CEREREA AGREGATA SI OFERTA AGREGATA

Elementele cheie in analiza productiei, inflatiei, cresterii economice si rolului politicilor economice sunt cererea agregata (CeA), respectiv oferta agregata[1] OA). Rolul modelului CeA - OA este de a explica si previziona fluctuatiile PIB real de-a lungul trendului si fluctuatiile nivelului preturilor.

Modelul utilizeaza o curba a cererii agregate, respectiv o curba a ofertei agregate, fiecare dintre acestea fiind determinate ca o relatie dintre PIB si nivelul preturilor.

Nivelul de echilibru al productiei si preturilor rezulta la intersectia celor doua curbe (CeA si OA). Pe de alta parte, faptul ca oferta de produse este limitata la un moment dat constituie o problema importanta a politicii economice si necesita o abordare separata.

Pana in anii '60 teoria macroeconomica era axata in mod special pe analiza cererii, dar in ultimii ani s-a reliefat rolul tot mai important detinut de oferta. Multi economisti au afirmat ca aceasta deplasare a centrului de greutate (de la cerere catre oferta) a fost determinata de scaderea cresterii economice si inflatia ridicata inregistrate de tarile industrializate in anii '70.

Cantitatea agregata de bunuri si servicii produse intr-o anumita perioada se evalueaza prin PIB real, iar dinamica preturilor medii ale tuturor acestor produse este data de deflatorul PIB.

Cererea agregata de bunuri si servicii a economiei nationale reprezinta cantitatea bunurilor si serviciilor solicitate de gospodarii, firme, autoritate publica si sectorul extern.

Astfel, cererea agregata depinde de deciziile gospodariilor, firmelor, puterii publice si a

restului lumii.

CeA depinde doar de cantitatea de bunuri si servicii ce formeaza PIB real si a nivelului preturilor. Daca vom mentine constante toate celelalte influente asupra CeA in afara nivelului preturilor, atunci CeA va avea o panta negativa. Prin urmare, o crestere a nivelului preturilor va conduce la scaderea cantitatii cerute.

Oferta de bunuri si servicii (OA) reprezinta suma cantitatilor de bunuri si servicii finale (in expresie valorica) produse de toate firmele din economie. OA se exprima ca relatie intre cantitatea de bunuri si servicii oferita si nivelul preturilor, celelalte elemente fiind mentinute constante. Aceasta relatie depinde de modul in care este considerat timpul[2].

Echilibrul. In figura se prezinta punctul de echilibru E al economiei, punct ce rezulta la intersectia curbelor CeA si OA, iar de aici obtinem outputul de echilibru si nivelul de echilibru al preturilor. Daca guvernul aplica o politica expansionista (de scadere a taxelor, crestere a cheltuielilor publice, modificare a ratei de schimb sau crestere a masei monetare) atunci curba CeA se va deplasa catre dreapta in CeA'. Aceasta deplasare conduce la cresterea venitului in punctul Y , dar si a nivelului preturilor in p

Multiplicatorul keynesian (pentru care preturile raman constante) ar arata o deplasare in punctul A, corespunzator venitului Y Totusi, datorita cresterii preturilor efectul multiplicatorului se va reduce, astfel incat echilibrul se va stabili in punctul E (cu venitul corespunzator, Y