CATEGORII DOCUMENTE
Afaceri Calculatoare Casa masina Didactica pedagogie Diverse Educatie Finante Geografie Istorie & politica Legislatie Limba Management Sanatate Tehnologie

  S

D

Graficul 4.1: Curbele cererii si ofertei si punctele de echilibru

In graficul 4.1, punctul E reprezinta punctul de echilibru, determinat prin intersectarea curbelor cererii si ofertei. Acest punct indica faptul ca 5 milioane de buseli se vor schimba contra a 3.5 $ /bu. Daca insa curba ofertei (S) se modifica la S_l, atunci noul pret de echilibru este E₁, acesta fiind un pret mai mare de echilibru dar cantitatea tranzactionata e mai mica. E₃ reprezinta pretul de echilibru daca cererea (D) se modifica la D₁. In acest caz atat pretul de echilibru este mai mare cat si cantitatea tranzactionata. Daca se modifica atat S cat si D rezulta E₂, un pret de echilibru mai mare, cantitatea tranzactionata fiind aceeasi.

Elasticitatea se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate care arata modificarea procentuala a pretului la modificarea procentuala a cantitatii:

Informatii si estimari

Beneficiile cele mai mari apar atunci cand cel care ia decizia poseda informatii si estimari mai bune decat competitorii sai. Informatia este relativa, valoarea ei fiind data de raportul valoare asteptata/costul obtinerii informatiei, adica obtinerea unei informatii este considerata eficienta in conditiile in care avantajele conferite de detinerea ei depasesc costul economic al obtinerii.

7. Eroarea

Analiza miscarii pretului si a riscului implica instrumente specializate de analiza a seriilor cronologice. Toate tehnicile se bazeaza pe cantitatea de date luate in considerare. Cu cat cantitatea de date este mai mica, cu atat rezultatele vor fi mai neconcludente.

unde N reprezinta numarul de date. De exemplu, in cazul a 4 observatii, eroarea este de 50%. Pentru o previziune econometrica a cererii de grau, in cazul luarii datelor lunare incepand cu 3 ani in urma, previziunea va avea o acuratete de 1/

8. Distributia (d)

Frecventa distributiei ofera o imagine buna a caracteristicilor datelor studiate. Analiza distributiei se face prin divizarea seriei de date in intervale mai mici egale sau neegale si observarea frecventelor de aparitie a pretului zilnic intr-unul din intervalele considerate. Se asteapta ca distributia pretului la marfa sa fie asimetrica la stanga (preturi mici) si sa aiba o 'coada' mai lunga spre preturile mai mari, pentru ca pretul ramane la nivele inalte doar pentru timp scurt. Pretul marfurilor tinde sa fie limitat in jos de costul de productie si de rezistenta ofertantilor de a vinde la un pret care le-ar aduce pierderi, in sus neexistind o astfel de limita.

Pentru cuantificarea tendintelor miscarii pretului se folosesc indicatorii tendintei centrale:

a) Media aritmetica

unde N = numarul de observatii asupra pretului;

A_i = valoarea pretului in momentul i.

b) Mediana reprezinta valoarea termenului din mijlocul seriei in cazul unei serii impare. Daca seria este impara mediana este valoarea medie a termenilor centrali ai seriei.

c) Modulul reprezinta varianta cu frecventa cea mai mare in serie. Pentru o serie de intervale modulul se calculeaza astfel:

unde x₀= limita inferioara a intervalului modal;

h = marimea intervalului modal.

D = frecventa intervalului modal - frecventa intervalului anterior;

D = frecventa intervalului modal - frecventa intervalului urmator;

Modulul poate fi aproximat astfel: Modul = Media - 3 (Medie - Mediana)

d) Media geometrica:

e) Media patratica:

Radacina mediei patratice este utilizata in calcularea abaterii standard.

f) Media armonica:

Aceasta medie reduce efectele extreme mai mult decat media geometrica.

9. Dispersia si asimetria

Acestea sunt folosite pentru interpretarea datelor inregistrate. Abaterea medie liniara (d) este folosita pentru masurarea repartitiei si se calculeaza ca o medie aritmetica ponderata sau simpla a departarii termenilor seriei de la media lor in valoare absoluta:

unde x_i - termenii seriei;

- media aritmetica;

N - numarul termenilor din serie.

Abaterea standard sau abaterea medie patratica se calculeaza ca radical din media patratica a abaterilor tuturor termenilor seriei de la media lor aritmetica.

Abaterea standard (medie patratica) este cea mai populara metoda de calcul a gradului de dispersie a datelor. Intr-o serie cu repartitie normala, 68% din termenii seriei sunt in intervalul de variatie dat de ( s), 95,5% in intervalul dat de ( s) si 99,7% in intervalul dat de ( s

Datele inregistrate la marfuri nu sunt distribuite normal si trebuiesc masurate si corectate cu ajutorul asimetriei, care reprezinta gradul de distorsiune fata de simetria normala. Asimetria se calculeaza cu ajutorul coeficientilor de asimetrie ca raport intre asimetria absoluta (diferenta intre medie si mod) si dispersie.

unde K = coeficientul de asimetrie, -1< K < 1 sau, folosind mediana:

K' = 3( - Mediana )/ s

unde -3< K' < 3.

