DE LA SOCIETATEA GLOBAL INFORMATIONALA LA SOCIETATEA CUNOASTERII

DE LA SOCIETATEA GLOBAL INFORMATIONALA LA SOCIETATEA CUNOASTERII

In evolutia ei, societatea omeneasca a inregistrat, in ultimele doua sute de ani, cele mai numeroase si spectaculoase succese in domeniul tehnologiei, iar dupa anul 1947, cand s-a realizat primul calculator electronic -ENIAC, lumea a intrat in Era Informaticii. In numai o jumatate de secol, informatia s-a situat detasabil, pe locul intai, in cotidianul uman-social si economic, prin prisma dezvoltarii tehnologiilor informationale si de comunicatie. In sens modern, conceptul de societate bazata pe informatii, a fost acceptat odata cu utilizarea pe scara larga a calculatoarelor in economie, ( adica dupa anul 1970 ), cand calculatorul a devenit instrumentul de baza utilizat de om in toate activitatile, ca utilizator final prin intermediul interfetelor specifice .

Incercand o definitie, putem afirma, alaturi de specialistii in domeniu, ca "societatea informationala este societatea lucrului cu calculatorul, a manipularii si procesarii informatiilor din cele mai diverse domenii de activitate, convergente sau divergente". In sens mai larg, societatea informationala mai poate fi definita ca fiind societatea bazata pe informatie .

Tehnologiile informationale si de comunicatie sunt folosite la nivel individual, cat si la nivel organizational cu o flexibilitate din ce in ce mai ridicata, utilizand intensiv un volum urias de informatii cu impact direct asupra tuturor activitatilor umane. Am pasit deja intr-o noua etapa- societatea " global informatizata"- ale carei principale caracteristici, sunt digitizarea si interconectivitatea .

Se pune firesc intrebarea, spre ce ne indreptam; la care majoritatea specialistilor, raspund ca urmatorul stadiu de dezvoltare a societatii omenesti il constituie " societatea cunoasterii sau societatea bazata pe cunoastere", care are ca instrument principal de operare, piesa de cunoastere manipulata cu ajutorul tehnologiilor informationale si de comunicatie .

Referitor la cunoastere, printre primii care au definito, se numara, filosofii Platon , Aristotel, Thomas d.Aquinas, David Hume, Immanuel Kant, etc, ca fiind " o facultate mentala a omului". Mai aproape de zilele noastre, Demchenko, intr-o lucrare din anul 1997, spune despre cunoastere ca "reprezinta o informatie autentica despre lumea reala, ca este o informatie structurata si memorata sub diferite forme, prelucrata cu reguli relationale, inclusiv cu reguli pentru stabilirea legaturilor intre blocuri de cunoastere-informatii si recunoasterea prin experienta si activarea prin cunoastere".

Formele cunoasterii, au fost prezentate elocvent de catre M. Draganescu in lucrarea sa intitulata sugestiv "De la societatea informationala la societatea cunoasterii", clasificandu-le in:

cunoasterea organizationala, care se refera la "cat stie o organizatie, cum poate utiliza ceea ce stie si cat de repede poate invata ceva nou;

cunoasterea tehnologica, adica acea cunoastere despre modalitatea de a utiliza o tehnologie in producerea de bunuri si prestarea de servicii;

cunoasterea flux, care reprezinta un amestec de experienta (reguli deduse sau induse) si inspiratie ale oamenilor care creeaza cunoastere.

Asadar, din punct de vedere pragmatic, cunoasterea este definita clar ca fiind o informatie perceputa si inteleasa.

Doua mari schimbari au marcat viata oamenilor din intreaga lume la sfarsitul secolului XX, respectiv globalizarea - prin care orice economie devine interdependenta, creandu-se asa-zisa economie globala, iar cea de a II-a, reprezentand-o revolutia tehnologica dominata de internet si de noile tehnologii informationale si de comunicatii .

Analizand evolutia societatii prin comparatii clasice intre: date-informatii-cunostinte-concluzii-solutii, vom putea discuta de tehnologiile cunoasterii si de societatea bazata pe cunoastere sau mai simplu societatea cunoasterii sau de societatea inteligenta ca o "societate a productiei de idei, in care cunoasterea este caracteristica principala.

