CONTRACTUL DE GARANTIE REALA MOBILIARA

CONTRACTUL DE GARANTIE REALA MOBILIARA

Contractul de garantie reala mobiliara, cunoscut si sub numele de contract de gaj, reprezinta un contract numit, in baza caruia debitorul constituie in favoarea creditorului o garantie asupra unui bun mobil corporal sau incorporal in vederea garantarii executarii unei obligatii civile sau comerciale.

Garantia reala mobiliara este reglementata in Titlul VI al Legii    nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice ("Legea"), care a abrogat in mod expres prevederile din Codul Comercial referitoare la gaj si are urmatoarele caractere juridice: a) este un contract solemn in sensul ca este necesara forma scrisa a acestuia ad validitatem; b) este un contract unilateral, creand obligatii numai in sarcina debitorului obligatiei de garantie; c) este un contract cu titlu oneros comutativ, in baza acestui contract urmarindu-se crearea unor avantaje materiale uneia dintre partile la acest contract; d) este un contract constitutiv de drepturi reale; e) este un contract accesoriu contractului prin care se creeaza obligatia principala; f) contractul este un titlu executoriu prin efectul legii.

Conform prevederilor Titlului VI din Legea 99/1999, garantia reala mobiliara are urmatoarele caracteristici: a) reprezinta un drept real creat in vederea garantarii indeplinirii unei obligatii; b) garantia se poate constitui cu sau fara deposedarea proprietarului bunului respectiv; c) confera creditorului garantiei dreptul de a urmari bunul respectiv in mainile oricarei persoane s-ar afla respectivul bun; d) garantia poate avea ca obiect orice tip de obligatie, inclusiv obligatii viitoare sau sub conditie, determinata sau determinabila; e) garantia astfel creata acopera atat obligatia garantata, cat si accesoriile acesteia: dobanzi, penalitati sau alte costuri.

Obiectul garantiei reale mobiliare il constituie orice bun mobil corporal sau incorporal, conform art. 6 alin. 1 din Lege, ca si bunurile enumerate in acest scop in art. 6 alin. 5, cum ar fi: stocurile de marfa, soldurile creditoare ale conturilor bancare, certificate de depozit, actiunile si partile sociale; drepturi de proprietate intelectuala; instrumente negociabile, politele de asigurare, drepturile de creanta garantate, fondul de comert sau universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, inclusiv bunurile viitoare, echipamente, masini agricole. Impreuna cu bunurile afectate garantiei, legea considera constituita garantia si asupra produselor obtinute din valorificarea acestor bunuri.

Garantia reala mobiliara se constituie de regula printr-un inscris sub semnatura privata sau incheiat in forma autentica. In cazul unor bunuri al caror regim juridic este in mod special reglementat de alte acte normative, in afara formalitatilor precizate in Lege, este necesara si indeplinirea unor formalitati specifice. De exemplu, in cazul actiunilor afectate unei obligatii de garantie, acestea vor fi indisponibilizate potrivit regulilor pietei pe care sunt tranzactionate sau prin mentiune in registrul actionarilor societatii conform regulilor de drept comun.

In principal, ca efect al contractului de garantie, creditorul are dreptul sa intre in posesia bunului, sa il retina si sa il valorifice in cazul in care debitorul nu isi executa obligatiile astfel garantate la termen sau in conditiile agreate. Mai mult, creditorul are dreptul de a inspecta bunul pe durata contractului si dreptul de a trece la executarea garantiei daca are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul este pus in pericol sau plata este pe cale a fi impiedicata. Debitorul, avand posesia bunului, are dreptul de a administra bunul pe toata durata contractului si de a dispune de acesta si de produsele acestuia, inclusiv prin inchiriere, constituirea unei alte garantii sau vanzarea acestuia.

Debitorul are obligatia de a pastra bunul in cele mai bune conditii si de a evita orice degradare sau depreciere a acestuia, sa intretina si sa foloseasca bunul cu diligenta unui bun proprietar si sa tina o evidenta clara a bunului si a produselor acestuia, daca este cazul.

Contractul de garantie inceteaza prin executarea obligatiei al carei accesoriu este, prin actul eliberator al creditorului sau prin hotarare judecatoreasca.

Legea stabileste un anumit sistem specific de publicitate a garantiilor reale mobiliare prin intermediul Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare (A.E.G.R.M.) - un sistem informatic de evidenta a prioritatii garantiilor reale mobiliare structurat pe persoane si bunuri.

In cazul neindeplinirii sau indeplinirii defectuoase a obligatiei garantate, creditorul poate trece la executarea garantiei, Legea punand la dispozitia sa doua posibilitati: fie procedura de executare mobiliara reglementata de Codul de Procedura Civila, fie procedura speciala reglementata de Lege.