizate reprezinta capitalul acumulat de catre intreprindere ca urmare a unei activitati economice profitabile, in care se includ: primele legate de capital, rezervele, rezultatul exercitiului si rezultatul reportat.

Cu toate ca se inregistreaza in contabilitate cu ajutorul unui cont inclus in clasa de capitaluri, subventiile pentru investitii se recunosc in bilant ca venit amanat (in avans).

b) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt rezerve constituite in scop de auto-protectie in fata a numeroase riscuri si pierderi posibile.

c) Capitalurile straine.

Intreprinderile pot beneficia de imprumuturi pe termen mediu si lung de la institutiile bancare sau de la alte persoane fizice si juridice. Desi nu sunt surse proprii, aceste imprumuturi se inregistreaza in contabilitate la capitaluri permanente, intrucat reprezinta, alaturi de capitalurile proprii, surse stabile de finantare a activitatii economice. Pentru imprumuturile primite, agentii economici trebuie sa plateasca dobanzi, contabilizate ca si cheltuieli financiare.

Principalele imprumuturi si datorii pe termen mai mare de un an utilizate de catre intreprinderi au urmatoarea structura:

- imprumuturi din emisiuni de obligatiuni;

- credite bancare pe termen lung;

- datorii ce privesc imobilizarile financiare;

- dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate.

Existenta si miscarile capitalurilor si a subventiilor pentru investitii sunt reflectate cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I si II, grupate in clasa 1 a planului de conturi general.