CONTRACTUL DE MANDAT

CONTRACTUL DE MANDAT

Sectiunea I

Notiunea si conditiile de validitate a contractului de mandat

Notiunea. Mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta ( art. 1532 si urm. Cod civil) .

Mandatul poate fii cu titlu oneros, iar aceasta il aseamana cu contractul de munca si contractul de antrepriza. Principala deosebire rezida in aceea ca, mandatul are ca obiect principal incheierea de acte juridice cu tertii, in schimb, contractele de munca si de antrepriza au ca obiect acte sau fapte materiale si intelectuale prestate pentru cealalta parte contractanta, iar salariatul, respectiv antreprenorul, nu are calitatea de reprezentant.

In cazul unui liber profesionist care, de regula este un reprezentant, mandatar, nu intotdeauna va avea aceasta calitate; de exemplu, avocatul care acorda numai consultatii juridice, fara puteri de reprezentare, are - in raporturile civile - de regula, calitatea de antreprenor.

Forma mandatului[2]. Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia nastere prin simplu acord de vointa a partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale. Mandatul poate fi dat in forma scrisa, verbala sau in mod tacit (art. 1533 Cod civil)[3]. In practica mandatul este constatat, de obicei, printr-un inscris numit procura sau imputernicire . Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral, exprimand vointa mandatarului, iar ca instrumentum, este inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza ce urmeaza sa fie de catre mandatar in numele mandantului. In acesta sens, partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura de a verifica puterile oferite mandatarului, precum si limitele in care acesta poate contracta in numele mandantului. Atunci cand actul juridic ce urmeaza a fi incheiat de catre mandatar, se face in forma scrisa, de regula autentica, atunci si procura trebuie data in aceeasi forma, deoarece procura formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat.

Uneori legea prevede, pentru unele operatii juridice, necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeaza a fi incheiat de catre mandatar, in numele mandantului; de exemplu, unitatile cu capital de stat pot face plati in numerar numai persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de catre acestea, pe baza unei procuri autentificate, speciale sau generale.

Atunci cand mandatul este un contract consensual, consimtamantul partilor poate fi dat si in mod expres, dar in mod tacit. Mandatul tacit rezulta din acele imprejurari de fapt, care face neindoielnica intentia partilor. Oferta de mandat special, in orice caz, trebuie sa fie expresa.

In cazul mandatului aparent, desi lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat de catre mandatar, acesta din urma a depasit imputernicirea, sau chiar aceasta nu a existat in realitate, tertii contracteaza cu vointa scuzabila si legitima ca mandatarul aparent are puteri de reprezentare : "credinta legitima valoreaza titlu".

Dovada mandatului. Daca mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel, dovada se face dupa regulile dreptului comun, atat intre parti, cat si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul, deoarece validitatea contractului pe care il incheie depinde de existenta mandatului.

O situatie diferita avem in cazul mandatului tacit; deoarece atat conferirea cat si acceptarea mandatului tacit poate rezulta din imprejurari de fapt, care fac neindoielnica intentia partilor, dovada acestor fapte se poate face, atat de catre parti, cat si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul , sau de catre alti terti, prin orice mijloc de proba admis de catre lege, indiferent de valoarea actului incheiat de catre mandatar.

Capacitatea partilor. Mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar. Capacitatea mandantului se apreciaza in functie de natura actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat prin mandatar (act de conservare , de administrare, de dispozitie)[6]. In ceea ce-l priveste pe mandatar, se cere , in toate cazurile, capacitatea deplina de exercitiu. Numai curierul, care este un simplu mesager (nuncius) iar nu reprezentant, poate fi o persoana chiar lipsita de capacitatea de exercitiu. Chiar daca am recunoaste ca valabil un contract incheiat cu un mandatar incapabil, acesta ar raspunde fata de mandant sau fata de terti, numai dupa regulile generale relative la obligatiile incapabililor ( art. 1098 si 1164 Cod civil ).

Obiectul si intinderea mandatului. Relativ la obiectul mandatului, acesta trebuie sa fie determinat, posibil si licit, ca la orice contract. In toate cazurile, mandatul poate avea ca principal obiect numai incheierea de acte juridice de catre mandatar, iar acele acte juridice cu caracter strict personal, de exemplu testamentul, nu pot fi facute prin mandatar.

Relativ la intinderea mandatului, acesta poate fi special sau general (art. 1535 Cod civil). Este special mandatul care se acorda pentru o singura operatie juridica (procuratio unicus rei), sau pentru anumite operatii determinate, iar mandatul este general, atunci cand mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului (procuratio omium bonorum).

Pentru actele de dispozitie, participarea la o licitatie, incheierea unei tranzactii, ipotecarea unui imobil, se cere un mandat special[7].