10. Analiza regresionala arata raspunsul variabilei dependente y la o modificare in valoare a variabilei independente x.

10.1. Regresia liniara

Pentru aflarea relatiei de dependenta intre cele doua serii de date, folosim functia de regresie: Y = a + b X, unde:

b = coeficient de regresie care arata masura in care se modifica variabila dependenta la modificarea cu 1 unitate a variabilei independente;

Pentru determinarea lui a si b, s-a folosit metoda celor mai mici patrate care presupune ca suma patratelor abaterilor valorilor empirice (reale) y (cu i = l, N) de la valorea teoretica Y sa fie minima, respectiv S (y_i - Y)² trebuie sa fie minima:

a = valoare constanta reprezentand ordonata la origine;

Pentru multe serii de date, rezultatul conduce la existenta unor relatii teoretice, dar in realitate relatia intre date nu este chiar atat de puternica.

Eroarea standard reprezinta masura exactitatii liniei trasate prin punctele actuale:

unde : Y' = valorile empirice;

Y = valoarea ajustata teoretic.

Coeficientul de corelatie masoara intensitatea legaturii de tip liniar dintre doua variabile X si Y.

Se calculeaza dupa relatia:

Cu cat coeficientul de corelatie este mai aproape de 1 cu atat legatura este mai puternica. In cazul in care r = 0 variabilele sunt independente.

10.2. Regresia neliniara

Daca regresia nu este liniara atunci se considera ca aceasta este curbilinie. Cele mai utilizate metode sunt:

10.2.1. Metoda parabolei de gradul 2

Se considera functia: y = a +b x + c x² unde a,b,c se determina cu ajutorul sistemului de ecuatii:

10.2.2. Metoda exponentilor: y = ab^x sau exprimata ca si un logaritm ln y = ln a + x ln b.

10.2.3. Modelul logaritmic: y = a b ln x.

10.3. Metode de regresie multifactoriala

In cazul in care pretul depinde de mai multi factori: inflatie, noua recolta, stocurile etc.:

Y/ ppi = A₀ + A₁ X₁ +. . . + A_p X_p

unde: Y/ ppi - pretul anticipat ajustat cu indicele preturilor de productie;

A₀ - coeficientul ce exprima influenta factorilor neluati in analiza;

A_i - ponderea cu care fiecare factor influenteaza pretul;

X_i - factorii ce influenteaza pretul (recolta, inflatia, etc.);

A₀, A_l,., A_p ii aflam pe baza metodei celor mai mici patrate.

10.4. Metoda sinusoidala

In cazul in care se observa o periodicitate a datelor in timp, aparitia varfurilor si a vailor poate sugera un model ciclic. Ecuatia de exprimare a miscarii este:

Yt = A₀ + A_l t + A₂ cos (2pt/p) + A₃ sin (2pt/p) + A₄ cos (2pt/p) + A₅ sin(2pt/p)

Metoda sinusoidala este un caz special al metodei de regresie multifactoriala.

p = numarul de date in fiecare ciclu

X_l = t (unde 2pt reprezinta perioada)

X₂ = cos (2pt/p)

X₃ = sin (2pt/p)

unde 2p se refera la un ciclu intreg , iar 2p/p desemneaza sectiunea 1/p a ciclului t .

11. Analiza ciclica

Se bazeaza pe repetitivitatea (ciclurile) in evolutia preturilor. Unele cicluri sunt periodice in ceea ce priveste alternanta varfurilor si a vailor, in timp ce altele care nu sunt periodice au o amplitudine mai moderata.

Elementele unui ciclu de pret sunt:

- amplitudinea, care reprezinta diferenta dintre nivelul maxim si cel minim atins de pret;

- perioada, care se refera la lungimea unui ciclu (minute, ore, zile, ani), mai exact lugimea medie a ciclului, fie de la o valoare medie la o alta valoare medie, fie de la una maxima la o alta valoare maxima, luandu-se in considerare doar zilele de tranzactionare(in cazul pietelor futures);

- gradul de repetabilitate a ciclului,care releva increderea de care se bucura analiza acelui ciclu, ciclurile cu repetabilitate mai mare prezentand lungimi stabile de la un minim la altul sau de la un maxim la un alt maxim;

- sezonalitatea este un alt element important al ciclului. Pentru depistarea sezonalitatii la o marfa (de exemplu grau), se ia in considerare pretul mediu lunar de-a lungul catorva ani, precum si pretul mediu anual si impartind la acesta pretul mediu lunar putem obtine o rata a variatiei lunare a preturilor. Astfel, putem depista variatia pretului mediu lunar fata de cel anual pentru fiecare luna conform datelor anilor trecuti. Trendul sezonal nu va fi folosit exclusi ci doar in corelatie cu alti indicatori (rata lunara a inflatiei si de influenta acesteia asupra preturilor analizate, cursul de schimb etc.).

