Scoaterea din functiune si casarea imobilizarilor corporale

Scoaterea din functiune si casarea imobilizarilor corporale

Scoaterea din functiune a mijloacelor fixe se face cu aprobarea consiliului de administratie al agentului economic, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, in cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ.

In cazul institutiilor publice scoaterea din functiune a mijloacelor fixe inainte de expirarea duratei normale de utilizare sau cu durata normala de utilizare consumata se aproba de catre ordonatorul superior de credite, respectiv principal sau secundar, dupa caz.

La scoaterea din functiune a mijloacelor fixe[1] apartinand agentilor economici la care statul detine pana la 50 % din capitalul social se va urmari valorificarea la maximum a ansamblurilor, subansamblurilor si a pieselor componente, prin executarea unor mijloace fixe noi, ca piese de schimb sau prin vanzare, pe baza de licitatie publica organizata potrivit prevederilor legale.

Dupa aprobarea scoaterii din functiune a mijloacelor fixe se va proceda la valorificarea acestora.

Procedura de valorificare prin vanzare ( licitatie, negociere directa ) sau prin casare va fi aprobata de catre consiliul de administratie sau de catre responsabilul cu gestiunea patrimoniului.

Iesirea imobilizarilor corporale din patrimoniul intreprinderii poate avea loc in urmatoarele situatii:

au ajuns la limita duratei lor de folosire si sunt casate

vanzare ( cedare )

lipsuri constatate in gestiune

donatii cu titlu gratuit

distrugeri datorita unor calamitati naturale

retrageri de parti sociale de catre asociati

Casarea mijloacelor fixe se va face de catre o comisie de casare numita prin decizia organului care a aprobat scoaterea din functiune.

Casarea imobilizarilor corporale are loc atunci cand au ajuns la limita fizica a uzurii si nu mai pot satisface cerintele impuse de parametrii tehnico - economici ai procesului de productie. In aceste conditii se impune deci, pe de o parte, distrugerea fizica a bunului respectiv, demontarea, demolarea acestuia, si pe de alta parte, scoaterea din evidenta.

Scoaterea din functiune a unor imobilizari ocazioneaza operatii de demontarea utilajelor, demolarea cladirilor, transportul materialelor etc., operatii ce necesita pe de o parte, inregistrarea unor cheltuieli, si pe de alta parte inregistrarea unor bunuri recuperate. Totodata, iesirea bunurilor din patrimoniu pe acesta cale determina scoaterea din activ a elementului respectiv, scaderea amortizarii inregistrate si cheltuielilor exceptionale reprezentand valoarea neamortizata a bunurilor scoase din functiune, cat si inregistrarea cheltuielilor si veniturilor generate de operatia de demontare, demolare, recuperare. Cheltuielile efectuate sunt inregistrate in debitul conturilor corespunzatoare naturii cheltuielilor si in creditul conturilor care vizeaza modalitatile de plata sau a valorilor consumate.

Cu ocazia casarii se va proceda la dezmembrarea mijloacelor fixe si la valorificarea acestora, astfel:

vanzarea componentelor rezultate in urma dezmembrarii ;

utilizarea componentelor rezultate la executarea de mijloace fixe din cadrul unitatii ;

Evaluarea componentelor se va face de catre comisia de casare.

valorificarea ca materiale nerecuperabile .

Valorificarea bunurilor scoase din functiune, apartinand institutiilor publice, se face potrivit reglementarilor elaborate in mod distinct.

Declasarea si casarea unor bunuri materiale, altele decat mijloacele fixe, sunt de competenta consiliilor de administratie ale agentilor economici, respectiv a responsabililor cu gestiunea patrimoniului.

Declasarea si casarea unor bunuri materiale, altele decat mijloacele fixe apartinand institutiilor publice, se aproba de catre ordonatorul superior de credite, respectiv principal sau secundar, dupa caz.

Institutiile publice au obligatia sa evidentieze in contabilitate, in conturi distincte, mijloacele fixe, precum si sumele rezultate din dezmembrarea si valorificarea mijloacelor fixe la scoaterea din functiune a acestora.

Iesirea imobilizarilor pe calea vanzarii genereaza doua operatiuni: una de vanzare propriu - zisa si alta de scoatere din evidenta a bunului vandut.

Vanzarea catre cumparator a imobilizarilor corporale nu este o activitate curenta, normala, ci o activitate intamplatoare, incadrata in operatii exceptionale. In aceste conditii sunt utilizate conturile de cheltuieli si venituri exceptionale.

Castigurile, respectiv pierderile, obtinute in urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta intre veniturile generate de cedare si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acesteia si trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuiala, in contul de profit si pierdere.

In cazul distrugerii totale sau partiale a unor imobilizari corporale, creantele sau sumele compensatorii incasate de la terti, legate de acestea, precum si achizitionarea sau constructia ulterioara de active noi sunt operatiuni economice distincte si trebuie inregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.

Astfel deprecierea activelor se evidentiaza la momentul constatarii acesteia, iar dreptul de a incasa compensatiile se evidentiaza conform contabilitatii de angajamente.

Exemple de asemenea compensatii pot fi inregistrate in urmatoarele situatii:

sume platite de societatile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizari corporale, cauzata, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;

indemnizatii acordate de guvern, in schimbul unor imobilizari corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate    .