MODIFICAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA

modificarea contractului individual de muncA

Elemente esentiale. Schimbarea lor, unilateral, de catre unitate.

Inadmisibilitate.

Prin sentinta civila nr. 2.710/12.03.1993, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis contestatia formulata de M.C., in contradictoriu cu intimata I.P.S.M.P.B., dispunand anularea deciziei nr. 788-12.06.1992, reintegrarea contestatorului in functia avuta anterior si obligarea intimatei la despagubiri, reprezentand diferenta de salariu dintre functia de medic primar III si cea de sef Laborator Microbiologie si Virusologie, de la data desfacerii contractului de munca, pana la reintegrarea efectiva.

Tribunalul Municipiului Bucuresti - sectia a IV-a civila, prin decizia civila nr. 76 din 09,09,1993, a respins cererea de apel formulata de intimata.

In conformitate cu dispozitiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59-1993, impotriva ambelor hotarari a declarat recurs intimata, sustinand ca, in mod gresit, instantele au retinut modificarea unilateala a contractului de munca si ca schimbarea din functie, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, s-a facut in conditiile in care contestatorul nu mai putea face fata, atat profesional, cat si organizatoric, functiei de sef de laborator.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr.36 din 12.06.1992, emisa de recurenta, s-a dispus 'eliberarea' contestatorului din functia de sef de laborator.

In mod corect au retinut instantele ca, prin decizia ce formeaza obiectul litigiului, unitatea a modificat unilateral contractul de munca al contestatorului, caruia i s-a schimbat functia si i s-a micsorat salariul, ceea ce nu era posibil fara acordul sau, deoarece ambele elemente sunt esentiale si au fost avute in vedere de parti la incheierea contractului. Daca recurenta ar fi constatat lipsuri in activitatea intimatului, avea posibilitatea de a lua impotriva acestuia una din masurile disciplinare prevazute de lege, dar sa nu modifice unilateral contractul de munca.

Masura luata echivaleaza cu retrogradarea pe timp nelimitat a intimatului-contestator, caruia, in mod unilateral, i s-au schimbat atributiile de serviciu, si i s-a diminuat salariul.

(Curtea de Apel Bucuresti, sectia a-IV-a civila, decizia nr. 273/1993, in 'Culegere 1993-1998', p. 128-129)

Eliberarea dintr-o functie de conducere in perioada in care salariatulse afla in incapacitate temporara de munca.

Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 2,693/1997, a admis in parte actiunea formulata de reclamantul D.C., si a anulat Ordinul nr. 1,223/1996 emis de Ministerul A., prin care D.C. a fost eliberat din functia de director.

Totodata, prin aceeasi sentinta, instanta a luat act de renuntarea reclamantului la capetele de cerere privind repunerea in drepturile detinute anterior si obligarea paratului la plata daunelor morale.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti.

Reclamantul a criticat sentinta sustinand ca in mod eronat s-a luat act de cererea de renuntare din partea sa la capetele de cerere formulate prin actiunea introductiva.

La randul sau, paratul a formulat apel sustinand ca in mod gresit instanta de fond a dispus anularea Ordinului 1.223/1996, contrar prevederilor legii nr. 3/1977, intrucat, la data de 15.06.1996, reclamantul implinise deja varsta de 65 de ani si, ca atare, nu mai putea fi mentinut in functia ocupata.

Ambele apeluri declarate de parti sunt nefondate si, ca atare, urmeaza a fi respinse.

Din examinarea dosarului, tribunalul constata ca incepand din anul 1990, apelantul-reclamant, ocupa functia de director al Laboratorului C., iar la data de 12.09.1996 a solicitat Ministerului sa i se aprobe prelungirea activitatii cu inca un an, cerere care a fost aprobata.

Ulterior, la data de 12.09.1996, prin Ordinul nr. 1223, Ministerul A. a dispus ca, incepand cu 10.09.1996, apelantul reclamant sa fie eliberat din functia de director si mentinut pe o functie de executie din cadrul laboratorului, pana la primirea deciziei de pensionare.

Apelantul-parat precizeaza ca a procedat astfel avand in vedere varsta apelantului-reclamant, precum si prevederile Legii nr. 3/1977, potrivit carora acesta nu mai putea ocupa functia de director, urmand a fi pensionat.

Tribunalul constata ca aceasta masura a eliberarii din functie de fost luata de parat in conditiile in care sa data respectiva (conform inscrisurilor aflate la dosar), reclamantul se afla in incapacitate temporara de munca, efectuand un tratament la Covasna. Procedand astfel, paratul a incalcat prevederile art. 146 din Codul muncii, care se aplica prin analogie si in acest caz de modificare unilaterala a contractului de munca.