Operatorul urmareste trendul sezonal pentru a stabili pozitii long cand preturile sunt joase si a lichida pozitiile cand preturile sunt inalte.

Sezonalitatile preturilor marfurilor sunt diferite de la o situatie la alta. De exemplu, pentru porumb, preturile cresc dupa insamantare si continua pana dupa primul sezon de maturizare a culturii, iar apoi scad cu cat se apropie mai mult perioada de recoltare. Nu toate produsele au o sezonalitate de 12 luni; pentru cafea, in cazul producerii unui inghet, refacerea este pe parcursul a trei ani. La animale, ciclurile ofertei sunt determinate de crestere si de cum evolueaza furajarea acestora.

Operatorii utilizeaza trendul sezonal pentru a studia reactia pietii din trecut la diferite situatii ale ofertei.

Indicatorii de baza ai unui ciclu sunt punctele de intoarcere ale pretului, punctele de maxim si minim, deschiderea si inchiderea ciclului.

11.1. Determinarea ciclurilor este realizata prin mai multe metode:

A) Metoda manuala de gasire a varfurilor si vailor in cadrul unor intervale fixe ale miscarii preturilor. Aceasta presupune:

i) numararea intervalelor dintre pulsuri (un puls reprezinta perioada ciclului);

ii) folosirea liniilor ca si niste dungi marcate pe grafic pentru a masura distanta dintre doua valori maxime sau minime ;

iii) folosirea graficelor de timp pentru a masura durata procesului.

B) Metoda analizei sirurilor, cu ajutorul careia se determina daca un ciclu este autentic. Un ciclu este autentic daca este consistent si persistent. Ciclul este consistent daca are o amplitudine constanta, iar persistent daca ciclul este intotdeauna in sirul de date, adica nu iese dintr-o anumita sectiune pentru a reveni in una ulterioara.

Aceasta metoda presupune umplerea unui sir cu datele unei serii cronologice reprezentand preturile. Sa presupunem ca suntem interesati de un ciclu cu lungimea de l2 luni. Primul rand va contine primele 12 obsevatii, al doilea pe cele de la 13 la 24, iar al treilea pe cele de la 25 la 36. Daca aplicam aceasta procedura unei serii cronologice care contine un ciclu vom observa ca sumele de-a lungul randurilor au o variatie mai mica decat cele de-a lungul coloanelor. Motivul este acela ca randurile contin un ciclu complet, astfel amplitudinea de-a lungul ciclului este una medie, in timp ce coloanele contin amplitudinea la un anumit punct al ciclului si astfel sumele pe coloane variaza mai mult.

C) Metoda matematica pentru gasirea ciclurilor foloseste o curba trigonometrica, o forma a analizei regresionale. Aceasta presupune folosirea functiilor trigonometrice sinus si cosinus pentru a ajusta frecventa si amplitudinea ciclului. Se aplica formula:

Y(t) = a_l cos(w_l t) + b₁ sin(w_l t) + a₂ cos(w₂ t) + b₂ sin(w₂ t)

D) Analiza spectrala este o metoda de determinare a ciclurilor, legata de analiza seriilor cronologice. Se bazeaza pe analiza lui Fourier, termenul fiind luat din fizica. Aceasta tehnica asociaza fiecarei valori succesive a seriei cronologice o valoare de timp, separand seria cronologica intr-un spectru de diferite frecvente. Daca datele originale contin cicluri autentice, atunci combinand ciclurile pure ar trebui sa obtinem aproximari apropiate cu seria cronologica, iar in cazul ca datele ar fi deterministe si nu probabilistice s-ar obtine o potrivire perfecta a ciclurilor. Oricum nici o metoda nu ne ofera o aproximare perfecta a seriei cronologice datorita factorilor aleatori.

In prezent, aceasta analiza este realizata cu ajutorul calculatorului, fiind folosita in special pentru seriile de durate lungi in care comportamentele ciclice nu variaza mult. Aceasta tehnica este folosita impreuna cu modelul Box-Jenkins, model dezvoltat pentru seriile pe termen scurt si ocupandu-se cu analiza ciclurilor induse de socuri in sistem si care dispar in absenta acestora, seriile pe termen scurt devenind astfel serii fara cicluri.

Ca orice metoda, analiza fundamentala are limitarile sale. Rapoartele statistice pot fi inexacte sau interpretarea prea subiectiva a informatiei poate genera greseli de interpretare. Oportunitatile pot apare si dispare inainte ca sa ai sansa sa reactionezi. O informatie poate influenta pretul intr-o directie, in timp ce o alta il atrage intr-o directie contrara.