Pentru actele de conservare sau de administrare, mandatarul are nevoie de un mandat general[8]. In toate cazurile, mandatarul nu poate face nimic in afara limitelor mandatului sau, fie ca acesta este special sau general, mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite.

Actul cu sine insusi si dubla reprezentare. In cazul in care mandatarul incheie actul juridic care formeaza obiectul contractului cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta, exista pericolul neglijarii intereselor mandantului, pe de o parte, sau pericolul neglijarii unuia dintre mandanti, pe de alta parte. Nu exista acest pericol in cazul in care, mandantul, respectiv mandantii, fiind in cunostinta de cauza, convin sa dea imputernicire mandatarului in acest sens[9].

Dubla reprezentare si actul cu sine insusi, nu trebuie confundate cu mandatul in interes comun (procuratio in rem suam). In acest caz, mandatarul contracteaza cu un tert, pe care nu il reprezinta, numai ca, alaturi de mandant, este si el cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatului, de exemplu, este si el coproprietar al bunului ce urmeaza sa fie vandut sau fiind creditorul mandantului, urmeaza sa-si obtina creanta din pretul obtinut in urma vanzarii lucrului.

Sectiunea a - II - a

Efectele contractului de mandat

A. Obligatiiarele mandatarului

Indeplinirea mandatului. Conform art.1539 Cod civil, principala obligatie a mandatarului este aceea de a executa mandatul. Executarea neconforma (necorespunzatoare) sau neexecutarea acestei obligatii, face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai de dol, intentie, ci si de culpa simpla. Promptitudinea ceruta mandatarului la indeplinirea mandatului, inclusiv pastrarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de la mandant sau pentru acesta, va fi apreciata cu mai putina rigurozitate daca mandatul este cu titlu gratuit ( art.1540 Cod civil ). Daca mandatul este cu titlu oneros, raspunderea mandatarului se va aprecia dupa regula generala aplicabila raspunderii contractuale, inclusiv prezumtia de culpa. Daca lucrul detinut in baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu raspunde, chiar daca l-ar fi putut salva sacrificand un bun propriu. Conditiile raspunderii mandatarului pot fi modificate prin conventia partilor.

Obligatia de a da socoteala. Mandatarul trebuie sa dea socoteala mandantului cu privire la indeplinirea mandatului. Astfel mandatarul trebuie sa dea in primire mandantului, tot ce i s-a predat in baza mandatului pe care l-a executat. Sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate da catre mandatar in folosul sau, sunt producatoare de dobanzi din ziua intrebuintarii, fara sa fie nevoie de o punere in intarziere. Intrucat dreptul la actiune al mandantului impotriva mandatarului nu se poate naste de la data incheieri contractului, prescriptia incepe sa curga de la data incetarii contractului, fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de incetare a raporturilor dintre parti, cum ar fi expirarea termenului suspensiv prevazut in contract. Tot relativ la problema prescriptiei, am avut in vedere numai actiunea personala a mandantului, iar nu actiunea reala in revendicare intentata de mandant, in calitate de proprietar.

Pluralitatea mandatarilor. In cazul in care, imputernicirea a fost data printr-un singur mandat mai multor mandatari, nu exista solidaritate intre ei, decat daca solidaritatea s-a stipulat in mod expres (art.1543 Cod civil)[10].

B. Obligatiile mandantului

Dezdaunarea mandatarului. Potrivit art. 1547 Cod civil, mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate cheltuielile facute cu ocazia executarii mandatului. Mandantul nu poate refuza acoperirea cheltuielilor mandatarului pe motiv ca mandatul nu a fost dus la indeplinire si nici sa ceara reducerea acestor cheltuieli sub motivul ca ar fi exagerate, daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa (art. 1548 Cod civil)[11]. Mandatarul si dobanzi la sumele avansate de catre mandatar, dobanzile incepand din ziua cand mandatarul a facut plata. De asemenea, mandatarul suporta si pieirile suferite de catre mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, daca nu i se poate imputa vreo culpa.

Plata remuneratiei. In situatia in care mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma stipulata, chiar daca operatiunea conferita de catre mandat, nu a putut fi efectuata. Chiar daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat, el este obligat sa plateasca remuneratia, considerandu-se ca a renuntat implicit la termenul stipulat.

Solidaritatea mandantilor. Atunci cand mai multe persoane au numit un mandatar pentru o afacere comuna, fiecare dintre aceste persoane este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului, aceasta solidaritate fiind legala (art.1551 Cod civil).