Asa fiind, tribunalul considera ca in mod just instanta de fond a dispus amularea Ordinului nr. 1.223/1996, emis de Ministerul A.

Referitor la apeul formulat de catre reclamant, acesta urmeaza a fi respins, intrucat la dosar se afla o cerere formulata de acesta si inregistrata conform rezolutiei la data de 1.04.1997, adica in chiar ziua pronuntarii sentintei apelate, prin care se solicita solutionarea litigiului numai in ceea ce priveste anularea Ordinului nr. 1.223/1996.

Pentru considerentele aratate, si in baza art. 296 Cod procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondate ambele apeluri.

(Tribunalul Bucuresti, sectia a-III-a civila, decizia nr. 2.535/1997, in 'Culegere 1993-1997', p. 253-256)

Modificare unilaterala determinata de pierderea partiala a capacitatii de munca.

Admisibilitate.

Prin sentinta civila nr. 3.227/1994, Judecatoria S.A.I. a respins ca neintemeiata contestatia formulata de V.I. impotriva S.C. - S.A.

Prin cererea de chemare in judecata, contestatorul solicita sa se constate nulitatea masurii de modificare a contractului individual de munca si sa dispuna obligarea intimatei de a-l reincadra in functie.

Respingerea contestatiei a fost motivata de catre instanta, in sensul ca schimbarea contestatorului din functia de sef de birou administrativ se datoreaza starii sale de sanatate, actiunile sale fiind de natura sa-i diminueze in mod considerabil capacitatea de munca.

Impotriva sentintei a declarat apel contestatorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, deoarece solutia adoptata nu are un temei legal si este in contradictie cu probele administrate.

Apelul este nefondat.

Din actele medicale depuse la dosar rezulta ca in perioada 25.02.1992-13.09.1993, contestatorul s-a aflat in incapacitate temporara de munca (concediu medical). Ulterior, dupa reinceperea activitatii, datorita afectiunilor grave, acesta a fost incadrat in gradul II de invaliditate, avand capacitatea de munca, in mare parte, diminuata.

Pierderea, in cea mai mare parte, a capacitatii de munca, este incompatibila cu desfasurarea unei activitati de conducere, care presupune un efort fizic si psihic suplimentar, si, uneori, prelungirea activitatii peste programul normal de 8 ore.

Din aceste considerente, tribunalul, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.

(Tribunalul Bucuresti, sectia a-III-a civila, decizia nr. 823/1995, in 'Culegere 1993-1997', p. 224-225)

Modificare unilaterala. Conditii.

Prin sentinta civila nr. 192/30.01.1995 a Judecatoriei Rosiorii de Vede s-a admis contestatia formulata de L.A.impotriva deciziei nr. 288/1994, emisa de intimata S.V. 'T'-S.A., s-a anulat decizia mentionata si s-a dispus reintegrarea contestatorului in functia de maistru, functie detinuta anterior.

S-a retinut ca schimbarea functiei de maistru in maistru ajutor nu putea avea caracter definitiv, ci numai temporar, in raport de dispozitiile art. 67 din Codul muncii, ca modificarea contractului de munca, pentru abateri disciplinare este inadmisibila, deoarece printre sanctiunile prevazute de art. 100 din Codul muncii pentru abateri disciplinare, nu se afla si modificarea contractului de munca.

Prin decizia civila nr. 974/01.06.1995, Tribunalul Teleorman a respins apelul intimatei, ca nefondat.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs intimata, prin care a criticat-o pentru7 nelegalitate si netemeinicie, intrucat nu s-a avut in vedere ca functia pe care o ocupa contestatorul este o functie de conducere, situatie in care competenta solutionarii litigiului nu revine instantelor judecatoresti, conform art. 175 alin. 1 din Codul muncii.

S-a mai aratat ca motivul pentru care contestatorul a fost schimbat din functie a fost incalcarea repetata a sarcinilor de serviciu, motiv care putea conduce chiar la desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Recursul este nefondat.

Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 175 alin. 1 lit. b din Codul muncii, sunt de competenta organului administrativ ierarhic superior sau organului de conducere colectiva contestatiile impotriva desfacerii contractului de munca a persoanelor cu functii de conducere, numite de organele ierarhic superioare, precum si a directorilor, directorilor generali si asimilati acestora din organele centrale, dar acest text de lege a fost declarat neconstitutional de catre Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 59/1994, decizia prin care s-a stabilit ca solutionarea unor astfel de contestatii este de competenta instantelor judecatoresti.

Nici criticile ce privesc fondul litigiului nu sunt intemeiate.