2. ANALIZA TEHNICA

Nu toti operatorii sunt de acord cu utilizarea analizei fundamentale.

Exista operatori - analistii tehnici - pentru care metoda analizei fundamentale este o procedura zadarnica de a determina evolutia preturilor pe piata la termen. Acestia sustin ca, chiar daca fundamentalistii gasesc raspunsul la intrebarile legate de evolutia preturilor, ei nu pot fi siguri ca au raspuns la toate intrebarile, si daca au gasit raspunsul la toate intrebarile, diverse concluzii pot fi desprinse din aceeasi informatie.

Apoi pe piata pot sa apara manifestari care nu tin de informatiile disponibile. Spre exemplu, o piata poate deveni supraevaluata deoarece, actionand pe baza aceleiasi informatii, operatorii anticipeaza ca trendul bullish va continua. Un revers se poate produce nu pentru ca avem noi informatii, ci pentru ca un numar in crestere de operatori decid sa preia profitul deoarece ei simt ca este neconfortabil sa pastrezi pozitia la asemenea preturi ridicate.

Aceasta actiune a operatorilor (care nu are legatura cu piata) poate avea un efect de turma si in consecinta piata ar putea sa se prabuseasca.

Pentru analistii tehnici, actiunea in sine a pietei este cel mai bun indicator privind miscarea pretului in viitor. Ei se bazeaza pe premisa ca pretul pietei la un anumit moment este dat de modelul miscarilor anterioare ale pretului, dar si de volumul tranzactiilor si al pozitiilor deschise.

Pretul este deci elementul cheie in analiza tehnica. Tehnicianul lucreaza presupunand ca informatiile fundamentale sunt deja reflectate in pret, fiind importanta studierea comportamentul rezultant al pietei. Spre deosebire de fundamentalist, tehnicianul nu este preocupat de a intelege de ce piata a evoluat astfel, el incearca sa previzioneze pretul futures tinand cont de modelele stabilite ale miscarii din trecut a preturilor.

Se porneste de la presupunerea ca trendurile preturilor, odata aparute si determinate, se mentin pe o perioada mai lunga de timp. Rationamentul care a dus la aceasta presupunere este ca operatorii nu primesc si nu interpreteaza informatii in mod egal; unii le primesc mai devreme sau le evalueaza mai bine dacat altii. Spre exemplu, profesionistii care urmaresc evolutia pietei zilnic pot afla anumite informatii importante inaintea simplilor investitori.

Din punctul de vedere al analistilor tehnici, procesul prin care preturile se ajusteaza in functie de informatiile noi care apar este unul gradual. Astfel, in intervalul de timp in care pretul unei actiuni se modifica de la un nivel de echilibru la altul, el se misca cu o anumita tendinta (crescatoare sau descrescatoare). Preturile necesita timp pentru a se ajusta schimbarii rapide dintre cerere si oferta.

Tehnicienii considera ca procesul de modificare al pretului de la un nivel de echilibru la altul poate fi determinat. Este important insa ca schimbarea raportului dintre cerere si oferta sa fie detectata repede pentru a se actiona in consecinta.

Rationamentul analizei tehnice poate fi rezumat astfel:

Pretul unui contract futures este determinat de raportul dintre cerere si oferta;

Cererea si oferta sunt influentate de multi factori, inclusiv factori fundamentali si de "psihologie a pietei";

Preturile au tendinta de a se misca in trenduri, de la un nivel de echilibru la altul;

Trendurile pot fi analizate si schimbarile lor detectate, studiind evolutia preturilor si volumului trazactiilor de-a lungul timpului.

Analiza tehnica se concentreaza deci asupra miscarii preturilor si nu asupra nivelului lor. Tehnicienii incearca sa determine tendintele cererii si ofertei pentru a previziona miscarile pe termen scurt ale preturilor.

Pretul si volumul tranzactiilor sunt instrumentele de baza ale tehnicienilor care cred ca raportul dintre cerere si oferta se oglindeste in anumite tipare de pret si volum. Astfel, se considera ca o crestere (scadere) a preturilor contractelor este in general insotita de o crestere (scadere) a volumului. Daca pretul creste dar volumul tranzactiilor nu creste in acelasi ritm, analistii sunt sceptici in ceea ce priveste trendul crescator. O crestere a preturilor insotita de scaderea volumului devine suspecta. O scadere a preturilor corelata cu un volum mare este considerata ca semn pentru o piata sub semnul ursului.

Insa si analiza tehnica este controversata, multi analisti considerand ca ea este foarte buna pentru explicarea a ceea ce s-a intamplat, dar nu ajuta prea mult la previzionarea viitorului.

