EVALUAREA SITUATIEI EXISTENTE A ROMANIEI

EVALUAREA SITUATIEI EXISTENTE A ROMANIEI.

Vor fi analizate succint situatia curenta din Romania in domeniile avute in vedere de prezentul Program Operational de Tara si, totodata, cadrul pentru actiunile propuse.

1.Democratie si statul de drept.

Noile institutii ale Romaniei sunt democratice si stabilitatea lor pare acum garantata. Ele necesita insa sa fie stabilizate prin asigurarea legalitatii la toate nivelele aparatului de stat.

Instantele judecatoresti din Romania si-au afirmat in mod crescand independenta fata de celelalte puteri. Judecatorii numiti de Presedinte se bucura de inamovabilitate; promovarile, transferurile si sanctiunile sunt administrate de Consiliul Superior al Magistraturii, compus din judecatori si procurori alesi de Parlament pe termen de patru ani.

Ministerul Public, care este condus de un Procuror General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, numit de catre Presedinte, se afla sub autoritatea Ministerului Justitiei. Procurorii au puteri largi; in special Procurorul General poate dispune, in termen de sase luni, cercetari pentru revederea unei hotarari judecatoresti definitive intr-un numar de cazuri penale si civile.

Sistemul juridic romanesc nu functioneaza, insa, satisfacator. Instantele sunt suprasolicitate si procesele pot avea loc dupa lungi perioade de asteptare. Problemele pot fi atribuite numarului redus de judecatori calificati si lipsei de echipament si proceduri complexe.

2.Situatia economica - progresul din reforma economica.

Romania, cu o populate de 22,6 milioane, a avut in 1995 un produs national brut de 93 miliarde ECU (exprimat prin paritatea puterii de cumparare); populatia insa era de circa 6,5% din cea a Uniunii, in timp ce economia sa reprezenta doar circa 1,5%. PIB/locuitor reprezinta circa 24% din media Uniunii; salariile medii lunare la sfarsitul lunii martie 1997 au fost estimate la circa 65 ECU.

Dupa abolirea sistemului Ceausescu in decembrie 1989, Romania s-a gasit intr-o profunda criza economica si sociala. In 1991-1993 au fost lansate fara succes programe de reforma; guvernele care se succedau abandonau eforturile reformatoare in fata costurilor politice aferente. Ritmul reformei a fost incetinit la sfarsitul lui 1995 si inceputul sui 1996.

Contradictiile inerente ale acestei strategii nu au fost luate in intregime in discutie decat dupa alegerile generale si prezidentiale din noiembrie 1996, cand noul guvern a trasat un program radical de sabilizare macroeconomica si reforme structurale si a inceput implementarea sa.

In timp ce in anii 80 Romania reusea sa obtina excedente bugetare, situatia financiara s-a deteriorat semnificativ din 1991. Deficitul bugetar al administratiei centrale a atins 3,9% in 1996 si deficitul cvasi-fical a crescut pana la nivelul a 8,3 din PIB. Starea in curs de inrautatire a finantelor publice a reflectat cresterea sprijinului acordat sectoarelor ineficiente, producatoare de mari pierderi din economie. Actualul guvern intentioneaza sa reduca deficitul bugetar.

3.Agricultura.

Valoarea productiei agricole in 1995 a reprezentat circa 4,93% din cea a Uniunii. In 1995, agricultura a realizat circa 20% din PIB al Romaniei si a asigurat locuri de munca pentru 34,4% din populatia activa.

Pana la inceputul lui 1997, autoritatile romanesti au cautat sa liberalizeze economia tarii, minimizand in acelasi timp impactul imediat asupra productiei agricole si industriilor aflate in aval si amonte de aceasta, amanand pur si simplu restructurarea necesara pentru trecerea la o economie liberalizata. Creditele relativ ieftine si sprijinul acordat producatorilor sub forma ajutorului pentru achizitionarea de seminte si ingrataminte au adus unele imbunatatiri in productia de pe suprafetele arabile.

Aceasta politica nu a putut fi insa sustinuta, de vreme ce genereaza un deficit public si consolideaza structurile statale de distributie si marketing. Programul National de Refacere Economica din februarie 1997 marcheaza ruperea definitiva de abordarea anterioara a autoritatilor romanesti. De la 18 februarie au fost desfiintate controalele asupra preturilor la toate produsele agricole si au fost anuntate masuri cheie (accelerarea reformei funciare, privatizarea, reduceri ale sprijinului direct acordat companiilor producatoare de alimente si reformarea sprijinului acprdat taranilor, reducerea barierelor la export si a taxelor de import).