Trecerea definitiva, chiar in cadrul aceleasi unitati, la o alta munca decat cea convenita, constituie o modificare a contractului colectiv de munca si nu poate fi facuta fara consimtamantul salariatului.

Masura unilaterala a trecerii definitive intr-un alt post, inferior celui prevazut in contract, echivaleaza cu o retrogradare definitiva, si este nelegala, deoarece retrogradarea definitiva nu figureaza printre sanctiunile disciplinare.

Pentru aceste considerente recursul va fi respins, ca nefondat.

(Curtea de Apel Bucuresti, sectia a-III-a civila, decizia nr. 1.589/1995,

in 'Culegere 1993-1998', p. 130-131)

Modificare sau desfacere in cazul liderului sindical.

Durata protectiei instituita de Legea nr.

Prin sentinta civila nr. 1.707/1997 Judecatoria Buftea a admis actiunea formulata de petentul B.I. in contradictoriu cu intimata societate comerciala pe actiuni, dispunand anularea deciziei nr. 26/1997, emisa de intimata ai reintegrarea contestatorului in functia avuta anterior.

Instanta a retinut ca prin decizia mai sus amintita, intimata a modificat contractul de munca al contestatorului, care detinea functia de presedinte al Sindicatului Independent din cadrul societatii, din motive neimputabile acestuia, respectiv eliberandu-l din functia de sef de turnatorie, fara a avea acordul organului colectiv de conducere al sindicatului, incalcandu-se prevederile Legii nr.

Intimata a declarat apel impotriva acestei sentinte, aratand ca in mod gresit instanta a retinut ca s-ar fi incalcat prevederile Legii nr. 54/1991, in realitate aceasta modificare a contractului de munca al contestatorului fiind o masura impusa de Consiliul de administratie al societatii, ca urmare a hotararii A.G.A., privind noua organigrama.

Apelanta a mai aratat ca prin aceasta masura nu au fost incalcate nici prevederile contractului colectiv de munca, atata timp cat obligativitatea -consiliului de administratie de a aplica hotararile A.G.A. decurge dintr-o prevedere legala.

De asemenea, apelanta a criticat sentinta si sub aspectul redactarii dispozitivului acesteia , in sensul ca, in mod gresit, s-a mentionat 'reintegrarea contestatorului in functia avuta anterior, respectiv inginer', intrucat acesta nu a fost niciodata eliberat din functia de inginer, functie in care este incadrat si la noul loc de munca.''

Apelul este nefondat.

Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca intr-adevar contestatorul indeplinea, la data emiterii deciziei, functia de presedinte al sindicatului din cadrul unitatii, iar in momentul in care s-a dispus schimbarea locului sau de munca, atat el cat si organul colectiv de conducere al sindicatului nu au fost consultati, incalcandu-se astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991, potrivit carora reprezentantilor alesi in organele de conducere ale sindicatelor, precum si persoanelor care au indeplinit astfel de functii, in termen de un an de la incetarea mandatului, nu li se poate modifica sau desface contractul de munca, din motive neimputabile lor (pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza), decat cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului.

Avand in vedere ca la dosar exista declaratia comitetului de conducere al sindicatului (din care rezulta ca nu a fost consultat si nu si-a dat acordul cu privire la modificarea contractului individual de munca al contestatorului si nici nu a negociat asupra redistribuirii personalului, asa cum se prevede la art. 10 din Contractul colectiv de munca) si atata timp cat, analizand vechea organigrama, in raport cu cea noua, se constata ca pe functia detinuta anterior de contestator a fost numita o alta persoana, iar atelierul de turnatorie nu a fost desfiintat, rezulta, in mod clar, ca prin Decizia nr. 261997 au fost incalcate prevederile Legii nr.

In ce priveste redactarea gresita a dispozitivului, urmeaza a se constata ca aceasta nu poate constitui un motiv de apel, atata timp cat instanta a mentionat in mod expres in dispozitiv ca dispune reintegrarea contestatorului in functia avuta anterior, neavand relevanta precizarea 'inginer'.

(Tribunalul Bucuresti, sectia a-III-a civila, decizia nr. 2.169/1997,

in 'Culegere 1993-1997', p. 222-223)

Modificarea contractului individual de munca. Retrogradarea

in functie sau in categorie. Sanctiune disciplinara.

In speta, masura schimbarii contestatoarei din functia de casier in cea de numarator de bani, cu modificarea salariului in mod corespunzator, a fost dispusa urmare a unor abateri disciplinare savarsite de aceasta.