INDICATORII TEHNICI

1. Medii mobile (MM)

Metoda mediilor mobile este folosita pentru determinarea tendintelor de sezonalitate. In general se foloseste o medie mobila (MM) de 12 termeni, termeni ce reprezinta pretul mediu lunar, calculata pentru ultimele 12 luni, in fiecare luna pe parcursul unui an. Pe baza unei analize intre curba preturilor si curba mediilor mobile se poate deduce o eventuala schimbare de tendinta in evolutia pretului la o marfa agricola.

Atunci cand curba mediilor mobile intersecteaza curba cursurilor bursiere ale unei anumite marfi sau cand isi schimba alura, ne gasim in prezenta unei schimbari de tendinta a pietei.

Spre exemplu, se considera urmatoarele date reprezentand evolutia pretului la ulei de soia:

Data Pret de inchidere MM (5 termeni) MM (15 termeni)

6ian    20

7ian 20

8ian 20 20.69

9ian 20 20.68

l2ian 20 20,65

l3ian 20 20,62

l4ian 20 20,63

l5ian 20 20,64 20,76

18ian    20 20,65 20,82

l9ian 20 20,67 20,86

20ian    20 20,72

21ian    20

22ian    20

Se observa ca prima medie mobila este o medie aritmetica a primelor 5 nivele ale preturilor inregistrate.

Cu cat timpul specificat pentru o medie mobila este mai mare, cu atat mai putine MM vor fi calculate.

Principalul dezavantaj al mediei mobile este acela ca MM urmeaza piata si indentifica trenduri stabilite, nefiind un indicator anticipativ. MM pe termen lung reactioneaza mai incet decat cea pe termen scurt; daca MM nu e destul de sensibila se pot pierde oportunitati identificand semnale prea tarziu. In schimb, daca MM este prea scurta, intrarile si iesirile de pe piata se pot inmulti, determinand costuri excesive de tranzactionare.

Numarul de MM ce se poate calcula se determina cu ajutorul formulei:

N = D - (L-1)

unde N = numarul de MM ce pot f construite;

D = numarul datelor observate in serie;

L = lungimea specificata a MM.

Sustinatorii MM evidentiaza faptul ca sunt interesati mai mult de trend decat de miscarile zilnice.

Operatorul stabileste lungimea MM si determina semnalele de cumparare si vanzare. Aplicarea acestei tehnici ofera operatorului o metoda de a fi permanent pe piata.

Regulile generale de interpretare:

1) cumpara daca MM pe termen scurt este mai mare decat MM pe termen lung;

2) vinde daca MM pe temen scurt este mai mica decat MM pe termen lung;

3) daca MM sunt egale se poate mentine pozitia de cumparare sau vanzare pana se realizeaza o intoarcere completa a pietei.

De exemplu un trader poate utiliza MM pe termen lung ca factor de decizie si daca MM pe termen scurt este mai mare decat MM pe termen lung atunci o situatie de cumparare ar fi potrivita.

MM ponderate

unde: - Pi ( i= 1,n ) reprezinta preturile inregistrate;

- n reprezinta numarul de observatii

Medii ponderate exponential. Media ponderata exponential considera toate datele din serie, fiecare medie fiind influentata de cea calculata anterior. Acest tip de medie nu pierde date prin miscarea in timp ca si cele prezentate anterior.

Formula de calcul este:

XA_t = n P_t + ( 1- n) XA_{t-1 ,}

unde: - XAt reprezinta media exponentiala pentru perioada recenta;

- n este ponderea;

- Pt este pretul de inchidere;

- (1- n) este factorul de reducere pentru media sesiunii anterioare;

XA_t-1 este media exponentiala anterior calculata.

Media geometrica Media geometrica se utilizeaza pentru determinarea mediei ratelor de schimb, indicilor ratelor de schimb etc.

unde P_i (i = l,n) - nivelul pretului inregistrat.

2. Filtre

Filtrele sunt cunoscute ca si bande, canale ori coridoare. Ele reprezinta linii inconjurand o serie de date. Daca preturile penetreaza banda de sus apare o posibilitate de cumparare si invers daca penetreaza banda de jos apare o posibilitate de vanzare. Banda permite pretului sa varieze intre anumite limite, fiind construita ca o baza procentuala a unei serii de preturi.

3. Oscilatorii se obtin din diferenta a doua serii de preturi, o serie de preturi actuale si o serie de medii mobile.

Ajuta la determinarea situatiei de supracumparare sau de supravanzare a pietei. Oscilatorii considera ca departarea unei serii fata de alta determina o schimbare a pretului. Cu cat este mai mare departarea unei serii fata de cea de referinta cu atat este mai posibila aparitia unei faze reactionare de intoarcere a pietei.

Un impediment major al acestei tehnici este posibilitatea de aparitie a unor miscari explozive ale preturilor, aceasta putand duce la a fi short pe o piata bullish sau long pe o piata bearish (in declin). Poate fi utilizata pe pietele care nu au trenduri explozive.

