Contractul de consignatie

Contractul de consignatie

1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de consignatie

Contractul de consignatie este reglementat de Legea nr. 178/1934 , fiind un contract cu larga aplicare in activitatea comerciala.

Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 178/1934, "Contractul de consignatie este conventia prin care una din parti, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, marfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului".

Asa cum rezulta din dispozitiile citate, contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision, totusi cuprinzand elemente si ale altor tipuri de contracte, de exemplu: ale vanzarii de marfuri, ale depozitului, ceea ce-l face sa aiba fizionomia juridica a unui contract comercial de sine-statator.

Prin urmare, contractul de consignatie are unele caracteristici proprii:

actele juridice incheiate de consignatar, in nume propriu si pe socoteala consignantului, sunt numai contracte de vanzare;

aceste contracte au ca obiect numai marfuri si obiecte mobile;

marfurile si obiectele trebuie sa fie proprietatea consignantului;

vinderea se face pe un pret stabilit, in mod anticipat, de consignant. Acest caracter este un efect normal al calitatii de proprietar al consignantului, singurul, deci, in masura sa decida asupra valorii bunului supus vanzarii;

consignatarul este obligat sa remita consignantului suma de bani obtinuta ca pret al vanzarii sau, daca vanzarea nu s-a putut face, sa restituie in natura, bunurile incredintate spre vanzare, chiar daca renumeratia sa nu a fost platita sau ar putea invoca alte creante asupra consignantului.

Pe baza acestor elemente, contractul de consignatie poate fi definit ca acel contract prin care o parte, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute, in nume propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat, cu obligatia consignatarului de a remite pretul obtinut sau de a-i restitui bunul nevandut .

Caracterele juridice ale contractului de consignatie

Din definitia data rezulta caracterele juridice ale contractului de consignatie. Astfel:

contractul de consignatie este un contract bilateral (sinalagmatic), el dand nastere la obligatii in sarcina consignatarului si a consignantului;

contractul de consignatie este un contract cu titlu oneros intrucat fiecare dintre partile contractante urmareste realizarea unui folos patrimonial;

contractul de consignatie este un contract consensual; el ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor. Remiterea catre consignatar a bunurilor mobile pentru a fi vandute tertilor nu este o conditie a incheierii contractului, ci un efect al acestuia.

2. Conditiile de valabilitate ale contractului de consignatie

Contractul de consignatie este valabil incheiat daca indeplineste conditiile cerute oricarei conventii: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza (art. 948 C. civ.).

Consimtamantul se realizeaza prin acordul partilor, expres sau tacit. Contractul are la baza un act unilateral (imputernicirea data de consignant consignatarului, prin care se stabilesc conditiile de vanzare a bunurilor: pret, termene etc.).

Capacitatea partilor. Ambele parti trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege.

Consignantul trebuie sa aiba capacitatea de dispozitie si de a incheia acte de comert, deoarece actele juridice se incheie pe seama sa. Consignatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, pentru ca incheie acte juridice "proprio nomine". De obicei, consignatarul este un comerciant profesionist, situatie care agraveaza regimul raspunderii sale, el trebuind sa dea dovada, in executarea obligatiilor asumate, de diligenta unui bun proprietar.

Obiectul contractului consta in prestatia consignatarului, care se obliga sa incheie cu tertii contracte de vanzare pentru vinderea unor bunuri ale consignantului, potrivit imputernicirii date de acesta.

Actele juridice incheiate de consignatar trebuie sa constituie fapte de comert pentru consignant. Potrivit art. 1 din Legea nr. 178/1934 care se refera la "marfuri sau obiecte mobile", avand in vedere si conceptia Codului comercial, potrivit careia actele juridice privind vanzarea-cumpararea bunurilor imobile sunt acte juridice civile, actele de vanzare-cumparare incheiate de consignatar cu tertul au ca obiect numai bunuri mobile.

3. Efectele contractului de consignatie

Prin contractul de consignatie, consignantul il imputerniceste pe consignatar sa incheie, in nume propriu, dar pe seama consignantului, anumite acte juridice de vanzare-cumparare pentru vinderea unor bunuri ale consignantului. In consecinta, contractul de consignatie da nastere la numite obligatii intre partile contractante - consignant si consignatar. De asemenea, prin incheierea actelor de vanzare-cumparare se nasc anumite obligatii intre consignatar si terti.

3.1. Obligatiile partilor contractante

. Obligatiile consignantului

Din contractul incheiat rezulta anumite obligatii pentru consignant:

a) consignantul are obligatia sa predea consignatarului bunurile mobile care urmeaza sa fie vandute. Aceasta obligatie este un efect al contractului, fiind necesar ca aceste bunuri sa se gaseasca la dispozitia consignatarului pentru a-si putea indeplini mandatul. Aceasta obligatie de predare nu conduce insa la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor de la consignant la consignatar (art. 3 din Legea nr. 178/1934). Consignantul ramane proprietar, iar consignatarul este un simplu detentor al bunurilor primite spre vanzare.

Bunurile se pot preda consignatarului toate deodata sau treptat, prin note sau facturi succesive, emise pe temeiul contractului (art. 1 alin. (2) din lege).

b) consignantul este obligat la plata remuneratiei cuvenite consignatarului. Aceasta remuneratie se stabileste forfetar (o suma fixa) ori procentual (in raport de pretul bunului) in contractul de consignatie. Daca ea nu este prevazuta in contract, consignatarul va avea dreptul la supra-preturile realizate, adica la diferentele de pret dintre ce s-a prevazut prin contract si ce s-a obtinut prin vanzare.