Avand ca fundament societatea global informatizata, un prim punct de plecare in constructia societatii cunoasterii il constituie asa-numitele tehnologii calme, al II-lea ar putea fi tehnologiile invizibile ,urmand apoi tehnologiile puterii mintii si tehnologiile bio-mecanice, informatice, magnetice, energetice, etc .

Societatea bazata pe cunoastere presupune, intrinsec si o noua economie in care procesul de inovare devine determinant. O astfel de societate are la baza managementul cunoasterii existente, producerea de noi cunostinte tehnologice, diseminarea cunoasterii prin mijloace electronice tot mai performante ( Internet, carduri, carti electronice, e-learning, etc.).

In fata tendintei de globalizare, a fuziunilor si achizitiilor, a invaziei internetului si intreprinderile sunt obligate sa inoveze in toate domeniile , nu numai in cel tehnic. Pentru a raspunde acestui deziderat, cunostintele, atat din punct de vedere numeric, dar mai ales in ceea ce priveste calitatea lor, sunt absolut indispensabile, stiut fiind faptul ca, informatiile sau dezinformatiile, provenind din cele mai diverse surse, nu prezinta intotdeauna o calitate suficienta. Tocmai de aceea o buna organizare si gestiune a datelor, informatiilor, cunostintelor, DIC, pot conduce la o mai buna gestionare a schimbarilor.

1.1.Managementul cunostintelor

Notiunea de managementul cunostintelor, mai cunoscuta in literatura de specialitate sub titulatura anglo-saxona " Knowledge Management" si abreviat cu initialele KM, a aparut in anul 1989, in revista " Harward Business Review", cu antecedente in conceptul de learning organization, din anii"80, a facut obiectul mai multor definitii de-a lungul timpului, intre care cele mai reprezentative le prezentam in continuare :

"Un mod de creare de valoare adaugata pornind de la mobilizarea activelor necorporale".

"Un sistem de initiative, metode si instrumente destinate crearii unui flux optimal de cunostinte pentru succesul intreprinderii si a clientilor sai".

"Metode si instrumente informatice care sa permita identificarea, capitalizarea cunostintelor in intreprindere in scopul organizarii si difuzarii acestora in cadrul organizatiei".

Obiectivele managementului cunostintelor intr-o firma sunt de a promova cresterea volumului de cunostinte, de a asigura o buna comunicare a acestora in interiorul ei si de a asigura conservarea lor. J.F. Sowa definea cunostintele ca fiind :

"Totalitatea restrictiilor explicite si implicite asupra obiectelor, entitatilor , operatiilor si relatiilor dintre acestea , precum si euristicele si procedurile de inferenta implicate in entitatea modelata".

Punctul de plecare in abordarea cunostintelor ca activ al intreprinderii si , prin urmare, in incercarea de a evalua capitalul intelectual, il constituie evidentierea componentelor sale, deci locul in care se afla acestea la un moment dat, sub ce forma si , cel mai important, cum le putem cuantifica si pune in valoare.

Literatura de specialitate a identificat si prezentat de-a lungul timpului, mai multe tipologii de cunostinte existente intr-o intreprindere, dar cele cu adevarat folositoare , esentiale, care trebuiesc retinute si capitalizate sunt pe de o parte, know-how-ul( abilitatea de a proiecta, a construi, a vinde, etc. ) si pe de alta parte, calificarea individuala si colectiva (abilitatea de a actiona, de a se adapta si a se dezvolta). Intr-o alta perspectiva se disting elemente tangibile (date, proceduri, planuri, modele, documente de analiza si sinteza) si elemente intangibile (abilitate, iscusinta profesionala, cunostinte private, cunostintele companiei, etc.). Abordarea acestora, prin prisma KM se face diferit, prin diverse metode, respectiv, pentru cele tangibile in mod direct (managementul datelor, managementul documentelor, etc.), iar pentru cele intangibile este necesara in primul rand, o formalizare a know-how-ului, ceea ce presupune achizitia si reprezentarea cunostintelor .

Ansamblul cunostintelor intr-o intreprindere formeaza capitalul intelectual care se caracterizeaza printr-o volatilitate foarte mare. Studiile de specialitate arata ca peste 80 la suta din informatiile si cunostintele care formeaza memoria intreprinderii nu sunt integrate in sisteme informatice, acestea fiind stocate pe documente de hartie sau in creierul expertilor, ele neputand fi exploatate direct si in conditii optime de toti cei interesati. Or, managementul cunostintelor ( KM ), permite salvarea cunostintelor firmei si asigura totodata difuzarea lor, favorizand schimbul si cooperarea intre actorii implicati in activitatea companiei si care, abordeaza si un mod general de organizare, ce nu mai are la baza centralizarea si ierarhizarea, ci o intreaga retea de noduri de schimb, incurajandu-se astfel transversalitatea .