4. Volumul si pozitiile deschise

Volumul se refera la numarul de contracte tranzactionate dintr-o anumita marfa pentru toate lunile de livrare intr-o anumita perioada de timp (zi, luna etc.) iar pozitiile deschise reflecta angajamentele deschise pentru o anumita marfa si care nu au fost lichidate, compensate sau livrate. Adaugand dimensiunea volumului si a pozitiilor deschise se pot afla mai multe informatii despre asteptarile bullish sau bearish ale pietei.

Volumul si pozitiile deschise furnizeaza indicii despre forta din spatele unui trend. Daca volumul si pozitiile deschise cresc o data cu cresterea pretului, aceasta este considerat un semn de piata bull (in crestere). Detinatorii de pozitii long isi adauga noi pozitii si in piata intra si noi participanti.

Daca pretul scade, iar volumul de asemenea, aceasta poate reprezenta un semn de vanzare. Daca volumul se misca astfel, se spune ca acesta 'confirma trendul pretului'.

Un volum mare si pozitii deschise in crestere sustin un trend indiferent de directie. Totusi, aceasta situatie tinde sa apara mai ales pe o piata 'bull' deoarece speculatorul din public este inclinat natural sa cumpere intr-o piata in crestere, decat sa vanda intr-o piata in descrestere.

Cand analizam pozitiile deschise este important sa avem in vedere si alti factori; multe din pietele de marfuri (cereale) se ghideaza dupa anumite modele istorice sau dupa factori de sezonalitate. Astfel, modificarile in numarul de pozitii deschise trebuie considerate in termeni relativi.

De exemplu, daca pozitiile deschise cresc relativ la modelul istoric, aceasta reprezinta un semn de intarire a pietei. Apoi, multe contracte futures vor inregistra o cadere rapida a numarului de pozitii deschise in apropierea lunii de expirare. O alta informatie importanta este pozitia neta detinuta de marii operatori pe o anumita piata. Este o informatie valoroasa daca tinem cont de faptul ca marii operatori sunt mai experimentati si se afla de partea corecta a evolutiei pietei.

Dintre informatiile referitoare la pret, volum si pozitii deschise, cele mai importante sunt cele care se refera la pret, apoi la volum si in cel de-al treilea rand cele referitoare la pozitiile deschise.

Ghid pentru analiza volumului

Pret Volum Interpretare

Crestere usoara Neobisnuit de mare Bearish

Crestere    Crescator Bullish

Crestere    Stabil Bullish

Crestere    Descrescator Bearish

Scadere    Crescator Bearish

Scadere    Stabil Bearish

Scadere Descrescator Bullish

Scadere usoara Neobisnuit de mare Bullish

Ghid pentru analiza pozitiilor deschise

Pret    Pozitii deschise Interpretare Tip operatie

Creste Creste Bullish Potential mare/

Acoperire Short

Creste    Scade Bearish Acoperire Short

Scade Creste Bearish Potential mare/

Lichidare

Scade Scade Bullish Lichidare

Goluri sau intreruperi

Golurile reprezinta momente in care nu s-a tranzactionat pe piata, aparand pe grafic sub forma unor intreruperi in evolutia cursului bursier. Operatorii raspund in mod diferit, unii asteptand umplerea golurilor, pe termen scurt sau foarte scurt si luarea unor pozitii contrare directiei de evolutie a pretului, altii preferand sa adopte o pozitie conforma cu evolutia pretului. Golurile ce apar in cazul unor situatii de congestie sau de consolidare a pietei tind a fi umplute pe termen scurt, in timp ce cele aparute in afara fazelor de consolidare sau congestie cer mai mult timp pentru a fi umplute. Cu cat golul este mai mare cu atat mai mare va fi miscarea ce va urma. Golurile apar cand piata nu apreciaza corect un eveniment produs sau unul posibil (ex. o declaratie de embargo, inghet). Odata survenit evenimentul, piata incearca sa evalueze impactul acestuia.

3. ANALIZA CHARTISTA

Citirea graficelor este una dintre formele de arta ale analizei pietei. Desi poseda un grad mare de interpretare subiectiva, se pot aplica totusi instrumentele cantitative. Chartistii cred ca graficele lor reprezinta cererea si oferta, suportul si rezistenta. Studiind configuratia se poate detecta miscarea probabila a pretului, iar chartistii experimentati anticipeaza nu numai directia pietei cat si intinderea acestei evolutii.

Teoria Dow

Parintele analizei chartiste este considerat a fi Charles Dow. Desi Dow a conceput aceasta teorie pentru a descrie miscarile din trecut ale preturilor, ea a fost folosita apoi pentru previzionarea pietei.

El a creat multe din principiile larg utilizate astazi, sustinand ca piata reactioneaza la orice eveniment si odata inceput un trend, acesta continua pana cand se inverseaza.