Prin trecerea contestatoarei din functia de casier in cea de numarator de bani s-a operat o modificare a contractului de munca, schimbandu-se felul muncii si salariul, doua elemente esentuale ake acestui contract. Or, conform reglementarilor Codului muncii, masura de modificare a unor elemente ale contractului de munca nu poate fi luata printr-o dispozitie unilaterala a unitatii, ci numai cu acordul ambelor parti, care in speta nu a fost dovedit.

(Curtea de Apel Timisoara, decizia nr. 873/1999, sectia civila

in 'Buletinul Jurisprudentei - Culegere de practica judiciara 1999',

Editura Lumina Lex Bucuresti. 2000, p. 84)

Modificare. Inteles. Mutarea salariatului, fara consimtantul sau, la o unitate de acelasi grad, in cadrul aceleasi localitati. Admisibilitate.

Prin sentinta civila nr. 7.844/11.11.1993 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis contestatia formulata de contestatoarea P.I. impotriva deciziei nr. 183/15,03,1993, emisa de C.E.C. si, in consecinta, a constatat nulitatea sus-mentionatei decizii si a dispus reintegrarea contestatoarei in postul detinut anterior.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel intimata apelanta C.E.C.-S.C.M.B., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca in realitate s-a efectuat o trecere administrativa intr-un alt sediu al aceleiasi filiale, cu pastrarea functiei si a salariatului.

Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor preciza in continuare.

Masura 'mutarii' intimatei cu post cu tot la o unitate de acelasi rang cu cea de la care s-a operat aceasta 'mutare', nu este o sanctiune disciplinara, desi ea a fost determinata de o comportare a acesteia considerata, de conducerea unitatii cu care avea incheiat contractul de munca, devianta de la normele disciplinare impuse de natura muncii pe care o presta.

Nu constituie o modificare a contractului de munca trecerea intimatei de la o unitate la alta in cadrul aceleiasi localitati - atata timp cat nu s-a schimbat natura muncii prestate si nici salariul ce-l primea pentru aceasta.

Gresit instanta de fond a socotit aceasta masura ca o masura disciplinara, ea neavand caracterul unei sanctiuni, atata vreme cat munca prestata este aceeasi, salariul la fel, iar locul de munca este situat intr-o unitate de acelasi grad.

Nedand conducerii unitatii posibilitatea de a face schimbari justificate de o mai buna organizare a serviciului, inseamna a se pune unitatile, intreprinderile sau institutiile, in situatii prejudiciabile.

(Tribunalul Bucuresti, sectia a-IV-a civila, decizia nr. 461/1994, in 'Culegere 1993-1997', p. 220-221)

Schimbarea functiei si salariului. Modificare unilaterala a

contractului individual de munca. Inadmisibilitate.

Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 4.288/16.03.2000, a admis cererea formulata de contestatorul F.C., impotriva 'B.A.', a obligat intimata sa il mentina in functia de consilier bancar pe contestator, conform dispozitiilor contractului colectiv de munca. A admis cererea privind plata diferentei de salariu rezultata in urma schimbarii functiei, respectiv aceea de consilier bancar in cea de inginer la Centrul Informatic, incepand cu data de 01.09.1999 - la zi si va obliga intimata la plata sumei diferentiale rezultate. A obligat pe intimata la plata a 2 milioane lei, reprezentand cheltuieli de judecata catre contestator.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Asa cum corect a retinut si instanta fondului, schimbarea functiei, a salariului, desi facea parte dintr-un amplu proces de privatizare, legal nu a fost dusa la indeplinire, pentru ca prin modificarea contractului de munca, prin act aditional, trebuia adusa la cunostinta intimatului contestator.

Intimatul contestator nu numai ca nu a fost consultat, dar aducerea la cunoatinta prin corespondenta la 22.09.1999 a masurii dispusa la 01.09.1999, a creat un vid in functie, deoarece intimatul contestator a functionat ca si consilier bancar, pana la acea data, iar recurenta intimata nu a justificat atitudinea modalitatii indirecte si nelegale prin masura dispusa.

Modificarea dispusa la 01.09.1999 contravine Legii 130/1996 si contractului de munca al recurentei din 24.12.1998, fiind incalcat dreptul de a fi consultat, masura dispusa fiindu-i comunicata tardiv, in toata aceasta perioada intimatul contestator functionand ca, consilier bancar.

Nu s-a facut dovada in cauza de catre recurenta nici a diferentei de salariu ce i s-ar fi cuvenit intimatului contestator in urma schimbarii functiei.

Pentru considerentele aratate in mod corect instanta de fond a admis cererea intimatului contestator, solutie pe care tribunalul o va mentine ca legala si temeinica, respingand ca nefondat recursul.

(Tribunalul Bucuresti, sectia a-IV-a civila, decizia nr. 721/2000)