1.2. Revolutia cibernetica si economia

In mod inevitabil, societatea bazata pe cunoastere presupune si o noua economie, in care procesul de inovare devine determinant (vezi M. Draganescu op. Cit.). Aceasta noua societate este produsul noii revolutii tehnologice, respectiv revolutia cibernetica al carei punct central este calculatorul ca principal catalizator tehnic si manipulator de date si informatii. Noua economie, si-a facut simtita prezenta incepand din anii "70 ai secolului trecut, cand entitatile economice si-au putut permite financiar investitii in domeniul informatizarii principalelor fluxuri de circulatie a informatiilor. Cu timpul acest proces a devenit fundament al viitoarei societati global informationale. In opinia lui Eduard Cornish, care in lucrarea sa "Futuring, The Exploration of the Future", delimita trei revolutii tehnologice, respectiv, agricola, industriala, cibernetica, mai preciza si ca viitorul va fi marcat de urmatoarele sase mari supertrenduri :

progresul tehnologic

cresterea economica

imbunatatirea sanatatii oamenilor

cresterea mobilitatii

declinul mediului ambiant

cresterea deculturalizarii .

Toate aceste superevolutii ale societatii omenesti, se bazeaza pe primul supertrend, care presupune continuarea "cursei informatizarii pana in jurul anilor 2010, in conditiile unei societati in care calculatorul, sub diverse forme, va fi omniprezent. In acest context, noua economie va fi tot mai mult bazata pe informatie si comunicare, ceea ce va presupune utilizarea informatiei ca factor de productie, recunoastere si extindere a bunurilor (activelor ) virtuale .

In ultima perioada in literatura economica, tot mai multi specialisti (O'Brien, 1999, Bergeron, 2002, Brynjolfsson si Kahin, 2002, Eckes Jr. si Zeiler, 2003, Josserand, 2004 etc.) , insista din ce in ce mai mult pe asa-zisa economie digitala, marcata de dispunerea in retea a actorilor economici, de digitalizarea fluxurilor si proceselor din organizatii si, de crearea si schimbul de bunuri digitale (active virtuale) in contextul extinderii fizice si al dezvoltarii Internetului ca retea a tuturor retelelor.

1.3. Ingineria Sistemelor de baze de cunostinte ( SBC )

Ca o consecinta a celor prezentate in subcapitolele anterioare si , avand in vedere ajungerea la maturitate a tehnicii informaticii, sau inregistrat preocupari intense si febrile in scopul realizarii de aplicatii care sa asigure pe de o parte capitalizarea cunostintelor, evitandu-se astfel pierderea acestora si garantia unei mai bune gestionari a informatiilor, pe de cealalta parte .

Astfel au aparut Sistemele de baze de cunostinte ( SBC ), cunoscute sub denumirea Knowledge-Based Systems ( KBS ) in literatura anglo-saxona si de Systemes de base de connaissances ( SBC ), in literatura francofona .

SBC est un sistem informatic care rezolva probleme din lumea reala, utilizand cunostinte despre domeniul aplicatiei si sarcinile ce se vor executa in cadrul aplicatiei .

Conceperea unui Sistem de baze de cunostinte (SBC ) presupune o etapa referitoare la transferul de cunostinte intre sursele de expertiza (experti umani sau documentatie) si un instrument informatic, in maniera de-a dispune in final de o baza de cunostinte care sa poata fi consultata de orice utilizator ca si un expert.