Teoria Dow porneste de la existenta a trei tipuri de evolutii ale preturilor:

Miscari primare - reprezinta o evolutie al carei sens se mentine pe durata mai multor ani.

Miscari secundare (intermediare) - apar in cadrul miscarilor primare si dureaza cateva saptamani sau luni.

Miscari de zi cu zi - apar intamplator in cadrul miscarilor primare si secundare.

Teoria Dow a evidentiat, de asemenea, importanta volumului in stabilirea trendului si a divizat piata 'bull' sau 'bear' in trei faze. Aceasta idee a fost mai apoi preluata de Elliot si imbunatatita in teoria care ii poarta numele (Teoria valurilor lui Elliot).

Se considera ca apare o miscare crescatoare majora atunci cand maxime succesive depasesc punctele de maxim anterioare, in timp ce minimele se situeaza deasupra punctelor de minim anterioare.

O miscare descrescatoare majora se considera a fi atunci cand maximele succesive nu depasesc punctele de maxim anterioare, in timp ce minimele se situeaza sub punctele de minim anterioare.

Miscarile secundare dau nastere la asa-numitele corectii tehnice care ajusteaza excesele aparute. Aceste miscari au o importanta considerabila in aplicarea teoriei Dow.

Variatiile de zi cu zi care apar destul de des au o importanta minora. Nici chiar analizele tehnice cele mai minutioase nu incearca sa previzioneze aceste miscari, datorita caracterului lor aleatoriu.

timp

Penetrarea minimului anterior

Miscari secundare

Miscare primara

pret

Figura.2 Conceptul de baza al teoriei Dow

Figura 2 ilustreaza conceptul de baza al teoriei Dow, dar exista numeroase variatii. Trendul primar, reprezentat de linia intrerupta, este crescator pentru prima perioada. Desi mai multe miscari (secundare) descrescatoare apar in aceasta perioada, aceste corectii nu ating minimul anterior. Fiecare dintre aceste scaderi este urmata de o miscare crescatoare care depaseste maximul anterior. Dupa ultima scadere a primei perioade, corectia crescatoare care ii urmeaza nu depaseste maximul anterior. Acesta poate fi un semn pentru inceputul unei miscari primare descrescatoare, dar, pentru ca o schimbare a tendintei generale sa fie confirmata, teoria Dow stabileste drept conditie esentiala ca acelasi fenomen sa se produca in variatia a doi indicatori diferiti.

Teoria Dow este conceputa pentru a previziona inceputul unei miscari primare dar nu si durata ei. Aceasta teorie a fost insa destul de criticata de-a lungul timpului, mai ales dupa ce studiile asupra ratei ei de succes s-au dovedit a fi dezamagitoare. In fapt, s-a dovedit ca, datorita faptului ca fluctuatiile secundare nu sunt foarte clare, metoda nu face decat sa confirme o schimbare in evolutia pe termen lung a unei piete bursiere (si chiar cu o anumita intarziere), dar in nici un caz sa o anticipeze.

2.Teoria valurilor lui Elliot

Teoria lui Elliot este foarte cunoscuta si folosita si ofera avantajul ca inglobeaza cateva elemente din analiza tehnica traditionala. De altfel, aceasta teorie poate fi considerata ca fiind o teorie globala pentru intreaga analiza tehnica.

Intuitia lui Elliot este debordanta si uimitoare: el presupune ca fluctuatiile pietei sunt reflectarea sumei de reactii psihologice (Dow) si de asemenea, trebuie sa reflecte o armonie fundamentala a Naturii (Fibonacci).

Figura 3: Valurile lui Elliot

Plecand de la teoria lui Dow rezulta ca piata evolueaza sub forma unor valuri cu o faza de formare, una de crestere si alta de retragere. Totodata, pe piata se manifesta trei miscari ale cursului:

miscarea imediata, constand in fluctuatiile zilnice de crestere si scadere a preturilor si a deverului;

miscarea scurta, reprezentata de tendinte care pot dura de la circa doua saptamani la o luna;

miscarea principala, care reflecta o tendinta pe termen lung, putand dura circa 4 ani sau chiar mai mult.

Figura 3 prezinta 5 valuri, care reprezinta o miscare. Miscarile pot fi adaugate pana cand este depistata intreaga intindere a avansului sau a declinului.. Aceasta tehnica este utilizata pentru determinarea trendului si nu extinderea miscarii. Intreaga .miscare include alternarea a doua perioade, una de urcare (bull) si a doua de coborare (bear). Prima faza (bull) presupune succesiunea a trei cresteri cu doua corectii, cea de-a doua (bear) doua scaderi separate printr-o corectie.