Consignatarul nu beneficiaza de dreptul de retentie asupra bunurilor, deci creanta sa, spre deosebire de creanta mandatarului sau comisionarului, nu este garantata de un privilegiu legal special .

c) consignatarul are obligatia sa restituie cheltuielile facute de consignatar cu indeplinirea insarcinarii primite. Prin cheltuielile facute in executarea insarcinarii trebuie intelese sumele de bani avansate pentru conservarea si desfacerea bunurilor predate in consignatie, in cazul cand s-a convenit astfel prin contractul de consignatie (art. 10 din lege).

. Obligatiile consignatarului

Din contractul de consignatie incheiat rezulta urmatoarele obligatii in sarcina consignatarului:

a) consignatarul este obligat sa ia masurile necesare pentru pastrarea si conservarea bunurilor primite.

In vederea identificarii bunurilor date in consignatie, consignatarul este obligat sa pastreze bunurile in starea in care au fost primite (ambalajele originale, etichetele, marcile intacte etc.) si sa le depoziteze la locul convenit (art. 7 din lege).

Potrivit art. 5 din Legea nr. 178/1934 consignatarul raspunde de orice lipsa, pierdere sau deteriorare, provenite din culpa sa sau a agentilor si prepusilor sai .

b) consignatarul este obligat sa asigure bunurile ce i-au fost incredintate la o societate acceptata de consignant.

Asigurarea se va face pentru o valoare cel putin egala cu pretul bunurilor prevazute in contract sau in notele si facturile care insotesc bunurile, acoperindu-se astfel toate riscurile.

c) consignatarul are obligatia sa execute mandatul dat de consignant. In indeplinirea acestui mandat, consignatarul va respecta limitele imputernicirii primite si, in mod deosebit, pretul de vanzare stabilit de consignant. In calitatea sa de proprietar, consignantul va putea modifica oricand aceste preturi.

d) consignatarul este obligat sa dea socoteala asupra indeplinirii mandatului sau. El va trebui sa-l informeze pe acesta asupra vanzarilor facute, asupra sumelor incasate si asupra destinatiei acestora, obligatie ce include si pe acea a remiterii sumelor incasate .

3.2. Consecintele nerespectarii obligatiilor

Nerespectarea obligatiilor din contractul de consignatie atrage raspunderea civila si/sau raspunderea penala a partii in culpa.

. Raspunderea civila

Din contractul de consignatie rezulta anumite obligatii pentru consignant si consignatar. Pentru nerespectarea obligatiilor se angajeaza raspunderea civila contractuala a partii in culpa, in conditiile stabilite de lege pentru contractul de mandat.

. Raspunderea penala

Potrivit art. 23 din Legea nr. 178/1934, se sanctioneaza penal consignatarul care savarseste urmatoarele fapte:

insusirea bunurilor incredintate in consignatie ori instrainarea lor in alt mod sau in alte conditii decat cele prevazute in contract, precum si nerestituirea bunurilor la cererea consignantului;

neremiterea catre consignant a sumelor de bani, a cambiilor sau valorilor incasate ori primite ca pret al bunurilor vandute;

neefectuarea notificarilor cerute de art. 13[6] din lege.

Consignatarul mai poate fi sanctionat, potrivit art. 24 din lege, pentru urmatoarele fapte:

a)      neefectuarea cu rea-credinta a instiintarilor prevazute de art. 18[7] din lege;

b)      efectuarea cu buna stiinta a unor instiintari neexacte cu privire la situatia vanzarilor si incasarilor;

c)      neaducerea la cunostinta consignantului a unor acte de urmarire asupra bunurilor primite in consignatie ori asupra valorilor rezultate din vanzarea lor, de indata ce a cunoscut acele urmari;

d)      inlaturarea, distrugerea ori deteriorarea ambalajelor, etichetelor, marcilor sau a oricaror semne exterioare aplicate de consignant asupra bunurilor incredintate in consignatie;

e)      depozitarea ori mutarea bunurilor incredintate in consignatie cu incalcarea prevederilor contractului sau a dispozitiilor art. 7 din lege;

f)        nepunerea la dispozitia consignantului, la cererea acestuia, a registrelor speciale de consignatie, in cazul cand contractul prevede tinerea unor asemenea registre.

Anterior modificarii Codului penal prin Legea nr. 278/2006[8], daca faptele penale erau savarsite de o persoana juridica, sanctiunile se aplicau reprezentantilor legali si prepusilor vinovati de savarsirea faptelor; in aceste conditii persoana juridica era solidar responsabila cu reprezentantii legali alaturi de prepusii ei pentru repararea prejudiciilor cauzate consignantului. Potrivit normelor penale in vigoare poate fi atrasa raspunderea penala a persoanei juridice .

Potrivit reglementarilor actuale, persoana juridica poate fi trasa la raspundere penala pentru fapte care potrivit legii reprezinta infractiuni, sanctiunile aplicate fiind cele prevazute de art. 53¹ C. pen.

4. Incetarea contractului de consignatie

Deoarece in raporturile dintre consignant si consignatar sunt aplicabile regulile mandatului, contractul de consignatie inceteaza prin:

revocarea de catre consignant a imputernicirii;

renuntarea consignatarului la mandat;

moartea, interdictia, insolvabilitatea ori falimentul consignantului sau consignatarului.

In conditiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 178/1934, contractul de consignatie este revocabil de catre consignant in orice moment, chiar daca a fost incheiat pe o durata determinata, afara de stipulatia contrara in contract.