Dezvoltarea unui Sistem de baze de cunostinte ( SBC ) este specifica prin originalitatea structurii sale si prin persoanele chemate sa colaboreze, succesul realizarii si performantele acestuia depinzand de munca unei echipe, conduse de un manager de cunostinte care defineste strategia in domeniul cunostintelor, initiaza proiectele de dezvoltare a acestor cunostinte si le faciliteaza distributia. Calitatea si utilitatea unui astfel de sistem depind de cunostintele pe care le incorporeaza si le utilizeaza si , tocmai de aceea un accent deosebit trebuie pus pe modelarea acestora utilizandu-se ingineria cunostintelor, care se poate defini ca fiind un proces de extragere, structurare, formalizare si operationalizare a informatiilor si cunostintelor implicate in domeniul unei probleme "intensive in cunostinte", in scopul realizarii unui program care sa aiba capacitatea si capabilitatea de a rezolva sarcinile dificile, intr-un mod corespunzator. De altfel, Feigenbaum si Mc Codruck defineau ingineria cunostintelor ca fiind "arta de a depasi, prin intermediul principiilor si instrumentele inteligentei artificiale, dificultati legate de rezolvarea problemelor care necesita cunostintele expertilor umani".

In cadrul Comunitatii Europene s-a manifestat intentia definirii unui standard metodologic european pentru conceperea si realizarea de sisteme, modele si aplicatii informatice care utilizeaza baze de cunostinte. Ca urmare acestei initiative, a si aparut o metoda de inginerie a cunostintelor cunoscuta sub denumirea K.A.D.S. ( Knowledge Acquisition and Design System ). Aceasta metodologie de conceptie a sistemelor cu baze de cunostinte a fost elaborata in cadrul programului ESPRIT al CCE, in care au fost implicati STC Technology Ltd., KBSC SCS, Cap Sogeti Inovation, Universitatea Amsterdam si , s-a concretizat in doua proiecte : KADS I ( demarat in 1983 ) si KADS II, iar o dezvoltare a acestor doua metodologii o constituie metodologia CommonKads, care incearca sa unifice realizarile originale ale KADS cu altele, in particular cu metoda COMMET. Common Kads propune un ciclu de viata bazat pe metodele de dezvoltare a programelor. Astfel, o analiza completa de date precede conceptia si implementarea unui SBC; rezultatul fazei de analiza (Modelul Conceptual al obiectelor domeniului si al metodei de rezolvare) serveste ca intrari pentru faza de conceptie (Proiectare si Implementare), unde ele sunt transformate in functie de arhitectura functionala a SBC-ului .

Numarul si nivelul elaborarii modelelor depind de specificul fiecarui proiect, in metodologia CommonKads remarcandu-se trei niveluri ale modelarii:

Nivelul contextului ( lingvistic )

Nivelul conceptual

Nivelul informatic ( artefact ) .

In metodologia CommonKads bazata pe principiul "knowledge level", constructia Modelului Conceptual joaca rolul central in realizarea unui SBC, aceasta putandu-se considera fie ca o activitate (constructie) intelectuala, sau activitate de selectie. Aceasta deoarece, Informatiile reprezentate sunt structurate si prezinta un grad inalt de abstractizare, iar Modelul Conceptual este ales dintr-o Lista de modele existenta.

Modelul Cunostintelor descrie comportamentul si tipul de cunostinte necesare sistemului pentru rezolvarea unor probleme, independent de constrangerile implementarii .

In etapa actuala sistemele informatice devin capabile sa modeleze astfel incat ele nu mai redau doar modelul realitatii exterioare, ci transfigureaza o noua realitate virtuala pe care o proiecteaza si o transmit utilizatorului de informatii. Pentru realizarea si exploatarea sistemelor informatice moderne, firma este obligata sa cunoasca perspectivele utilizarii sistemelor informatice la nivel global si sa formuleze pe baza acestora o politica de informatizare adecvata, aplicata ulterior in mod consecvent si asiduu.

Experienta a aratat de-a lungul timpului ca pentru o problema reala nici o abordare si nici o modelare, oricat de sofisticat ar fi acestea, nu o pot rezolva in totalitate, fiind necesare combinatii ale diferitelor rationamente (cel pe baza de model si cele euristice parand a fi complementare devenind astfel interesanta o cooperare intre ele).

Coroborand ideile prezentate anterior, putem desprinde ca si concluzie ca urmatorul val dupa societatea global informationala se va putea numi stadiul inteligentei si al cunoasterii, care va plasa in centrul atentiei exploatarea informatiei. Va fi perioada cand se vor atinge intr-o mai mare masura limitele capacitatii creierului uman, cand se va generaliza conceptul de Bio-Tehno-Sistem, adica, acel HIBRID intre SISTEMELE BIOLOGICE si cele TEHNICE INTERMEDIATE DE INFORMATICA SI TELECOMUNICATII .