In momentul de fata s-au inregistrat progrese limitate in adoptarea acquis-ului si sunt necesare eforturi sustinute considerabile pentru restructurarea agriculturii si a sectorului agro-alimentar si reforma politicii agricole pentru pregatirea Romaniei in vederea aplicarii acquis-ului.

Politica regionala si coeziunea.

In 1995, PIB/locuitor al Romaniei se situa la nivelul a circa 23% din media U.E. In ceea ce priveste disparitatile regionale, datele indica limitele de 116% din media nationala in Bucuresti, pana la 54% in regiunile sudice din jurul capitalei. O analiza regionala similara pentru gradul de ocupare a fortei de munca indica faptul ca disparitatile regionale sunt mai putin pronuntate, desi diferentierea se presupune ca va creste pe masura adancirii procesului de restructurare economica.

Constitutia Romaniei (1991) si legea privind administratia publica locala au conferit o multitudine de sarcini celor 41 de consilii judetene alese. Romania nu are insa deocamdata o politica specifica de dezvoltare regionala.

In prezent, creste gradul de constientizare la nivel politic a necesitatii unei politici regionale; urmeza, in continuarea activitatilor intreprinse cu sprijin PHARE, ca Guvernul sa discute un proiect de lege asupra dezvoltarii regionale. Acesta prevede, intre altele, constituirea a opt macro-regiuni, ca unitati de baza ale dezvoltarii regionale, infiintarea unei Comisii Nationale pentru Dezvoltare Regionala, precum si crearea de Agentii de Dezvoltare Regionala, ca organisme independente, formate pe baza asocierii voluntare a judetelor.

5.Protectia mediului.

Romania este confruntata cu probleme serioase de mediu, ce ridica dificultati in toate domeniile cheie: calitatea apei, managementul deseurilor, ca si poluarea aerului si a solului. In mod special ridica probleme starea surselor de apa: calitatea apei potabile este foarte redusa in multe zone, rata de conectare la sttii de epurare a apelor uzate este redusa, ca si standardul de tratare.

Pana in prezent problemele de mediu din Romania nu au fost adresate in mod eficace. Nivelul investitiilor este foarte redus comparativ cu nuvelul U.E., iar situatia este inrautatita de lipsa unui instrument de finantare a protectiei mediului. A fost introdusa o lege privind cadrul protectiei mediului (1995), insa majoritatea legislatiei privind protectia mediului este destul de veche. In plus, gradul de implementare este redus, datorita - printre alte motive - lipsei stimulentelor, tehnologiilor invechite ce risipesc apa, lipsei resurselor financiare si umane si nivelului redus de participare publica.

Pentru a se inscrie pe calea adaptarii acquis-ului, Romania va trebui sa acorde o prioritate sporita aspectelor de mediu, sa implementeze strategii de aderare si programe de lucru concentrate in domeniul mediului, sa sporeaca in mod semnificativ resursele financiare si de alta natura aferente si sa-si dezvolte capacitatea administrativa. In plus, sunt necesare investitii importante si eforturi administrative considerabile pentru ca tara sa indeplineasca efectiv cerintele legislatiei U.E. in domenii ca tratarea apelor menajere si apa potabila.

6.Statistica.

Comisia Nationala pentru Statistica a Romaniei (CNS), o institutie publica independenta, ete insarcinata cu producerea si diseminarea statisticilor oficiale in Romania. Legislatia Romaneasca este, in mare masura, compatibila cu standardele aplicate in mod curent in cadrul U.E. Exista insa deficiente in unele sectoare, cum ar fi statisticile regionale, gospodaresti si de mediu. Planul CNS vizeaza realizarea unui sistem statistic complet armonizat pana in anul 2000.

7.Asistenta PHARE.

Romania nu are granita comuna (terestra sau maritima) cu nici un stat membru U.E. In 1996, insa, a fost aprobat un program de cooperare transfrontiera pentru granita cu Ungaria. Acesta include proiecte in sectoarele dezvoltarii economice, transportului, mediului.

S-au inregistrat dificultati in implementarea programelor, datorate lipsei unui angajament clar pe calea reformei, in special in agricultura ti industrie, dar si unei lipse de capacitate administrativa privind dezvoltarea si implementarea programelor. Cu toate acestea, au fost mentinute rate rezonabile de contractare si cheltuire. Pana la sfarsitul lui martie 1997, rata totala de contractare a fost de 74%, iar rata totala de cheltuire de 57,4%.