Dreptul de retentie a mandatarului. Mandatarul poate retine lucrarile pe care le-a primit pentru mandat, pana la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt prilejuite de catre acelasi raport juridic. Dreptul de retentie se poate recunoaste si pentru garantarea altor creante ale mandatarului fata de mandant, izvorate din raporturile de mandat.

Cat priveste efectele contractului de mandat fata de terti, facem referirea potrivit cu care, intre mandant si terti se creeaza raporturi juridice directe[12]; in fapt, tertul (penitus extranei) trateaza cu mandatarul, iar in drept, contracteaza cu mandantul. In schimb, actele incheiate de catre mandatar cu depasirea imputernicirilor primite, nu-l obliga pe mandant daca nu le-a ratificat expres sau tacit (art. 1546 Cod civil). Facand referire la raporturile dintre mandatar si terti, precizam ca, intrucat mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului, nu se creeaza raporturi juridice intre el si tertii cu care contracteaza. Atunci cand mandatarul, prin actele sale excesive care depasesc intinderea imputernicirii, este raspunzator fata de terti, in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor.

Sectiunea a - III - a

Incetarea contractului de mandat

Cauzele de incetare a contractului de mandat. Alaturi decauzele generale de incetare, cum ar fi: incetarea prin executare, prin expirarea termenului stipulat in contract, prin realizarea conditiei rezolutorii sau prin imposibilitatea fortuita de executare, exista si cauze particulare de incetare a contractului de mandat, cum ar fi: prin revocarea lui, prin renuntarea mandatarului, prin decesul unei parti, prin punere sub interdictie ori insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti.

Revocarea mandatului. Mandatul este revocabil, in principiu, mandantul putand denunta unilateral mandatul, chiar daca acesta este cu termen, si poate sa-l convinga pe mandatar sa ii restituie procura. Revocarea unilaterala (ad mutum), rezida atat pentru mandatul cu titlu gratuit cat si pentru cel cu titlu oneros, legea nefacand distinctie in acest sens. Revocarea poate fi expresa si tacita. Revocarea expresa nu este supusa vreunei forme speciale[13], dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica. Revocarea tacita poate fi dedusa din orice imprejurari, cate sau fapte, care dovedesc neindoielnic intentia mandantului . Revocarea expresa dar si tacita, produce efecte numai pentru viitor (ex nunc) si poate fi atat totala cat si partiala.

Renuntarea mandatarului. Chiar daca mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandatarul poate renunta la mandat, notificand mandantului renuntarea sa. Daca renuntarea este de natura sa pagubeasca pe mandant, el va raspunde in afara de situatia in care mandatarul dovedeste ca executarea in continuare a mandatului i-ar fi pricinuit lui insusi o paguba insemnata.

Decesul uneia dintre parti. De regula, mandatul inceteaza prin sucombarea mandantului sau a mandatarului. In cazul decesului mandatarului, mostenitorii lui trebuie sa-l instiinteze pe mandant, si pana la aceasta sa continue indeplinirea mandatului In cazul decesului mandantului, mandatarul este obligat sa termine operatiunea daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor mandantului (art.1439 alin. 2 Cod civil).

Efectele incetarii mandatului. Odata cu incetarea mandatului, mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului, cu exceptia prevazuta la art.1539 alin.2 Cod civil.

Sectiunea a - IV - a

Mandatul fara reprezentare

Notiune. Poate exista in unele cazuri, situatia in care, mandatarul desi lucreaza in interesul mandantului, sa incheie totusi actul in numele sau personal, fara sa-l reprezinte pe mandant. In aceste conditii, contractul incheiat intre mandant si mandatar, se numeste, contract fara reprezentare. Intrucat reprezentarea nu este de esenta, ci numai de natura contractului de mandat, alaturi de mandatul fara reprezentare din dreptul comercial (contract de comision, de consignatie, de expeditie), poate exista si un contract civil fara reprezentare, denumit contract de interpunere (prete nom). Contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane si reprezinta un caz particular de interpunere de persoane. Contractul de prete nom este o simulatie prin interpunere de persoane, indiferent daca persoana care contracteaza cu mandatarul ocult, este sau nu partasa la simulatie, iar actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii. Conventia de interpunere nu este prin ea insasi ilicita. Dar daca a fost intrebuintata in scopuri ilicite, atat conventia dintre mandant si mandatarul ocult, cat si actul incheiat cu tertul contractant, vor fii nule. Fata de tertii de buna-credinta, care nu cunosc realitatea, inclusiv cocontractantul ce nu a fost partas la simulatie, mandatarul apare ca adevaratul contractant si va deveni personal creditor, debitor sau titular al dreptului real.

In cazul contractelor care se incheie, potrivit legii, intuitu personae, regulile care guverneaza contractul de interpunere de persoane, nu sunt aplicabile.