Procedura este gandita pentru minimum doua etape succesive mergand de la un superciclu de 200 de ani pana la unul de cateva ore. Un ciclu complet are la primul nivel doua miscari (o crestere si o descrestere), la al doilea nivel - opt miscari (cinci de crestere si trei de descrestere), la al treilea nivel 34 de miscari (21 de crestere si 13 de descrestere) etc. Cheia este data de sirul lui Fibonnaci (l,2,3,5,8,l3,21,34,), fiecare numar fiind suma celor doua precedente.

Pentru aplicarea in practica a acestei teorii speculatorii trebuie sa aiba in vedere cateva lucruri:

determinarea perioadei de timp - descompunerea in valuri trebuie sa aiba in vedere tipul de interrelatie dorit (de exemplu: interventie intra-day sau o interventie pe termen lung).

determinarea punctului de plecare - odata graficul stabilit trebuie determinat un punct de plecare pentru initierea valului de tendinta (de regula se alege un punct de extrem).

modul de descompunere al miscarii - se cauta realizarea unei descompuneri folosind prudenta maxima in cazul aparitiei unor semnale de alarma sau a unor modificari de tendinta. Elliot afirma ca alura graficului este mult mai importanta decat respectarea amplitudinii si a ratiilor de descompunere.

determinarea unui scenariu - dupa realizarea unei descompuneri majore se iau in considerare ipotezele de la care s-a pornit; se va realiza o prognoza a evolutiei cursurilor; de fapt toate descompunerile elliotiste reprezinta un posibil scenariu al pietei. Este necesara realizarea unor descompuneri aprofundate: - daca miscarile pietei duc la crearea unor descompuneri atipice, aproape sigur aceasta va genera erori in calculul obiectiv si intelegerea miscarilor. De aceea se recomanda realizarea unei descompuneri pentru un termen superior lamurind astfel tendintele unei miscari minore

3. Graficul prin bare

Graficul prin bare este probabil cel mai popular tip de grafic folosit in analiza tehnica si, in mod sigur, cel mai simplu. El se reprezinta printr-un sistem de axe perpendiculare in care abscisa reprezinta unitatea de timp aleasa (zi, saptamana, luna) iar ordonata reprezinta diferitele niveluri ale cursurilor unui anumit contract. Pretul zilnic este reprezentat printr-o bara verticala a carei limita superioara reprezinta maxima zilei iar cea inferioara minima zilei. Pretul de inchidere este ilustrat printr-o mica linie orizontala. In partea de jos a graficului este reprezentat in general volumul tranzactiilor, pentru a putea urmari simultan cele doua variabile: pretul si volumul.

4. Graficul prin candlesticks

Metoda de reprezentare grafica prin candlesticks (lumanari) este oarecum similara celei prin bare, fiind utilizata mai ales de analistii tehnici japonezi. Reprezentarea grafica prin aceasta metoda permite evidentierea evolutiei de ansamblu a unei zile bursiere (de crestere sau scadere), prin compararea cursului de inchidere cu cel de deschidere. Plecand de la conceptiile chinezesti despre cele doua tipuri de energie (Yin, negativa si Yang, pozitiva), analistii japonezi realizeaza o similitudine intre comportamentul bursier al unei zile si infuziile de energie corespunzatoare. Astfel, un curs de inchidere superior celui de deschidere corespunde unei zile cu energie pozitiva, iar un curs de inchidere inferior celui de deschidere corespunde unei zile de energie negativa. Axioma metodei rezida in interpretarea ca o piata este economic pozitiva daca se inregistreaza evolutii ascendente ale cursurilor contractelor. Graficul corespunzator va fi format din mai multe desene standard, care au insa elemente comune (figura 4).

Figura 4: Reprezentarea grafica prin candlesticks

Pe baza reprezentarii grafice a configuratiilor pentru o anumita perioada se poate determina tendinta evolutiei bursiere, oarecum analog analizei pe baza graficului prin bare.

Graficul prin x si 0

Acest tip de grafic este intr-un fel mai complex decat celelalte tipuri deoarece indica numai schimbarile semnificative de pret, volumul tranzactiilor nefiind reprezentat in niciun fel. Desi axa orizontala reprezinta timpul, acesta nu este atat de important in realizarea graficului (unii chartisti indica totusi luna in care a avut lor o anumita schimbare).

Fiecare x reprezinta o crestere a cursului, iar fiecare 0 reprezinta o scadere a acestuia. Fiecare x si 0 dintr-un anumit grafic poate reprezenta o variatie a pretului cu mai multe unitati monetare, in functie de nivelul de variatie considerat semnificativ pentru contractul respectiv.

Figura 5 reprezinta graficul prin x si 0 al uneui contract, pentru care se considera a fi variatie semnificativa o miscare a pretului de 1.000 de unitati monetare. Se noteaza deci pe grafic un x sau un 0 numai atunci cand pretul creste sau scade cu 1.000 de unitati. O noua coloana este inceputa atunci cand directia miscarii pretului se schimba. Cifrele reprezinta luna in care a avut loc schimbarea respectiva, in rest, variabila timp nefiind importanta.

x